Atomoxetina Zentiva 10 mg

Doze

Atomoxetină Zentiva poate fi administrat ca doză unică zilnică, dimineaţa. Pacienţii la care administrarea Atomoxetină Zentiva în doză unică zilnică nu determină un răspuns clinic satisfăcător (din punct de vedere al tolerabilităţii [de exemplu, greaţă sau somnolenţă] sau eficacităţii), pot avea beneficiu prin administrarea dozei în două prize egale, dimineaţa şi după-amiaza târziu sau la începutul serii.

Copii şi adolescenţi Doze pentru copii şi adolescenţi cu greutate până la 70 kg Tratamentul cu Atomoxetină Zentiva trebuie început cu o doză zilnică totală de aproximativ 0,5 mg atomoxetină/kg. Doza iniţială trebuie menţinută timp de minim 7 zile, înainte de a se trece la creşterea treptată a dozei, corelată cu răspunsul clinic şi tolerabilitatea. Doza de întreţinere recomandată este de aproximativ 1,2 mg/kg şi pe zi (depinzând de greutatea pacientului şi de concentraţiile de atomoxetină pe capsulă disponibile). Nu s-a demonstrat existenţa unui beneficiu clinic suplimentar pentru doze mai mari de 1,2 mg/kg şi zi. Siguranţa administrării de doze unice mai mari de 1,8 mg/kg şi zi şi a dozelor zilnice totale peste 1,8 mg/kg nu a fost evaluată sistematic. În unele cazuri, poate fi indicată continuarea tratamentului la maturitate.

Doze pentru copii şi adolescenţi cu greutate mai mare de 70 kg Tratamentul cu Atomoxetină Zentiva trebuie început cu o doză zilnică totală de 40 mg atomoxetină. Doza iniţială trebuie menţinută timp de minim 7 zile, înainte de a se trece la creşterea treptată a dozei, corelată cu răspunsul clinic şi tolerabilitatea. Doza de întreţinere recomandată este 80 mg atomoxetină. Nu s-a demonstrat existenţa unui beneficiu clinic suplimentar pentru doze mai mari de 80 mg (vezi pct. 5.1). Doza totală zilnică maximă recomandată este de 100 mg atomoxetină. Nu a fost evaluată sistematic siguranţa administrării de doze unice mai mari de 120 mg şi doze zilnice totale mai mari de 150 mg.

Adulţi Tratamentul cu Atomoxetină Zentiva trebuie să fie iniţiat cu o doză zilnică totală de 40 mg. Doza iniţială trebuie să fie menţinută timp de minim 7 zile înainte de a se trece la creşterea treptată a dozei corelată cu răspunsul clinic şi tolerabilitatea. Doza de întreţinere zilnică recomandată este de 80 până la 100 mg. Doza totală zilnică maximă recomandată este de 100 mg. Siguranţa administrării de doze unice mai mari de 120 mg şi a dozelor zilnice totale peste 150 mg nu a fost evaluată sistematic.

Informaţii suplimentare privind administrarea în siguranţă a acestui medicament Screening-ul pre-tratament Înainte de a se prescrie, este necesar a se parcurge un istoric medical şi a se face o evaluare iniţială a stării cardiovasculare a pacientului, care să includă tensiunea arterială şi pulsul (vezi pct 4.3 şi 4.4).

Monitorizare regulată

Starea cardiovasculară trebuie monitorizată regulat prin înregistrarea tensiunii arteriale şi a pulsului, după fiecare ajustare a dozei şi apoi cel puţin la fiecare 6 luni. Pentru pacienţii copii şi adolescenţi, este recomandată utilizarea unui grafic statistic de creştere. Pentru adulţi, trebuie respectate ghidurile clinice de referinţă actuale referitoare la hipertensiunea arterială (vezi pct.4.4).

Întreruperea tratamentului În programul de studiu nu au fost descrise simptome ale sindromului de întrerupere. În cazul unor reacţii adverse semnificative, tratamentul cu atomoxetină poate fi întrerupt brusc; altfel, tratamentul poate fi oprit treptat, de-a lungul unei perioade potrivite de timp. Tratamentul cu Atomoxetină Zentiva nu trebuie administrat pe o perioadă nedeterminată de timp. Trebuie realizată o reevaluare a necesităţii continuării tratamentului mai mult de 1 an, în special în cazul în care pacientul a atins un răspuns stabil şi satisfăcător.

