Quetiapina Accord 50 mg

Doze

Există scheme diferite de dozare pentru fiecare indicaţie. Prin urmare, trebuie să se asigure că pacienţii primesc informaţii clare cu privire la doza corespunzătoare pentru afecţiunea lor.

Adulţi

Pentru tratamentul schizofreniei şi al episoadelor maniacale moderate până la severe asociate tulburării bipolare Quetiapina Accord ar trebui să fie administrată cu cel puţin o oră înainte de masă. Doza zilnică la începutul tratamentului este de 300 mg în Ziua 1 şi 600 mg în Ziua 2. Doza zilnică recomandată este de 600 mg, cu toate acestea dacă este justificată clinic, doza poate fi crescută la 800 mg pe zi. Doza trebuie ajustată în intervalul de dozaj eficient între 400 mg şi 800 mg pe zi, în funcţie de răspunsul clinic şi de tolerabilitatea pacientului. Pentru tratamentul de întreţinere în schizofrenie, nu este necesară ajustarea dozei.

Pentru tratamentul episoadelor depresive majore asociate tulburării bipolare Quetiapina Accord se administrează înainte de culcare. Doza zilnică totală pentru primele patru zile de tratament este de 50 mg (Ziua 1), 100 mg (Ziua 2), 200 mg (Ziua 3) şi 300 mg (Ziua 4). Doza zilnică recomandată este de 300 mg. În studiile clinice, nu a fost observat niciun beneficiu suplimentar în grupul tratat cu 600 mg, în comparație cu grupul tratat cu 300 mg (vezi pct. 5.1). Cazuri individuale pot prezenta beneficii terapeutice la o doză de 600 mg. Dozele mai mari de 300 mg trebuie iniţiate de către medicii cu experienţă în tratarea tulburării bipolare. La unii pacienţi, în cazul intoleranţei, studiile clinice au indicat faptul că reducerea dozei la un minim de 200 mg poate fi luată în considerare.

Pentru prevenirea recidivei în boala bipolară Pentru prevenirea recidivei episoadelor maniacale, depresive şi mixte în tulburarea bipolară, pacienţii care au răspuns la tratamentul cu quetiapină pentru tratamentul acut al tulburării bipolare ar trebui să continue tratamentul cu aceeaşi doză de quetiapină administrată înainte de culcare. Doza poate fi ajustată în funcţie de răspunsul clinic şi de tolerabilitatea fiecărui pacient, în intervalul 300 până la 800 mg/zi. Este important ca pentru tratamentul de întreţinere să fie utilizată doza minimă eficientă.

Pentru tratamentul adjuvant al episoadelor depresive majore în TDM Quetiapina ar trebui administrată înainte de culcare. Doza zilnică de la începutul tratamentului este de 50 mg în Ziua 1 şi 2, şi 150 mg în Ziua 3 şi 4. A fost observat efectul antidepresiv la doze de150 şi 300 mg/zi în studiile pe termen scurt ca tratament adjuvant (cu amitriptilină, bupropion, citalopram, duloxetină, escitalopram, fluoxetină, paroxetină, sertralină şi venlafaxină – a se vedea pct. 5.1 Proprietăţi farmacodinamice) şi la doze de 50 mg/zi în studiile cu monoterapie pe termen scurt. Există un risc crescut de evenimente adverse la doze mari. Prin urmare, clinicienii ar trebui să se asigure că este utilizată cea mai mică doză eficientă pentru tratament, începând cu 50 mg/zi. Necesitatea de a creşte doza la 150-300 mg/zi trebuie să se bazeze pe evaluarea fiecărui pacient.

Schimbarea de la tratamentul cu quetiapină comprimate cu eliberare imediată Pentru un dozaj mai convenabil, pacienților care sunt în prezent trataţi cu doze divizate de quetiapină comprimate cu eliberare imediată li se poate schimba tratamentul cu quetiapină comprimate cu eliberare prelungită, la doza zilnică totală echivalentă, administrată o dată pe zi. Poate fi necesară ajustarea individuală a dozei.

Vârstnici Similar altor antipsihotice şi antidepresive, se recomandă prudenţă la administrarea quetiapinei cu eliberare prelungită la vârstnici, în special în timpul perioadei iniţiale de stabilire a dozei. Poate fi necesar ca ajustarea treptată a dozei să se facă mai lent, iar doza terapeutică zilnică să fie mai mică decât cea utilizată la pacienţii mai tineri. Clearance-ul plasmatic mediu al quetiapinei s-a redus cu 30- 50% la pacienţii vârstnici comparativ cu pacienţii mai tineri. Pacienţii vârstnici trebuie să înceapă cu doze de 50 mg/zi. Doza poate fi crescută în trepte de 50 mg/zi până la o doză eficientă, în funcţie de răspunsul clinic şi de tolerabilitatea fiecărui pacient.

La pacienţii vârstnici cu episoade depresive majore în TDM, administrarea trebuie să înceapă cu o doză de50 mg/zi în zilele 1-3, crescând doza la 100 mg/zi în Ziua 4 şi 150 mg/zi în Ziua 8. Ar trebui utilizată cea mai mică doză eficientă, începând cu 50 mg/zi. În funcţie de evaluarea fiecărui pacient, în cazul în care este necesară creşterea dozei la 300 mg/zi, aceasta nu ar trebui să se facă înainte de ziua 22 de tratament.

Nu au fost evaluate eficienţa şi siguranţa la pacienţii cu vârsta peste 65 de ani cu episoade depresive în cadrul afecţiunii bipolare.

Copii şi adolescenţi Quetiapina comprimate cu eliberare prelungită nu este recomandată copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani din cauza lipsei de experienţă privind siguranţa administrării acestui medicament la această grupă de vârstă. Datele existente din studiile clinice placebo controlate sunt prezentate în pct. 4.4, 4.8, 5.1 şi 5.2.

Insuficienţă renală Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală.

Insuficienţă hepatică Quetiapina este intens metabolizată la nivelul ficatului. De aceea se recomandă precauţie la administrarea quetiapinei cu eliberare prelungită la pacienţii cu insuficienţă hepatică, în special în timpul perioadei iniţiale de administrare. La pacienţii cu insuficienţă hepatică cunoscută, administrarea se va începe cu doze de 50 mg/zi. Dozele vor fi crescute zilnic cu 25 până la 50 mg, până la o doză eficientă, în funcţie de răspunsul clinic şi tolerabilitatea fiecărui pacient.

Modul de administrare

Quetiapina comprimate cu eliberare prelungită trebuie administrate o dată pe zi, fără alimente. Comprimatele trebuie înghiţite întregi şi nu trebuie divizate, mestecate sau zdrobite.

Deoarece quetiapina are mai multe indicații, profilul de siguranţă ar trebui să fie luat în considerare în ceea ce priveşte diagnosticul fiecărui pacient şi doza administrată.

Pe termen lung eficienţa şi siguranţa ca terapie adjuvantă la pacienţii cu TDM nu au fost evaluate, însă pe termen lung, eficienţa şi siguranţa a fost evaluată la pacienţii adulţi în monoterapie (vezi pct. 5.1).

Copii şi adolescenţi (cu vârsta între 10 şi 17 ani) Quetiapina nu este recomandată pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, din cauza lipsei de date privind utilizarea la această grupă de vârstă. Studiile clinice cu quetiapină au arătat că, în plus faţă de profilul de siguranţă cunoscut identificat la adulţi (vezi pct. 4.8), anumite evenimente adverse au apărut cu o frecvenţă mai mare la copii şi adolescenţi comparativ cu adulţii (creşterea apetitului alimentar, creşteri ale prolactinemiei, vărsături, rinită şi sincopă) sau pot avea implicaţii diferite pentru copii şi adolescenţi (simptome extrapiramidale și iritabilitate), iar unul din efectele identificate nu a fost observat la adulţi (creşteri ale tensiunii arteriale). Au fost observate, de asemenea, modificări ale testelor funcţiei tiroidiene la copii şi adolescenţi. În plus, implicaţiile cu privire la siguranţă utilizării pe termen lung a tratamentului cu quetiapină în ceea ce priveşte creşterea şi maturizarea nu au fost studiate pe o perioadă mai lungă de 26 de săptămâni. Nu sunt cunoscute implicaţii pe termen lung pentru dezvoltarea cognitivă şi comportamentală.

În studiile clinice placebo controlate la copii şi adolescenţi, quetiapina a fost asociată cu o incidenţă crescută a simptomelor extrapiramidale (SEP), comparativ cu placebo la pacienţii trataţi pentru schizofrenie, manie bipolară și depresie bipolară (vezi pct. 4.8).

Suicid/ideaţie suicidară sau înrăutăţirea stării clinice Depresia în tulburarea bipolară este asociată cu un risc crescut de ideaţie suicidară, de autovătămare şi suicid (evenimente legate de suicid). Acest risc persistă până la apariţia unei remisiuni semnificative. Deoarece ameliorarea poate să nu apară în timpul primelor câteva săptămâni sau mai mult de tratament, pacienţii trebuie monitorizaţi îndeaproape până la apariţia acestei ameliorări. Experienţa clinică generală demonstrează că riscul de suicid poate creşte în stadiile iniţiale ale recuperării.

În plus, medicii trebuie să ia în considerare riscul potenţial de evenimente legate de suicid după întreruperea bruscă a tratamentului cu quetiapină, din cauza factorilor de risc cunoscuţi pentru boala tratată.

Alte afecţiuni psihice pentru care quetiapina este utilizată pot fi, de asemenea, asociate cu un risc crescut de apariţie a evenimentelor legate de suicid. În plus, aceste afecţiuni pot fi comorbidităţi ale episoadelor depresive majore. Aşadar, aceleaşi precauţii, similare tratamentului pacienţilor cu episoade depresive majore, ar trebui să fie respectate în cazul tratamentului pacienţilor cu alte afecţiuni psihice.

Pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid, sau cei care prezintă un grad semnificativ de ideaţie suicidară înainte de începerea tratamentului sunt cunoscuţi a fi predispuşi a avea gânduri suicidare sau tentative de suicid şi trebuie să beneficieze de o monitorizare atentă în timpul tratamentului. O metaanaliză a studiilor clinice placebo controlate asupra medicamentelor antidepresive la pacienţii adulţi cu tulburări psihice a arătat un risc crescut de comportament suicidar în cazul medicamentelor antidepresive comparativ cu placebo la pacienţii cu vârsta mai mică de 25 de ani.

Supravegherea atentă a pacienţilor şi în special a celor cu risc crescut ar trebui să însoţească tratamentul în special în etapele incipiente ale tratamentului şi după modificarea dozei. Pacienţii (şi persoanele care îngrijesc pacienţii) ar trebui să fie avertizaţi cu privire la necesitatea de a urmări orice modificare a stării clinice, comportament sau ideaţie suicidară şi modificări neobişnuite ale comportamentului şi să solicite imediat asistenţă medicală în cazul apariţiei acestor simptome.

În studiile clinice pe termen scurt placebo controlate, a fost observat la pacienţii cu episoade depresive majore în tulburarea bipolară, un risc crescut de evenimente legate de suicid la pacienţii adulţi tineri (cu vârste sub 25 de ani), care au fost trataţi cu quetiapină, comparativ cu cei trataţi cu placebo (3,0% faţă de 0%, respectiv). În studiile clinice, la pacienţii cu TDM incidenţa de evenimente legate de suicid observate la pacienţii adulţi tineri (cu vârste sub 25 de ani) a fost de 2,1% (3 / 144) pentru quetiapină şi 1,3% (1 / 75) pentru placebo. Un studiu de populație al quetiapinei retrospectiv, pentru tratamentul pacienților cu tulburare depresivă majoră, a arătat un risc crescut de automutilare și suicid la pacienții cu vârste cuprinse între 25 și 64 de ani fără antecedente de automutilare în timpul utilizării quetiapinei împreună cu alte antidepresive.

Risc metabolic Având în vedere riscul observat în cadrul studiilor clinice privind agravarea profilului metabolic, incluzând modificări ale greutății corporale, glicemiei (vezi hiperglicemia) și profilului lipidelic, parametrii metabolici ai pacienților trebuie evaluați la inițierea tratamentului și controlați cu

regularitate în timpul tratamentului. Agravarea acestor parametri trebuie tratată corespunzător din punct de vedere clinic (vezi de asemenea pct. 4.8).

Simptome extrapiramidale În studiile clinice placebo controlate la pacienţii adulţi, quetiapina a fost asociată cu o incidenţă crescută a simptomelor extrapiramidale (SEP), comparativ cu placebo la pacienţii trataţi pentru episoade depresive majore în cadrul tulburării bipolare şi în cadrul tulburării depresive majore (vezi pct. 4.8 şi 5.1).

Utilizarea quetiapinei a fost asociată cu apariţia acatiziei, caracterizată printr-o stare de nelinişte subiectiv neplăcută sau care produce suferinţă şi prin nevoia de mişcare însoţită adesea de incapacitatea de a rămâne aşezat sau nemişcat. Acest lucru este cel mai probabil să apară în primele câteva săptămâni de tratament. La pacienţii care dezvoltă aceste simptome, creşterea dozei poate fi dăunătoare.

Diskinezie tardivă Dacă apar semne şi simptome ale diskineziei tardive, scăderea dozei sau întreruperea tratamentului cu quetiapină ar trebui luate în considerare. Simptomele de diskinezie tardivă se pot agrava sau pot apărea chiar după întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.8).

Somnolenţă şi ameţeli Tratamentul cu quetiapină a fost asociat cu somnolenţă şi simptome asociate, cum este sedarea (vezi pct. 4.8). În studiile clinice referitoare la tratamentul pacienţilor cu depresie bipolară şi tulburare depresivă majoră, debutul a fost de obicei în primele 3 zile de tratament şi a fost predominant de intensitate uşoară până la moderată.

Pacienţii care se confruntă cu somnolenţă de intensitate severă pot necesita monitorizarea mai frecventă pentru minim 2 săptămâni de la debutul somnolenţei, sau până la ameliorarea simptomelor şi poate fi luată în considerare întreruperea tratamentului.

Hipotensiune arterială ortostatică Tratamentul cu quetiapină a fost asociat cu hipotensiune arterială ortostatică şi ameţeli conexe (vezi pct. 4.8), din moment ce episoadele de somnolenţă au debutat de obicei în timpul perioadei iniţiale de creştere treptată a dozei de quetiapină. Acest lucru ar putea creşte riscul de rănire accidentală (căderi), în special la vârstnici. Prin urmare, pacienţii trebuie sfătuiţi să fie prudenţi până când se obişnuiesc cu potenţialele efectele ale medicamentului.

Quetiapina ar trebui să fie utilizată cu precauţie la pacienţii cu boli cardiovasculare cunoscute, boli cerebrovasculare, sau alte afecţiuni care predispun la hipotensiune arterială. Scăderea dozei sau administrarea treptată ar trebui să fie luată în considerare în special dacă apare hipotensiunea arterială ortostatică la pacienţii cu boli cardiovasculare subiacente.

Sindrom de apnee în somn Sindromul de apnee în somn a fost raportat la pacienții care au folosit quetiapina. Quetiapina trebuie utilizată cu precauţie la pacienții care primesc concomitent deprimante ale sistemului nervos central și care au antecedente sau risc de apnee de somn, cum sunt persoanele supraponderale/obeze sau bărbații.

Convulsii În studiile clinice controlate nu au existat diferenţe în ceea ce priveşte incidenţa convulsiilor la pacienţii trataţi cu quetiapină sau placebo. Nu sunt disponibile date referitoare la incidenţa convulsiilor la pacienţii cu istoric de convulsii. Similar altor antipsihotice, se recomandă prudenţă în cazul tratamentului administrat pacienţilor cu antecedente de convulsii (vezi pct. 4.8).

Sindromul neuroleptic malign Sindromul neuroleptic malign a fost asociat cu tratamentul antipsihotic, inclusiv cu quetiapină (vezi pct. 4.8). Manifestările clinice includ hipertermie, alterarea stării mentale, rigiditate musculară, instabilitate vegetativă şi creşterea valorilor creatin-fosfokinazei. Într-un astfel de caz, tratamentul cu quetiapină trebuie întrerupt şi administrat un tratament medical adecvat.

Neutropenie severă și agranulocitoză Neutropenia severă (numărul neutrofilelor < 0,5 X 109/l) a fost raportată în studiile clinice efectuate cu quetiapină. Cele mai multe cazuri de neutropenie severă au apărut la un interval de câteva luni de la începerea tratamentului cu quetiapină. Nu a existat o legătură evidentă cu doza administrată. În perioada după punerea pe piaţă, unele cazuri au fost fatale. Printre factorii de risc posibili pentru neutropenie se numără pre-existenţa unui număr mic de leucocite şi neutropenie indusă de medicamente în antecedente. Cu toate acestea, unele cazuri au apărut la pacienţi fără factori de risc preexistenţi. Quetiapina trebuie întreruptă la pacienţii cu un număr de neutrofile < 1,0 X 109/L. Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia semnelor şi simptomelor de infecţie și trebuie monitorizată valoarea neutrofilelor (până când acestea depăşesc < 1,5 X 109) (vezi pct 4.8).

Posibilitatea apariţiei neutropeniei trebuie luată în considerare la pacienţii care prezintă o infecţie sau febră, în special în absenţa unui/unor factor(i) de risc predispozant(ţi) evidenți şi aceasta trebuie tratată corespunzator în funcţie de simtomatologia clinică.

Pacienţii trebuie sfătuiţi să raporteze imediat apariţia unor semne / simptome caracteristice pentru agranulocitoză sau infecţie (de exemplu febră, slăbiciune, letargie sau durere în gât) la orice moment în timpul tratamentului cu Quetiapină Accord. La aceşti pacienţi, numărul de leucocite trebuie monitorizată permanent şi trebuie determinată imediat valoarea absolută a numărului de neutrofile, în special în absenţa factorilor predispozanţi.

Efecte anticolinergice (muscarinice) Norquetiapina, un metabolit activ al quetiapinei, are o afinitate moderată spre mare pentru câteva subtipuri de receptori muscarinici. Aceasta contribuie la apariția de reacții adverse ce reflectă efecte anticolinergice când quetiapina este utilizată la doze recomandate, când este utilizată concomitent cu alte medicamente cu efecte anticolinergice și în caz de supradozaj. Quetiapina trebuie utilizată cu precauție la pacienții care primesc medicație cu efecte anticolinergice (muscarinice). Quetiapina trebuie utilizată cu precauție la pacienții cu un diagnostic curent sau cu antecedente de retenție urinară, hipertrofie prostatică semnificativă clinic, obstrucție intestinală sau afecțiuni asociate, presiune intraoculară crescută sau glaucom cu unghi inchis (vezi pct. 4.5, 4.8, 5.1 și 4.9).

Interacţiuni: Vezi şi pct. 4.5. Utilizarea concomitentă a quetiapinei cu un inductor puternic al enzimelor hepatice cum sunt carbamazepina sau fenitoina, scade semnificativ concentraţiile plasmatice ale quetiapinei, care poate influenţa eficacitatea tratamentului cu quetiapină. La pacienţii la care se administrează un inductor al enzimelor hepatice, tratamentul cu quetiapină trebuie început doar dacă medicul consideră că avantajele tratamentului cu quetiapină depăşesc riscurile întreruperii administrării inductorului enzimatic hepatic. Este important ca orice modificare a dozei inductorului enzimatic hepatic să se facă treptat, şi dacă este necesar, acest medicament poate fi înlocuit cu un non-inductor enzimatic hepatic (de exemplu valproatul de sodiu).

Greutate Creşterea ponderală a fost raportată la pacienţii care au fost trataţi cu quetiapină, şi ar trebui să fie monitorizată şi tratată adecvat din punct de vedere clinic, în conformitate cu ghidurile pentru tratamentul afecţiunilor psihiatrice (vezi pct. 4.8 şi 5.1).

Hiperglicemie Hiperglicemia şi/sau apariţia sau agravarea diabetului zaharat, asociate ocazional cu cetoacidoză sau comă, s-a raportat rar, inclusiv unele cazuri letale (vezi pct. 4.8). În unele cazuri, a fost raportată o creştere ponderală anterioară, care poate fi un factor predispozant. Monitorizarea clinică adecvată se recomandă, în conformitate cu ghidurile pentru tratamentul afecţiunilor psihiatrice. Pacienţii trataţi cu orice tip de medicament antipsihotic, inclusiv quetiapina, ar trebui să fie monitorizaţi pentru apariţia semnelor şi simptomelor de hiperglicemie (cum sunt polidipsie, poliurie, polifagie şi slăbiciune), iar pacienţii cu diabet zaharat sau cu factori de risc pentru diabet zaharat trebuie monitorizaţi regulat în ceea ce priveşte modificarea valorilor glicemice. Greutatea trebuie monitorizată în mod regulat.

Profilul lipidic Creşteri ale valorilor trigliceridelor, LDL şi ale colesterolului total, şi scăderi ale valorilor colesterolului HDL au fost observate în studiile clinice cu quetiapină (vezi pct. 4.8). Modificările profilului lipidic trebuie tratate adecvat din punct de vedere clinic.

Prelungirea intervalului QT În studiile clinice şi în cazul utilizării conform RCP, quetiapina nu a fost asociată cu prelungire persistentă absolută a intervalului QT. După punerea pe piaţă, s-a observat o prelungire a intervalului QT la doze terapeutice de quetiapină (vezi pct 4.8) şi în caz de supradozaj (vezi pct. 4.9). Similar altor antipsihotice, se recomandă prudenţă în prescrierea acestui medicament la pacienţii cu boli cardiovasculare sau antecedente de prelungire a intervalului QT. Se recomandă de asemenea prudenţă în prescrierea quetiapinei în asociere cu medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT şi în administrare concomitentă cu alte neuroleptice, în special la vârstnici, pacienţi cu sindrom de QT prelungit congenital, insuficienţă cardiacă congestivă, hipertrofie cardiacă, hipokaliemie sau hipomagneziemie (vezi pct. 4.5).

Cardiomiopatie şi Miocardită Cardiomiopatia şi miocardita au fost raportate în studiile clinice şi după punerea pe piaţă (vezi pct. 4.8).. În cazul pacienţilor cu suspiciune de cardiomiopatie sau miocardită, întreruperea tratamentului cu quetiapină trebuie luată în considerare.

Reacții adverse cutanate severe Reacțiile adverse cutanate severe (RACS), inclusiv sindromul Stevens-Johnson (SSJ), necroliza epidermică toxică (NET) și reacţia la medicament cu eozinofilie şi simptome sistemice (RMESS), care pot pune viața în pericol sau pot fi letale, au fost raportate foarte rar în asociere cu tratamentul cu quetiapină. RACS se prezintă frecvent ca o combinație a următoarelor simptome: erupție cutanată extensivă sau dermatită exfoliativă, febră, limfadenopatie și, posibil, eozinofilie. Dacă apar semne și simptome sugestive pentru aceste reacții cutanate severe, administrarea quetiapinei trebuie întreruptă imediat și trebuie luat în considerare un tratament alternativ.

Sindromul de întrerupere Simptome acute de întrerupere a tratamentului cum sunt insomnia, greaţa, cefaleea, diareea, vărsăturile, ameţelile, iritabilitatea au fost descrise după întreruperea bruscă a quetiapinei. Se recomandă oprirea tratamentului prin reducerea treptată a dozei timp de una până la două săptămâni (vezi punctul 4.8).

Pacienţi vârstnici cu psihoză din cadrul demenţei Quetiapina nu este aprobată pentru tratamentul psihozei din cadrul demenţei.

Studii clinice randomizate, placebo-controlate au pus în evidenţă la pacienţii cu demenţă creşterea de aproximativ 3 ori a riscului apariţiei evenimentelor adverse cerebrovasculare în cazul tratamentului cu unele antipsihotice atipice. Un risc crescut nu poate fi exclus nici în cazul altor antipsihotice şi nici pentru alte grupe de pacienţi. Quetiapina trebuie administrată cu prudenţă la pacienţii cu factori de risc pentru accidentul vascular cerebral.

În cadrul unei meta-analize efectuate pentru medicamente antipsihotice atipice, s-a raportat o creştere a riscului de deces la pacienţii vârstnici cu psihoză asociată demenţei, comparativ cu placebo. În două studii efectuate cu quetiapină, controlate cu placebo, cu durata de 10 săptămâni, la acelaşi grup de pacienţi (n=710; vârsta medie: 83 ani; intervalul: 56-99 ani), rata mortalităţii la pacienţii trataţi cu quetiapină a fost de 5,5% comparativ cu 3,2% în grupul cu placebo.

În cadrul acestor studii pacienţii au decedat din cauze variate specifice acestei grupe de vârstă.

Pacienți vârstnici cu boala Parkinson (PD)/parkinsonism Un studiu retrospectiv bazat pe populație privind quetiapina pentru tratamentul pacienților cu MDD, a arătat un risc crescut de deces în timpul utilizării quetiapinei la pacienții cu vârsta >65 de ani. Această asociere nu a fost prezentă atunci când pacienții cu PD au fost eliminați din analiză. Trebuie să se manifeste prudență dacă quetiapina este prescrisă pacienților vârstnici cu PD.

Disfagia Au fost raportate cazuri de disfagie în urma tratamentului cu quetiapină (vezi pct. 4.8). Quetiapina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu risc de pneumonie de aspiraţie.

Constipaţia şi obstrucţia intestinală Constipaţia reprezintă un factor de risc pentru obstrucţia intestinală. Constipaţia şi obstrucţia intestinală au fost raportate la administrarea quetiapinei (vezi pct. 4.8 Reacţii adverse). Aceasta include şi raportări de cazuri letale la pacienţi care prezentau un risc mai crescut de obstrucţie intestinală, incluzându-i pe cei care utilizau concomitent mai multe medicamente care scad motilitatea intestinală şi/sau nu prezentau simptome de constipaţie. Pacienţii cu obstrucţie intestinală / ileus trebuie monitorizaţi atent şi îngrijiţi urgent.

Tromboembolism venos (TEV) Au fost raportate cazuri de tromboembolism venos (TEV) la administrarea de medicamente antipsihotice. Deoarece pacienţii trataţi cu medicamente antipsihotice prezintă adesea factori de risc dobândiţi pentru TEV, toţi factorii de risc pentru TEV trebuie identificaţi înainte şi în timpul tratamentului cu quetiapină şi trebuie luate măsurile preventive necesare.

Pancreatită Pancreatita a fost raportată în studiile clinice şi în experienţa de după punerea pe piaţă. Printre raportările de după punerea pe piaţă, deşi nu toate cazurile au fost agravate de factori de risc, mulţi pacienţi au prezentat factori de risc care sunt cunoscuţi ca fiind asociaţi pancreatitei, precum valori crescute ale trigliceridelor (vezi pct. 4.4), litiază biliară şi consum de alcool.

Informaţii suplimentare Există date limitate privind administrarea quetiapinei în asociere cu valproat de sodiu sau litiu în tratamentul episoadelor maniacale acute moderate până la severe; cu toate acestea, asocierea a fost bine tolerată (vezi pct. 4.8 şi 5.1). Datele clinice au evidenţiat un efect aditiv în săptămâna a 3-a de tratament.

Lactoză Quetiapină Accord 50 mg comprimate cu eliberare prelungită conţine lactoză. Pacienţii cu probleme ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază Lapp sau malabsorbţie de glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Quetiapină Accord 50 mg comprimate cu eliberare prelungită conţine sodiu Quetiapina Accord 50 mg comprimate cu eliberare prelungită conţine mai puțin de 1 mmol de sodiu (23 mg) per comprimat, adică, în esență, „nu conține sodiu”.

Utilizare greșită și abuz Au fost raportate cazuri de utilizare greșită și abuz. Este necesară prudență atunci când se prescrie quetiapină la pacienții cu antecedente de abuz de alcool sau de medicamente.

Reacţiile adverse (RA) cel mai frecvent raportate în cazul utilizării acestui medicament (≥10%) includ somnolenţă, ameţeli, cefalee, xerostomie, simptome de sevraj (întrerupere), creşterea valorilor colesterolului total (predominant ale LDL-colesterolului), scăderea valorilor HDL-colesterolului, creştere ponderală, scăderea hemoglobinei şi simptome extrapiramidale.

Incidenţa reacţiilor adverse asociate tratamentului cu quetiapină este prezentată în tabelul de mai jos (Tabelul 1) conform formatului recomandat de Consiliul Organizaţiilor Internaţionale pentru Ştiinţe Medicale (CIOMS III Working Group, 1995).

Tabel 1 Reacții adverse asociate tratamentului cu quetiapină

şi de ilor serice crescut, 1,5 nutriţie de creşterea zaharat trigliceri glucozei în Exacerbarea 10,30 sânge până la unui diabet de zaharat pre- Creșteri ale valori existent colesterole hiperglicemi 6,30 miei totale ce (predomin ant LDL coleste rol)11, 30 Scăderea HDL colesterolu lui17, 30, Creştere ponderală8,

Tulburări Vise Somnambu Tulburări psihice anormale şi lism şi psihice coşmaruri, simptomat Ideaţie ologie suicidară şi asociată ca vorbit în comportame somn sau nt suicidar tulburări alimentare legate de somn Tulburări Ameţeli 4, dizartrie Convulsii,

ale 16, Sindromul sistemului somnolenţ picioarelor nervos 2, 16 neliniştite, ă, Diskinezie cefalee, 1,5 simtome tardivă, 4,16 extrapiram sincopă idale 1,21 Stare de confuzie Tulburări Tahicardie, Prelungirea Cardiomiopat cardiace 23 intervalului ie, miocardită palpitații 1,12,18 QT, bradicardie Tulburări Vedere oculare încețoșată Tulburări Hipotensiun Tromboem Atac vasculare e arterială bolism Vascular 4,16 1 34 ortostatică venos Cerebral Tulburări Dispnee Rinită Rinită respiratori i toracice și mediastina le Tulburări Xerostomi Constipație, Disfagie Pancreatită gastro-e dispepsie,, intestinale vărsături obstrucție intestinală/i leus paraliticus Tulburări Creşteri ale Creşteri ale 5 Icter, hepatobili alaninaminot aspartatamin Hepatită are ransferazei otransferazei serice serice 3 3 (ALT) (AST) Creșteri ale concentrațiil or plasmatice a gama-GT Afecţiuni Angioedem Necroliză cutanate şi 5, sindrom epidermică ale Stevens-toxică, ţesutului 5 eritem subcutanat Johnson multiform, Erupție cutanată tranzitorie cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS), vasculită cutanată Tulburări Rabdomiol musculo-iză scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Tulburări Retenție renale și urinară ale căilor urinare Sarcină, Sindrom de afecţiuni întrerupere puerperale neonatal şi perinatale Tulburări Disfuncție Priapism, ale sexuală galactoree, aparatului mărire în genital şi volum a sânului sânilor, tulburări menstruale Tulburări Simptome Astenie Sindrom generale şi de uşoară, edem neuroleptic la nivelul întrerupere periferic, malign, 1, 9 locului de iritabilitate, hipotermie administra pirexie re Investigații Creşteri ale diagnostic concentraţi e ei plasmatice a creatin fosfokinaze i

1. Vezi pct. 4.4. 2. Somnolenţa poate apărea, de regulă, în timpul primelor două săptămâni de tratament şi ea dispare în general odată cu administrarea continuă a quetiapinei. 3. A fost observată o creştere asimptomatică (de la valori normale la valori >3 x ULN la orice moment) a valorilor transaminazelor serice (ALT, AST) sau a valorilor gamma-GT la unii pacienţi la care se administrează quetiapină. Aceste creşteri au fost, de obicei, reversibile în cazul administrării continue a quetiapinei. 4. Similar altor antipsihotice cu activitate adrenergică alfa1, quetiapina poate induce hipotensiune arterială ortostatică de obicei, asociată cu ameţeli, tahicardie şi, la unii pacienţi, sincopă, în special în timpul perioadei iniţiale a tratamentului. (Vezi pct. 4.4).