Topiramat Teva 100 mg

Generalităţi

Se recomandă ca terapia să fie iniţiată cu o doză scăzută şi ulterior să se facă ajustarea dozei până la o doză eficace. Doza şi rata de ajustare a dozei trebuie să fie stabilite în funcţie de răspunsul clinic.

Topiramat Teva este disponibil sub formă de comprimate filmate care se recomandă să nu fie sfărâmate.

Nu este necesară monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale topiramatului pentru optimizarea tratamentului cu Topiramat Teva. În rare cazuri, adăugarea de topiramat la fenitoină poate necesita ajustarea dozei de fenitoină pentru a obţine un rezultat clinic optim. Adăugarea sau excluderea fenitoinei şi carbamazepinei la/din terapia adjuvantă cu Topiramat Teva poate necesita ajustarea dozei de Topiramat Teva.

Topiramat Teva poate fi luat fără să se ţină cont de mese.

La pacienţii cu sau fără antecedente de convulsii sau epilepsie, medicamentele antiepileptice, inclusiv topiramat, trebuie întrerupte treptat pentru a reduce la minim potenţialul de declanşare a crizelor sau frecvenţa crescută a crizelor. În studiile clinice, dozele zilnice au fost reduse, la intervale săptămânale, cu câte 50-100 mg la adulţii cu epilepsie şi cu câte 25-50 mg la adulţii trataţi cu topiramat în doze de până la 100 mg/zi pentru prevenţia migrenelor. În studiile clinice pediatrice, topiramatul a fost întrerupt treptat, în decursul unei perioade de 2-8 săptămâni.

Monoterapia în epilepsie

Generalităţi Când medicamentele antiepipleptice (MAE) administrate concomitent sunt întrerupte pentru a se realiza monoterapia cu topiramat, atenţia trebuie îndreptată asupra efectelor pe care această acţiune le-ar putea avea asupra controlului crizelor convulsive. Dacă nu este necesară din motive de siguranţă o întrerupere bruscă a unui MAE administrat concomitent, se recomandă o întrerupere treptată, cu un coeficient de reducere de aproximativ o treime din doza de MAE administrată concomitent la fiecare 2 săptămâni.

Dacă administrarea medicamentelor ce acţionează ca inductori enzimatici este întreruptă, concentraţiile de topiramat vor creşte. O scădere a dozei de Topiramat Teva poate fi necesară dacă acest lucru este indicat din punct de vedere clinic.

Adulţi Doza şi creşterea treptată a acesteia trebuie stabilite în funcţie de răspunsul clinic. Ajustarea dozei trebuie să înceapă cu administrarea a 25 mg seara timp de 1 săptămână. Dozajul trebuie apoi mărit la intervale de 1 sau 2 săptămâni prin creşteri de 25 sau 50 mg/zi, administrate în două prize separate. Dacă pacientul nu poate să tolereze schema de ajustare, se pot utiliza creşterei mai mici ale dozei sau se va mări intervalul între creşterile acesteia. Doza ţintă iniţială recomandată pentru monoterapia cu topiramat la adulţi este între 100 mg/zi şi 200 mg/zi împărţite în 2 prize. Doza maximă zilnică recomandată este de 500 mg/zi, împărţită în 2 prize. Unii pacienţi cu forme refractare de epilepsie au tolerat monoterapia cu topiramat în doze de 1000 mg/zi. Aceste recomandări de dozaj se aplică tuturor adulţilor, inclusiv vârstnicilor, în absenţa unei afecţiuni renale.

Copii şi adolescenţi (copii cu vârsta de peste 6 ani) Doza şi creşterea treptată a dozei trebuie stabilite în funcţie de răspunsul clinic. Tratamentul copiilor cu vârsta de peste 6 ani trebuie iniţiat cu 0,5 până la 1 mg/kg, seara, pe parcursul primei săptămâni. Dozajul trebuie ulterior mărit la intervale de 1 sau 2 săptămâni prin creşteri cu 0,5 până la 1 mg/kg şi zi, administrate în două prize separate. Dacă schema de ajustare a dozei nu este tolerată de copil, se pot utiliza creşteri mai mici ale dozei sau se va mări intervalul între creşterile acesteia. Doza ţintă iniţială recomandată pentru monoterapia cu topiramat la copiii cu vârsta peste 6 ani este de 100 mg/zi, în funcţie de răspunsul clinic (adică în jur de 2 mg/kg/ zi la copiii cu vârsta între 6 şi 16 ani).