Grupe speciale de pacienţi Insuficienţa hepatică La pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată (Clasa B Child-Pugh), dozele iniţiale şi cele ţintă trebuie reduse la 50% din doza uzuală recomandată. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (Clasa C Child-Pugh), doza iniţială şi dozele ţintă trebuie reduse la 25% din doza uzuală recomandată (vezi pct. 5.2).

Insuficienţa renală Subiecţii cu insuficienţă renală în stadiu final au avut expunere sistemică la atomoxetină mai mare decât subiecţii sănătoşi (creştere cu aproximativ 65%), dar nu a existat nicio diferenţă atunci când expunerea a fost corectată pentru doza în mg/kg. Ca urmare, Atomoxetină Zentiva poate fi administrat la pacienţii cu ADHD şi cu insuficienţă renală în stadiu terminal sau cu grade mai reduse de insuficienţă renală, folosind schemele de administrare obişnuite. Atomoxetina poate exacerba hipertensiunea arterială la pacienţii cu insuficienţă renală în stadiu terminal (vezi pct. 5.2).

Metabolizatori cu activitate enzimatică lentă Aproximativ 7% dintre pacienţii de origine caucaziană au un genotip corespunzător unei enzime CYP2D6 nefuncţionale (numiţi şi metabolizatori cu activitate enzimatică lentă prin intermediul CYP2D6). Pacienţii cu acest genotip au o expunere la atomoxetină de câteva ori mai mare comparativ cu pacienţii cu enzime funcţionale. Ca urmare, metabolizatorii cu activitate enzimatică lentă prezintă un risc mai mare de reacţii adverse (vezi pct. 4.8 şi 5.2). Pentru pacienţii cu genotip de metabolizator cu activitate enzimatică lentă cunoscut, se va lua în considerare administrarea unei doze iniţiale mai mici şi o rată mai lentă de creştere a dozelor.

Vârstnici Utilizarea atomoxetinei la pacienţii cu vârsta de peste 65 ani nu a fost evaluată sistematic.

Copii cu vârsta sub 6 ani Siguranţa şi eficacitatea utilizării atomoxetinei la copii cu vârsta sub 6 ani nu au fost stabilite. Ca urmare, Atomoxetină Zentiva nu trebuie utilizat la copiii cu vârsta sub 6 ani (vezi pct. 4.4).

Mod de administrare Pentru administrare orală. Atomoxetină Zentiva poate fi administrată cu sau fără alimente.

Comportament asociat suicidului La pacienţii trataţi cu atomoxetină, s-a raportat comportament asociat suicidului (tentative de suicid şi idei suicidare). În studiile clinice de tip dublu-orb, comportamentele asociate suicidului au fost mai puţin frecvente, dar au fost observate mai frecvent la copiii şi adolescenţii trataţi cu atomoxetină comparativ cu cei la care s-a administrat placebo, la care nu au existat astfel de evenimente. În studiile clinice de tip dublu-orb efectuate la adulţi, nu s-a observat nicio diferenţă în ceea ce priveşte frecvenţa comportamentelor asociate suicidului între administrarea atomoxetină şi administrarea placebo. Pacienţii care urmează tratament pentru ADHD trebuie monitorizaţi atent pentru apariţia sau agravarea comportamentelor asociate suicidului.

Moarte subită şi anomalii cardiace preexistente A fost raportată moarte subită la pacienţii cu anomalii ale structurii cardiace care utilizau atomoxetină în doze uzuale. Cu toate că unele anomalii grave ale structurii cardiace determină un risc crescut de moarte subită, atomoxetina va fi utilizată numai cu prudenţă la pacienţii cu anomalii grave cunoscute ale structurii cardiace şi după consultarea cu un medic specialist cardiolog.

