Methotrexat “ebewe” 5000 mg/50 ml

Adulţi şi copii: metotrexatul poate fi administrat intramuscular, intravenos (in bolus sau în perfuzie), intratecal, intraarterial şi intraventricular. Dozele se calculează în funcţie de greutatea pacientului sau de suprafaţa corporală, cu excepţia administrării intratecale sau intraventriculare, în care doza maximă recomandată este de 15 mg. Dozele trebuie reduse în caz de deficit hematologic, de afectare hepatică sau renală. Dozele mai mari (peste 100 mg) se administrează, de regulă, în perfuzie intravenoasă, pe o perioadă de maximum 24 ore. O parte din doză se poate administra prin injectare rapidă intravenoasă iniţială.

Schemele de dozaj variază considerabil, în funcţie de indicaţie.

Metotrexatul a fost utilizat cu efecte benefice într-o gamă largă de boli neoplazice, în monoterapie sau în asociere cu alte citotoxice, hormoni, radioterapie sau intervenţii chirurgicale. Ca urmare, schemele de dozaj variază considerabil, în funcţie de utilizarea clinică, mai ales în cazul administrării a peste 150

mg/m2, caz în care este urmat de administrarea de folinat de calciu, pentru a proteja celulele normale de efectele toxice.

Regimurile de dozaj pentru folinatul de calciu variază în funcţie de doza de metotrexat administrată. În general, se administrează până la 150 mg, în mai multe prize, în decurs de 12-24 ore, prin injectare intramusculară, administrare intravenoasă in bolus sau în perfuzie sau pe cale orală, urmate de 12-25 mg intramuscular sau intravenos sau de 15 mg (un comprimat) oral, la intervale de 6 ore, în următoarele 48 ore. Terapia de protecţie este iniţiată, de obicei, după un interval de 8-24 ore de la începerea administrării injectabile de metotrexat. În cazul utilizării dozelor mai mici (sub 100 mg) de metotrexat poate fi suficientă administrarea unui comprimat (15 mg) de folinat de calciu la intervale de 6 ore, timp de 48-72 ore.

Următoarele regimuri terapeutice sunt numai exemple.

Leucemie:

• 3,3 mg/m2 în asociere cu alte citostatice, o dată pe zi, timp de 4-6 săptămâni;
• 2,5 mg/kg la intervale de 2 săptămâni;
• 30 mg/m2/săptămână, ca terapie de întreţinere;
• doze mai mari, între 1 şi 12 g/m2 (intravenos la intervale de 1-6 ore) repetate la 1-3 săptămâni;
• 20 mg/m2 în asociere cu alte citotoxice, o dată pe săptămână.

Limfoame non-Hodgkiniene:

• terapia asociată cuprinde doze între 500 – 2000 mg/m2, o dată pe săptămână sau la intervale de 3 săptămâni.
• o dată pe săptămână, 7 500 mg/m2 intravenos.

Cancer mamar:

• 40 mg/m2 intravenos în asociere cu alte citostatice în ziua 1, sau 1 şi 3, sau 1 şi 8, sau de 3 ori pe an.

Coriocarcinom:

• 15-30 mg pe zi, timp de 5 zile, la intervale de o săptămână sau mai mult.

Metotrexatul poate fi administrat numai sub supravegherea unui medic specialist oncolog cu experienţă în chimioterapia antineoplazică.

Având în vedere posibilitatea unor reacții adverse toxice severe (care pot fi letale) în tratamentul pacienților cu afecțiuni neoplazice, metotrexatul, în special în doze medii și mari, trebuie utilizat numai la pacienții cu afecțiuni neoplazice. În tratamentul afecțiunilor neoplazice au fost raportate decese în urma administrării de metotrexat.

