Cefepima Mip 2 g

După reconstituire cefepima poate fi administrată pe cale intravenoasă ca injecție lentă în decurs de 3-5 minute sau ca perfuzie scurtă în decurs de 30 minute. Dozele depind de natura și severitatea infecţiei, sensibilitatea patogenilor, localizarea şi tipul infecţiei, funcţia renală a pacientului precum şi de starea lui generală.

Administrarea dozelor la pacienți cu funcție renală normală

Experiența la sugarii sub 2 luni este limitată. Doza recomandată de 30 mg/kg la fiecare 12 sau 8 ore este dedusă din datele farmacocinetice ale copiilor peste 2 luni și sunt considerate adecvate pentru vârsta 1 și 2 luni.

Pentru copiii cu greutate > 40 kg sunt valabile dozele recomandate pentru adulți. Pentru pacienți cu vârsta peste 12 ani, dar cu o greutate corporală < 40 kg, sunt valabile dozele recomandate pentru copiii cu greutate corporală < 40 kg. Nu trebuie depășită doza zilnică maximă recomandată pentru adulți de 2 g la fiecare 8 ore.

Administrarea dozelor la pacienți cu insuficienţă renală La pacienţii cu insuficienţă renală, doza de cefepimă trebuie ajustată astfel încât să se compenseze viteza de eliminare renală mai scăzută.

Adulţi şi copii (peste 12 ani și greutate corporală ≥ 40 kg ): Pentru pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată se recomandă o doză iniţială de cefepimă de 2,0 g. În tabelul următor sunt prezentate dozele ulterioare de întreținere

Pacienți ce efectuează ședințe de dializă La pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă, în timpul unei şedinţe de dializă cu durata de 3 ore aproximativ 68% din cantitatea totală de cefepimă prezentă în organism la începutul şedinţei, va fi eliminată. Modelele farmacocinetice indică necesitatea reducerii dozei la acești pacienți. Se recomandă următoarele doze: doza de încărcare de 1 g în prima zi de tratament, urmată de doze de 500 mg/zi pe toată durata, cu excepția neutropeniei febrile, pentru care doza recomandată este de 1 g/zi. În zilele de dializă, cefepima trebuie administrată după şedinţa de dializă. Dacă este posibil, cefepima trebuie administrată în fiecare zi, la aceeaşi oră.

La pacienţii care urmează să efectueze dializă peritoneală ambulatorie continuă (CAPD) este recomandată următoarea schemă de tratament:

O doză de 50 mg/kg pentru pacienţii cu vârsta cuprinsă între 2 luni – 12 ani (vezi pct. 5.2), respectiv o doză de 30 mg/kg la copiii cu vârsta cuprinsă între 1-2 luni sunt comparabile cu o doză de 2 g la adulţi. Se aplică aceleaşi prelungiri ale intervalelor dintre doze şi/sau aceleaşi reduceri de doze ca în tabelul de mai jos.

Insuficiență hepatică Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficiență hepatică (vezi pct. 5.2).

Pacienţii vârstnici Deoarece pacienţii vârstnici prezintă un risc crescut pentru funcţie renală redusă, doza trebuie aleasă cu prudenţă şi trebuie monitorizată funcţia renală a pacientului. Se recomandă ajustarea dozei în cazul în care funcţia renală este redusă (vezi pct. 4.4).

Mod de administrare După reconstituire adecvată, cefepima poate fi administrată prin injectare intravenoasă directă timp de 3 până la 5 minute sau injectată în setul de perfuzare în timp ce pacientului i se administrează o soluţie intravenoasă compatibilă sau prin perfuzare intravenoasă timp de 30 minute. Pentru incompatibilități și instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înaintea administrării, vezi pct. 6.2.și 6.6.

Atenţionări Reacții de hipersensibilitate Similar tuturor antibioticelor beta-lactamice, au fost raportate reacţii de hipersensibilitate grave şi ocazional letale. Dacă apare o reacţie alergică, tratamentul trebuie întrerupt imediat și trebuie inițiate imediat măsuri de urgență adecvate. Înainte de începerea tratamentului cu cefepimă, trebuie efectuată o anamneză atentă pentru a stabili dacă pacientul a prezentat reacţii de hipersensibilitate în antecedente la cefepimă, beta-lactamine sau la alte medicamente. În 10% dintre cazuri, există hipersensibilitate încrucişată între peniciline şi cefalosporine. Cefepima trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu antecedente de astm bronşic sau diateză alergică. În timpul primei administrări, pacientul trebuie monitorizat cu atenţie. Dacă apare o reacție alergică, tratamentul trebuie întrerupt imediat. Reacțiile de hipersensibilitate grave pot necesita administrare de adrenalină și alte măsuri de susținere.

Activitatea antibacteriană a cefepimei Din cauza spectrului de activitate antibacteriană relativ limitat al cefepimei, aceasta nu este indicată pentru tratamentul anumitor tipuri de infecţii, cu excepţia cazului în care microorganismul patogen este identificat și

sensibilitatea sa la cefepimă este cunoscută sau atunci când există o mare probabilitate ca tratamentul cu cefepimă să fie adecvat microorganismului(elor) patogen(e) cel(e) mai probabil(e) (vezi pct. 5.1).

Insuficiența renală La pacienții cu afecțiuni ale funcției renale (cleaerance-ul creatininei ≤ 50 ml/min) sau alte condiții ce periclitează funcția renală, doza de cefepimă trebuie redusă pentru a compensa rata de eliminare mai redusă. Dacă se folosesc doze uzuale la pacienții cu insuficiență renală sau alte condiții ce pot periclita funcția renală, se pot atinge concentrații serice ridicate pe perioade prelungite; din acest motiv, la acești pacienți doza de menținere trebuie redusă. Administrarea continuă a dozelor este determinată de gradul insuficienţei renale, severitatea infecției și sensibilitatea organismului patogen (vezi pct. 4.2 și 5.2.). În timpul monitorizării post-autorizare au fost raportate următoarele reacții adverse: encefalopatie reversibilă (tulburare a stării de conștiență cum ar fi confuzie, halucinații, stupoare și comă), mioclonie, crize convulsive (inclusiv status epilepticus nonconvulsiv) și/sau insuficiență renală (vezi pct. 4.8). Majoritatea cazurilor au apărut la pacienți cu insuficiență renală care au utilizat doze de cefepimă mai ridicate decât cele recomandate. În general, simptomele de neurotoxicitate se remit după întreruperea tratamentului cu cefepimă şi/sau după hemodializă; cu toate acestea, în unele cazuri a survenit decesul.

Funcția renală trebuie monitorizată atent dacă împreună cu cefepima se administrează alte medicamente cu potențial nefrotoxic, cum sunt aminoglicozidele sau diuretice potente.

Precauţii speciale pentru utilizare Diareea cauzată de Clostridium difficile a fost raportată în cazul utilizării aproape a tuturor antibioticelor, incluzând cefepima, și poate varia în severitate de la diaree ușoară la colită letală. Prin urmare, este important să se ia în considerare acest diagnostic la pacienţii la care apare diaree în asociere cu administrarea unor antibiotice. Este necesar un istoric medical atent, deoarece diareea cauzată de C. difficile poate apărea la peste două luni după administrarea antibioticului. Dacă este suspectată sau confirmată diareea cauzată de C. difficile, poate fi necesară întreruperea oricărui tratament antibiotic care nu acționează direct împotriva C. difficile.

Similar altor antibiotice, administrarea cefepimei poate determina multiplicarea micoorganismelor patogene rezistente. Dacă în timpul tratamentului apare o suprainfecție, trebuie luate măsuri adecvate.

Vârstnici Din peste 6400 de adulți tratați în studiile clinice cu cefepimă, 35% au fost în vârstă de sau peste 65 de ani, iar 16% în vârstă de sau peste 75 de ani. În studiile clinice, la vârstnici care au utilizat doza uzuală recomandată pentru adulți, eficacitatea clinică și siguranța au fost comparabile cu eficacitatea clinică și siguranța la adulți, atâta timp cât pacienții nu prezentau insuficiență renală. Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare a fost ușor prelungit și valorile clearance-ului renal au fost reduse față de cele ale persoanelor mai tinere. Ajustarea dozei este necesară dacă funcția renală este periclitată (vezi pct. 4.2 – Doze și mod de administrare și 5.2. – proprietăți farmacocinetice).

Cefepima se excretă în principal prin rinichi, iar riscul reacțiilor toxice poate fi crescut la pacienții cu insuficiență renală. Deoarece este probabil ca pacienții vârstnici să aibă o funcție renală mai redusă, se impune prudență la alegerea dozei, iar funcția renală trebuie monitorizată (vezi pct. 4.8 – Reacții adverse și 5.2. – Proprietăți farmacocinetice). La vârstnicii cu insuficiență renală care au utilizat doze uzuale de cefepimă au apărut reacții adverse severe, inclusiv encefalopatie reversibilă (tulburare a stării de conștiență cum sunt confuzie, halucinații, stupoare și comă), mioclonie, crize convulsive (inclusiv status epilepticus nonconvulsiv) și/sau insuficiență renală (vezi pct. 4.8 – Reacții adverse).

Interacţiuni cu testele serologice La pacienţii cărora li s-a administrat cefepimă de două ori pe zi, a fost raportat un rezultat pozitiv al testului Coombs, fără semne de hemoliză. Cefalosporinele pot da un rezultat fals pozitiv la detectarea prezenței glucozei în urină, atunci când se utilizează teste de reducere a cuprului (soluție Benedict sau Fehling sau cu comprimate Clinitest), dar nu și atunci când glicozuria se determină prin teste enzimatice (glucozo-oxidaza). Prin urmare, se recomandă utilizarea metodelor de determinare a glucozei în urină, bazate pe reacțiile enzimatice ale glucozo-oxidazei.

Tabel: Reacții adverse raportate în experiența clinică sau după punerea pe piață

Copii și adolescenți Profilul de siguranță al cefepimei la copii este similar cu cel la adulți. Reacția adversă raportată cel mai frecvent reacție în cadrul studiilor clinice a fost erupția cutanată tranzitorie.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată, la:

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro