Almiral 75 mg/3 ml

Reacţiile adverse pot fi reduse minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).

Adulţi

Almiralsoluţie injectabilă nu trebuie administrat pentru mai mult de 2 zile; dacă este necesar, tratamentul poate fi continuat cu diclofenac sodic comprimate sau supozitoare.

Injectare intramusculară

Trebuie respectate următoarele recomandări pentru injectarea intramusculară, pentru a evita afectarea unui nerv sau a altor ţesuturi la locul injectării:

• doza uzuală este o fiolă, administrată o dată (sau, în cazuri severe, de două ori) zilnic, prin injectare intragluteală profundă, în cadranul superior extern. În cazul în care două injecții sunt necesare zilnic, se recomandă utilizarea fesei alternative pentru a doua administrare. Alternativ, o fiolă de 75 mg poate fi asociată cu alte forme farmaceutice de diclofenac sodic (de exemplu comprimate, supozitoare) până la o doză zilnică maximă de 150 mg.

-colică renală: O fiolă de 75mg administrată intramuscular. Suplimentar, poate fi administrată o fiolă după 30 minute, dacă este necesar. Doza zilnică maximă recomandată de diclofenac sodic este de 150 mg.

Perfuzare intravenoasă

Se recomandă 2 regimuri alternative de dozare:

-pentru tratamentul durerii postoperatorii moderate până la severe, trebuie administrat 75 mg în perfuzie continuă, timp de 30 minute până la 2 ore. Dacă este necesar, tratamentul poate fi repetat după 4-6 ore, dar doza nu trebuie să depăşească 150 mg în orice perioadă de 24 ore.

• pentru profilaxia durerii postoperatorii, trebuie administrată, după intervenţia chirurgicală, o doză de 25 până la 50 mg în perfuzie pe parcursul a 15 minute până la 1 oră, urmată de o perfuzie continuă de aproximativ 5 mg pe oră, până la o doză maximă zilnică de 150 mg.

Populații speciale

Vârstnici Deși farmacocinetica diclofenacului sodic nu este afectată clinic într-o măsură relevantă la pacienții vârstnici, medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) trebuie utilizate cu deosebită atenție la astfel de pacienți care, în general, sunt mult mai predispuși la reacții adverse. Se recomandă utilizarea dozei minime eficace în special la vârstnicii slăbiţi sau la cei cu o greutate redusă (vezi şi Precauţii); pacientul trebuie monitorizat pentru hemoragii gastro-intestinale în timpul tratamentului cu AINS.

Insuficiență renală Diclofenac este contraindicat la pacienții cu insuficiență renală severă (vezi pct. 4.3). Nu există studii specifice efectuate la pacienții cu insuficiență renală, prin urmare, nu pot fi făcute recomandări specifice de ajustare a dozei. Se recomandă prudență în cazul administrării diclofenac la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (vezi pct. 4.3 și 4.4).

Insuficiență hepatică Diclofenac este contraindicat la pacienții cu insuficiență hepatică severă (vezi pct. 4.3). Nu există studii specifice efectuate la pacienții cu insuficiență hepatică, prin urmare, nu pot fi făcute recomandări specifice de ajustare a dozei. Se recomandă prudență în cazul administrării diclofenac la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată (vezi pct. 4.3 și 4.4).

Copii şi adolescenţi Fiolele de Almiral soluţie injectabilă nu sunt recomandate pentru utilizarea la copii.

Mod de administrare

• Almiral soluţie injectabilă nu trebuie administrat sub formă de injecţie intravenoasă in bolus.

• Înainte de a începe perfuzarea intravenoasă, Almiral soluţie injectabilă trebuie diluat imediat cu 100
• 500ml din orice soluţie de clorură de sodiu (0,9%) sau soluţie de glucoză (5%). Ambele soluții pot fi tamponate cu soluție de bicarbonat de sodiu (0,5 ml 8,4 % sau 4,2% 1ml). Trebuie utilizate

numai soluții clare.

Pentru instrucţiuni privind diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Generalităţi Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin administrarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastro-intestinale şi cardiovasculare prezentate mai jos).

Utilizarea concomitentă cu AINS sistemice, inclusiv cu inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2 ar trebui să fie evitată datorită absenţei oricărui indiciu care să demonstreze beneficii sinergice şi potenţialului de apariţie a reacţiilor adverse cumulate (vezi pct. 4.5).

Se recomandă precauție la vârstnici, din motive medicale. Îndeosebi, la pacienţii vârstnici slăbiţi sau la cei subponderali, se recomandă administrarea celei mai mici doze eficace (vezi pct. 4.2).

Ca și în cazul altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, la începutul tratamentului pot să apară, de asemenea, reacții alergice, inclusiv reacții anafilactice / anafilactoide ( vezi pct. 4.8).

Ca si alte antiinflamatoare nesteroidiene, diclofenac poate masca semne și simptome de infecție cauzate de proprietățile sale farmacodinamice. Metabisulfitul de sodiu din compoziţie poate provoca rar reacţii de hipersensibilitate grave şi bronhospasm.

Instrucțiunile referitoare la modul de administrare a injecției intramusculare trebuie urmate cu strictețe pentru a evita apariția de evenimente adverse la locul injectării, care pot să determine slăbiciune musculară, paralizie musculară, hipoestezie și necroză la locul injectării.

Efecte gastro-intestinale În cazul administrării tuturor antiinflamatoarelor nesteroidiene inclusiv a diclofenacului, s-au raportat hemoragii gastro-intestinale (hematemeză, melenă) ulceraţii sau perforaţii, cu potenţial letal şi care pot să apară în orice moment în timpul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de afecţiuni gastro-intestinale grave. În general, acestea au consecinţe mult mai severe la vârstnici. Dacă apar

hemoragii gastro-intestinale sau ulceraţii la pacienţii cărora li se administrează diclofenac, tratamentul trebuie întrerupt. Similar tuturor AINS, este necesară o supraveghere medicală atentă şi exercitarea unei atenţii deosebite în cazul prescrierii diclofenacului sodic la pacienţii care prezintă simptome ce indică o afecţiune gastro-intestinală sau cu antecedente ambigue privind ulceraţii, hemoragii sau perforaţii gastrice sau intestinale (vezi pct. 4.8). Riscul hemoragiilor gastro-intestinale este mai mare la creşterea dozelor AINS, inclusiv diclofenac şi la pacienţii cu antecedente de ulcer, mai ales dacă este complicat cu hemoragie sau perforare.

Vârstnicii au o frecvență crescută a reacțiilor adverse la AINS, în special hemoragii intestinale și perforații gastro –intestinale care pot fi fatale (vezi pct. 4.2).

Pentru a reduce riscul toxicităţii gastro-intestinale la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special cel complicat cu hemoragie sau perforare, şi vârstnici, tratamentul trebuie iniţiat şi menţinut cu cea mai mică doză eficace.

Tratamentul concomitent cu agenți de protecție (de exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni), ar trebui să fie luat în considerare pentru acesti pacienţi, precum si pentru pacienţii care necesită utilizarea concomitentă a medicamentelor care conțin doze scăzute de acid acetilsalicilic (ASA / aspirină sau medicamente care pot crește riscul gastro-intestinal (vezi pct. 4.5).

Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special vârstnici, trebuie să raporteze orice simptom abdominal neobişnuit (mai ales hemoragie gastro-intestinale). Se recomandă prudenţă la pacienţii cărora li se administrează tratament concomitent ce poate creşte riscul apariţiei ulceraţiei sau hemoragiei, precum corticosteroizii administraţi sistemic, anticoagulante, cum ar fi warfarina, inhibitori specificii ai recaptării serotoninei sau antiagregante plachetare cum ar fi acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).

De asemenea, se recomandă supraveghere medicală atentă şi exercitarea unei atenţii deosebite la pacienţii cu colită ulceroasă sau boala Crohn deoarece afecţiunea acestora se poate agrava (vezi pct. 4.8).

Efecte hepatice În cazul prescrierii diclofenacului sodic la pacienţii cu funcţia hepatică afectată, este necesară supraveghere medicală atentă, deoarece afecţiunea acestora se poate agrava.

Similar altor AINS, inclusiv diclofenac, valorile serice ale uneia sau mai multor enzime hepatice pot creşte. În timpul tratamentului de lungă durată cu diclofenac sodic, se recomandă ca măsura de precauţie monitorizarea periodică a funcţiei hepatice. Dacă rezultatele anormale ale testelor funcţionale hepatice persistă sau se agravează, dacă apar semne sau simptome clinice specifice afectării hepatice sau dacă apar alte manifestări (de exemplu, eozinofilie, erupţii cutanate etc.), administrarea diclofenacului sodic trebuie întreruptă. Hepatita poate să apară fără manifestări clinice de avertizare.

La pacienţii cu porfirie hepatică, se recomandă prudenţă la administrarea diclofenacului sodic deoarece se poate declanşa o criză.

Efecte renale Deoarece s-a raportat retenţie de lichide şi edem asociate tratamentului cu AINS inclusiv la diclofenac, se recomandă atenţie specială deosebită la pacienţii cu insuficienţă renală sau cardiacă, antecedente de hipertensiune arterială, vârstnici, la pacienţii cărora li se administrează tratament concomitent cu diuretice sau medicamente ce pot afecta semnificativ funcţia renală şi la pacienţii cu deshidratare extracelulară semnificativă de orice etiologie, de exemplu, înainte sau după o intervenţie chirurgicală majoră (vezi pct. 4.3). În aceste cazuri, în timpul tratamentului cu diclofenac sodic, monitorizarea funcţiei renale este recomandată ca o măsură de precauţie. În general, întreruperea tratamentului este urmată de revenirea la starea de dinaintea tratamentului.

Efecte cutanate Reacții cutanate grave, unele dintre ele letale, inclusiv dermatită exfoliativă, sindrom Stevens – Johnson și necroliză epidermică toxică, au fost raportate foarte rar în asociere cu utilizarea AINS, inclusiv diclofenac

sodic (vezi pct. 4.8). Pacienţii par a fi la cel mai înalt risc al acestor reacții la începutul tratamentului, debutul reacțiilor apărând în majoritatea cazurilor în prima lună de tratament. Almiral trebuie întrerupt la prima apariție a erupției cutanate, a leziunilor mucoaselor sau a altor semne de hipersensibilitate.

LES şi boli ale tesutului conjunctiv mixt La pacienţii cu lupus eritematos sistemic (LES) și tulburări mixte ale țesutului conjunctiv poate exista un risc crescut de meningită aseptică (vezi pct. 4.8).

Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS inclusiv diclofenac se asociază cu retenţie lichidiană şi edem.

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea diclofenacului, în special în doze mari (150 mg zilnic) şi în tratamentul de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic şi accident vascular cerebral).

Pacienţii care prezintă factori majori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat) trebuie trataţi cu diclofenac numai după evaluare atentă. Deoarece factorii de risc cardiovasculari asociaţi cu administrarea diclofenacului se pot accentua în funcţie de doză şi durata expunerii, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă perioadă de timp. Trebuie să se reevalueze periodic nevoia pacientului de atenuare a simptomelor şi răspunsul acestuia la tratament.

Efecte hematologice În timpul tratamentului de lungă durată cu diclofenac sodic, similar altor AINS, se recomandă monitorizarea hemogramei.

Similar altor AINS, diclofenacul sodic poate inhiba temporar agregarea plachetară vezi anticoagulante la pct. 4.5. Pacienţii cu tulburări de hemostază, diateză heroragică sau anomalii hematologice trebuie monitorizaţi cu atenţie.

Astm preexistent La pacienţii cu astm bronşic, rinite alergice sezoniere, inflamaţii ale mucoasei nazale (precum polipii nazali), afecţiuni pulmonare obstructive cronice sau infecţii cronice ale tractului respirator (în special dacă sunt asociate cu simptome asemănătoare rinitelor alergice), reacţiile la AINS, precum crizele astmatice (aşa numita intoleranţă la analgezice/ astmul-analgezicelor), edem angioneurotic sau urticaria sunt mult mai frecvente decât la alţi pacienţi. Astfel, se recomandă măsuri speciale de precauţie la aceşti pacienţi (pregătire de urgenţă). De asemenea, aceasta este aplicabilă şi pacienţilor alergici la alte substanţe, de exemplu cu reacţii cutanate, prurit sau urticarie. Ca și alte medicamente care inhibă activitatea prostaglandin-sintetazei, diclofenacul sodic poate precipita bronhospasmul dacă este administrat pacienților care suferă de, sau cu antecedente de astm bronșic.

Fertilitate Utilizarea diclofenac sodic poate afecta fertilitatea femeilor și nu este recomandat femeilor care încearcă să rămână gravide. La femeile care ar putea avea dificultăți în a rămâne gravide sau care se investighează pentru infertilitate, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu Almiral. (vezi pct. 4.6).

Almiral conţine alcool benzilic Nu trebuie administrat la prematuri sau nou-născuţi. Alcoolul benzilic poate fi toxic si poate determina reacţii alergice la nou-născuţi şi copii cu vârsta până la 3 ani. Almiral conţine propilenglicol care poate provoca simptome asemănătoare celor provocate de consumul de alcool. Almiral conţine metabisulfit sodic, care poate provoca rar reacţii de hipersensibilitate grave şi bronhospasm.

Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, cele mai frecvente fiind primele, utilizând următoarea convenţie:

Tabel 1 Tulburări hematologice şi limfatice Foarte rare: Trombocitopenie, leucopenie, anemie (incluzând anemia hemolitică şi aplastică), agranulocitoză.

Tulburări vasculare Foarte rare: Hipertensiune arterială, vasculită. Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Rare: Astm (incluzând dispnee). Foarte rare: Pneumonie. Tulburări gastrointestinale

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează un risc crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic şi accident vascular cerebral) asociate cu utilizarea diclofenacului, în special în doze mari (150 mg zilnic) şi în tratamentul de lungă durată (vezi pct. 4.3 şi 4.4).)

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.