Acasă/ Medicamente/ Dexametazona Rompharm
H02AB02 · Corticosteroizi sistemici glucocorticoizi Prescripție restrictivă

Dexametazona Rompharm 4 mg/ml

Soluție injectabilă · DCI: Dexamethasonum

DEXAMETAZONĂ Rompharm soluţie injectabilă conţine ca substanţă activă fosfat de dexametazonă care este un glucocorticoid sintetic (hormon secretat de corticosuprarenală).

Cum citiți informația
De unde vin aceste informații? Pacient = Prospect · Medic = RCP. Ambele aprobate de ANMDMR.

Nu reformulăm liber textul medical. „Pentru pacient” urmează Prospectul; „Pentru medic” urmează Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP). Fiecare secțiune indică documentul-sursă.

DEXAMETAZONĂ Rompharm soluţie injectabilă conţine ca substanţă activă fosfat de dexametazonă care este un glucocorticoid sintetic (hormon secretat de corticosuprarenală). Medicamentul este utilizat pentru a trata diferite boli care implică inflamaţii la nivelul corpului.

DEXAMETAZONĂ Rompharm soluţie injectabilă este indicată în boli severe, în care terapia pe cale orală cu corticosteroizi nu este posibilă:

  • în şoc (de exemplu datorită unei sângerări severe care duce la o scădere a cantităţii de sânge din ţesuturile corpului);
  • în acumulare de lichid la nivelul creierului datorită unei tumori cerebrale;
  • pentru a trata boli inflamatorii la nivelul articulaţiilor şi ţesuturilor moi (precum artrită reumatoidă);
  • pentru a trata reacţiile alergice severe.

De cele mai multe ori, în aceste condiţii, este necesară utilizarea altor medicamente în combinaţie cu corticosteroizii.

DEXAMETAZONĂ Rompharm soluţie injectabilă este utilizat ca tratament al bolii determinată de infecția cu coronavirus 2019 (Covid-19) la pacienții adulți și adolescenți (cu vârsta de 12 ani și peste cu greutatea corporală de cel puțin 40 kg) cu dificultăți de respirație și care necesită oxigenoterapie.

Dexametazonă soluţie injectabilă este indicată în toate situaţiile acute în care terapia orală cu glucocorticoizi nu este posibilă: şoc hemoragic, traumatic, chirurgical, de origine septică; edem cerebral asociat cu neoplasm cerebral; boli inflamatorii ale articulaţiilor şi ţesuturilor moi precum artrită reumatoidă.

Indicaţii pentru administrarea de scurtă durată: stări alergice acute severe precum edem angioneurotic sau exacerbări acute ale unor boli cronice alergice precum astm bronşic sau boala serului.

Dozele mari de dexametazonă sunt destinate tratamentului complementar din şoc, în care sunt necesare doze mari de corticosteroizi. Lipsesc dovezile care să ateste că utilizarea corticosteroizilor în cazurile de şoc septic afectează mortalitatea pe termen lung. Utilizarea trebuie să fie asociată cu administrarea sistemică concomitentă a unui tratament cu antibiotice corespunzător şi măsurile de susţinere de care pacientul are nevoie.

DEXAMETAZONĂ Rompharm este indicat în tratamentul bolii cu coronavirus 2019 (COVID-19) la pacienții adulți și adolescenți (cu vârsta de 12 ani și peste, cu greutatea corporală de cel puțin 40 kg) care necesită oxigenoterapie suplimentară.

Text oficial · Prospect · pct. 1RCP · pct. 4.1

Dozaj & administrare

Prospect · pct. 3 RCP · pct. 4.2

Utilizaţi întotdeauna DEXAMETAZONĂ Rompharm soluţie injectabilă exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Medicul dumneavoastră va decide pentru cât timp trebuie să luați dexametazonă. Adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă nu sunteți sigur. DEXAMETAZONĂ Rompharm soluţie injectabilă poate fi administrată numai de către personalul medical în timp ce vă aflaţi în spital.

Ce cantitate de DEXAMETAZONĂ Rompharm soluţie injectabilă veţi primi: Medicul va stabili doza de DEXAMETAZONĂ Rompharm soluţie injectabilă pe care trebuie să o primiţi, în funcţie de vârstă şi de afecţiunea dumneavoastră.

Este puţin probabil să vi se administreze DEXAMETAZONĂ Rompharm soluţie injectabilă pe o perioadă mai mare de una sau două săptămâni, cu excepţia afecţiunilor articulaţiilor unde tratamentul poate fi de lungă durată. Dacă este necesară continuarea tratamentului cu dexametazonă pe perioade lungi de timp, este posibil să primiţi pastile în loc de injecţii. Medicamentul poate suprima capacitatea naturală a organismului de a produce corticosteroizi. Ca urmare, în cazul tratamentului pe perioade lungi de timp, orice stres suplimentar precum o altă boală, o traumă sau o procedură chirugicală va necesita creşterea temporară a dozelor iar dacă tratamentul cu corticosteroizi a fost întrerupt recent este posibil să fie necesară reînceperea tratamentului.

Mod de administrare: Medicamentul se va administra intravenos (injecţie într-o venă), intramuscular (injecţie în muşchi) sau direct în articulaţie sau în ţesuturile moi. De asemenea, DEXAMETAZONĂ Rompharm soluţie injectabilă poate fi administrată sub formă de perfuzie intravenoasă prin care soluţia injectabilă de dexametazonă, diluată cu alte soluţii perfuzabile (soluţie de clorură de sodiu, soluţie de glucoză sau soluţie Ringer) este administrată continuu cu ajutorul unui perfuzor.

Pentru tratamentul infecției cu coronavirus 2019

Pacienților adulți li se recomandă să li se administreze 6 mg o dată pe zi intravenos timp de până la 10 zile. Pacienților adolescenți cu vârsta de 12 ani sau mai mult li se recomandă să li se administreze 6 mg intravenos o dată pe zi timp de până la 10 zile.