Terapie adjuvantă în epilepsie (convulsii parţiale cu sau fără generalizare secundară, convulsii tonicoclonice primar generalizate, sau convulsii asociate sindromului Lennox-Gastaut)

Adulţi Terapia trebuie iniţiată cu o doză de 25-50 mg, administrată seara, timp de o săptămână. S-a raportat utilizarea de doze iniţiale mai mici, dar aceasta nu a fost studiată în mod sistematic. Ulterior, la intervale de o

săptămână sau la două săptămâni, doza trebuie crescută cu 25-50 mg/zi şi administrată în două prize separate. La unii pacienţi poate fi eficace o doză unică pe zi.

În studiile clinice, ca terapie adjuvantă, cea mai mică doză eficace a fost stabilită la 200 mg. Doza zilnică obişnuită este de 200-400 mg, împărţită în două prize.

Aceste recomandări de dozaj se aplică tuturor adulţilor, inclusiv vârstnicilor, în absenţa unei afecţiuni renale (vezi pct. 4.4).

Copii şi adolescenţi (copii cu vârsta peste 2 ani) Doza totală zilnică recomandată de topiramat ca terapie adjuvantă este de aproximativ 5 până la 9 mg/kg şi zi, împărţită în două prize. Stabilirea treptată a dozei trebuie să înceapă de la o doză de 25 mg (sau mai puţin, pe baza unei variaţii de la 1 la 3 mg/kg şi zi) administrată seara, în cursul primei săptămâni. Dozajul trebuie crescut ulterior la intervale de 1-2 săptămâni în trepte de la 1 la 3 mg/kg şi zi (administrate în două doze separate), pentru a obţine un răspuns clinic optim.

Au fost studiate doze zilnice de până la 30 mg/kg şi zi şi, în general, acestea au fost bine tolerate.

Migrenă

Adulţi Doza totală zilnică recomandată de topiramat pentru prevenţia cefaleei migrenoase este de 100 mg/zi administrată în două prize separate. Stabilirea treptată a dozei trebuie să înceapă cu doza de 25 mg, administrată seara, timp de o săptămână. Doza trebuie apoi mărită cu 25 mg/zi, la intervale de 1 săptămână. Dacă pacientul nu poate să tolereze schema de ajustare a dozei, se va creşte intervalul dintre ajustarea dozelor. Unii pacienţi pot observa o ameliorare la o doză totală zilnică de 50 mg/zi. Pacienţiilor li s-a administrat o doză totală zilnică de până la 200 mg/zi. Această doză poate fi utilă unor pacienţi; cu toate acestea, se recomandă prudenţă datorită unei incidenţe crescute a reacţiilor adverse.

Copii şi adolescenţi Topiramatul nu este recomandat pentru tratamentul sau prevenirea migrenei la copii şi adolescenţi datorită datelor limitate privind eficacitatea şi siguranţa.

Recomandări generale privind doza de topiramat, în cazul grupelor speciale de pacienţi

Insuficienţă renală La pacienţii cu insuficienţă renală (clearance-ul creatininei ≤70 ml/min), topiramatul trebuie administrat cu precauţie deoarece clearance-ul plasmatic şi renal sunt reduse. Subiecţii cu insuficienţă renală cunoscută au nevoie de o perioadă mai lungă pentru a ajunge la starea de echilibru pentru fiecare doză. Se recomandă utilizarea a jumătate din doza iniţială, respectiv jumătate din doza de întreţinere (vezi pct. 5.2).

Deoarece topiramatul este eliminat din plasmă prin hemodializă, la pacienţii cu insuficienţă renală în stadiu terminal trebuie administrată o doză suplimentară de Topiramat Teva, echivalentă cu aproximativ jumătate din doza zilnică, în zilele în care se efectuează şedinţele de hemodializă. Doza suplimentară trebuie administrată în două prize, la începutul şi la finalul şedinţei de hemodializă. Doza suplimentară poate fi diferită, în funcţie de caracteristicile echipamentului de dializă utilizat.

Insuficienţă hepatică La pacienţii cu insuficienţă hepatică forma moderată până la severă, topiramatul trebuie administrat cu precauţie deoarece clearance-ul topiramatului este scăzut.

Vârstnici La pacienţii vârstnici cu funcţia renală normală nu este necesară ajustarea dozei.

Dacă din punct de vedere medical este necesară întreruperea rapidă a tratamentului cu topiramat, se recomandă o monitorizare adecvată (vezi pct. 4.2 pentru detalii suplimentare).

Ca şi în cazul altor medicamente antiepileptice, unii pacienţi pot prezenta o creştere a frecvenţei crizelor convulsive sau debutul unor noi tipuri de crize convulsive în timpul tratamentului cu topiramat. Aceste fenomene pot fi consecinţa unui supradozaj, unei scăderi a concentraţiilor plasmatice ale antiepilepticelor utilizate în asociere, evoluţiei bolii sau unui efect paradoxal.

Hidratarea adecvată pe parcursul utilizării topiramatului este foarte importantă. Hidratarea poate reduce riscul de nefrolitiază (vezi mai jos). Hidratarea adecvată înainte de şi în timpul activităţilor cum ar fi exerciţiile fizice sau expunerea la temperaturi ridicate poate reduce riscul apariţiei reacţiilor adverse legate de căldură (vezi pct. 4.8).

Oligohidroză În asociere cu folosirea topiramatului a fost raportată oligohidroza (scăderea transpiraţiei). Scăderea transpiraţiei şi creşterea temperaturii corporale pot să apară în special la copii expuşi la temperaturi ambientale ridicate.

Tulburări de dispoziţie/depresie În timpul tratamentului cu topiramat, a fost observată o creştere a incidenţei tulburărilor de dispoziţie şi a depresiei.

Suicid/idei de suicid La pacienţii trataţi cu medicamente antiepileptice pentru diverse indicaţii s-au raportat ideaţie suicidară şi comportament suicidar. În urma unei meta-analize a studiilor clinice randomizate controlate cu placebo în care s-au utilizat medicamente antiepileptice, s-a evidenţiat un risc uşor crescut de apariţie a ideaţiei suicidare şi comportamentului suicidar. Mecanismul care a determinat apariţia acestui risc nu este cunoscut iar datele disponibile nu permit excluderea posibilităţii ca topiramatul să prezinte un risc crescut de apariţie a ideaţiei suicidare şi comportamentului suicidar.

În studiile clinice de tip dublu orb, evenimentele legate de suicid (EAS) (ideaţie suicidară, tentative de suicid şi suicid) au apărut cu o frecvenţă de 0,5% la pacienţii trataţi cu topiramat (46 din 8652 de pacienţi trataţi) şi cu o incidenţă de aproximativ 3 ori mai mare decât la cei trataţi cu placebo (0,2%, adică 8 din 4045 de pacienţi trataţi).

Prin urmare, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru semne de ideaţie suicidară sau comportament suicidar şi trebuie avută în vedere iniţierea unui tratament adecvat. Pacienţilor (şi îngrijitorilor acestora) trebuie să li se recomande să ceară sfatul medicului în cazul apariţiei semnelor de ideaţie suicidară şi comportament suicidar.

Nefrolitiază Unii pacienţi, mai ales cei cu predispoziţie la nefrolitiază, pot prezenta un risc crescut pentru formarea de calculi renali şi alte semne şi simptome asociate cum ar fi colici renale, durere renală sau durere în flanc.

Factorii de risc pentru nefrolitiază includ formarea anterioară de calculi, antecedente familiale de nefrolitiază şi hipercalciurie. Niciunul dintre aceşti factori de risc nu pot anticipa cu adevărat formarea de calculi în timpul tratamentului cu topiramat. În plus, pacienţii care iau alte medicamente asociate cu apariţia nefrolitiazei pot prezenta un risc crescut.

Scăderea funcţiei renale La pacienţii cu insuficienţă renală (clearance al creatininei ≤70 ml/min), topiramatul trebuie administrat cu precauţie deoarece clearance-ul său plasmatic şi renal este scăzut. Pentru recomandări specifice privind dozarea la pacienţii cu insuficienţă renală, vezi pct. 4.2 Insuficienţă renală.

Scăderea funcţiei hepatice La pacienţii cu insuficienţă hepatică, topiramatul trebuie administrat cu precauţie, deoarece clearance-ul topiramatului poate fi redus.

Miopie acută şi glaucom secundar cu unghi închis Un sindrom ce constă din miopie acută asociată cu glaucom secundar cu unghi închis a fost raportat la pacienţii care au urmat tratament cu topiramat. Simptomele includ scăderea acuităţii vizuale cu debut brusc şi/sau durere oculară. La examenul oftalmologic se pot identifica miopie, îngustarea camerei anterioare, hiperemie oculară (ochi înroşiţi) şi creşterea presiunii intraoculare. Midriaza poate fi prezentă sau nu. Acest sindrom poate fi asociat cu revărsat supraciliar având ca rezultat deplasarea anterioară a cristalinului şi a irisului, cu glaucom secundar cu unghi închis. Simptomele apar de obicei în termen de o lună de la începerea tratamentului cu topiramat. Spre deosebire de glaucomul primar cu unghi îngust, care este rar la persoanele sub 40 de ani, glaucomul secundar cu unghi închis asociat tratamentului cu topiramat a fost raportat la copii şi adolescenţi, precum şi la adulţi. Tratamentul include încetarea administrării topiramatului, cât mai rapid posibil după opinia medicului curant, precum şi măsuri adecvate pentru reducerea presiunii intraoculare. Aceste măsuri au în general ca rezultat scăderea presiunii intraoculare.

Presiunea intraoculară crescută indiferent de etiologia acesteia, dacă este netratată, poate lăsa sechele grave, inclusiv pierderea permanentă a vederii.

Trebuie să se stabilească dacă pacienţii cu istoric de afecţiuni oculare trebuie trataţi cu topiramat.

Acidoză metabolică Acidoza metabolică hipercloremică, cu hiatus anionic (de exemplu scăderea valorilor bicarbonatului seric sub limitele normale în absenţa alcalozei respiratorii) este asociată tratamentului cu topiramat. Această scădere a valorilor serice ale bicarbonatului se datorează efectului inhibitor al topiramatului asupra anhidrazei carbonice renale. În general, scăderea valorilor serice ale bicarbonatului se produce la începutul tratamentului, deşi poate apărea în orice moment pe parcursul tratamentului. Aceste scăderi sunt de obicei uşoare până la moderate (scădere medie de 4 mmol/l la doze de 100 mg/zi sau mai mult la adulţi şi de aproximativ 6 mg/kg şi zi la copii şi adolescenţi). Rareori, pacienţii au avut de suferit în urma scăderii la valori sub 10 mmol/l. Afecţiunile sau tratamentele care predispun la acidoză (cum ar fi insuficienţa renală, tulburări respiratorii grave, status epilepticus, diaree, intervenţii chirurgicale, dietă cetogenă sau anumite medicamente) se pot adăuga efectului de scădere a valorilor serice ale bicarbonatului pe care îl are topiramatul.

Acidoza metabolică cronică creşte riscul de formare a calculilor renali şi potenţial poate duce la osteopenie.

Acidoza metabolică cronică la copii şi adolescenţi poate reduce ritmul de creştere. Efectul topiramatului asupra sechelelor sistemului osos nu a fost investigat sistematic la copii şi adolescenţi sau la adulţi.

În cursul tratamentului cu topiramat, în funcţie de afecţiunile existente, se recomandă o investigare corespunzătoare, inclusiv a valorilor serice ale bicarbonatului. Dacă sunt prezente semne sau simptome (de ex., respiratie Küssmaul, dispnee, anorexie, greaţă, vărsături, oboseală excesivă, tahicardie sau aritmie), indici ai acidozei metabolice, se recomandă evaluarea concentraţiei de bicarbonat seric. Dacă acidoza metabolică apare şi persistă, trebuie luată în considerare reducerea dozei sau întreruperea tratamentului cu topiramat (prin diminuarea treptată a dozei).

Topiramatul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni sau tratamente care reprezintă un factor de risc pentru apariţia acidozei metabolice.

Suplimente nutriţionale Pe perioada tratamentului cu topiramat unii pacienţi pot să piardă din greutate. Se recomandă monitorizarea pacienţilor în tratament cu topiramat pentru a observa scăderile în greutate. Dacă pacientul pierde din greutate în timpul tratamentului cu topiramat se poate recomanda un supliment dietetic sau creşterea aportului de alimente.

Afectarea funcţiei cognitive Afectarea cognitivă în epilepsie este multifactorială şi poate fi datorată etiologiei de bază, datorită epilepsiei sau datorită tratamentului antiepileptic. Au existat cazuri raportate în literatură de afectare a funcţiei cognitive la adulţii trataţi cu topiramat, fapt ce a necesitat reducerea dozei sau întreruperea tratamentului. În orice caz, studiile privind rezultatele cognitive la copii trataţi cu topiramat sunt insuficiente şi efectele acestuia în această privinţă încă trebuie elucidate.

Femei aflate la vârsta fertilă Topiramatul poate cauza afectarea fătului şi restricţii de creştere fetală (mic pentru vârsta gestaţională şi greutate mică la naştere) atunci când este administrat la o femeie gravidă. Datele din Registrul de sarcini expuse la medicamente antiepileptice din America de Nord pentru topiramat administrat în monoterapie, au demonstrat o creştere de aproximativ 3 ori a prevalenţei malformaţiilor congenitale majore (4,3%), comparativ cu un grup de referinţă, la care nu s-a s-a administrat MAE (1,4%). În plus, datele din alte studii arată că, prin comparație cu administrarea în monoterapie, există un risc crescut de apariţie a efectelor teratogene la utilizarea MAE în asociere.

Înainte de iniţierea tratamentului cu topiramat la o femeie aflată la vârsta fertilă, trebuie efectuate teste de sarcină şi recomandată o metodă contraceptivă foarte eficientă (vezi pct. 4.5). Pacienta trebuie informată complet asupra riscului asociat cu utilizarea topiramatului în timpul sarcinii (vezi pct. 4.3 şi 4.6).

Excipienți Sodiu Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol sodiu (23 mg) pe comprimat filmat, adică practic „nu conține sodiu”. Lecitină Topiramat Teva 50 mg și 100 mg comprimate filmate conţine lecitină (conţine ulei de soia). Pacienţii alergici la alune sau soia nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Siguranţa administrării topiramatului a fost evaluată din baza de date a unor studii clinice ce au inclus 4111 pacienţi (3182 în tratament cu topiramat şi 929 cu placebo) care au participat în 20 de studii clinice de tip dublu-orb şi respectiv 2847 pacienţi care au participat în 34 de studii clinice deschise, cu topiramat ca tratament adjuvant pentru convulsiile tonico-clonice primar generalizate, convulsiile parţiale, convulsiile asociate sindromului Lennox-Gastaut, monoterapie în tratamentul epilepsiei nou sau recent diagnosticată sau în prevenţia migrenei. Majoritatea RA au fost uşoare până la moderate ca severitate. RA identificate în studiile clinice şi în cadrul experienţei de după punerea pe piaţă (după cum e indicat de “”) sunt enumerate în Tabelul 1, după incidenţa lor în studiile clinice. Frecvenţele atribuite sunt definite după cum urmează:

Cele mai frecvente RA (cele cu o incidenţă >5% şi mai frecvente decât cele observate cu placebo, la cel puţin o indicaţie în studiile clinice controlate, de tip dublu-orb, cu topiramat) sunt: anorexie, scăderea apetitului alimentar, bradifrenie, depresie, tulburări de vorbire expresivă, insomnie, coordonare anormală, tulburări de atenţie, ameţeli, disartrie, disgeuzie, hipoestezie, letargie, afectarea memoriei, nistagmus, parestezie, somnolenţă, tremor, diplopie, vedere înceţoşată, diaree, greaţă, oboseală, iritabilitate şi scădere în greutate.

organe Investigaţii Scădere în Creştere în Prezenţa de cristale în Scăderea diagnostice greutate greutate urină, test anormal valorilor pentru sanguine ale mersul în tandem, bicarbonatului scăderea numărului de leucocite din sânge Tulburări Bradicardie, cardiace bradicardie sinusală, palpitaţii, Tulburări Anemie Leucopenie, Neutropenie hematologice trombocitopenie, şi limfatice limfadenopatie, eozinofilie Tulburări ale Parestezie, Tulburări de Reducerea stării de Apraxie, sistemului somnolenţă atenţie, conştienţă, convulsii tulburări ale nervos ameţeli tulburări de tip grand mal, ritmului de memorie, defect al câmpului circadian de amnezie, vizual, convulsii somn, tulburări parţiale complexe, hiperestezie, cognitive, tulburări de vorbire, hipoosmie, tulburări hiperactivitate anosmie, mintale, psihomotorie, tremor afectarea sincopă, tulburări esenţial, abilităţilor senzoriale,salivare, akinezie, psihomotorii, hipersomnie, absenţa convulsii, afazie, vorbire răspunsului la coordonare repetitivă, stimuli anormală, hipokinezie, tremor, dischinezie, letargie, ameţeală posturală, hipoestezie, somn de calitate nistagmus, slabă, senzaţie disgeuzie, de arsură, pierderea tulburări de acuităţii senzoriale, echilibru, parosmie, sindrom dizartrie, cerebelos, disestezie, tremor hipogeuzie, stupoare, de intenţie, stângăcie, aura, sedare ageuzie, disgrafie, disfazie, neuropatie periferică, presincopă, distonie, furnicături. Tulburări Vedere Reducerea acuităţii Cecitate Glaucom cu oculare înceţoşată, vizuale, scotom, unilaterală, unghi închis, diplopie, miopie, cecitate maculopatie, tulburări de senzaţii anormale în tranzitorie, tulburări de vedere ochi, glaucom, mişcare a xeroftalmie, tulburări de ochilor, fotofobie, acomodare, uveită. blefarospasm, tulburarea lăcrimare excesivă, percepţiei fotopsie, vizuale în midriază, presbiopie profunzime, scotom

scintilant edemul pleoapelor hemeralopie nocturnă, ambliopie Tulburări Vertij, tinitus, Surditate, surditate acustice şi otalgie, unilaterală, surditate vestibulare neurosenzorială, disconfort auricular, deficienţă de auz Tulburări Hepatită, hepatobiliare insuficienţă hepatică Tulburări Dispnee, Dispnee de efort, Tuse respiratorii, epistaxis, hipersecreţie sinusală toracice şi congestie paranazală, disfonie mediastinale nazală, rinoree Tulburări Greaţă, Vărsături, Pancreatită, gastro-diaree, constipaţie, flatulenţă, intestinale dureri în boală de reflux etajul gastroesofagian, abdominal durere în superior, etajul abdominal dispepsie, inferior, dureri hipoestezie orală, abdominale, sângerare gingivală, uscăciunea distensie abdominală, gurii, disconfort epigastric, disconfort la sensibilitate nivelul abdominală, stomacului, hipersecreţie salivară, parestezie durere orală, orală, halitoză, glosodinie gastrită, disconfort abdominal Tulburări Nefrolitiază, Calcul urinar, Calcul renale şi ale polakiurie,dis incontinenţă ureteral, căilor urinare urie urinară, hematurie, acidoză incontinenţă, tubulară micţiune renală imperioasă, colici renale, durere renală Afecţiuni Alopecie, Anhidroză, Sindrom Necroliză cutanate şi erupţie hipoestezie Stevens-epidermică ale ţesutului cutanată facială, urticarie, Johnson, toxică subcutanat tranzitorie, eritem, eritem prurit prurit generalizat, multiform, erupţii miros anormal cutanate maculare, al pielii, edem modificarea culorii periorbital, tegumentelor, urticarie dermatită localizată alergică, umflarea

feţei Tulburări Artralgii, Edem articular, Senzaţie de musculoschel spasme rigiditate disconfort la etice musculare, musculo-scheletică, nivelul şi mialgii, durere membrelor ale ţesutului crampe în flancuri, oboseală conjunctiv musculare, musculară slăbiciune musculară, dureri toracice musculo-scheletice Tulburări Anorexie, Acidoză metabolică, Acidoză metabolice şi scăderea hipokaliemie, hipercloremică de nutriţie apetitului creşterea alimentar apetitului alimentar, polidipsie Infecţii şi Rinofaringi infestări tă Tulburări Hipotensiune Fenomenul vasculare arterială, Raynaud hipotensiune arterială ortostatică, hiperemie facială bufeuri Tulburări Oboseală Pirexie, Hipertermie, sete, Edem al feţei, generale şi la astenie, simptome calcinoză nivelul iritabilitate, asemănătoare locului de tulburări de gripei, lentoare, administrare mers, senzaţie extremităţi reci, anormală, senzaţie stare de ebrietate, senzaţie generală de de rău nervozitate Circumstanţe Dificultăţi de învăţare sociale Tulburări ale Hipersensibili Edem alergic, sistemului tate edem imunitar conjunctival Tulburări ale Disfuncţie erectilă, aparatului disfuncţie sexuală genital şi sânului Tulburări Depresie Bradifrenie, Ideaţie suicidară, Manie, psihice insomnie, tentativă tulburări de tulburări ale de suicid, halucinaţii, panică, limbajului tulburare psihotică, sentiment de expresiv, halucinaţii auditive, disperare, anxietate, halucinaţii vizuale, hipomanie stare apatie, de confuzie, lipsa discursului dezorientare, spontan, agresivitate, tulburări de somn, dispoziţie labilitate afectivă, modificată, scăderea libidoului,

agitaţie, nelinişte, plâns, schimbări de disfemie, dispoziţie, dispoziţie euforică, dispoziţie paranoia, perseverare, depresivă, atac furie, de panică, stare de comportament tristeţe, anormal tulburări de lectură, insomnie de adormire, aplatizare afectivă, gândire anormală, pierderea libidoului, indiferenţă, insomnie de menţinere, atenţie scăzută, trezire dimineaţa devreme, reacţie de panică, stare euforică.

• indentificată ca RA în timpul raportărilor spontane de după punerea pe piaţă. Frecvenţa sa a fost calculată pe baza datelor din studiile clinice.

Malformații congenitale și restricții de creștere fetală (vezi pct. 4.4 și pct. 4.6)

Copii şi adolescenţi Reacții adverse raportate mai frecvent (de ≥2 ori) la copii decât la adulţi în studii clinice controlate, de tip dublu-orb, includ:  scăderea apetitului alimentar  creşterea apetitului alimentar  acidoză hipercloremică  hipokaliemie  tulburări de comportament  agresivitate  apatie  insomnie iniţială  ideaţie suicidară  perturbări ale atenţiei  letargie  tulburarea ritmului circadian al somnului  somn de slabă calitate  lăcrimare în exces  bradicardie sinusală  senzaţie anormală  perturbarea mersului

Reacții adverse care au fost raportate la copii, dar nu la adulţi în studii controlate de tip dublu-orb includ:  eozinofilie  hiperactivitate psihomotorie  vertij  vărsături  hipertermie  febră  dificultăţi de învăţare

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.