Cal – C – Vita

Prevenţia şi tratamentul deficienţelor de vitamina B6, vitamina C, vitamina D şi calciu în perioadele cu necesităţi crescute sau deficienţe cu risc crescut.

Acoperirea necesităţilor nutriţionale în perioadele de creştere şi dezvoltare, în timpul bolilor şi convalescenţei, la vârstnici, în perioadele de efort psihic şi fizic, în perioadele cu susceptibilitate crescută la răceli. Creşterea rezistenţei la infecţii; în cazurile de oboseală fizică rapidă. Favorizarea vindecării rănilor şi fracturilor; prevenția deficitului de vitamine şi calciu şi prevenția osteoporozei.

Hipersensibilitate cunoscută la oricare dintre componentele medicamentului. Hipercalcemie şi/sau afecţiuni care determină hipercalcemie, cum sunt sarcoidoza, tumori maligne şi hipertiroidism primar. Hipercalciurie severă. Afectarea funcției renale. Hipervitaminoză D existentă. Nefrolitiază. Hiperoxalurie şi/sau afecţiuni care determină hiperoxalurie. Hemocromatoză.

În literatură sunt raportate o multitudine de interacţiuni potenţiale pentru componentele utilizate în monoterapie: de aceea, pacienţii cărora li se administrează alte medicamente sau cei aflaţi sub îngrijire medicală trebuie să se adreseze unui medic sau profesionist în domeniul sănătăţii înainte de a lua acest medicament. Nu sunt anticipate interacţiuni specifice atunci când medicamentul este utilizat conform recomandărilor. Interacţiuni cu alte medicamente

Vitamina C  Desferioxamină: utilizarea concomitentă cu acidul ascorbic poate amplifica toxicitatea tisulară a fierului, în special la nivelul inimii, determinând decompensarea cardiacă.  Ciclosporină: datele insuficiente sugerează că suplimentele care conţin antioxidanţi, inclusiv vitamina C (între ~500 şi 1000 mg/zi) pot reduce concentraţiile sanguine ale ciclosporinei. Disulfiram: utilizarea concomitentă a vitaminei C, în special în doze cronice sau în doze mari, poate influenţa eficacitatea medicamentului.  Indinavir (inhibitori ai proteazelor): datele insuficiente sugerează că administrarea concomitentă a indinavir împreună cu vitamina C în doză mare (1 g/zi) reduce semnificativ concentraţiile serice ale indinavir. Calciu  Cationii bivalenţi, precum calciu, formează complexe cu anumite substanţe, ceea ce determină diminuarea absorbţiei ambelor substanţe. Deoarece aceste interacţiuni se produc la nivelul aparatului digestiv, administrarea de calciu separat de alte medicamente ar trebui să reducă la minimum interacţiunea potenţială. În general, este suficient ca administrarea acestor medicamente să se facă separat, cu cel puţin 2 ore înainte sau cu 4 – 6 ore după suplimentul de calciu, cu excepţia cazurilor în care se specifică altfel.

Substanţele care formează complexe includ:  Antibiotice şi antivirale (cum sunt tetracicline, chinolone, inhibitori ai proteazelor)  Levotiroxină. Levotiroxina trebuie administrată cu cel puţin 4 ore înainte sau 4 ore după suplimentul de calciu.  Fosfaţi, bifosfonaţi şi fluoruri. Bifosfonaţii trebuie administraţi cu cel puţin 30 de minute înainte de calciu, însă de preferinţă la un alt moment al zilei.  Eltrombopag.

Interacţiuni cu alimente/suplimente alimentare

Vitamina C  Fier: Vitamina C poate amplifica absorbţia fierului, în special la persoanele cu deficit de fier. O uşoară creştere a concentraţiei fierului poate fi importantă pentru subiecţii cu afecţiuni precum hemocromatoză ereditară sau pentru subiecţii heterozigoţi pentru această afecţiune, deoarece această situaţie poate exacerba încărcarea cu fier.