Dacă aţi utilizat mai mult DEXAMETAZONĂ Rompharm soluţie injectabilă decât trebuie Dacă sunteţi convins că vi s-a administrat mai mult din DEXAMETAZONĂ Rompharm soluţie injectabilă, anunţaţi personalul medical cât mai curând posibil.

Dacă aţi uitat să utilizaţi DEXAMETAZONĂ Rompharm soluţie injectabilă Dacă sunteţi convins că s-a omis administrarea unei doze din DEXAMETAZONĂ Rompharm soluţie injectabilă, anunţaţi personalul medical cât mai curând posibil.

Dacă încetaţi să utilizaţi DEXAMETAZONĂ Rompharm soluţie injectabilă Durata tratamentului cât şi scăderea treptată a dozei de dexametazonă vor fi stabilite de către medic. Tratamentul cu dexametazonă nu poate fi întrerupt decât la indicaţia medicului, în funcţie de răspunsul şi reacţiile pe care le aveţi în cursul tratamentului. În orice caz, tratamentul nu poate fi întrerupt brusc, ci doar printr-o scădere treptată a dozei.

Întreruperea bruscă a administrării dexametazonei după un tratament de lungă durată (durată mai mare de 3 săptămâni) poate determina: tensiune arterială scăzută (hipotensiune arterială), febră, dureri musculare, dureri de articulaţii, obstrucţie nazală, secreţii şi înroşirea ochiului (conjunctivită), noduli sub piele dureroşi cu senzaţie de mâncărime, stare generală proastă şi scădere în greutate. La copii poate apărea creşterea presiunii intracraniene cu durere de cap, crize sau stare de rău; în acest caz, trebuie să anunţaţi imediat medicul.

Doze

Notă: Toate dozele sunt exprimate ca mg fosfat de dexametazonă.

Trebuie utilizată cea mai mică doză eficace pe o perioadă de timp cât mai scurtă. Această doză trebuie reevaluată frecvent pentru stabilirea dozei adecvate necesară menținerii sub control a activității bolii.

Dexametazonă fosfat soluţie injectabilă se poate administra intramuscular, ca injecţie intravenoasă sau perfuzie intravenoasă, intraarticular sau sub formă de infiltraţii în ţesuturile moi.

Administrare intravenoasă şi intramusculară: doza administrată i.v. (intravenos) sau i.m. (intramuscular) de dexametazonă este variabilă şi depinde de afecţiune şi de răspunsul pacientului la tratament. Doza uzuală se încadrează, de obicei, între 0,4 şi 24 mg (0,1 până la 6 ml) pe zi. Durata terapiei depinde de răspunsul clinic al pacientului şi imediat ce apare o ameliorare, doza trebuie ajustată la cea mai mică doză posibilă pentru a menţine răspunsul clinic dorit. Întreruperea tratamentului trebuie să se facă treptat.

Şoc: o singură administrare i.v. de 2 – 6 mg/kg corp (0,5 până la 1,5 ml/kg corp), care se poate repeta la 2 până la 6 ore dacă şocul persistă. Terapia cu doze mari se continuă numai până când starea pacientului se stabilizează şi în mod obişnuit nu mai mult de 48 – 72 de ore. Administrarea i.v. poate fi urmată de administrarea în perfuzie i.v. a 3 mg/kg corp (0,75 ml/kg corp) timp de 24 ore. DEXAMETAZONĂ Rompharm 4 mg/ml soluţie injectabilă poate fi diluată cu clorură de sodiu 0,9% soluţie perfuzabilă, glucoză 5% soluţie perfuzabilă sau soluţie Ringer (vezi pct. 6.4.).

Edem cerebral asociat cu neoplasm: doza iniţială este 10 mg (2,5 ml) i.v. urmată de 4 mg (1 ml) i.m. la fiecare 6 ore până când simptomele de edem scad (de obicei după 12 până la 24 de ore). După 2 până la 4 zile doza trebuie redusă treptat şi oprită după o perioadă de 5 până la 7 zile. La pacienţii cu neoplasm recurent sau inoperabil, continuarea terapiei poate fi eficientă la doze de 2,0 mg (0,5 ml) i.m. sau i.v. de 2 – 3 ori pe zi.

Edem cerebral, forme severe care pun viaţa în pericol:

Schema de administrare a dozelor mari (toate dozele sunt exprimate ca mg dexametazonă fosfat)

Adulţi Copii > 35 kg Copii < 35 kg

Doza iniţială 50 mg (12,5 ml) i.v. 25 mg (6,25 ml) i.v. 20 mg (5,0 ml) i.v. Prima zi 8 mg (2,0 ml) i.v. 4 mg (1,0 ml) i.v. 4 mg (1,0 ml) i.v. la fiecare 2 ore la fiecare 2 ore la fiecare 3 ore A 2-a zi 8 mg (2,0 ml) i.v. 4 mg (1,0 ml) i.v. 4 mg (1,0 ml) i.v. la fiecare 2 ore la fiecare 2 ore la fiecare 3 ore A 3-a zi 8 mg (2,0 ml) i.v. 4 mg (1,0 ml) i.v. 4 mg (1,0 ml) i.v. la fiecare 2 ore la fiecare 2 ore la fiecare 3 ore A 4-a zi 4 mg (1.0 ml) i.v. 4 mg (1,0 ml) i.v. 4 mg (1,0 ml) i.v. la fiecare 2 ore la fiecare 4 ore la fiecare 6 ore Între a 5-a şi a 8-a zi 4 mg (1,0 ml) i.v. 4 mg (1,0 ml) i.v. 2 mg (0,5 ml) i.v. la fiecare 4 ore la fiecare 6 ore la fiecare 6 ore După a 8-a zi Se micşorează doza cu Se micşorează doza cu Se micşorează doza cu 4 mg pe zi (1,0 ml) 2 mg pe zi (0,5 ml) 1 mg pe zi (0,25 ml)

Notă: calea de administrare intravenoasă sau intramusculară pentru dexametazonă trebuie folosită numai când există situaţii de boli acute sau care pun în pericol viaţa pacientului. Terapia orală trebuie începută cât mai curând posibil.

Administrare intraarticulară şi infiltraţii în ţesuturile moi

Doza variază în funcţie de gradul inflamaţiei, de mărimea şi locaţia zonei afectate. Administrările se pot face o dată la 3 – 5 zile (de exemplu pentru burse) până la o dată la 2 – 3 săptămâni (pentru articulaţii).

Locul administrării Doza

1. Articulaţii mari 2,0 mg până la 4,0 mg (0,5 ml până la 1,0 ml) 2. Articulaţii mici 0,8 mg până la 1,0 mg (0,2 ml până la 0,25 ml) 3. Burse 2,0 mg până la 3,0 mg (0,5 ml până la 0,75 ml) 4. Teaca tendoanelor 0,4 mg până la 1,0 mg (0,1 ml până la 0,25 ml)

Text oficial · Prospect · pct. 3RCP · pct. 4.2

Informația pentru pacient nu este disponibilă; consultați Prospectul oficial.

  • Hipersensibilitate la dexametazonă sau la oricare dintre excipienţi.
  • Infecţii sistemice (cu excepţia situaţiei în care este utilizată terapia anti-infecţioasă specifică).
Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.3

Atenționări & precauții

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.4

Înainte să vi se administreze DEXAMETAZONĂ Rompharm soluţie injectabilă spuneţi medicului dumneavoastră:

  • dacă aţi avut vreodată afecţiuni depresive severe sau schimbări severe de dispoziţie (tulburare maniaco-depresivă) sau cineva din familia dumneavoastră a avut astfel de afecţiuni. Acestea includ depresiile pe care le-aţi avut înainte de a lua corticosteroizi, precum dexametazonă sau depresia s-a înrăutăţit odată cu administrarea corticosteroizilor;
  • dacă aveţi afecțiuni ale ficatului, rinichilor sau inimii;
  • dacă aveţi tensiune arterială mare (hipertensiune arterială);
  • dacă aveţi epilepsie;
  • dacă aveţi dureri de cap severe (migrene);
  • dacă aveţi fragilitate a oaselor (osteoporoză);
  • dacă aţi avut tuberculoză;
  • dacă tiroida nu mai produce suficienţi hormoni (hipotiroidism);
  • dacă aţi avut boli infecţioase parazitare (amoebiază);
  • dacă aţi avut infecţii virale ale ochiului (infecţii herpetice);
  • dacă aveţi diabet sau cineva din familia dumneavoastră are diabet zaharat;
  • dacă aveţi o afecţiune a ochiului numită glaucom (un membru din familia dumneavoastră are glaucom);
  • dacă aveţi afecțiune a stomacului;
  • dacă aveţi slăbiciune musculară determinată de corticosteroizi;
  • în cazul în care suferiți de malignitate hematologică, dacă aveți simptome ale sindromului lizei tumorale, cum sunt crampe și slăbiciune la nivelul mușchilor, confuzie, pierdere a vederii sau tulburări de vedere și dificultăți în respirație;

Pentru tratamentul infecției cu coronavirus 2019 Nu trebuie să opriți administrarea altor medicamente cu steroizi decât dacă medicul dumneavoastră v-a recomandat să faceți acest lucru. Discutați cu medicul dumneavoastră, farmacistul sau asistenta medicală înainte de a lua DEXAMETAZONĂ Rompharm soluţie injectabilă despre precauții generale cu privire la utilizarea steroizilor în boli specifice, infecții mascate, medicamente concomitente, etc., în conformitate cu recomandările în vigoare.

Pacienţii şi/sau însoţitorii lor trebuie atenţionaţi de posibilitatea apariţiei reacţiilor adverse psihiatrice severe care pot apărea la administrarea sistemică a corticosteroizilor (vezi pct. 4.8.). Simptomele tipice apar în decurs de câteva zile sau săptămâni de la începerea tratamentului. Riscurile pot creşte la doze mari administrate sistemic (vezi pct. 4.5), cu toate că mărimea dozei nu poate indica debutul, tipul, severitatea sau durata reacţiei adverse. Majoritatea reacţiilor dispar după reducerea dozelor sau la întreruperea tratamentului. Cu toate acestea, unii pacienţi necesită un tratament specific. Pacienţii sau însoţitorii lor trebuie încurajaţi să ceară sfatul medicului dacă apar simptome psihice îngrijorătoare, în special dacă sunt suspectate stări de depresie sau ideaţie suicidară. Pacienţii sau însoţitorii trebuie, de asemenea, avertizaţi de tulburările psihiatrice care pot apărea fie în timpul sau imediat după scăderea dozelor sau întreruperea administrării sistemice a corticosteroizilor, cu toate că astfel de reacţii au fost rareori raportate. Este necesară o atenţie deosebită atunci când se utilizează corticosteroizi sistemic la pacienţi cu antecedente personale sau familiale (la rudele de gradul 1) de tulburări afective severe. Acestea includ afecţiuni depresive sau maniaco-depresive şi psihoze anterioare la corticosteroizi.

Trebuie utilizată cea mai mică doză eficace de corticosteroid pentru a controla afecţiunea pe o perioadă minimă de timp. Este necesară reexaminarea frecventă a pacientului pentru stabilirea dozei eficace. Când este posibilă reducerea dozei, aceasta se va face treptat. Întreruperea bruscă a administrării corticoizilor după un tratament prelungit poate cauza insuficienţă corticosuprarenală acută, hipotensiune arterială şi moarte. Pot să apară de asemenea ”simptome de sevraj”, incluzând: febră, mialgie, artralgie, rinită, conjunctivită, noduli cutanaţi dureroşi şi pruriginoşi, pierdere în greutate.

Supresia adrenală: insuficienţa corticosuprarenală se dezvoltă în timpul unui tratament prelungit cu corticosteroizi şi poate persista mai mulţi ani după întreruperea tratamentului. Întreruperea corticosteroizilor după un tratament prelungit trebuie să fie treptată pentru a evita insuficienţa corticosuprarenală acută, fiind scăzute dozele până la oprire pe parcursul mai multor săptămâni sau luni, în funcţie de doza şi durata tratamentului. Orice boală, traumatism sau procedură chirurgicală ce intervine în timpul terapiei de lungă durată necesită creşterea temporară a dozei; dacă corticosteroizii au fost întrerupţi după un tratament de lungă durată, este posibil să fie necesară reinstituirea temporară a tratamentului.

Există date limitate care să susţină utilizarea de lungă durată a corticosteroizilor în şocul septic. Deşi pot fi folositori în prima perioadă a tratamentului, ei nu pot influenţa supravieţuirea.

Reacţii anafilactice severe au apărut după administrarea parenterală a corticosteroizilor, în special la pacienţii cu antecedente de alergii. Trebuie luate măsuri de precauţie adecvate înaintea începerii tratamentului.

Trebuie luată în considerare rata de absorbţie mai lentă după injectarea intramusculară.

Corticosteroizii administraţi intraarticular sunt asociaţi cu un risc crescut de răspuns inflamator datorat inducerii în articulaţie a unei infecţii bacteriene, prin injecţie. Este necesară o atenţie deosebită în cazul injecţiilor intraarticulare cu corticosteroizi; acestea trebuie făcute în condiţii aseptice. Pentru administrarea prin injectări repetate intraarticulare a fost raportată deteriorarea cartilajului articular (similar cu artropatia Charcot).

Înaintea injectării intraarticulare, lichidul din articulaţie trebuie examinat pentru a exclude un proces septic. O accentuare marcată a durerii, însoţită de edem local, urmată de o redoare articulară, febră şi stare generală alterată sunt sugestive pentru artrita septică. Dacă aceste complicaţii apar şi sepsisul se confirmă, trebuie inițiată terapia antimicrobiană corespunzătoare.

Pacienţii trebuie avertizaţi de importanţa neutilizării excesive a articulaţilor unde s-a obţinut un beneficiu simptomatic dar în care persistă procesul inflamator.

Suprimarea răspunsului inflamator şi a funcţiei imune creşte susceptibilitatea la infecţii şi severitatea acestora. Manifestarea clinică a infecţiilor poate fi atipică, astfel încât, boli severe cum ar fi septicemia sau tuberculoza pot evolua fără semne evidente, fiind diagnosticate doar în stadii avansate.

Varicela prezintă un interes deosebit deoarece această afecţiune minoră poate fi fatală la pacienţii imunosupresaţi. Pacienţii (sau părinţii copiilor) fără un trecut definit de varicelă ar trebui sfătuiţi să evite contactul direct cu persoane bolnave de varicelă sau herpes zoster, iar dacă au fost expuşi, ar trebui să fie investigaţi urgent de personal medical adecvat. Este necesară imunizarea pasivă cu Imunoglobulina Varicela Zoster (VZIG), a pacienţilor expuşi non-imuni ce primesc dexametazonă pe cale sistemică sau care au primit anterior dexametazonă timp de 3 luni; aceasta poate fi administrată în decurs de 10 zile din momentul expunerii la varicelă. Dacă diagnosticul de varicelă se confirmă, boala necesită supraveghere de specialitate şi tratament de urgenţă. Tratamentul cu dexametazonă nu trebuie oprit şi s-ar putea să fie necesar ca doza să fie crescută.

Vaccinurile vii atenuate nu trebuie administrate la persoane cu răspuns imun diminuat. Răspunsul anticorpilor la alte vaccinuri poate fi diminuat.

Corticosteroizii pot afecta testul cu nitro-blue tetrazoliu pentru depistarea infecţiilor bacteriene şi pot determina rezultate fals negative.

Măsuri de precauţie speciale trebuie luate în cazul tratamentului pacienţilor cu următoarele afecţiuni, fiind necesară monitorizare atentă a acestora:

  • insuficienţă hepatică, insuficienţă renală cronică, insuficienţă cardiacă congestivă, hipertensiune arterială, epilepsie, migrenă;
  • osteoporoză, deoarece corticosteroizii cresc excreţia de calciu. Femeile în perioada post-menopauză prezintă un risc aparte;
  • tuberculoză latentă, deoarece corticosteroizii pot determina o reactivare a bolii;
  • hipotiroidism sau ciroză, deoarece aceşti pacienţi pot dezvolta un răspuns exagerat la corticosteroizi;
  • amoebiază latentă, deoarece corticosteroizii pot determina o reactivare. Înaintea tratamentului, amoebiaza ar trebui exclusă la orice pacient cu diaree inexplicabilă sau care a petrecut recent o perioadă de timp la tropice;
  • herpes simplex ocular, deoarece corticosteroizii pot determina perforaţii corneene.

Corticosteroizii se administrează, de asemenea, cu precauţie la pacienţii cu diabet zaharat (sau cu antecedente heredo-colaterale de diabet zaharat), tulburări afective (în special la cei cu antecedente de psihoză indusă de corticosteroizi), glaucom (sau cu antecedente heredo-colaterale de glaucom), ulcer peptic sau pacienţi cu istoric de miopatie indusă de corticosteroizi.

Sindromul lizei tumorale În experiența de după punerea pe piață, a fost raportat sindromul lizei tumorale (SLT) la pacienții cu neoplazii hematologice după utilizarea dexametazonei în monoterapie sau în asociere cu alte substanțe chemoterapeutice. Pacienții cu risc crescut de apariție a SLT, cum sunt pacienții cu o rată proliferativă crescută, încărcare tumorală ridicată și hipersensibilitate la substanțe citotoxice, trebuie monitorizați cu atenție și trebuie luate măsurile adecvate de precauție.

Pentru tratamentul infecției cu coronavirus 2019 Corticosteroizii sistemici nu trebuie opriți la pacienții care sunt deja tratați din alte motive cu corticosteroizi sistemici (administrare orală) (de exemplu, pacienți cu boală pulmonară obstructivă cronică), dar care nu necesită oxigen suplimentar.

Copii și adolescenți Dexametazona a fost utilizată în afara indicaţiilor autorizate pentru a trata şi preveni bolile cronice de plămâni la nou-născuţii prematuri. Studiile clinice au arătat că există beneficii pe termen scurt prin reducerea utilizării de dispozitive pentru respiraţie artificială, dar nu există beneficii pe termen lung pentru reducerea incidenţei bolilor cronice de plămâni sau a mortalităţii. Dovezile disponibile sugerează evenimente adverse asupra dezvoltării neurologice, de lungă durată, în cazul administrării precoce a tratamentului (< 96 ore) la nou născuții prematuri cu boală pulmonară cronică, la o doză inițială de 0,25 mg/kg de două ori pe zi. Studii recente au sugerat că există o legătură între administrarea dexametazonei la nou-născuţii prematuri şi apariţia paraliziei cerebrale. Având în vedere această îngrijorare privind siguranţa, trebuie efectuată o evaluare a raportului risc/beneficiu pentru fiecare pacient în parte.

Pentru o doză maximă unică de medicament (420 mg fosfat de dexametazonă pentru o persoană de 70 kg) conținutul de sodiu este de până la 14,5 mmol (334 mg). Trebuie avut în vedere acest lucru în tratarea pacienţilor cu dietă hiposodată.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.4

Informația pentru pacient nu este disponibilă; consultați Prospectul oficial.

Medicamentele inductoare ale enzimelor hepatice precum barbituricele, efedrina, rifampicina, rifabutina, carbamazepina, fenitoina, primidona şi aminoglutetimida pot intensifica metabolismul corticosteroizilor, diminuând efectele terapeutice ale acestora, fiind necesară ajustarea dozelor.

Eficacitatea anticoagulantelor cumarinice poate fi intensificată de tratamentul concomitent cu corticosteroizi şi de aceea timpul de protrombină sau INR-ul trebuie monitorizat frecvent, pentru a evita sângerările spontane.

Corticosteroizii pot afecta toleranţa la glucoză şi de aceea poate fi necesară modificarea dozelor pentru medicamentele hipoglicemiante (inclusiv insulină).

Incidenţa ulceraţiilor gastro-intestinale creşte la pacienţii care primesc concomitent medicamente antiinflamatoare nesteroidiene şi corticosteroizi.

Clearance-ul renal al salicilaţilor este crescut de către corticosteroizi şi, de aceea, întreruperea steroizilor poate determina intoxicaţie cu salicilaţi.

Efectele diureticelor sunt antagonizate de corticosteroizi. Efectul de scădere a potasiului seric al acetazolamidei, diureticelor de ansă, diureticelor tiazide şi carbenoxolonei este amplificat de administrarea concomitentă cu corticosteroizi. Pacienţii care primesc concomitent corticosteroizi şi diureticele care elimină potasiu şi/sau glicozide cardiotonice trebuie monitorizaţi pentru a nu dezvolta hipokaliemie. Aceasta este de o importanţă deosebită la pacienţii care primesc glicozide cardiotonice, deoarece hipokaliemia creşte toxicitatea glicozidelor cardiotonice.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.5

Sarcină, alăptare & fertilitate

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.6

Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament. Spuneţi medicului dacă sunteţi gravidă, planificaţi să rămâneţi gravidă sau alăptaţi.

Sarcina Medicul vă poate prescrie corticosteroizi atunci când beneficiul pentru mamă şi făt depăşeşte riscul.

Alăptarea DEXAMETAZONĂ Rompharm soluţie injectabilă nu trebuie utilizat în timpul alăptării, decât la recomandarea medicului.

Sarcina Capacitatea corticosteroizilor de a trece bariera placentară poate prezenta variabilitate interindividuală, însă dexametazona trece cu uşurinţă bariera placentară.

Administrarea corticosteroizilor la animalele gestante poate cauza anomalii ale dezvoltării fetale, incluzând palatoschizis, întârzierea creşterii intrauterine şi afectarea creşterii şi dezvoltării creierului. Nu există nicio dovadă că administrarea corticosteroizilor duce la creşterea incidenţei anomaliilor congenitale, precum palatoschizisul sau cheiloschizisul la om (vezi pct. 5.3). În orice caz, când se administrează în timpul sarcinii pentru o perioadă mai lungă de timp sau în mod repetat, corticosteroizii pot creşte riscul de întârziere a creşterii intrauterine. Hipoadrenalismul poate, teoretic, să apară la nou-născuţi în urma expunerii prenatale la corticosteroizi, dar se rezolvă de obicei spontan imediat după naştere şi rareori este important clinic. Ca toate medicamentele, corticosteroizii trebuie prescrişi numai când beneficiul pentru mamă şi făt depăşeşte riscul. Cu toate acestea, când corticosteroizii sunt esenţiali, pacientele cu sarcină normală pot fi tratate cu dexametazonă.

Există date asupra efectelor nocive asupra sarcinii la animale. Nou-născuţii proveniţi de la mame ce au primit în timpul sarcinii doze substanţiale de corticosteroizi trebuie atent monitorizaţi privind semne de insuficienţă adrenală. Pacientele cu preeclampsie sau retenţie de fluide trebuie atent monitorizate.

Alăptarea Corticosteroizii pot trece în laptele matern, deşi nu există date disponibile pentru dexametazonă. Nou-născuţii şi mamele cărora li se administrează doze mari de corticosteroizi pe cale sistemică pentru o perioadă lungă de timp pot avea diverse grade de supresie adrenală. Întârzierea creşterii sau alte efecte adverse pot să apară.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.6

Ca toate medicamentele, DEXAMETAZONĂ Rompharm soluţie injectabilă, poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Reacţii adverse foarte grave, adresaţi-vă medicului imediat:

  • Rare (care afectează între 1 şi 10 utilizatori din 10000): reacţie alergică severă. Semnele unei alergii sunt: urticarie sau mâncărime bruscă a pielii, umflarea mâinilor, picioarelor, feţei, buzelor, limbii (care pot provoca dificultăţi de înghiţire sau respiraţie) sau a altor părţi ale corpului, dificultăţi în respiraţie şi senzaţie de leşin. Aceste reacţii adverse sunt foarte grave şi de aceea aveţi nevoie de ajutor medical urgent.

Reacţii adverse grave, adresaţi-vă medicului imediat:

  • Frecvente (care afectează între 1 şi 10 utilizatori din 100): tratamentul cu steroizi, inclusiv dexametazona, poate determina tulburări mentale serioase. Aceste reacţii sunt comune pentru adulţi şi copii şi de obicei apar la câteva zile-săptămâni de la începerea tratamentului, de obicei apar la doze crescute şi cele mai multe din acestea dispar sau se ameliorează o dată cu scăderea dozelor sau întreruperea tratamentului. Totuşi, dacă ele apar poate fi necesar tratament de specialitate. Aceste tulburări includ: depresie, inclusiv tendinţe de suicid, schimbări severe de dispoziţie (tulburări maniaco-depresive), stări de frică, tulburări de somn, dificultate în gândire, confuzie, pierderea memoriei, halucinaţii (a simţi, vedea sau auzi lucruri care nu există în realitate).

Dacă vreuna din următoarele reacţiile adverse vă îngrijorează, spuneţi medicului: Următoarele reacţii adverse au fost asociate cu tratamentul pe termen lung cu dexametazonă administrat sistemic:

Reacţii adverse frecvente (care afectează între 1 şi 10 utilizatori din 100):

  • predispoziţie crescută şi agravarea infecţiilor (infecţii oportuniste, reactivarea tuberculozei latente);
  • sindrom Cushing (faţa devine rotundă cu aspect de lună plină), creştere în greutate, creştere excesivă de păr pe corp; stoparea creşterii la nou-născuţi, copii şi adolescenţi; lipsa ciclului menstrual sau ciclu menstrual neregulat; creşterea apetitului alimentar; creşterea dozelor la medicamentele pentru diabet; creşterea glucozei în sânge (hiperglicemie);
  • acumulare de apă (edeme) şi tensiune arterială crescută; reţinere de sodiu şi eliminare crescută de calciu şi potasiu;
  • agravarea epilepsiei şi schizofreniei;
  • palpitaţii, rărirea sau accelerarea bătăilor inimii, afectarea severă a funcţiei inimii;
  • greutate în respiraţie, tuse, răguşeală;
  • senzaţia de slăbiciune, oboseală, febră.

Reacţii adverse mai puţin frecvente (care afectează între 1 şi 10 utilizatori din 1000):

  • afecţiuni ale ochilor inclusiv cataractă şi presiune intraoculară crescută (glaucom), agravarea infecţiilor oftalmice;
  • indigestie, ulcer peptic cu perforaţie şi hemoragie, durere de stomac sau durere în spate, senzaţie de greaţă;
  • slăbiciune musculară, osteoporoză (fragilitatea oaselor).

Reacţii adverse rare (care afectează între 1 şi 10 utilizatori din 10000):

  • dureri de cap, convulsii, ameţeli; la copii poate apărea creşterea presiunii la nivelul creierului (hipertensiune intracraniană) cu durere de cap, crize sau stare de rău, de obicei după încetarea tratamentului;
  • tensiune arterială crescută (hipertensiune), cheaguri de sânge;
  • încetinirea vindecării rănilor, numeroase umflături, pete de culoare roşie pe piele, mici leziuni ale pielii şi vânătăi, transpiraţii abundente, erupţie alergică, schimbări în pigmentarea pielii, mâncărime cu umflături nedureroase pline cu lichid, acnee, piele uscată, cruste;
  • ruptură de tendon, compresie pe măduvă şi fracturi ale oaselor lungi.

Cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

  • tulburări de vedere, pierdere a vederii.

Alte reacţii adverse:

  • durerea, înroşirea şi umflarea locului de injectare, dacă injecţia se efectuează în articulaţie;
  • atrofia pielii sau a ţesuturilor moi;
  • abces steril (fără infecţie);
  • afecţiune denumită artropatia Charcot;
  • creşterea numărului de celule albe în sânge.

Întreruperea tratamentului Scăderea prea rapidă a dozelor de corticosteroizi după un tratament de lungă durată poate cauza: tensiune arterială scăzută (hipotensiune), febră, dureri musculare, dureri de articulaţii, obstrucţie nazală, secreţii şi înroşirea ochiului (conjuctivită), noduli sub piele dureroşi cu senzaţie de mâncărime, scădere în greutate.

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Raportarea reacţiilor adverse Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro/. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro. Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.

Incidenţa reacţiilor adverse previzibile, incluzând supresia hipotalamo-pituitaro-adrenală, este corelată cu potenţa relativă a medicamentului, dozajul, sincronizarea administrării şi durata tratamentului.

Doze crescute de dexametazonă sunt destinate pentru terapia pe termen scurt şi de aceea reacţiile adverse sunt mai puţin frecvente. Cu toate acestea, pot apărea ulcerul peptic şi bronhospasmul.

O gamă largă de reacţii adverse psihiatrice incluzând tulburări afective (precum iritabilitate, euforie, depresie, stări emoţionale şi ideaţie suicidară). Au fost raportate reacţii psihotice (incluzând mania, delir, halucinaţii şi agravarea schizofreniei), tulburări de comportament, iritabilitate, anxietate, tulburări de somn şi tulburări cognitive incluzând confuzia şi amnezia. Reacţiile care pot apărea sunt comune pentru adulţi şi copii. La adulţi, frecvenţa reacţiilor adverse severe a fost estimată la 5 – 6 %. Efecte psihologice au fost raportate la întreruperea tratamentului cu corticosteroizi; frecvenţa este necunoscută.

Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie:

Cu excepţia hipersensibilităţii, următoarele reacţii adverse au fost asociate cu tratamentul pe termen lung cu corticosteroizi administraţi sistemic:

Tulburări ale sistemului imunitar: Frecvente: predispoziţie crescută şi agravarea infecţiilor cu suprimarea simptomelor şi semnelor clinice, infecţii oportuniste, reactivarea tuberculozei latente.

Tulburări endocrine: Frecvente: Supresia axei hipotalamo-pituitare-adrenale; sindrom Cushing, hirsutism şi creşterea în greutate; stoparea creşterii la nou-născuţi, copii şi adolescenţi; insuficienţă corticosuprarenală secundară în special în timpul unui stres, precum intervenţie chirurgicală sau traumă; ciclu menstrual neregulat şi amenoree; toleranţă scăzută la glucoză cu creşterea dozelor pentru terapia antidiabetică; hiperglicemie; balanţă negativă proteină/azot şi calciu; creşterea apetitului alimentar.

Tulburări metabolice şi de nutriţie: Frecvente: dezechiliru hidroelectrolitic (retenţie de sodiu şi apă cu edem şi hipertensiune); depleţie de azot; alcaloză hipokaliemică; excreţie crescută de calciu şi potasiu; hiperglicemie.

Tulburări psihice: Frecvente: manifestări psihotice, dependenţă psihică, euforie, depresie, insomnie, agravarea epilepsiei şi schizofreniei.

Tulburări ale sistemului nervos: Rare: dureri de cap, convulsii, vertij; la copii, creşterea presiunii intracraniene cu edem papilar de obicei după încetarea tratamentului.

Tulburări oculare: Mai puţin frecvente: cataractă subcapsulară posterioară, presiune intraoculară crescută, glaucom sau ocazional distrugerea nervului optic; exoftalmie, edem papilar, subţierea scleroticii şi a corneei, agravarea infecţiilor oftalmice virale şi fungice. Rare: incidenţe rare de orbire asociate cu terapia intralezională în jurul feţei şi capului, dezvoltare anormală a retinei la nou-născuţii prematuri. Cu frecvenţă necunoscută: corioretinopatie

Tulburări cardiace: Frecvente: insuficienţă cardiacă congestivă, palpitaţii, bradicardie, tahicardie.

Tulburări vasculare: Rare: hipertensiune, tromboembolism.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale: Frecvente: dispnee, disfonie, embolism pulmonar, tuse.

Tulburări gastro-intestinale: Mai puţin frecvente: dispepsie, ulcer peptic cu perforaţie şi hemoragie, ulceraţii esofagiene, pancreatită acută şi candidoze.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: Rare: încetinirea vindecării rănilor, subţierea pielii, telangiectazii şi vergeturi, peteşii şi echimoze, eritem, hipersudoraţie, posibila supresie a testelor pentru piele, senzaţie de arsuri sau furnicături, dermatite alergice, candidoze, acnee, piele uscată, cruste, prurit, urticarie, vezicule, hiperpigmentare, hipopigmentare a pielii.

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv: Mai puţin frecvente: atrofie musculară, miopatie proximală, osteoporoză, slăbiciune musculară. Rare: închiderea prematură a epifizelor osoase, osteonecroză aseptică, ruptură de tendon, compresie vertebrală şi fracturi ale oaselor lungi.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: Frecvente: senzaţia de slăbiciune, oboseală, febră.

Alte reacţii adverse: hipersensibilitatea incluzând anafilaxie a fost raportată; atrofie cutanată şi subcutanată; abces steril; tumefacţie articulară (după injectare intraarticulară); artropatia Charcot; leucocitoză.

Întreruperea tratamentului La pacienţii care au primit sistemic doze mai mari decât doza fiziologică (aproximativ 1 mg dexametazonă) pentru o perioadă mai mare de 3 săptămâni, întreruperea tratamentului nu trebuie să se facă brusc. Modul în care trebuie efectuată reducerea dozei depinde de gravitatea bolii şi de riscul de recidivă la reducerea dozelor. Evaluarea clinică a bolii poate fi necesară pe perioada scăderii dozelor. Dacă afecţiunea este puţin probabil să recidiveze după întreruperea tratamentului sistemic cu corticosteroizi dar există incertitudinea privind supresia axei hipotalamo-hipofizar-corticosuprarenală, doza de corticosteroid sistemic poate fi scăzută rapid la doza fiziologică. Din momentul în care doza zilnică a ajuns la 1 mg de dexametazonă, micşorarea dozei trebuie să se facă mai lent pentru a permite funcției axei hipotalamo-hipofizar-corticosuprarenală să se restabilească.

Întreruperea bruscă a tratamentului sistemic cu corticosteroizi care a durat mai puţin de 3 săptămâni este posibilă, dacă se consideră că afecţiunea este puţin probabil să recidiveze. Întreruperea bruscă a dozelor de până la 6 mg de dexametazonă timp de 3 săptămâni este puţin probabil să conducă la supresia axei hipotalamo-pituitaro-adrenală, relevantă clinic. La următoarele grupe de pacienţi, întreruperea administrării sistemice de dexametazonă trebuie să se facă treptat, chiar dacă durata tratamentului a fost de 3 săptămâni sau mai puţin:  pacienţii la care tratamentul sistemic cu corticosteroizi a fost repetat, în special dacă acesta a durat mai mult de 3 săptămâni;  când a fost prescris un tratament pe termen scurt în decurs de un an de la încetarea unei terapii pe termen lung (luni, ani);  pacienţii care pot avea motive de insuficienţă adrenocorticală, altele decât terapia exogenă cu corticosteroizi;  pacienţii care primesc doze sistemice mai mari de 6 mg dexametazonă zilnic;  pacienţii care iau în mod repetat dozele seara.

Simptomele şi semnele întreruperii tratamentului: scăderea prea rapidă a dozelor de corticosteroizi după un tratament de lungă durată poate cauza insuficienţă adrenocorticală acută, hipotensiune arterială, moarte (a se vedea pct. 4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare). Sindromul de abstinenţă poate include: febră, mialgie, artralgii, rinite, conjunctivite, noduli cutanaţi dureroşi şi pruriginoşi şi pierdere în greutate.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la: Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

Text oficial · Prospect · pct. 4RCP · pct. 4.8

Compoziție & excipienți

Prospect · pct. 6 RCP · pct. 2 + 6.1

Ce conţine DEXAMETAZONĂ Rompharm soluţie injectabilă

  • Substanţa activă este fosfat de dexametazonă. Un mililitru DEXAMETAZONĂ Rompharm soluţie injectabilă conţine fosfat de dexametazonă 4 mg (sub formă de dexametazonă fosfat de sodiu 4,37 mg echivalent la 3,3 mg dexametazonă bază).
  • Celelalte componente sunt: creatinină, citrat trisodic, edetat disodic, hidroxid de sodiu sub formă de soluţie 1M, apă pentru preparate injectabile.

Cum arată DEXAMETAZONĂ Rompharm soluţie injectabilă şi conţinutul ambalajului DEXAMETAZONĂ Rompharm soluţie injectabilă se prezintă sub formă de soluţie limpede şi incoloră sau slab brună.

Este disponibil în: Cutie cu un suport cu 10 fiole din sticlă brună conţinând câte 1 ml soluţie injectabilă Cutie cu două suporturi a câte 5 fiole din sticlă brună conţinând câte 1ml soluţie injectabilă Cutie cu 25 fiole din sticlă brună conţinând câte 1 ml soluţie injectabilă Cutie cu 100 fiole din sticlă brună conţinând câte 1 ml soluţie injectabilă Cutie cu un suport cu 10 fiole din sticlă brună conţinând câte 2 ml soluţie injectabilă Cutie cu două suporturi a câte 5 fiole din sticlă brună conţinând câte 2ml soluţie injectabilă Cutie cu 25 fiole din sticlă brună conţinând câte 2 ml soluţie injectabilă Cutie cu 100 fiole din sticlă brună conţinând câte 2 ml soluţie injectabilă

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricantul S.C. Rompharm Company S.R.L. Str. Eroilor 1A, Otopeni, jud. Ilfov, România, 075100

Acest prospect a fost aprobat în Decembrie 2021.

—————————————————————————————————————————————-

Un mililitru soluţie injectabilă conţine fosfat de dexametazonă 4 mg (sub formă de dexametazonă fosfat de sodiu 4,37 mg echivalent la 3,3 mg dexametazonă bază).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Creatinină Citrat trisodic Edetat disodic Hidroxid de sodiu sub formă de soluţie 1M Apă pentru preparate injectabile

fosfat de dexametazonă 4 mg (sub formă de dexametazonă · substanță activă
Creatinină · excipient
Citrat trisodic · excipient
Edetat disodic · excipient
Hidroxid de sodiu sub formă de soluţie 1M · excipient
Apă pentru preparate injectabile · excipient
Text oficial · Prospect · pct. 6RCP · pct. 2 + 6.1

Păstrare & valabilitate

Prospect · pct. 5 RCP · pct. 6.3 + 6.4

Nu lăsați acest medicament la vederea și îndemâna copiilor. A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină. Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj, după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

Nu aruncați niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncați medicamentele pe care nu le mai folosiți. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

Fiole nedeschise: 3 ani.

După diluare: Stabilitatea chimică şi fizică în uz a fost demonstrată după diluţie până la 24 ore dacă se păstrează sub 25°C şi protejat de lumină.

Din punct de vedere microbiologic, soluţia diluată trebuie utilizată imediat. Dacă nu este utilizată imediat, perioada de depozitare şi condiţiile înainte de utilizare reprezintă responsabilitatea utilizatorului.

A se păstra la temperaturi sub 25oC, în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină. Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului după diluare, vezi pct. 6.3.

Text oficial · Prospect · pct. 5RCP · pct. 6.3 + 6.4

Ambalaje

Cutie cu un suport cu 10 fiole din sticla bruna x 1 ml sol. inj. · 12042/2019/01
Cutie cu doua suporturi a cate 5 fiole din sticla bruna x 1 ml sol. inj. · 12042/2019/02
Cutie cu 25 fiole din sticla bruna x 1 ml sol. inj. · 12042/2019/03
Cutie cu 100 fiole din sticla bruna x 1 ml sol. inj. · 12042/2019/04
Cutie cu un suport cu 10 fiole din sticla bruna x 2 ml sol. inj. · 12042/2019/05
Cutie cu doua suporturi a cate 5 fiole din sticla bruna x 2 ml sol. inj. · 12042/2019/06
Cutie cu 25 fiole din sticla bruna x 2 ml sol. inj. · 12042/2019/07
Cutie cu 100 fiole din sticla bruna x 2 ml sol. inj. · 12042/2019/08

Documente oficiale