În timpul tratamentului cu metotrexat pacienții trebuie monitorizați cu atenție deoarece simptomele de intoxicație pot fi detectate rapid. Pacienții trebuie informați cu privire la posibilele beneficii și riscuri (incluzând semne și simptome precoce de toxicitate) ale tratamentului cu metotrexat. În plus, pacienții trebuie informați cu privire la necesitatea de a consulta imediat medicul în cazul în care apar simptome de intoxicație, precum și monitorizarea ulterioară a simptomelor de intoxicație (incluziv teste de laborator efectuate cu regularitate).

Deoarece nu a fost dovedit beneficiul terapeutic, utilizarea unor scheme de tratament cu doze mari pentru afecțiunile neoplazice în afara indicațiilor autorizate, trebuie investigate.

Întreruperea tratamentului cu metotrexat nu determină întotdeauna remisia completă a reacțiilor adverse.

La pacienții cu reținere patologică de lichid în țesuturile corpului (“al treilea spațiu de distribuție”), precum ascită și revărsat pleural, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al metotrexatului este prelungit. Acestea trebuie eliminate înainte de inițierea tratamentului cu metotrexat, dacă este posibil, prin puncție.

Stomatita ulcerativă sau diareea, hematemeza, modificările de culoare neagră în scaun sau urmele de sânge în scaun necesită întreruperea tratamentului, în caz contrar poate să apară enterita hemoragică şi decesul prin perforaţie intestinală.

În timpul tratamentului cu metotrexat, o prudenţă sporită trebuie să fie exercitată în cazul pacienţilor cu diabet zaharat insulino-dependenţi, deoarece în cazuri izolate a apărut hepatociroza, fără o creştere a transaminazelor.

La pacienții cu creștere tumorală rapidă metotrexat, similar altor medicamente citostatice, poate induce un sindrom de liză tumorală. Măsurile adecvate de susținere și cele farmacologice pot preveni sau reduce apariția acestor complicații.

Trebuie să se ia în considerare afectarea măduvei osoase atunci când sunt administrate medicamente cu mielotoxicitate cumulativă, inclusiv iradierea măduvei osoase. Acesta poate avea ca rezultat creșterea sensibilității măduvei osoase în timpul tratamentului cu metotrexat, cu supresie crescută a sistemului hematopoietic.

Dacă este necesar, în timpul tratamentului pe termen lung cu metotrexat trebuie efectuată biopsia măduvei osoase.

Radioterapia efectuată în timpul utilizării de metotrexat poate crește riscul de necroză osoasă sau a țesuturilor moi.

La adolescenții și adulții tineri cărora li s-a administrat metotrexat în asociere cu citarabina s-au observat cazuri severe de reacții adverse neurologice, care au crescut în intensitate de la cefalee la paralizie, comă și episoade asemănătoare accidentului vascular cerebral.

Se recomandă precauție specială în cazul administrării concomitente de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene și metotrexat. În acest caz, în special după administrarea unor doze mari de metotrexat, s-au raportat reacții adverse severe, inclusiv deces, mielosupresie severă neașteptată, anemie aplastică și toxicitate gastro-intestinală.

Din cauza efectului său hepatotoxic, consumul de alcool etilic și medicamente hepatotoxice sau cu potențial hepatotoxic trebuie evitat în timpul tratamentului cu metotrexat.

În general numai după utilizarea pe termen lung, metotrexatul poate determina hepatită acută și cronică, posibil hepatotoxicitate letală (fibroză și ciroză). Frecvent au fost observate creșteri acute ale

concentrațiilor plasmatice ale enzimelor hepatice. Acestea sunt de obicei tranzitorii și asimptomatice, și nu există riscul de hepatopatie ulterioară.

Metotrexatul induce reactivarea hepatitei B sau agravarea hepatitei C, uneori cu potențial letal. Unele cazuri de reactivare a hepatitei B au apărut după întreruperea tratamentului cu metotrexat. Pentru a evalua din punct de vedere clinic afecțiunea hepatică preexistentă la pacienții cu hepatită B și C în antecedente trebuie efectuate teste clinice și de laborator. Ca rezultat, tratamentul cu metotrexat poate fi inadecvat pentru unii pacienți.

La pacienții cu antecedente de iradiere craniană, a fost raportată leucoencefalopatia după administrarea intravenoasă de metotrexat. De asemenea, leucoencefalopatia cronică a apărut la pacienții fără antecedente de iradiere craniană, cărora li s-au administrat în mod repetat doze mari de metotrexat și folinat de calciu. Există dovezi care atestă că asocierea dintre iradierea craniană și utilizarea intratecală de metotrexat crește incidența leucoencefalopatiei (vezi pct. 4.8).

După administrarea intratecală de metotrexat, pacienții trebuie monitorizați pentru semne de neurotoxicitate (deteriorare a SNC, iritație meningeală, paralizie tranzitorie sau permanentă, encefalopatie).

În timpul tratamentului cu doze mari de metotrexat s-a observat un sindrom neurologic acut tranzitor care se poate manifesta prin anomalii comportamentale, simptome senzorio-motorii focale (inclusiv orbire tranzitorie) și reflexe anormale. Cauza exactă este necunoscută.

După tratamentul cu doze medii de metotrexat administrate intravenos (1 g/m2 suprafață corporală), la copiii și adolescenții cu leucemie limfatică acută, poate să apară neurotoxicitatea severă (afectare a sistemului nervos); care se manifestă frecvent prin crize epileptice generalizate sau parțiale. La pacienții simptomatici au fost observate leucoencefalopatia și/sau calcificări microangiopatice în investigații imagistice de diagnostic.

În caz de leucemie limfatică acută metotrexat poate determina dureri la nivelul abdomenului superior stâng (inflamația capsulei splenice ca urmare a distrugerii celulelor leucemice).

Este necesară precauția specială la pacienții cu funcție pulmonară afectată.

Complicațiile pulmonare, revărsatul pleural, alveolita sau pneumonia, cu simptome precum tuse uscată, febră, tuse, durere toracică, dispnee, hipoxemie și infiltrate în radiografia toracică sau pneumonie nonspecifică, care apar în timpul tratamentului cu metotrexat pot fi semne ale unei posibile afecțiuni cu rezultat letal. Biopsia pulmonară a furnizat diferite constatări (de exemplu edem interstițial, infiltrate mononucleare sau granulom necazeificat). Dacă sunt suspectate aceste complicații, tratamentul cu metotrexat trebuie întrerupt imediat și, printre altele, este necesară o investigație atentă pentru a exclude infecțiile și tumorile. Bolile pulmonare induse de metotrexat pot să apară în mod acut în orice moment al tratamentului, nu au fost întotdeauna complet reversibile și au fost raportate la doze mici de 7,5 mg/săptămână.

În timpul tratamentului cu metotrexat pot să apară infecțiile oportuniste, inclusiv pneumocystis carinii pneumonia, care poate avea un rezultat letal. Dacă un pacient are simptome pulmonare trebuie luată în considerare prezența pneumocystis carinii pneumonia.

Apariția reacțiilor cutanate severe, uneori letale, precum sindromul Stevens-Johnson și necroliza epidermică toxică (sindrom Lyell), a fost raportată după administrarea unică sau continuă de metotrexat.

Riscul de apariție a unei infecții este crescut în cazul tratamentului cu citostatice după vaccinarea cu vaccinuri vii. Prin urmare, vaccinarea cu vaccinuri vii trebuie evitată la pacienții tratați cu metotrexat. Există rapoarte de diseminare a variolei bovine după vaccinarea împotriva variolei la pacienții tratați cu metotrexat.

Citostaticele pot reduce formarea anticorpilor după vaccinarea împotriva gripei. Din cauza potențialului efect asupra sistemului imunitar, metotrexatul poate falsifica rezultatele vaccinării și a testelor (proceduri imunologice pentru înregistrarea reacției imune). În timpul tratamentului cu metotrexat vaccinurile pot fi ineficiente.

Metotrexatul trebuie utilizat cu precauție specială la pacienții cu infecții floride. Metotrexat este contraindicat la pacienții cu sindromul imunodeficienței confirmat de teste de laborator.

Apariția limfoamelor maligne a fost raportată mai puțin frecvent în timpul utilizării dozelor mici de metotrexat; acestea s-au remis în unele cazuri după întreruperea tratamentului cu metotrexat și, prin urmare, nu a fost necesar tratamentul cu citostatice. În cazul apariției limfoamelor, tratamentul cu metotrexat trebuie oprit și, numai dacă limfomul nu se remite, trebuie inițiat tratamentul adecvat. O incidență crescută de apariție a limfoamelor în timpul tratamentului cu metotrexat nu a putut fi detectată într-un studiu efectuat mai recent.

Se recomandă efectuarea următoarelor verificări și măsuri de siguranță (în special în timpul tratamentului cu doze mari de metotrexat):

Următoarele investigații trebuie efectuate înainte de inițierea tratamentului: hemoleucograma cu formula leucocitară diferențiată, leucocite și trombocite, enzimele hepatice (ALAT [GPT], ASAT [GOT], AP), bilirubina, albumina serică, testul de retenție renală (dacă este necesar cu clearance-ul creatininei), teste serologice hepatice (A, B, C), dacă este necesar, excluderea tuberculozei, precum și radiografia toracică. Testele funcționale pulmonare pot fi benefice dacă se suspectează o boală pulmonară sau dacă există valori de referință relevante de la prima examinare.

Este necesară monitorizarea regulată a concentrațiilor serice de metotrexat, în funcție de doză sau de protocolul de tratament utilizat, în special în timpul și după tratamentul cu doze mari de metotrexat (vezi pct. 4.9). Astfel, toxicitatea și mortalitatea pot fi reduse considerabil.

Pacienții care prezintă revărsat pleural, ascită, ocluzie a tractului gastro-intestinal, care au utilizat anterior cisplatin, cei deshidratați, cu pH urinar scăzut sau insuficiență renală, prezintă riscul de a avea concentrații plasmatice crescute de metotrexat sau întârziere în scăderea concentrațiilor plasmatice de metotrexat; acestea trebuie monitorizate cu strictețe.

Unii pacienți pot prezenta o eliminare întârziată a metotrexatului. Este important ca acești pacienți să fie identificați în 48 de ore, deoarece în caz contrar toxicitatea metotrexatului poate fi ireversibilă.

Tratamentul de susținere cu folinat de calciu trebuie inițiat după tratamentul cu metotrexat, începând cu doza de 100 mg/m2 suprafață corporală. În funcție de doza și durata perfuzării cu metotrexat, sunt necesare diferite doze de folinat de calciu pentru a proteja țesutul de reacțiile adverse toxice severe.

O doză adecvată de folinat de calciu trebuie administrată în decurs de 42-48 ore după tratamentul cu metotrexat. Concentrațiile plasmatice de metotrexat trebuie monitorizate cel puțin 24, 48 și 72 ore și continuu dacă este necesar, pentru a determina cât timp trebuie administrat folinatul de calciu.

În timpul tratamentului cu metotrexat hemoleucograma, incluzând numărul trombocitelor și leucocitelor, trebuie monitorizată continuu (zilnic, până la o dată pe săptămână).

Înainte de terapia asociată, incluzând metotrexat administrat în doze mari, numărul de leucocite și trombocite trebuie să fie peste valorile minime menționate în protocolul tratamentului (leucocite 1000 – 1500/l, trombocite 50000 – 100000/l).

În general, leucopenia și trombocitopenia apar după 4 până la 14 zile de la administrarea de metotrexat. A doua fază leucopenică apare rar, după 12 până la 21 de zile de la utilizarea de metotrexat. În tratamentul bolilor neoplazice, tratamentul cu metotrexat trebuie continuat numai dacă beneficiile posibile depășesc riscurile de mielosupresie severă. Primele semne ale acestor complicații care pot pune viața în pericol sunt: febră, durere în gât, ulcerații ale mucoasei bucale, simptome asemănătoare gripei, epuizare accentuată, epistaxis și hemoragie la nivelul pielii.

În special în timpul tratamentului de lungă durată, la pacienții vârstnici a fost raportată anemia megaloblastică.

Testele funcționale hepatice și renale, precum și sumarul de urină trebuie efectuate la intervale regulate.

Creșteri tranzitorii ale transaminazelor de până la de 2-3 ori limita superiară a normalului sunt observate la 13-20% dintre pacienții tratați cu metotrexat. De obicei, acesta nu este un motiv de a schimba schema terapeutică. Cu toate acestea, persistența unor modificări ale nivelului enzimelor hepatice și/sau scăderea albuminei serice poate fi un semn de hepatotoxicitate severă. În cazul în care concentrațiile plasmatice ale enzimelor hepatice continuă să crească, trebuie luată în considerare reducerea dozei sau întreruperea tratamentului. La pacienții cu afecțiuni hepatice existente de o perioadă lungă de timp, tratamentul cu metotrexat trebuie întrerupt în orice caz. Evaluările nivelului enzimelor hepatice nu permit nicio predicție a dezvoltării hepatotoxicității morfologice. Chiar și în cazul în care valorile transaminazelor sunt în limite normale, fibroza hepatică identificată histologic sau, mai rar, hepatociroza poate fi prezentă. Dacă concentrațiile plasmatice ale enzimelor hepatice continuă să crescă trebuie luată în considerare reducerea dozei sau întreruperea tratamentului.

Din cauza utilizării metotrexatului, disfuncția renală se poate exacerba. Se recomandă monitorizarea creatininei, a ureei și a electroliților în zilele 2 și 3, în special în timpul tratamentului cu doze mari de metotrexat, cu scopul de a diagnostica precoce o tulburare de eliminare a metotrexatului. Tratamentul cu metotrexat poate determina insuficiență renală acută cu oligurie/anurie și creșterea valorilor creatininei. Aceasta poate fi atribuită cu precipitarea metotrexatului și a metaboliților săi în tubulii renali.

Dacă există dovezi de afectare a funcției renale (de exemplu efecte secundare grave ale tratamentului anterior cu metotrexat sau obstrucție urinară) decizia de administrare a metotrexatului se va lua pe baza valorilor clearance-ului creatininei. Tratamentul cu doze mari de metotrexat trebuie inițiat numai dacă valorile creatininei și a clearance-ului creatininei sunt în limite normale. Deoarece metotrexatul este eliminat predominant pe cale renală, în caz de afectare renală este anticipată eliminarea întârziată, asociată cu reacții adverse severe. Dacă valoarea creatininei este crescută, doza trebuie redusă; pentru valorile creatininei serice mai mari de 2 mg/dl nu trebuie inițiat tratamentul cu metotrexat. În prezența unei afectări renale preexistente (de exemplu la vârstnici) monitorizarea trebuie efectuată mai frecvent. Acesta se aplică atunci când sunt administrate și alte medicamente care pot afecta eliminarea metotrexatului, determină nefrotoxicitate (de exemplu antireumatice nesteroidiene) sau conduc la afecțiuni hematopoietice.

Eliminarea urinară și valoarea pH-ului urinar trebuie monitorizate în timpul perfuziei cu metotrexat. Pentru a reduce toxicitatea renală și profilaxia insuficienței renale, în timpul tratamentului cu doze mari de metotrexat, este absolut necesară infuzia intravenoasă de lichide și alcalinizarea urinei (pH urinar 7).

Condițiile care determină deshidratarea, precum vărsătura, diareea, stomatita, pot crește toxicitatea metotrexatului datorită concentrațiilor plasmatice crescute. În aceste cazuri utilizarea de metotrexat trebuie întreruptă până la remiterea simptomelor.