Calciu  Acidul oxalic, prezent în spanac şi rubarbă, şi acidul fitic, prezent în cereale integrale, pot inhiba absorbţia calciului. Nu este recomandată administrarea medicamentelor care conţin calciu timp de 2 ore înainte sau după consumul de alimente care conţin în cantităţi mari acid oxalic sau acid fitic.  Fier, zinc, magneziu: Suplimentele de calciu pot scădea absorbţia de fier, zinc şi magneziu din alimente. Acest fapt poate constitui un factor de risc suplimentar pentru persoanele care prezintă un risc ridicat de deficit pentru aceste minerale. Pacienţilor cu risc de deficit trebuie să li se administreze suplimentele de calciu înainte de culcare şi nu în timpul meselor, pentru a evita inhibarea absorbţiei mineralelor din alimente.

Calciu şi/sau vitamina D  Diuretice tiazidice: Diureticele tiazidice reduc excreţia urinară a calciului. Din cauza unui risc crescut de hipercalcemie, în timpul utilizării concomitente a diureticelor tiazidice vor fi monitorizate cu regularitate concentraţiile serice ale calciului.  Glicozide cardiace şi blocantele canalelor de calciu: Hipercalcemia creşte riscul de aritmii cardiace fatale în cazul utilizării glicozidelor, cum este digoxina, şi reduce eficacitatea blocantelor canalelor de calciu, cum este verapamil, în fibrilaţia atrială. La persoanele cărora li se administrează calciu şi/sau vitamina D concomitent cu aceste medicamente, este recomandată monitorizarea concentraţiilor serice ale calciului.

Vitamina D  Unele medicamente pot scădea absorbţia gastrointestinală a vitaminei D. Administrarea acestor medicamente cu cel puţin 2 ore înainte sau cu 4 – 6 ore după vitamina D ar trebui să reducă la minimum această interacţiune. Aceste medicamente includ: -Răşini schimbătoare de ioni (precum colestiramina) -Laxative -Orlistat

 Carbamazepina, fenitoina sau barbituricele: Carbamazepina, fenitoina sau barbituricele amplifică metabolizarea vitaminei D în metabolitul său inactiv, reducând efectul vitaminei D3.

Vitamina B6  Levodopa: Piridoxina amplifică metabolizarea levodopa, reducând efectele anti-parkinsoniene ale acesteia. Cu toate acestea, interacţiunea nu apare atunci când carbidopa este utilizată concomitent cu levodopa.

Interacţiuni cu analizele de laborator

Vitamina C  Vitamina C poate determina interferenţe chimice în analizele de laborator care implică formarea nespecifică a culorii în reacţiile redox, precum analizele de glucoză, creatinină, acid uric şi fosfaţi anorganici în urină şi sânge ocult în fecale. Interferenţele nedorite vor fi evitate prin utilizarea analizelor specifice care nu sunt dependente de proprietăţile de reducţie sau prin întreruperea administrării acidului ascorbic.  La diabetici, vitamina C poate interacţiona cu analizele pentru glucozurie, deşi nu are efect asupra glicemiei. De aceea, se recomandă ca diabeticii să întrerupă administrarea vitaminei C cu câteva zile înainte de măsurarea glucozuriei; vitamina C poate interacţiona şi cu anumite analize ale glicemiei. Pentru interacţiunile cu acidul ascorbic, consultaţi prospectul glucometrului.