Efecte cardiovasculare Atomoxetina poate afecta pulsul şi tensiunea arterială. Cei mai mulţi pacienţi care utilizează atomoxetină prezintă o creştere moderată a frecvenţei cardiace (media <10 bpm) şi/sau o creştere a tensiunii arteriale (media <5 mmHg) care pot să nu fie importante clinic (vezi pct. 4.8). Cu toate acestea, datele combinate din studiile clinice ADHD controlate sau necontrolate, arată că unii pacienţi (aproximativ 8-12% dintre adolescenţi şi 6-10% dintre adulţi) prezintă modificări mai pronunţate ale bătăilor cardiace (cu 20 bătăi pe minut sau mai mult) şi ale tensiunii arteriale (15-20 mmHg sau mai mare). Analiza acestor date din studiile clinice a arătat că aproximativ 15-26 % dintre copii şi adolescenţi şi 27-32% dintre adulţii care au experimentat astfel de modificări ale tensiunii arteriale şi bătăilor inimii în timpul tratamentului cu atomoxetină au avut creşteri susţinute sau progresive. Modificările susţinute pe termen lung ale tensiunii arteriale pot conduce la consecinţe clinice cum este hipertrofia miocardului. Ca rezultat al acestor date, pacienţii care sunt eligibili pentru tratamentul cu atomoxetină trebuie să aibă o anamneză şi o evaluare fizică minuţioasă pentru depistarea afecțiunilor cardiace, şi trebuie evaluaţi de un specialist cardiolog in cazul în care constatările iniţiale sugerează prezenţa sau antecedentele unor astfel de afecţiuni. Se recomandă ca ritmul cardiac si tensiunea arterială sa fie măsurate si înregistrate înainte de începerea tratamentului şi, în timpul tratamentului, după fiecare ajustare a dozei iar apoi, cel puţin la fiecare 6 luni pentru a evidenţia creşterile clinic semnificative. Pentru pacienţii copii şi adolescenţi este recomandată utilizarea unui grafic statistic de creştere. Pentru adulţi, trebuie respectate ghidurile clinice de referinţă referitoare la hipertensiunea arterială. Atomoxetina nu trebuie utilizată la pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare sau cerebrovasculare severe (vezi pct 4.3 „ Tulburări cardiovasculare şi cerebrovasculare severe”). Atomoxetina trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii ale căror afecţiuni medicale de bază pot fi agravate de creşterea tensiunii arteriale şi a bătăilor cardiace, cum sunt pacienţii cu hipertensiune arterială, tahicardie sau cu boli cardiovasculare sau cerebrovasculare.

Pacienţii care au dezvoltat simptome precum palpitaţii, durere toracică la efort, sincopă inexplicabilă, dispnee sau alte simptome sugestive pentru afecţiuni cardiace în timpul tratamentului cu atomoxetină trebuie să fie evaluaţi imediat de către un specialist cardiolog. În plus, atomoxetina trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu interval QT prelungit, congenital sau dobândit, sau la pacienţii cu antecedente heredocolaterale de interval QT prelungit (vezi pct. 4.5 şi 4.8). Deoarece s-a raportat hipotensiune arterială ortostatică, atomoxetina trebuie utilizată cu prudenţă în orice afecţiune care poate să predispună pacienţii la hipotensiune arterială sau orice tulburare asociată cu modificări bruşte ale bătăilor cardiace sau tensiunii arteriale.

Efecte cerebrovasculare Pacienţii cu factori de risc adiţionali pentru afecţiunile cerebrovasculare (ca de exemplu, istoric de afecțiuni cardiovasculare, medicaţie concomitentă de creştere a tensiunii arteriale ) trebuie evaluaţi la fiecare vizită pentru semnele şi simptomele după iniţierea tratamentului cu atomoxetină.

Efecte hepatice Foarte rar, au fost raportate spontan cazuri de afectare hepatică, manifestată prin valori serice crescute ale enzimelor hepatice şi bilirubinei, cu icter. De asemenea, foarte rar, a fost raportată afectare hepatică severă, inclusiv insuficienţă hepatică acută. Tratamentul cu atomoxetină trebuie întrerupt la pacienţii care prezintă icter sau investigaţii diagnostice care atestă afectare hepatică şi tratamentul nu trebuie să mai fie reluat.

