Celebrex 200 mg

Doze Deoarece riscurile cardiovasculare ale celecoxibului pot creşte odată cu doza şi durata expunerii, trebuie să se utilizeze doză minimă eficace şi cea mai scurtă durată posibilă de tratament. Ameliorarea

simptomatică şi răspunsul terapeutic trebuie reevaluate periodic, mai ales în cazul pacienţilor cu boală artrozică (a se vedea secţiunile 4.3, 4.4, 4.8 şi 5.1).

Boala artrozică: Doza uzuală recomandată este de 200 mg celecoxib pe zi, administrată oral, în doză unică sau fracţionată în 2 prize. La unii pacienţi, cu insuficientă ameliorare a simptomatologiei, creşterea dozei la 200 mg celecoxib de două ori pe zi poate duce la creşterea eficacităţii terapeutice. Dacă după 2 săptămâni de tratament beneficiile terapeutice nu sunt evidente, trebuie avute în vedere alte opţiuni terapeutice.

Poliartrita reumatoidă: Doza iniţială recomandată este de 200 mg celecoxib pe zi, administrată oral, în 2 prize. Dacă este necesar, doza poate fi ulterior crescută la 200 mg celecoxib de două ori pe zi. Dacă după 2 săptămâni de tratament beneficiile terapeutice nu sunt evidente, trebuie avute în vedere alte opţiuni terapeutice.

Spondilita anchilozantă: Doza zilnică recomandată este de 200 mg administrată o dată pe zi sau în 2 prize. La unii pacienţi, cu insuficientă ameliorare a simptomatologiei, creşterea dozei la 400 mg o dată pe zi sau în două prize poate duce la creşterea eficacitătii terapeutice. Dacă după 2 săptămâni de tratament beneficiile terapeutice nu sunt evidente, trebuie avute în vedere alte opţiuni terapeutice.

Doza maximă recomandată este de 400 mg celecoxib pe zi, pentru toate indicaţiile.

Grupe speciale de pacienţi Vârstnici: Similar cu adulţii mai tineri, doza iniţială este de 200 mg celecoxib pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi ulterior crescută la 200 mg celecoxib de două ori pe zi. Precauţii speciale sunt recomandate în cazul pacienţilor vârstnici cu greutatea corporală sub 50 kg (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Copii şi adolescenţi: Celecoxib nu este indicat pentru utilizare la copii.

Metabolizatori lenţi ai CYP2C9: La pacienţii despre care se cunoaște sau se suspectează că sunt metabolizatori lenţi ai CYP2C9, pe baza genotipului sau a antecedentelor/experienţei anterioare cu alte substraturi ale CYP2C9, celecoxib trebuie administrat cu prudenţă, deoarece riscul apariţiei reacţiilor adverse dependente de doză este crescut. Trebuie luată în considerare reducerea dozei până la jumătate din cea mai mică doză recomandată (vezi pct. 5.2).

Insuficienţă hepatică: La pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată confirmată şi cu valori ale concentraţiei albuminei plasmatice de 25-35 g/l, tratamentul trebuie iniţiat cu jumătate din doza recomandată. Experienţa clinică este limitată la pacienţi cu ciroză hepatică (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2).

Insuficienţă renală: Nu există suficientă experienţă clinică în ceea ce priveşte pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată, de aceea tratamentul la aceşti pacienţi se va face cu prudenţă (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2).

Mod de administrare

Administrare orală Celecoxibul poate fi administrat cu sau fără alimente. Pentru pacienţii care prezintă dificultăţi la înghiţirea capsulelor, conţinutul unei capsule de celecoxib poate fi adăugat în sos de mere, orez fiert, iaurt sau piure de banane. În acest scop, întregul conţinut al capsulei trebuie să fie golit cu grijă pe o linguriţă rasă de sos de mere, orez fiert, iaurt sau piure de banane reci sau la temperatura camerei şi trebuie să fie înghiţit imediat, cu 240 ml de apă. Conţinutul capsulei presărat peste sos de mere, orez fiert sau iaurt este stabil timp de până la 6 ore, la frigider (2-8°C). Conţinutul capsulei presărat peste piure de banane nu trebuie păstrat la frigider şi trebuie înghiţit imediat.

Reacții gastro-intestinale (GI) La pacienţii trataţi cu celecoxib au fost înregistrate complicaţii la nivelul tractului gastro-intestinal superior și inferior (perforaţii, ulceraţii gastro-intestinale sau hemoragii), uneori fatale. Se recomandă prudenţă la pacienţii cu risc de apariţie a complicaţiilor gastro-intestinale în urma tratamentului cu AINS, pacienţi vârstnici, pacienți care folosesc concomitent AINS sau acid acetilsalicilic sau glucocorticoizi, pacienţii care consumă alcool sau pacienţii cu antecedente de boli gastro-intestinale, cum sunt ulceraţiile sau hemoragiile gastro-intestinale.

La pacienţii care iau acid acetilsalicilic (chiar şi în doze mici) concomitent cu celecoxib există un risc crescut al reacţiilor adverse gastro-intestinale (ulceraţii sau alte complicaţii gastro-intestinale). În studiile clinice pe termen lung nu a fost demonstrată o diferenţă semnificativă între inhibitorii selectivi ai COX-2 + acidul acetilsalicilic şi AINS + acidul acetilsalicilic în ceea ce priveşte profilul de siguranţă gastro-intestinală (vezi pct. 5.1).

Utilizarea concomitentă cu AINS Utilizarea concomitentă de celecoxib şi un AINS altul decât acidul acetilsalicilic trebuie evitată.

Reacții cardiovasculare În cadrul unui studiu pe termen lung controlat placebo la subiecţi cu polipoză adenomatoasă sporadică, s-a observat un număr crescut de evenimente cardiovasculare grave, în special infarct miocardic, la subiecţii trataţi cu celecoxib în doze de 200 mg de două ori pe zi şi 400 mg de două ori pe zi, comparativ cu grupul placebo (vezi pct. 5.1).

Deoarece riscul cardiovascular al celecoxibului poate creşte odată cu creşterea dozei sau a duratei de expunere, trebuie utilizată cea mai scurtă durată posibilă de tratament şi cea mai mică doză eficace. Creşterea relativă a acestui risc pare să fie similară în cazul celor cu sau fără afecţiuni CV cunoscute sau factori de risc CV cunoscuţi. Cu toate acestea, pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare cunoscute sau

factori de risc CV cunoscuţi pot fi expuşi unui risc mai mare în ceea ce priveşte incidenţa absolută, având în vedere rata iniţială crescută. Ameliorarea simptomatică şi răspunsul terapeutic trebuie reevaluate periodic, mai ales la pacienţii cu boală artrozică (vezi pct. 4.2, 4.3, 4.8 şi 5.1).

Pacienţii cu factori de risc semnificativi pentru afecţiuni cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat) trebuie trataţi cu celecoxib numai după o evaluare atentă (vezi pct. 5.1).

Inhibitorii selectivi ai COX-2 nu constituie un substituent al acidului acetilsalicilic în profilaxia trombo-emboliilor cardio-vasculare, datorită lipsei efectelor antiplachetare. De aceea, tratamentele antiplachetare nu trebuie întrerupte (vezi pct. 5.1).

Retenţie hidrică şi edem Similar altor medicamente care inhibă sinteza prostaglandinelor, la pacienţii trataţi cu celecoxib au fost observate fenomene de retenţie hidrosalină şi edeme. De aceea, celecoxib va fi administrat cu prudenţă la pacienţii cu antecedente de insuficienţă cardiacă, disfuncţie ventriculară stângă sau hipertensiune arterială, precum şi la pacienţii cu edeme preexistente din orice altă cauză, deoarece inhibarea sintezei prostaglandinelor poate duce la deterioarea funcţiei renale şi retenţie hidrosalină consecutivă. De asemenea, este necesară prudenţă la pacienţii trataţi cu diuretice sau care prezintă risc de hipovolemie.

Hipertensiune arterială Similar tuturor AINS, celecoxib poate conduce la debutul unei noi hipertensiuni arteriale sau la agravarea hipertensiunii arteriale pre-existente, ambele putând contribui la o incidenţă crescută a evenimentelor cardiovasculare. De aceea, tensiunea arterială trebuie monitorizată strict pe durata iniţierii tratamentului cu celecoxib şi pe parcursul tratamentului.

Reacții hepatice şi renale Funcţiile renale sau hepatice compromise şi în special disfuncţia cardiacă, sunt mai posibile la vârstnici; de aceea, la vârstnici este necesară supraveghere medicală atentă.

AINS, inclusiv celecoxib pot produce toxicitate renală. Studiile clinice cu celecoxib au demonstrat că efectele renale sunt similare cu cele observate în cazul tratamentului cu AINS. Pacienţii cu cel mai mare risc de toxicitate renală sunt cei cu insuficienţă renală, insuficienţă cardiacă, disfuncţie hepatică, pacienţii trataţi cu diuretice, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), antagonişti ai receptorilor pentru angiotensină II, precum şi persoanele vârstnice (vezi pct. 4.5). Aceşti pacienţi trebuie monitorizaţi atent în timpul tratamentului cu celecoxib.

Au fost raportate la administrarea de celecoxib unele cazuri de reacţii hepatice severe, inclusiv hepatită fulminantă (în unele cazuri fatală), necroliză hepatică şi insuficientă hepatică (în unele cazuri fatală sau care necesită transplant hepatic). Dintre cazurile pentru care a fost raportat timpul până la debutul reacţiei adverse, cele mai multe reacţii adverse heaptice au apărut nu mai târziu de o lună de la iniţierea tratamentului cu celecoxib (vezi pct. 4.8).

Dacă în timpul tratamentului apar disfuncţii ale oricărui organ dintre cele menţionate mai sus, trebuie luate măsurile corespunzătoare şi trebuie avută în vedere eventuala întrerupere a tratamentului cu celecoxib.

Inhibarea CYP2D6 Celecoxibul inhibă CYP2D6. Deşi această enzimă nu este puternic inhibată, poate fi necesară reducerea dozei pentru medicamentele metabolizate de CYP2D6 (vezi pct. 4.5).

Metabolizatorii lenți CYP2C9 Pacienţii cu metabolizare lentă la nivelul CYP2C9 trebuie trataţi cu prudenţă (vezi pct. 5.2).

Reacţii de hipersensibilitate cutanate şi sistemice Asociat tratamentului cu celecoxib au fost raportate foarte rar reacţii cutanate grave, unele letale, inclusiv dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză toxică epidermică (vezi pct. 4.8). Riscul cel mai mare de apariţie al acestor reacţii pare a fi la începutul tratamentului: debutul acestor reacţii a avut loc în prima lună de tratament în majoritatea cazurilor. La pacienţii trataţi cu celecoxib au fost raportate reacţii de hipersensibilitate grave (inclusiv anafilaxie, angioedem şi erupţie medicamentoasă cu eozinofilie şi simptome sistemice (DRESS) sau sindrom de hipersensibilitate) (vezi pct. 4.8). Pacienţii cu antecedente de alergie la sulfonamide sau orice alt medicament alergizant pot prezenta un risc mai mare de apariţie a reacţiilor cutanate grave sau a celor de hipersensibilitate (vezi pct. 4.3). La primele semne de erupţie cutanată, leziune mucoasă sau orice alt semn de hipersensibilitate, tratamentul cu celecoxib trebuie întrerupt.

Informaţii generale Celecoxib poate masca febra şi alte semne de inflamaţie.

Utilizarea cu anticoagulante orale La pacienţii trataţi concomitent cu warfarină s-au raportat hemoragii severe, unele dintre acestea letale. S-a raportat un timp de protrombină (INR) crescut în cazul tratamentului concomitent cu anticoagulante orale. Prin urmare, acest aspect trebuie monitorizat cu atenţie la pacienţii cărora li se administrează anticoagulante orale de tip warfarină/cumarină, în special la iniţierea tratamentului cu celecoxib sau la modificarea dozei de celecoxib (vezi pct. 4.5). Utilizarea concomitentă de anticoagulante şi AINS poate creşte riscul de hemoragie. Se recomandă prudenţă în cazul tratamentului concomitent cu celecoxib şi warfarină sau alte anticoagulante orale, inclusiv anticoagulante noi (de exemplu apixaban, dabigatran şi rivaroxaban).

Excipienţi Celecoxib 100 mg şi 200 mg conţine lactoză (149,7 mg şi, respectiv, 49,8 mg). Pacienţii cu afecțiuni ereditare rare probleme ereditare de intoleranţă la galactoză, deficit total Lapp de lactază sau sindrom de malabsorbţie glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze folosească acest medicament.

•Reacţiile adverse raportate la pacienţi cu osteoartrită şi pacienţi cu artrită reumatoidă, cu rate de incidenţă mai mari de 0,01% şi mai mari decât cele raportate pentru placebo pe parcursul a 12 studii clinice controlate placebo şi/sau activ, cu o durată de până la 12 săptămâni, cu doze zilnice de celecoxib de la 100 mg până la 800 mg. În studii suplimentare folosind AINS non-selective drept comparatori, aproximativ 7400 de pacienţi cu artrită au fost trataţi cu celecoxib în doze zilnice de până la 800 mg, incluzând aproximativ 2300 de pacienţi trataţi timp de 1 an sau mai mult. Reacţiile adverse observate la administrarea de celecoxib în aceste studii suplimentare au fost în concordanţă cu cele ale pacienţilor cu osteoartrită şi artrită reumatoidă enumerate în Tabelul 1.

• Reacţii adverse raportate cu rate de incidenţă mai mari decât cele raportate pentru placebo, la pacienţi trataţi cu celecoxib 400 mg o dată pe zi, în studii pe termen lung de prevenţia a polipilor, cu o durată de până la 3 ani (studiile privind profilaxia adenomului cu celecoxib – Adenoma Prevention with Celecoxib (APC) şi profilaxia polipilor adenomatoşi sporadici colorectali – Prevention of Colorectal Sporadic Adenomatous Polyps (PreSAP)), vezi pct. 5.1, Proprietăţi farmacodinamice – Siguranţa cardiovasculară – studii pe termen lung implicând subiecţi cu polipi adenomatoşi sporadici).
• Reacţiile adverse raportate spontan după punerea pe piaţă a medicamentului au fost raportate într-o perioadă de timp în care se estimează că au fost trataţi cu celecoxib > 70 de milioane de pacienţi (doze, durată şi indicaţii diferite). Deşi acestea au fost identificate drept reacţii din raportările ulterioare punerii pe piaţă, pentru estimarea frecvenţei s-au consultat datele din studii clinice. Frecvenţele se bazează pe o meta-analiză cumulată prin colectarea globală a datelor din studii reprezentative pentru 38102 de pacienţi cu expunere la medicament.

tractului urinar Tulburări Anemie Leucopenie, Pancitopenie hematologic Trombocitop e şi limfatice enie Tulburări Hipersensibil Şoc ale itate anafilactic, sistemului reacţie imunitar anafilactică Tulburări Hiperpotase metabolice mie şi de nutriţie Tulburări Insomnie Anxietate, Stare psihice depresie, confuzională fatigabilitate, halucinaţii4) Tulburări Ameţeală, Infarct Ataxie, Hemoragie ale hipertonie cerebral1, disgeuzie intracraniană sistemului cefalee4 parestezie, (inclusiv nervos somnolenţă hemoragie intracraniană letală)4, meningită aseptică4, epilepsie (inclusiv agravarea epilepsiei)4, ageuzie4, anosmie4 Tulburări Vedere Hemoragie Ocluzia oculare înceţoşată oculară4 arterei conjunctivită retiniene4, ocluzia venei retiniene4 Tulburări Tinitus, acustice şi hipoacuzie1 vestibulare Tulburări Infarct Insuficienţă Aritmie4 cardiace miocardic1 cardiacă, palpitaţii, tahicardie Tulburări Hipertensiun Embolie Vasculită4 vasculare e1 (inclusiv pulmonară4, agravarea bufeuri4 hipertensiuni i arteriale) Tulburări Rinită, acces Bronhospas Pneumonită4 respiratorii, de tuse m4 toracice şi (tuse), mediastinale dispnee1 Tulburări Greaţă4, Constipaţie, Hemoragie gastro-dureri gastrită, gastrointestin intestinale abdominale, stomatită, ală4, ulceraţii diaree, inflamaţie duodenale,

dispepsie, gastrointestinulceraţii flatulenţă, ală (inclusiv gastrice, vărsături1, agravarea ulceraţii disfagie1 inflamaţiei esofagiene, gastrointestinulceraţii ale), eructaţii intestinale, ulceraţii ale colonului, perforaţii intestinale, esofagită, melenă, pancreatită, colită4 Tulburări Disfuncţii Hepatită4 Insuficienţă hepatobiliar hepatice, hepatică4 e creşterea (uneori letală valorilor sau care enzimelor necesită hepatice transplant (inclusiv hepatic), creşterea hepatită valorilor fulminantă4 TGO şi (în unele TGP) cazuri letală), necroză hepatică4, colestază4, hepatită colestazică4, icter4 Afecţiuni Erupţii Urticarie, Angioedem, Dermatită cutanate şi cutanate, echimoză4 alopecie, exfoliativă4, ale ţesutului prurit fotosensibilit eritem subcutanat (include ate polimorf4, prurit sindrom generalizat) Stevens- Johnson4,, necroliză epidermică toxică4, reacţie medicamento asă cu eozinofilie şi simptome sistemice (DRESS) sau sindrom de hipersensibili tate4, pustuloză exantematică generalizată

acută (PEGA)4, dermatită buloasă4 Tulburări Artralgie4 Spasme Miozită4 musculo-musculare scheletice şi (crampe la ale ţesutului nivelul conjunctiv membrelor inferioare) Tulburări Creşterea Insuficienţă Nefrită renale şi ale creatininemi renală acută4, tubulointersti căilor ei hiponatremie ţială4, urinare creşterea sindrom concentraţiei nefrotic4, plasmatice a boală cu ureei modificări minime4 Tulburări Tulburări Infertilitate ale menstruale la femei aparatului nespecificate (fertilitate genital şi scăzută la sânului femei)3 Tulburări Boală Edem facial, generale şi pseudo-dureri la nivelul gripală, toracice4 locului de edeme administrar periferice/ret e enţie hidro-salină Leziuni, Leziuni intoxicaţii şi (leziuni complicaţii accidentale) legate de procedurile utilizate ASAT- Aspartataminotransferaza ALAT- Alaninaminotransferază Reacţii adverse care au fost raportate în studii de prevenţie a polipilor, la pacienţi trataţi cu celecoxib 400 mg o dată pe zi, în 2 studii clinice cu durată de până la 3 ani (studiile APC şi PreSAP). Reacţiile adverse menţionate mai sus pentru studiile de prevenţie a polipilor sunt doar acelea care au fost în prealabil identificate ca urmare a supravegherii medicamentului după punerea pe piaţă sau care au apărut cu o frecvenţă mai mare decât în studiile privind artrita. De asemenea, următoarele reacţii adverse până atunci necunoscute, au fost raportate în studiile de prevenţie a polipilor, la pacienţi trataţi cu celecoxib 400 mg o dată pe zi, în 2 studii clinice cu durată de până la 3 ani (studiile APC şi PreSAP): Frecvente: angina pectorală, sindromul colonului iritabil, nefrolitiază, creşterea creatininemiei, hiperplazie benignă de prostată, creşterea în greutate. Mai puţin frecvente: infecţii cu helicobacter, herpes zoster, erizipel, bronhopneumonie, labirintită, infecţii gingivale, lipom, corp flotant în vitros, hemoragie conjunctivală, tromboză venoasă profundă, disfonie, hemoragie hemoroidală, peristaltism accelerat, ulceraţii la nivelul cavităţii bucale, dermatită alergică, adenopatie, nicturie, hemoragie vaginală, mastodinie, fracturi la nivelul membrelor inferioare, creşterea concentraţiilor sangvine ale sodiului. Femeile care intenţionează să rămână gravide sunt excluse din toate studiile, de aceea, consultarea bazei de date cu studii pentru frecvenţa acestui eveniment nu era rezonabilă.

Frecvenţele se bazează pe o meta-analiză cumulată prin colectarea globală a datelor din studii reprezentative pentru 38102 de pacienţi cu expunere la medicament. În datele finale (determinate) ale studiilor APC şi PreSAP la pacienţi trataţi cu celecoxib 400 mg zinic pe o durată de până la 3 ani (date cumulate din ambele studii; pentru rezultatele din fiecare studiu vezi pct. 5.1), rata în exces comparativ cu placebo pentru infarctul de miocard a fost de 7,6 evenimente la 1000 pacienţi (mai puţin frecvente) şi nu a existat o rată în exces comparativ cu placebo pentru accidentele vasculare cerebrale (nediferenţiate pe tipuri).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.