Informaţii generale: Modificări ale valorilor de laborator  Măsurarea concentraţiilor de acetaminofen: Rezultate fals negative pentru determinarea prezenţei acetaminofen în urină. Comentariu: Această interferenţă poate apărea în metodele bazate pe hidroliză şi pe formarea unui cromogen albastru de indofenol. Au fost testate diverse concentraţii de ascorbat, iar concentraţiile mai mari (7,5 şi 10 mmol/L) au inhibat modificarea culorii timp de mai mult de 10 minute (timpul normal de vizionare fiind de 2–3 minute). Această interferenţă are implicaţii clinice pentru depistarea medicamentelor în situaţii de supradozaj cu substanţe necunoscute. Autorii au raportat că această interferenţă poate fi evitată prin adăugarea de sulfat de cupru.  Măsurarea concentraţiilor de carbamazepină: Creşteri false ale concentraţiilor de carbamazepină. Acidul ascorbic în doze mari (mai mari de 500 mg în fiecare zi) şi fluorul în doze mari (nedeterminate) pot interfera cu nivelele concentraţiilor carbamazepinei la măsurarea prin metoda Ames ARIS®. Pe lângă aceasta, pacienţii cu concentraţii ridicate ale metabolitului 10,11-epoxid (mai mari decât 7 mcg/mL) pot prezenta creşteri false, cu mai mult de 20%, ale concentraţiilor carbamazepinei.  Analiza chimică pentru determinarea prezenţei sângelui ocult: Au existat mai multe rapoarte de caz privind faptul că utilizarea acidului ascorbic (în doză mai mare de 1 g în fiecare zi) a determinat un rezultat fals negativ pe hârtia de guaiac. Acest fapt a fost demonstrat atât in vitro, cât şi in vivo.  Măsurarea glicemiei: Rezultate false. Acidul ascorbic în doze mari poate determina rezultate fals pozitive pentru glicemie la măsurarea prin reducţia cuprului şi rezultate fals negative la măsurarea prin metodele de oxidare  Creatinina: Rezultate false. Acidul ascorbic în doze mari poate determina creşteri false ale concentraţiei creatininei.

Sarcina şi alăptarea Această combinație de vitamine și minerale este considerată, în general, ca fiind sigură în timpul sarcinii şi alăptării, dacă este administrată în dozele recomandate. Cu toate acestea, deoarece nu există suficiente studii clinice controlate la om pentru evaluarea riscului tratamentului cu acid ascorbic peste DZR în timpul sarcinii şi alăptării, medicamentul trebuie administrat în sarcină şi alăptare doar atunci când este indicat în mod absolut din punct de vedere clinic şi la recomandarea medicului. Doza recomandată nu trebuie să fie depăşită, deoarece supradozajul poate fi nociv pentru făt şi pentru nou-născuţi.

În timpul sarcinii şi alăptării, nu trebuie să se depăşească un aport total de 2500 mg calciu şi 4000 UI vitamina D din alimente şi suplimente. La animale, supradozajul cu vitamina D în timpul sarcinii a demonstrat efecte teratogene. Nu există dovezi care să indice că vitamina D în dozele recomandate are efecte teratogene la om. Hipercalcemia maternă, în mod posibil determinată de administrarea excesivă a vitaminei D în timpul sarcinii, a fost asociată cu hipercalcemie la nou-născuţi, care poate determina sindromul de stenoză aortică valvulară, ale cărei caracteristici pot include retinopatie, retard mintal sau retard de creştere, strabism şi alte efecte. Vitaminele (D, C, B6) şi calciul sunt excretate în laptele matern. Acest lucru trebuie luat în considerare în cazul în care sugarul primeşte suplimente cu una sau mai multe dintre substanțele respective. Fertilitatea Până în prezent, nu există dovezi care să indice că vitaminele C, B6 şi D3 şi/sau calciul determină reacții adverse asupra fertilității la om.

Fiecare comprimat efervescent contine acid ascorbic 1000 mg, calciu 250 mg (sub formă de carbonat de calciu 625 mg), clorhidrat de piridoxină 15 mg, colecalciferol 300 UI (sub formă de colecalciferol concentrate 3 mg).

Excipient cu efect cunoscut: sodiu 227 mg (9,87 mmol), zahăr 429,7 mg.

Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

Acid citric Sucroză (zahăr) Hidrogenocarbonat de sodiu Clorură de sodiu Aromă de portocale PERMASEAL PHS-273330 Aromă de mandarine PERMASEAL 84279-B Aspartam -caroten 1% CWS/M Betanină (roșu de sfeclă) Polividonă K 30 Esteri ai acizilor graşi cu sucroza

2 ani

A se păstra la temperaturi sub 25˚C, în ambalajul original, ferit de umiditate.