Sindrom serotoninergic: Sindromul serotoninergic a fost raportat în cazul utilizării concomitente a atomoxetinei cu alte medicamente serotoninergice (de exemplu, inhibitori ai recaptării serotoninei-noradrenalinei [IRSN], inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei [ISRS], alte IRSN, triptani, opioide și antidepresive triciclice și tetraciclice). Dacă se justifică utilizarea concomitentă a atomoxetinei cu un medicament serotoninergic, recunoașterea promptă a simptomelor sindromului serotoninergic este importantă. Aceste simptome pot include modificări ale statusului mental, instabilitate a sistemului nervos autonom, tulburări neuromusculare și / sau simptome gastro-intestinale. Dacă se suspectează sindromul serotoninergic, trebuie luată în considerare reducerea dozei sau întreruperea tratamentului, în funcție de severitatea simptomelor.

Simptome psihotice sau maniacale Tratamentul cu atomoxetină în doze uzuale la pacienţi care nu au un istoric de boală psihotică sau maniacală poate determina simptome psihotice sau maniacale, cum sunt, halucinaţii, gândire delirantă, manie sau agitaţie. Dacă apar asemenea simptome, trebuie luat în considerare posibilul rol cauzal al atomoxetinei şi trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului. Nu poate fi exclusă posibilitatea ca atomoxetina să determine exacerbarea simptomelor psihotice sau maniacale preexistente.

Comportament agresiv, ostilitate sau labilitate emoţională În studiile clinice, la copiii, adolescenţii şi adulţii trataţi cu atomoxetină, s-a observat mai frecvent ostilitate (predominant agresivitate, comportament opoziţional şi furie), comparativ cu cei la care s-a administrat placebo. În studiile clinice la copiii trataţi cu atomoxetină, s-a observat mai frecvent labilitate emoţională, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo. Pacienţii trebuie monitorizaţi atent pentru apariţia sau agravarea comportamentului agresiv, ostilităţii sau labilităţii emoţionale. La copii și adolescenți au fost raportate cazuri severe, inclusiv raportări de agresivitate fizică sau comportament amenințător și gânduri de a face rău altora. Familiile și persoanele care îngrijesc copii și adolescenți tratați cu atomoxetină trebuie sfătuiți să anunţe imediat un profesionist din domeniul sănătății dacă se observă modificări semnificative ale dispoziției sau ale tiparelor de comportament, în special după începerea tratamentului sau modificarea dozei. Medicii trebuie să evalueze necesitatea ajustării dozei sau a întreruperii tratamentului la pacienții care prezintă modificări comportamentale.

Evenimente alergice posibile Deşi mai puţin frecvent, la pacienţii trataţi cu atomoxetină s-au raportat reacţii alergice, incluzând reacţii anafilactice, erupţii cutanate tranzitorii, angioedem şi urticarie.

Crize convulsive Crizele convulsive reprezintă un risc potenţial al tratamentului cu atomoxetină. Tratamentul cu atomoxetină trebuie iniţiat cu prudenţă la pacienţii care au un istoric de convulsii. Trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului la orice pacient care are o convulsie sau dacă apare o creştere a frecvenţei convulsiilor, fără o cauză identificabilă.

Creştere şi dezvoltare În cursul tratamentului cu atomoxetină trebuie monitorizată creşterea şi dezvoltarea copiilor şi adolescenţilor. Pacienţii care necesită tratament de lungă durată trebuie monitorizaţi şi, la copiii şi adolescenţii la care creşterea este insuficientă sau nu câştigă satisfăcător în greutate, trebuie luate în considerare reducerea dozelor sau întreruperea tratamentului. Datele clinice nu sugerează efecte nocive ale atomoxetinei asupra proceselor cognitive sau a maturizării sexuale, cu toate acestea, nu există decât informaţii limitate privind administrarea pe termen lung. Ca urmare, pacienţii care necesită tratament de lungă durată trebuie atent monitorizaţi.

Apariţie nouă sau agravare a depresiei, anxietăţii şi ticurilor comorbide Într-un studiu clinic controlat la pacienţii copii şi adolescenţi cu ADHD şi comorbidităţi cronice de tip ticuri motorii sau Sindromul Tourette, nu s-a observat o agravare a ticurilor la pacienţii trataţi cu atomoxetină comparativ cu pacienţii care au utilizat placebo. Într-un studiu clinic controlat la pacienţi adolescenţi cu ADHD şi tulburare depresivă majoră, nu s-a observat o agravare a simptomatologiei depresive la pacienţii trataţi cu atomoxetină comparativ cu pacienţii la care s-a administrat placebo. În două studii clinice controlate (unul la pacienţi copii şi adolescenţi si unul la pacienţi adulţi), la pacienţi cu ADHD şi tulburări de anxietate ca şi comorbidităţi, pacienţii trataţi cu atomoxetină nu au avut o agravare a simptomatologiei anxioase comparativ cu pacienţii la care s-a administrat placebo. După punerea pe piaţă, au existat raportări rare de cazuri de anxietate şi depresie sau stare depresivă şi raportări foarte rare de ticuri (vezi pct. 4.8). Pacienţii care sunt trataţi cu atomoxetină pentru ADHD trebuie monitorizaţi pentru apariţia sau agravarea simptomelor de anxietate, a stării depresive şi a depresiei sau a ticurilor.

Copii cu vârsta sub 6 ani Atomoxetina nu trebuie utilizat la pacienţii cu vârsta sub şase ani, deoarece siguranţa şi eficacitatea nu au fost stabilite la această grupă de vârstă.

Alte utilizări terapeutice Atomoxetina nu este indicată pentru tratamentul episoadelor depresive majore şi/sau anxietăţii, deoarece studiile efectuate la adulţii cu astfel de afecţiuni, care nu prezintă ADHD, nu au evidenţiat niciun efect comparativ cu placebo (vezi pct. 5.1).

Copii şi adolescenţi Sumarul profilului de siguranţă În studiile clinice controlate cu placebo efectuate la copii şi adolescenţi, cefaleea, durerea abdominală 1 şi scăderea apetitului alimentar sunt evenimentele adverse cele mai frecvent asociate cu atomoxetina, fiind raportate la aproximativ 19%, 18%, respectiv 16% dintre pacienţi, determinând, rar, întreruperea tratamentului (ratele de întrerupere sunt 0,1% pentru cefalee, 0,2% pentru durerea abdominală şi 0,0% pentru scăderea apetitului alimentar). De regulă, durerea abdominală şi scăderea apetitului alimentar sunt tranzitorii.

În asociere cu scăderea apetitului alimentar, unii pacienţi au prezentat precoce retard de creștere la începutul tratamentului atât în ceea priveşte creşterea în greutatea corporală cȃt și creşterea în înălțime. În medie, după o scădere inițială în greutate și creştere în înălțime, pacienţii trataţi cu atomoxetină au revenit la greutatea medie și înălțimea, previzionate prin datele din grupul de bază după tratamentul de lungă durată.

Greaţa, vărsăturile şi somnolenţa2 pot să apară la aproximativ 10%, respectiv 11% dintre pacienţi, în special, în cursul primei luni de tratament. Cu toate acestea, aceste episoade sunt, de regulă, uşoare până la moderate ca intensitate şi tranzitorii şi nu au determinat un număr semnificativ de întreruperi ale tratamentului (rata întreruperilor ≤0,5%). În ambele studii controlate cu placebo, efectuate la copii şi adolescenţi şi la adulţi, pacienţii care utilizau atomoxetină au prezentat creşteri ale frecvenţei cardiace şi ale valorilor tensiunii arteriale sistolice şi diastolice (vezi pct. 4.4). La pacienţii care utilizau atomoxetină, datorită efectului asupra tonusului noradrenergic, au fost raportate hipotensiune ortostatică (0,2%) şi sincopă (0,8%). Atomoxetina trebuie utilizată cu prudenţă în orice situaţii care pot predispune pacienţii la hipotensiune arterială. Următorul tabel cu reacţii adverse are la bază raportările evenimentelor adverse şi investigaţiile diagnostice din cadrul studiilor clinice şi raportările spontane din perioada de după punerea pe piaţă la copii/adolescenţi.

Tulburări Scăderea Anorexie metabolice apetitului (pierdere a şi de alimentar apetitului nutriţie alimentar) Tulburări Iritabilitate, Evenimente Bruxism psihice oscilaţii ale asociate dispoziţiei, suicidului, insomnie3 agresivitate, agitație, ostilitate, anxietate, labilitate depresie şi emoţională stare psihoză depresivă, (incluzând ticuri. halucinaţii). Tulburări Cefalee, Ameţeli Sincopă, ale somnolenţă2 tremor, sistemului migrenă nervos parestezie, hipoestezie, crize convulsive. Tulburări Midriază Vedere oculare înceţoşată Tulburări Palpitaţii, cardiace tahicardie sinusală, prelungirea intervalului QT. Tulburări Fenomen vasculare Raynaud

Tulburări Dispnee (vezi respiratorii pct. 4.4) toracice şi mediastinale Tulburări Dureri Constipaţie, gastro-abdominale1, dispepsie intestinale vărsături, greaţă Tulburări Concentraţii Valori hepatobiliare crescute ale anormale/crescute bilirubinei ale testelor serice funcţionale hepatice, icter, hepatită, afectare hepatică, insuficienţă hepatică acută. Afecţiuni Dermatită, Hiperhidroză, cutanate şi Prurit, Reacţii alergice ale ţesutului Erupţie subcutanat cutanată tranzitorie Tulburări Ezitare la urinat, renale şi ale Retenţie urinară căilor urinare Tulburări Priapism, ale Durere la nivelul aparatului organelor genitale genital şi masculine sânului Tulburări Fatigabilitate, Astenie generale şi la Letargie, nivelul Durere locului de toracică (vezi administrare pct. 4.4) Investigaţii Creşterea Scădere în diagnostice tensiunii greutate arteriale4, creșterea frecvenţei bătăilor cardiace4 Include, de asemenea, durere abdominală superioară, disconfort gastric, disconfort abdominal şi disconfort epigastric. Include, de asemenea, sedare. Include insomnia iniţială, mijlocie şi terminală (trezirea foarte devreme). Constatările în ceea ce priveşte tensiunea arterială şi ritmul cardiac se bazează pe evaluarea semnelor vitale.vezi pct 4.4. vezi pct 4.4 şi 4.5.

Metabolizatori cu activitate enzimatică lentă prin intermediul CYP2D6 (ML) Următoarele reacţii adverse au apărut la cel puţin 2% dintre pacienţii cu cu activitate enzimatică lentă de metabolizare (ML) prin intermediul CYP2D6 şi au fost semnificativ mai frecvente statistic la aceşti pacienţi, comparativ cu pacienţii cu activitate enzimatică rapidă de metabolizare prin intermediul CYP2D6 (MR): scădere a apetitului alimentar (24,1% ML, 17,0% MR); insomnie combinată (incluzând insomnie, insomnie de trezire în timpul nopţii şi insomnie de adormire, 14,9% ML şi 9,7% MR); depresie combinată (incluzând depresie, depresie majoră, simptome depresive, stare depresivă şi disforie, 6,5% ML şi 4,1% MR); scădere în greutate (7,3% ML, 4,4% MR); constipaţie (6,8% ML, 4,3% MR); tremor (4,5% ML, 0,9% MR); sedare (3,9% ML, 2,1% MR); excoriaţii (3,9% ML, 1,7% MR); enurezis (3,0% ML, 1,2% MR); conjunctivită (2,5% ML, 1,2% MR); sincopă (2,5% ML, 0,7% MR); trezire matinală (2,3% ML, 0,8% MR); midriază (2,0% ML, 0,6% MR). Următoarea reacţie, deşi nu îndeplineşte criteriile enunţate, este demnă de luat în considerare: tulburare de anxietate generalizată (0,8% ML şi 1,0% MR). Suplimentar, în studii clinice cu o durată de până la 10 săptămâni, scăderea în greutate a fost mai pronunţată la pacienţii ML (în medie 0,6 kg la MR şi 1,1 kg la ML).

