Seretide Diskus 50 Micrograme/250 Micrograme

Doze Cale de administrare: inhalatorie.

Pacienţii trebuie atenţionaţi că, pentru a obţine rezultate optime, Seretide Diskus trebuie utilizat regulat, chiar atunci când sunt asimptomatici.

Pacienţii trebuie să fie reevaluaţi în mod regulat de către medic, pentru a se asigura că doza de Seretide pe care o primesc este cea optimă; doza va fi modificată numai la recomandarea medicului.

Pacienţii trebuie trataţi cu doza de Seretide ce conţine cantitatea de propionat de fluticazonă corespunzătoare severităţii bolii lor. Dacă un anume pacient necesită doze în afara schemei recomandate, trebuie prescrise doze adecvate de β2-agonist şi/sau corticosteroid.

Doze recomandate:

Astm bronşic

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste:

O doză de 50 micrograme salmeterol şi 100 micrograme propionat de fluticazonă administrată pe cale inhalatorie de două ori pe zi. sau O doză de 50 micrograme salmeterol şi 250 micrograme propionat de fluticazonă administrată pe cale inhalatorie de două ori pe zi. sau O doză de 50 micrograme salmeterol şi 500 micrograme propionat de fluticazonă administrată pe cale inhalatorie de două ori pe zi.

Doza trebuie ajustată până la cea mai mică doză la care se menţine controlul simptomatologiei. În cazul în care controlul simptomatologiei este menţinut prin două administrări zilnice de salmeterol-propionat de fluticazonă în cea mai mică concentraţie disponibilă, următoarea etapă poate include încercarea de a administra un corticosteroid inhalator în monoterapie.

Ca alternativă, pacienţii care necesită un β2-agonist cu durată lungă de acţiune pot fi trecuţi la Seretide administrat în priză unică zilnică dacă, în opinia medicului care prescrie tratamentul, ar fi adecvat pentru menţinerea controlului asupra bolii. În eventualitatea administrării unei singure prize zilnice atunci când pacientul are antecedente de simptome nocturne, doza trebuie administrată seara, iar atunci când pacientul are antecedente de simptome în principal diurne doza trebuie administrată dimineaţa.

Administrarea Seretide ca tratament de întreţinere iniţial, poate fi avută în vedere pentru o perioadă scurtă de timp, la adulţi sau adolescenţi cu forme moderate de astm bronşic persistent (definite ca simptome zilnice, utilizare zilnică de medicaţie bronhodilatatoare cu acţiune rapidă şi obstrucţie bronşică moderată până la severă), la care este esenţială obţinerea unui control rapid asupra simptomatologiei. În aceste situaţii doza iniţială recomandată este de o doză de 50 micrograme salmeterol şi 100 micrograme propionat de fluticazonă pe cale inhalatorie de două ori pe zi. Când se ajunge la menţinerea controlului asupra astmului bronşic, tratamentul trebuie reevaluat înainte de a recomanda pacienţilor reducerea treptată până la utilizarea unui corticosteroid inhalator în monoterapie. Este necesară monitorizarea regulată a pacienţilor atunci când schema de tratament este redusă.

Nu a fost stabilit un beneficiu terapeutic clar privind utilizarea Seretide comparativ cu administrarea pe cale inhalatorie a propionatului de fluticazonă în monoterapie în tratamentul de întreţinere iniţial, dacă lipsesc unul sau două criterii de severitate. În general, corticosteroizii inhalatori reprezintă tratamentul de primă intenţie pentru majoritatea pacienţilor.

Seretide nu este recomandat în tratamentul iniţial al astmului bronşic uşor. Seretide în concentraţia 50 micrograme/100 micrograme nu este adecvat adulţilor şi copiilor cu astm bronşic sever; se recomandă stabilirea dozelor adecvate de corticosteroid inhalator înainte de a putea utiliza orice combinaţie fixă la pacienţii cu astm bronşic sever.

Copii şi adolescenţi

Copii cu vârsta de 4 ani şi peste:

O doză de 50 micrograme salmeterol şi 100 micrograme propionat de fluticazonă administrată pe cale inhalatorie de două ori pe zi.

Doza maximă recomandată de propionat de fluticazonă este 100 micrograme de două ori pe zi.