Cavitatea orală și faringele trebuie inspectate zilnic pentru modificări ale mucoasei.

Monitorizarea strictă a pacientului este necesară în caz de radioterapie în doze mari în antecedente, stare generală alterată, adolescenți sau vârstnici.

Pot fi necesare verificări mai frecvente la inițierea tratamentului, la modificarea dozei sau în prezența unor evenimente care implică un risc mare de creștere a concentrațiilor plasmatice de metotrexat (de exemplu dehidratare, insuficiență renală, administrarea suplimentară sau crescută de medicamente concomitente, precum antireumaticele nesteroidiene).

Utilizarea la copii Se recomandă precauție specială în timpul administrării de metotrexat la copii. Tratamentul trebuie ghidat de protocoale de tratament dezvoltate special pentru copii. La pacienții copii cu leucemie limfatică acută, neurotoxicitatea severă poate să apară după tratamentul cu doze medii de metotrexat administrate intravenos (1 g/m2 suprafață corporală), care frecvent se manifestă prin crize epileptice generalizate sau parțiale. Leucoencefalopatia și/sau calcificările microangiopatice au fost de obicei observate la pacienții simptomatici în investigațiile imagistice de diagnostic.

Utilizarea la pacienții vârstnici De asemenea, precauția specială se recomandă la pacienții vârstnici. Pacienții trebuie examinați la intervale scurte de timp pentru semne precoce de toxicitate. Farmacologia clinică a metotrexatului la vârstnici nu a fost complet investigată. Doza de metotrexat trebuie ajustată în cazul funcțiilor hepatice și renale reduse din cauza vârstei înaintate. Pentru pacienții vârstnici (cu vârsta peste 55 ani) au fost elaborate protocoalele de tratament modificate parțial, de exemplu pentru tratamentul leucemiei limfatice acute.

Utilizarea la bărbați Metotrexatul poate fi genotoxic. Prin urmare, bărbații tratați cu metotrexat sunt sfătuiți să nu conceapă un copil în timpul tratamentului și timp de 6 săptămâni după. Deoarece tratamentul cu metotrexat poate determina afecțiuni severe și posibil ireversibile a spermatogenezei, bărbații sunt sfătuiți să ceară consiliere medicală pentru posibilitatea de conservare a spermei înainte de inițierea tratamentului.

Conține sodiu. Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conţine sodiu”.

Incidența și severitatea reacțiilor adverse sunt de obicei dependente de doză, modul de utilizare și durata tratamentului cu metotrexat. Deoarece reacțiile adverse pot să apară și la administrarea de doze mici, în orice moment al tratamentului, monitorizarea regulată de către medicul curant este indispensabilă la intervale scurte de timp. Majoritatea reacțiilor adverse sunt reversibile dacă sunt diagnosticate din timp. Cu toate acestea, în cazuri foarte rare, unele dintre reacțiile adverse severe menționate mai jos pot avea ca rezultat moarte subită.

Dacă este necesar, în cazul în care apar reacții adverse, doza trebuie redusă în funcție de severitate și intensitate, sau tratamentul trebuie întrerupt și inițiate măsuri adecvate (vezi pct. 4.9). Dacă se reia tratamentul cu metotrexat, acesta trebuie continuat cu precauție prin evaluarea necesității tratamentului și cu atenție sporită pentru posibilitatea apariției toxicității.

Mielosupresia și mucozita sunt, de obicei, efectele toxice care limitează doza. Severitatea depinde de doză, modul și durata utilizării metotrexatului. Mucozita apare după aproximativ 3-7 zile de la utilizarea de metotrexat, leucopenia și trombocitopenia apar după 4-14 zile de la utilizarea de metotrexat. Mielosupresia și mucozita sunt în general reversibile în decurs de 14 zile la pacienții cu mecanisme de eliminare normale.