Următorul tabel al reacţiilor adverse se bazează pe raportările evenimentelor adverse şi pe investigaţiile diagnostice din cadrul studiilor clinice şi pe raportările spontane de după punerea pe piaţă, la adulţi.

Tulburări ale Cefalee Ameţeli, Sincopă, Crize convulsive sistemului disgeuzie, migrenă, nervos parestezie, hipoestezie. somnolenţă (incluzând sedare), tremor Tulburări Vedere oculare înceţoşată Tulburări Palpitatii, Prelungirea cardiace Tachicardie intervalului QT. Tulburări Hiperemie facială Extremităţi reci Fenomen Raynaud vasculare tranzitorie, Bufeuri Tulburări Dispnee (vezi respiratorii, pct. 4.4) toracice şi mediastinale Tulburări Xerostomie, Durere abdominală1, gastro-greaţă constipaţie, intestinale dispepsie, flatulenţă, vomă. Tulburări Valori anormale/ hepatobiliare crescute ale testelor funcţionale hepatice, icter, hepatită, afectare hepatică, insuficienţă hepatică acută, concentraţii crescute ale bilirubinei serice Afecţiuni ale Dermatită, Reacţii alergice4, pielii şi hiperhidroză, prurit, ţesutului erupţie cutanată urticarie subcutanat tranzitorie Tulburări Spasme musculo-musculare scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Tulburări Disurie, Urgenţă la urinat renale şi ale Polakiurie căilor urinare Ezitare la urinat, Retenţie urinară Tulburări ale Dismenoree, tulburări Tulburări de Priapism aparatului de ejaculare, disfuncţie ejaculare, genital şi erectilă, prostatită, menstruaţie sânului durere la nivelul

organelor genitale neregulată, masculine orgasm anormal Tulburări Astenie, Fatigabilitate, Senzaţie de frig, generale şi la letargie, frisoane, stare Durere în piept nivelul locului de nervozitate, (vezi pct. 4.4) de iritabilitate, senzaţie de administrare sete Investigaţii Creştere a Scădere în greutate diagnostice tensiunii arteriale3, Creştere a bătăilor cardiace3 Include, de asemenea, durere abdominală superioară, disconfort gastric, disconfort abdominal şi disconfort epigastric. Include insomnia iniţială, mijlocie şi terminală (trezirea foarte devreme). Constatările în ceea ce priveşte tensiunea arterială şi ritmul cardiac se bazează pe măsurătoarea semnelor vitale. Include reacţii anafilactice şi angioedem.vezi pct 4.4. vezi pct 4.4 şi 4.5.

Metabolizatorii cu activitate enzimatică lentă (ML) prin intermediul CYP2D6 Următoarele reacţii adverse au fost raportate la cel puţin 2% dintre pacienţii metabolizatori cu activitate enzimatică lentă (ML) prin intermediul CYP2D6 şi au fost semnificativ statistic mai frecvente în cazul pacienţilor metabolizatori cu activitate enzimatică lentă comparativ cu pacienţii cu activitate enzimatică rapidă de metabolizare (MR) prin intermediul CYP2D6: vedere înceţoşată (3,9% ML, 1,3% MR), uscăciune a gurii (34,5% ML, 17,4% MR), constipaţie (11,3% ML, 6,7% MR), agitaţie (4,9% ML, 1,9% MR), apetit alimentar scăzut (23,2% ML, 14,7% MR), tremor (5,4% ML, 1,2% MR), insomnie (19,2% ML, 11,3% MR), tulburări ale somnului (6,9% ML, 3,4% MR), insomnie de trezire în timpul nopţii (5,4% ML, 2,7% MR), insomnie terminală (3 % ML, 0,9% MR), retenţie urinară (5,9% ML, 1,2% MR), disfuncţie erectilă (20,9% ML, 8,9% MR), tulburări de ejaculare (6,1% ML, 2,2% MR), hiperhidroză (14,8% ML, 6,8% MR), senzaţie de frig periferică (3% ML, 0,5% MR).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro