Atenolol Lph 100 mg

Doze

Doza trebuie ajustată individual; tratamentul se începe cu cea mai mică doză inițială posibilă. Se recomandă următoarele doze:

Adulți

Hipertensiune arterială Se administrează un comprimat pe zi. Majoritatea pacienților răspund la 100 mg pe zi, administrate oral în doză unică. Cu toate acestea, unii pacienți, vor răspunde la 50 mg pe zi, administrate în doză unică. Efectul de scădere a tensiunii arteriale se obţine după una sau două săptămâni de tratament. Pentru o scădere suplimentară a tensiunii arteriale, Atenolol LPH poate fi asociat cu alte medicamente antihipertensive. De exemplu, Atenolol LPH în asociere cu un diuretic asigură o terapie antihipertensivă eficace.

Angina pectorală Majoritatea pacienților cu angină pectorală răspund la doza de 100 mg atenolol, administrată o dată pe zi sau 50 mg administrate de două ori pe zi, oral. Este puțin probabil ca, prin creșterea dozei, să fie obținut un efect terapeutic suplimentar.

Infarct miocardic Pentru pacienții eligibili pentru tratament beta-blocant intravenos și care se prezintă în decurs de 12 ore de la apariția durerii toracice, atenololul trebuie administrat intravenos lent (1 mg pe minut), urmat de 50 mg atenolol, administrat oral după aproximativ 15 minute, cu condiția să nu apară reacții adverse după administrarea pe cale intravenoasă. Apoi, se mai administrează 50 mg pe cale orală, după 12 ore de la administrarea dozei intravenoase; urmată de administrarea unei doze de 100 mg după alte 12 ore, oral, o dată pe zi.

Dacă apare bradicardie şi/sau hipotensiune arterială, sau orice altă reacție adversă, tratamentul cu Atenolol LPH trebuie întrerupt.

Aritmii cardiace După obţinerea controlului aritmiilor cu atenolol administrat pe cale intravenoasă, doza de întreținere orală recomandată este de 50-100 mg pe zi, administrată în doză unică.

Vârstnici Se recomandă doze mai mici, în special la pacienții cu insuficiență renală.

Copii și adolescenți Deoarece nu sunt studii legate de administrarea atenololului la copii, nu se recomandă la acest grup de vârstă.

Insuficienţă renală Deoarece atenololul se excretă prin rinichi, doza trebuie ajustată în cazurile de afectare severă a funcției renale.

Nu există o acumulare semnificativă de atenolol la pacienții cu clearance al creatininei mai mare de 35 ml/min/1,73 m2 (intervalul normal este de 100-150 ml/ min /1,73 m2).

Pentru pacienții cu clearance-ul creatininei cuprins între 15-35 ml/min/1,73 m2 (echivalent cu valori ale creatininei serice de 300-600 micromoli/litru), doza orală trebuie să fie de 50 mg pe zi și doza intravenoasă trebuie să fie de 10 mg o dată la două zile.

Pentru pacienții cu clearance al creatininei mai mic de 15 ml/min/1,73 m2 (echivalent cu valori ale creatininei serice mai mari de 600 micromoli/litru), doza orală trebuie să fie de 25 mg pe zi sau 50 mg în zile alternative, iar doza intravenoasă 10 mg o dată la patru zile.

Pacienţilor hemodializați trebuie să li se administreze 50 mg atenolol pe cale orală după fiecare dializă, în spital, sub supraveghere medicală, deorece poate să apară o scădere marcată a tensiunii arteriale.

Mod de administrare Atenolol LPH se administrează pe cale orală, de preferat dimineaţa, în doză unică, cu o cantitate suficientă de lichid.

Similar altor beta-blocante, tratamentul cu atenolol:

• Nu trebuie întrerupt brusc. Doza trebuie scăzută treptat, pe o perioadă de 7-14 zile, cu doze din ce în ce mai mici de beta-blocant. Pacienții trebuie monitorizaţi în acest interval, în special cei cu boală cardiacă ischemică.

• Când pacientul este programat pentru o intervenție chirurgicală, se recomandă întreruperea tratamentului cu beta-blocante cu cel puțin 24 de ore înainte de intervenție. Evaluarea raportului risc-beneficiu pentru oprirea tratamentului cu beta-blocant trebuie făcută.pentru fiecare pacient. Dacă se decide continuarea tratamentului, trebuie ales un anestezic cu efect inotrop negativredus pentru a minimiza riscul deprimării miocardice. Recţiile vagale pot fi contracarate prin administrarea intravenoasă a atropinei.

• Deși este contraindicat în insuficienţă cardiacă necontrolată (vezi pct. 4.3), poate fi utilizat la pacienții a căror insuficiență cardiacă este controlată. Sunt necesare precauții la pacienții cu rezervă cardiacă redusă.

• Poate crește numărul și durata crizelor anginoase la pacienții cu angină Prinzmetal datorită vasoconstricției arteriale coronare mediate de receptorul alfa necontracarat. Atenololul este un beta-blocant β1 selectiv, iar utilizarea sa la acești pacienți trebuie făcută cu multă prudență.

• Deși este contraindicat în tulburări circulatorii arteriale periferice severe (vezi pct. 4.3), atenololul poate agrava și tulburările circulatorii arteriale periferice mai puțin severe.

• Datorită efectului său dromotrop negativ, atenololul se administrează cu prudență la pacienți cu bloc atrioventricular de gradul I.

• Poate masca semnele hipoglicemiei, în special tahicardia.

• Poate masca semnele tireotoxicozei.

• Reduce ritmul cardiac, ca urmare a acțiunii sale farmacologice. Rar, dacă în timpul tratamentului apar simptome cauzate de bradicardie și ritmul cardiac scade sub 50-55 bpm în repaus, doza trebuie redusă.

• Dacă este administrat pacienților cu antecedente de reacții anafilactice la diferiţi alergeni poate determina o reacție mai severă. Acești pacienți pot să nu răspundă la dozele obișnuite de adrenalină (epinefrină) utilizate pentru tratamentul reacțiilor alergice.

• Poate provoca reacții de hipersensibilitate, inclusiv angioedem și urticarie.

• Trebuie utilizat cu prudență la vârstnici, începând cu o doză mai mică (vezi pct. 4.2).

Deoarece atenololul este excretat prin rinichi, doza trebuie redusă la pacienții cu un clearance al creatininei mai mic de 35 ml/min/1,73 m2.

Deși beta-blocantele cardioselective (β1) pot avea un efect mai redus asupra funcției respiratorii decât beta-blocantele neselective, acestea trebuie evitate la pacienții cu bronhopenumopatie cronică obstructivă, cu excepția cazului în care există justificare clinică. Dacă există astfel de justificare, atenololul trebuie utilizat cu prudență. Ocazional, la unii pacienți cu astm bronşic poate crește rezistența căilor aeriene, iar acest lucru poate fi contracarat prin administrare de medicamente bronhodilatatoare, cum ar fi salbutamolul sau izoprenalina. Dacă pacientul a avut antecedente de astm bronşic sau wheezing,tratamentul cu atenolol nu trebuie iniţiat decât la recomandarea medicului.

Similar altor beta-blocante, la pacienții cu feocromocitom trebuie administrat în asociere un alfa-blocant.

Atenololul este bine tolerat. În studiile clinice, reacțiile adverse raportate sunt de obicei atribuite acțiunilor farmacologice ale atenololului.

Trebuie luată în considerare întreruperea medicamentului dacă starea pacientului este afectată negativ de oricare dintre reacțiile de mai sus.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.