Ciprinol 100 mg/10 ml

Dozajul este determinat de indicaţia clinică, severitatea şi localizarea infecţiei, sensibilitatea la ciprofloxacină a organismului(lor) cauzale, funcţia renală a pacientului şi greutatea corporală la copii şi adolescenţi.

Durata tratamentului depinde de severitatea bolii, de evoluţia clinică şi de rezultatele bacteriologice.

Tratamentul infecţiilor datorate unor anumite bacterii (de exemplu: Pseudomonas aeruginosa, Acinetobacter sau Staphylococci) pot necesita doze mari de ciprofloxacină şi administrarea concomitentă a unui alt medicament antibacterian/altor medicamente antibacteriene corespunzătoare.

Tratamentul unor infecţii (de exemplu: boli inflamatorii pelvine, infecţii intra-abdominale, infecţii la pacienţi cu neutropenie severă şi infecţii musculo-scheletale) pot necesita administrarea concomitentă a unor alte medicamente antibacteriene, în funcţie de agenţii patogeni implicaţi.

Vârstnici Pacienţii vârstnici trebuie să primească o doză aleasă în funcţie de severitatea infecţiei şi de clearance-ul creatininei.

Pacienți cu disfuncţie renală şi hepatică Dozele iniţiale şi de menţinere recomandate pentru pacienţi cu funcţie renală alterată:

Clearance-ul creatininei Creatinina serică Doza intravenoasă [ml/min/ 1,73m²] [µmol/l] [mg] > 60 < 124 Vezi dozajul uzual. 30 – 60 124 – 168 200 – 400 mg la fiecare 12 ore 169 200 – 400 mg la fiecare 24 ore Pacienţi cu hemodializă > 169 200 – 400 mg la fiecare 24 ore (după dializă) Pacienţi cu dializă peritoneală > 169 200 – 400 mg la fiecare 24 ore

La pacienţii cu funcţie hepatică alterată nu este necesară ajustarea dozei.

Nu s-a studiat dozajul la copii cu funcţie renală şi/sau hepatică alterată.

Mod de administrare

Soluţia perfuzabilă Ciprinol trebuie inspectată vizual înaintea utilizării. Nu trebuie utilizată dacă este tulbure.

Ciprofloxacina trebuie administrată prin perfuzie intravenoasă. Pentru copii, durata perfuziei este de 60 minute.

La pacienţii adulţi, timpul de perfuzie este de 60 minute pentru Ciprinol 400 mg şi 30 minute pentru Ciprinol 200 mg. Perfuzia lentă într-o venă de calibru mare va reduce disconfortul pacientului şi va scădea riscul apariţiei iritaţiei venoase. Soluţia perfuzabilă poate fi administrată fie direct, fie după amestecarea cu alte soluţii perfuzabile compatibile (vezi pct. 6.2).

Utilizarea ciprofloxacinei trebuie evitată la pacienții care au prezentat în trecut reacții adverse grave la utilizarea medicamentelor care conțin chinolone sau fluorochinolone (vezi pct. 4.8). Tratamentul acestor pacienți cu ciprofloxacină trebuie inițiat numai în absența unor opțiuni alternative de tratament și după evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc (vezi și pct. 4.3).

Infecţii severe şi infecţii mixte cu agenţi patogeni gram-pozitivi şi anaerobi Ciprofloxacina nu este adecvată pentru monoterapia empirică a infecţiilor severe şi a infecţiilor mixte care ar putea fi datorate agenţilor patogeni gram-pozitivi sau anaerobi. În cazul acestor infecţii, ciprofloxacina trebuie asociată cu alţi agenţi antibacterieni adecvaţi.

Infecţii streptococice (inclusiv Streptococcus pneumoniae) Nu se recomandă ciprofloxacina pentru tratamentul infecţiilor pneumococice, datorită eficacităţii scăzute.

Infecţii ale tractului genital Orhiepididimita şi bolile inflamatorii pelvine pot fi cauzate de Neisseria gonorrhoeae rezistentă la fluorochinolone. Pentru tratamentul empiric al orhiepididimitelor și al bolii inflamatorii pelvine, ciprofloxacina trebuie administrată numai în asociere cu alte medicamente antibacteriene adecvate (de exemplu, cefalosporine), numai dacă prezenţa suşelor de Neisseria gonorrhoeae rezistente la ciprofloxacină poate fi exclusă. Dacă nu se observă o îmbunătăţire a aspectului clinic după 3 zile de tratament, terapia trebuie reconsiderată.