Cele mai frecvente reacții adverse raportate sunt trombocitopenie, leucopenie, stomatită, durere abdominală, anorexie, greață, și vărsături (în special după primele 24-48 de ore de la administrarea de metotrexat), clearance al creatininei scăzut, precum și creșterea concentrațiilor plasmatice ale enzimelor hepatice (ALAT GPT, ASAT GOT), fosfatazei alcaline și bilirubinei.

Reacțiile adverse se evaluează în funcție de următoarele frecvențe:

Tumori benigne, maligne și nespecificate Mai puțin frecvente: limfoame maligne (vezi pct. 4.4) Foarte rare: sindrom de liză tumorală

Tulburări hematologice și limfatice Foarte frecvente: trombocitopenie, leucopenie

Tulburări ale sistemului imunitar Mai puțin frecvente: reacții alergice, șoc anafilactic, vasculită alergică, febră, imunosupresie Foarte rare: hipogamaglobulinemie

Tulburări metabolice și de nutriție Mai puțin frecvente: diabet zaharat

Tulburări psihice Mai puțin frecvente: depresie Rare: modificări de comportament, tulburări tranzitorii de percepție

Administrarea intravenoasă a metotrexatului poate cauza, de asemenea, encefalită acută și encefalopatie acută, ducând la deces.

Tulburări oculare Rare: disopie (vedere încețoșată, vedere întunecată), disopie severă de etiologie necunoscută Foarte rare: edem periobital, blefarită, epiforă și fotofobie, conjunctivită, orbire tranzitorie, pierderea vederii

Tulburări cardiace Rare: hipotensiune arterială Foarte rare: efuziune pericardică, tamponadă pericardică, pericardită

Tulburări vasculare Mai puțin frecvente: vasculită (ca simptom toxic sever) Rare: evenimente tromboembolice (inclusiv tromboză arterială, tromboză cerebrală, tromboflebită, tromboză venoasă profundă, tromboză venoasă retiniană și embolie pulmonară)

Leziunile psoriazice pot exacerba din cauza radiației UV din timpul tratamentului concomitant cu metotrexat. Dermatita și arsurile solare cauzate de radiații pot să reapară în timpul utilizării de metotrexat (numite radiații de recall).

Tulburări musculo-scheletice și ale țesutului conjunctiv Mai puțin frecvente: artralgie/mialgie, osteoporoză Rare: fracturi ca urmare a efortului

Reacții adverse în timpul utilizării intratecale de metotrexat Toxicitatea SNC care apare după administrarea intratecală de metotrexat se poate manifesta prin diferite modalități:

• Arahnoidită chimică acută (inflamația membranei arahnoidă) care se manifestă prin cefalee, dorsalgie, rigiditate a gâtului și febră
• Mielopatie subcutanată, caracterizată prin parapareză/paraplegie (care implică una sau mai multe rădăcini ale nervului spinal)
• Leucoencefalopatie cronică care se manifestă prin confuzie, iritabilitate, somnolență, ataxie, demență, convulsii și comă. Această toxicitate a SNC poate progresa, determinând deces.

Există dovezi că utilizarea concomitentă a radiației craniene și administrarea intratecală de metotrexat crește frecvența leucoencefalopatiei. După administrarea intratecală de metotrexat trebuie verificate cu atenție semnele de neurotoxicitate (iritație meningeală, paralizie tranzitorie sau permanentă, encefalopatie).

De asemenea, administrarea intratecală și intravenoasă de metotrexat poate determina encefalită acută și encefalopatie acută cu rezultat letal. Există rapoarte de pacienți cu limfom periventricular al SNC care determină hernie cerebrală după tratamentul intratecal cu metotrexat.

Reacții adverse în timpul utilizării intramusculare de metotrexat După utilizarea intramusculară de metotrexat pot apărea reacții adverse locale (senzație de arsură) sau afecțiuni (formarea de abcese sterile, distrugerea țesutului gras) la nivelul locului de injectare.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.