Infectii ale tractului urinar Rezistența la fluorochinolone a Escherichia coli – cel mai frecvent patogen implicat în infecțiile tractului urinar – variază în Uniunea Europeană. Se recomandă ca medicii prescriptori să ia în considerare prevalența locală a rezistenței la fluorochinolone a Escherichia coli.

Infecţii intra-abdominale Există date limitate despre eficacitatea ciprofloxacinei în tratamentul post chirurgical al infecţiilor intraabdominale.

Diareea călătorului Alegerea ciprofloxacinei trebuie să ia în considerare informaţiile referitoare la rezistenţa la ciprofloxacină a agenţilor patogeni din ţările vizitate.

Infecţii musculo-scheletale Ciprofloxacina trebuie utilizată în combinaţie cu alţi agenţi antimicrobieni, în funcţie de rezultatele microbiologice.

Antrax prin inhalare

Utilizarea la oameni este bazată pe datele in-vitro din experimentele pe animale şi datele limitate obţinute la oameni. Medicii curanţi trebuie să se refere la documente internaţionale şi/sau naţionale referitor la tratamentul antraxului.

Copii şi adolescenţi Utilizarea ciprofloxacinei la copii şi adolescenţi trebuie să urmeze ghidurile oficiale în vigoare. Tratamentul cu ciprofloxacină trebuie iniţiat de medici cu experienţă în fibroza chistică şi/sau infecţii severe la copii şi adolescenţi.

S-a demonstrat că ciprofloxacina provoacă artropatii la nivelul articulaţiilor de susţinere a greutăţii corpului, la animale imature. Într-un studiu randomizat dublu-orb, datele privind siguranţa utilizării ciprofloxacinei la copii (Ciprofloxacin: n=335, vârsta medie = 6,3 ani; comparatori: n=349, vârsta medie = 6,2 ani, limite de vârstă 1 – 17 ani) au arătat o incidenţă a artropatiei suspectată a fi legată de medicament (diferenţiată pe baza semnelor şi simptomelor clinice legate de articulaţie) până în ziua + 42, de 7,2% şi 4,6%. Pe o perioadă de urmărire de 1 an, incidenţa artropatiei legate de medicament a fost 9,0% şi respectiv 5,7%. Agravarea în timp a artropatiei suspectate a fi legate de medicament nu a fost semnificativă din punct de vedere statistic, între cele două grupuri. Tratamentul trebuie iniţiat numai după evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc, datorită evenimentelor adverse posibile legate de articulaţii şi/sau ţesuturile înconjurătoare (vezi pct. 4.8).

Infecţii bronhopulmonare în fibroza chistică Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârste cuprinse între 5 – 17 ani. Există experienţe mai limitate cu privire la tratamentul copiilor cu vârste între 1 şi 5 ani; în consecinţă se recomandă prudenţă în tratamentul acestor copii.

Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită Tratamentul cu ciprofloxacină în infecţiile tractului urinar trebuie luat în considerare atunci când nu pot fi utilizate alte tratamente şi trebuie să se bazeze pe rezultatele microbiologice. Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârste cuprinse între 1 – 17 ani.

Alte infecţii severe specifice Alte infecţii severe în conformitate cu ghidurile oficiale, după evaluarea atentă a raportului beneficiu-risc, când alte tratamente nu pot fi utilizate sau după eşecul terapiei convenţionale şi când rezultatele microbiologice pot justifica utilizarea ciprofloxacinei. În studiile clinice nu s-a evaluat utilizarea ciprofloxacinei pentru infecţii severe specifice, altele decât cele menţionate mai sus, iar experienţa clinică este limitată. În consecinţă se recomandă prudenţă în tratamentul acestor pacienţi.

Hipersensibilitate Hipersensibilitatea şi reacţiile alergice, inclusiv reacţiile anafilactice/anafilactoide, pot apărea în cazul utilizării unei singure doze (vezi pct. 4.8) și pot pune viaţa în pericol. Dacă apar asemenea reacţii, ciprofloxacina trebuie întreruptă şi este necesar tratamentul medical.

Sistemul musculo-scheletic În general, ciprofloxacina nu trebuie utilizată la pacienţi cu antecedente de tendinopatie /tulburare tendinoasă legată de tratamentul cu chinolone. Cu toate acestea, în cazuri foarte rare, după documentarea microbiologică a microorganismului cauzal şi evaluarea echilibrului risc/beneficiu, ciprofloxacina poate fi prescrisă la aceşti pacienţi pentru tratamentul anumitor infecţii severe, în special în cazul eşecului terapiei standard sau al rezistenţei bacteriene, când datele microbiologice pot justifica utilizarea ciprofloxacinei.

Tendinită și ruptură de tendon Tendinita și ruptura de tendon (mai ales la nivelul tendonului lui Ahile, fără a se limita la acesta), uneori bilaterală, poate surveni în primele 48 ore de la inițierea tratamentului cu chinolone și fluorochinolone, apariția acestora fiind raportată chiar și timp de până la câteva luni de la oprirea tratamentului. Riscul de tendinită și ruptură de tendon este crescut la pacienții vârstnici, la pacienții cu

insuficiență renală, la pacienții cu transplant de organ solid și la cei tratați concomitent cu corticosteroizi. Prin urmare, utilizarea concomitentă de corticosteroizi trebuie evitată. La primul semn de tendinită (de exemplu umflare însoțită de durere, inflamație), tratamentul cu ciprofloxacină trebuie oprit și trebuie avut în vedere un tratament alternativ. Membrul (membrele) afectat(e) trebuie tratat(e) în mod corespunzător (de exemplu prin imobilizare). Nu trebuie utilizați corticosteroizi dacă apar semne de tendinopatie.

Ciprofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu miastenia gravis (vezi pct. 4.8).

Anevrism și disecție aortică Studiile epidemiologice raportează un risc crescut de anevrism și disecție aortică după administrarea de fluorochinolone, în special la populația în vârstă. Prin urmare, fluorochinolonele trebuie utilizate numai după o evaluare atentă a raportului risc/beneficiu și după luarea în considerare a altor opțiuni terapeutice la pacienții cu antecedente familiale de anevrism sau la pacienții diagnosticați cu anevrism aortic preexistent și/sau disecție aortică, sau în prezența alți factori sau condiții care predispun la anevrism și disecție aortică (de exemplu, sindromul Marfan, sindrom vascular Ehlers-Danlos, arterită Takayasu, arterită cu celule gigantice, boala Behcet, hipertensiune arterială, ateroscleroză diagnosticată). În caz de durere bruscă abdominală, toracică sau dorsală, pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze imediat unui medic dintr-un departament medical de urgență.

Fotosensibilitate S-a demonstrat că ciprofloxacina provoacă reacţii de fotosensibilitate. Pacienţii cărora li se administrează ciprofloxacină trebuie sfătuiţi să evite expunerea directă atât la lumina puternică a soarelui, cât şi la radiaţiile UV, în timpul tratamentului (vezi pct. 4.8).

Tulburări vizuale În cazul în care apare afectarea vederii sau apar orice alte efecte la nivel ocular, trebuie consultat medicul oftalmolog.

Sistemul nervos central Se cunoaşte faptul că chinolonele pot declanşa convulsii sau pot scădea pragul la convulsii. Au fost raportate cazuri de status epilepticus. Ciprofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţi cu tulburări SNC care pot fi predispuşi la convulsii. Dacă apar convulsii, ciprofloxacina trebuie întreruptă (vezi pct. 4.8). După prima administrare a ciprofloxacinei pot apărea reacţii psihice. În cazuri rare, depresia sau psihoza pot evolua către idei/gânduri suicidale, care culminează cu tentativă de suicid sau suicid. În aceste cazuri, administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă.

Reacții adverse grave la medicament, prelungite, invalidante și posibil ireversibile La pacienții cărora li s-au administrat chinolone și fluorochinolone, indiferent de vârsta acestora și de factorii de risc preexistenți, au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse grave la medicament, prelungite (care persistă timp de luni sau ani), invalidante și posibil ireversibile, care afectează diferite sisteme din organism, uneori fiind implicate mai multe sisteme (musculo-scheletic, nervos, psihic și senzitiv). Administrarea norfloxacinei trebuie oprită imediat, la primele semne sau simptome ale unei reacții adverse grave, iar pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze medicului curant pentru recomandări.

Neuropatie periferică La pacienții tratați cu chinolone și fluorochinolone au fost raportate cazuri de polineuropatie senzorială sau senzorial-motorie care determină parestezie, hipoestezie, disestezie sau slăbiciune. Pacienții tratați cu norfloxacină trebuie sfătuiți să informeze medicul, înainte de a continua tratamentul, în cazul în care apar simptome de neuropatie, cum sunt durere, senzație de arsură, furnicături, amorțeală, slăbiciune, în scopul de a preveni apariția unei afecțiuni potențial ireversibile. (vezi pct. 4.8).

Tulburări cardiace

La utilizarea fluorochinolonelor, incluzând ciprofloxacină, este necesară precauţie la pacienţii cu factori de risc cunoscuţi de prelungire a intervalului QT, de exemplu:

• sindrom congenital de QT prelungit
• utilizare concomitentă de medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT (de exemplu, antiaritmicele de clasă IA şi III, antidepresivele triciclice, macrolidele, antipsihoticele)
• dezechilibru electrolitic necorectat (de exemplu, hipokaliemia, hipomagneziemia)
• boală cardiacă (de exemplu, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, bradicardie).

Pacienţii vârstnici (bărbaţi şi femei) pot fi mai sensibili la medicamentele care prelungesc intervalul QTc. De aceea, este necesară precauţie la utilizarea fluorochinolonelor, incluzând ciprofloxacină, la această grupă de populaţie (vezi pct. 4.2 Vârstnici, pct. 4.5, pct. 4.8, pct 4.9).

Disglicemie Ca în cazul tuturor chinolonelor, au fost raportate tulburări ale glicemiei, incluzând atât hipoglicemia cât și hiperglicemia (vezi pct. 4.8), de obicei la pacienții diabetici care primesc tratament concomitent cu un medicament hipoglicemiant oral (de exemplu, glibenclamidă) sau cu insulină. Au fost raportate cazuri de comă hipoglicemică. La pacienții cu diabet zaharat, se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei.

Sistemul gastro-intestinal Medicul trebuie informat în cazul în care pacientul prezintă diaree severă şi persistentă în timpul tratamentului sau după tratament (inclusiv la câteva săptămâni după tratament), deoarece acest simptom poate indica o colită asociată cu antibioticul (afecţiune care pune în pericol viaţa bolnavului şi care poate avea evoluţie letală), care necesită tratament imediat (vezi pct. 4.8). În aceste cazuri, tratamentul cu ciprofloxacină trebuie întrerupt imediat şi se va începe tratamentul corespunzător. Medicamentele anti-peristaltice sunt contraindicate în această situaţie.

Tulburări renale şi ale căilor urinare S-a raportat cristalurie asociată cu utilizarea ciprofloxacinei (vezi pct. 4.8). Pacienţii cărora li se administrează ciprofloxacină trebuie să fie bine hidrataţi şi trebuie evitată alcalinizarea în exces a urinii.

Insuficienţă renală Deoarece ciprofloxacina este excretată în cantitate mare sub formă nemodificată pe cale renală, este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală, aşa cum este descris la pct. 4.2, pentru evitarea creşterii incidenţei reacţiilor adverse datorită acumulării ciprofloxacinei.

Sistemul hepatobiliar În cazul administrării ciprofloxacinei s-au raportat cazuri de necroză hepatică până la insuficienţă hepatică cu risc vital (vezi pct. 4.8). Tratamentul trebuie întrerupt în cazul apariţiei oricăror semne şi simptome de hepatopatie (cum sunt anorexie, icter, urină închisă la culoare, prurit sau abdomen sensibil).

Deficienţa glucozo-6-fosfatdehidrogenazei Reacţiile hemolitice au fost raportate la pacienţi cu deficienţa de glucozo-6-fosfatdehidrogenază. Ciprofloxacina trebuie evitată la aceşti pacienţi dacă riscul depăşeşte potenţialul beneficiu. În acest caz, trebuie monitorizată potenţiala apariţie a hemolizei.

Rezistenţă În timpul sau după tratamentul cu ciprofloxacină, bacteriile care dovedesc rezistenţă la ciprofloxacină trebuie izolate, cu sau fără o suprainfecţie clinic aparentă. Este posibilă apariţia rezistenţei sau selecţia unor tulpini bacteriene rezistente, în mod particular în timpul tratamentului pe termen lung şi/sau infecţiilor nozocomiale, în special în cazul infecţiilor provocate de specii de Staphylococcus şi Pseudomonas.

Citocrom P450 Ciprofloxacina inhibă CYP1A2 şi în consecinţă poate provoca creşterea concentraţiei serice a medicamentelor metabolizate de această enzimă (de exemplu teofilină, clozapină, olanzapină, ropinirol, tizanidină, duloxetină, agomelatină), administrate concomitent. În consecinţă, pacienţii cărora li se administrează aceste medicamente concomitent cu ciprofloxacina trebuie monitorizaţi atent în vederea identificării semnelor clinice de supradozaj şi poate fi necesară determinarea concentraţiilor serice, în special în cazul teofilinei (vezi pct. 4.5).

Metotrexat Nu se recomandă utilizarea concomitentă a ciprofloxacinei cu metotrexat (vezi pct. 4.5).

Interacţiuni cu teste de laborator Activitatea ciprofloxacinei împotriva Mycobacterium tuberculosis ar putea determina negativarea testelor bacteriologice, datorită unei activităţi moderate in vitro a ciprofloxacinei asupra anumitor specii de micobacterii.

Reacţii la nivelul locului injectării S-au raportat reacţii locale la nivelul locului de administrare intravenoasă după administrarea de ciprofloxacină pe cale intravenoasă. Aceste reacţii sunt mai frecvente dacă timpul de perfuzie este de ≤ 30 minute. Acestea pot apărea sub forma unor reacţii cutanate locale, care dispar rapid după terminarea perfuziei. Administrarea intravenoasă ulterioară nu este contraindicată, cu excepţia cazului în care reacţiile reapar sau se agravează.

Informaţii importante privind unele componente ale Ciprinol Concentratul pentru soluţie perfuzabilă conţine sub 1 mmol sodiu (23 mg) per doză, de aceea se poate spune ca este ”fără sodiu”.Ciprinol 100 mg / 50 ml soluție perfuzabilă conține sodiu 175,52 mg per flacon (3,51 mg per ml), echivalentul a 8,78% din doza zilnică recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult. Ciprinol 200 mg / 100 ml soluție perfuzabilă conține sodiu 351,03 mg per flacon (3,51 mg per ml), echivalentul a 17,55% din doza zilnică recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult. Ciprinol 400 mg / 200 ml soluție perfuzabilă conține sodiu 702,07 mg per flacon (3,51 mg per ml), echivalentul a 35,1% din doza zilnică recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.

Doza zilnică maximă de sodiu din acest medicament este echivalentă cu 105,3% din doza zilnică maximă recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.

Se consideră că Ciprinol conţine o cantitate mare de sodiu. Acest lucru trebuie luat în considerare în special de persoanele cu regim alimentar hiposodat.

Cel mai frecvent raportate reacţii adverse la medicament (RAM) sunt greaţă, diaree, vărsături, creşterea tranzitorie a transaminazelor, erupţii cutanate şi reacţii la nivelul locului injectării şi perfuziei.

În continuare sunt prezentate RAM derivate din studiile clinice şi din supravegherea după introducerea Ciprinol pe piaţă (tratament oral, intravenos şi secvenţial), clasificate în funcţie de frecvenţă. Analiza frecvenţei s-a desfăşurat pe baza formelor de administrare orală şi intravenoasă.

Următoarele reacţii adverse au fost mai frecvente la subgrupurile de pacienţi care au primit tratament pe cale intravenoasă sau la care s-a administrat tratament secvenţial (intravenos, apoi oral):

Frecvente Vărsături, creşteri tranzitorii ale transaminazelor, erupţii cutanate Mai puţin frecvente Trombocitopenie, trombocitemie, confuzie şi dezorientare, halucinaţii, parestezie şi disestezie, convulsii, vertij, tulburări vizuale, surditate, tahicardie, vasodilataţie, hipotensiune arterială, insuficienţă hepatică tranzitorie, icter colestatic, insuficienţă renală, edem Rare Pancitopenie, aplazie medulară, şoc anafilactic, reacţii psihotice, migrenă, tulburări olfactive, tulburări auditive, vasculită, pancreatită, necroză hepatică, peteşii, ruptură de tendon

Copii şi adolescenţi

Frecvenţa artropatiei, menţionată mai sus, se referă la datele obţinute în studii efectuate la adulţi. La copii, apariţia artropatiei este raportată frecvent (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.