Nu există date privind utilizarea Seretide Diskus la copii cu vârsta sub 4 ani.

Bronhopneumopatie obstructivă cronică (BPOC)

Adulţi:

O doză de 50 micrograme salmeterol şi 500 micrograme propionat de fluticazonă administrată pe cale inhalatorie de două ori pe zi.

Grupe speciale de pacienţi

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici sau la cei cu insuficienţă renală. Nu sunt disponibile date cu privire la utilizarea Seretide la pacienţi cu insuficienţă hepatică.

Folosirea dispozitivului Diskus:

Dispozitivul se deschide şi se încarcă prin glisarea manetei. Piesa bucală este introdusă apoi în gură cu buzele strânse în jurul ei. Doza poate fi inhalată în acest moment şi dispozitivul poate fi închis.

Agravare a bolii

Seretide Diskus nu trebuie utilizat pentru a trata simptomele acute de astm bronşic, în acest caz fiind necesară administrarea unui bronhodilatator cu acţiune rapidă şi de scurtă durată. Pacienţii trebuie sfătuiţi să păstreze tot timpul asupra lor un inhalator necesar pentru tratamentul unei crize de astm bronşic.

Tratamentul cu Seretide Diskus nu trebuie iniţiat în timpul unei exacerbări sau dacă pacienţii prezintă o agravare semnificativă sau o deteriorare acută a astmului bronşic.

În timpul tratamentului cu Seretide Diskus pot să apară evenimente adverse grave legate de astmul bronşic şi exacerbarea acestuia. Pacienţii trebuie sfătuiţi să continue tratamentul, dar să ceară sfatul

medicului dacă nu se mai realizează controlul astmului bronşic sau simptomele se agravează după iniţierea tratamentului cu Seretide.

Creşterea necesităţii de utilizare a medicaţiei de calmare a crizei (bronhodilatatoarelor cu durată scurtă de acţiune) sau diminuarea răspunsului la aceasta, indică deteriorarea controlului astmului bronşic şi pacienţii trebuie reexaminaţi de către un medic.

Agravarea bruscă şi progresivă a stării pacientului cu astm bronşic poate pune în pericol viaţa acestuia şi necesită consult medical imediat. Trebuie luată în considerare creşterea dozelor de corticosteroid.

Odată ce se realizează controlul simptomelor astmului bronşic, trebuie luată în considerare reducerea gradată a dozei de Seretide. Este importantă evaluarea periodică a pacienţilor pe măsura derulării tratamentului. Trebuie utilizată cea mai mică doză eficace (vezi pct. 4.2).

Pentru pacienţii cu BPOC care prezintă exacerbări, se indică de obicei tratament sistemic cu corticosteroizi, prin urmare aceşti pacienţi trebuie sfătuiţi sa ceară sfat medical dacă prezintă simptome de deteriorare a stării sub tratament cu Seretide.

Tratamentul cu Seretide nu trebuie întrerupt brusc la pacienţii cu astm bronşic, datorită riscului de exacerbare a afecţiunii. Dozele trebuie scăzute treptat sub supravegherea medicului. La pacienţii cu BPOC, oprirea tratamentului se poate asocia cu decompensări simptomatice şi de aceea trebuie făcută sub supravegherea unui medic.

Similar altor corticosteroizi inhalatori, Seretide Diskus trebuie administrat cu precauţie în cazul pacienţilor cu tuberculoză pulmonară activă sau pasivă, infecţii fungice, virale sau altfel de infecţii ale căilor respiratorii. Dacă este necesar, trebuie administrat imediat tratament corespunzător.

Efecte cardiovasculare

Seretide poate determina, rareori, aritmii cardiace, de exemplu tahicardie supraventriculară, extrasistole şi fibrilaţie atrială şi o uşoară scădere, trecătoare, a concentraţiei plasmatice de potasiu la administrarea de doze terapeutice mari. Seretide Diskus trebuie utilizat cu precauţie la pacienţi cu tulburări cardiovasculare severe sau aritmii cardiace şi la pacienţi cu diabet zaharat, tireotoxicoză, hipokaliemie netratată sau la pacienţi predispuşi a avea concentraţii scăzute de potasiu în sânge.

Hiperglicemia

Au fost raportate foarte rar cazuri de creştere a glicemiei (vezi pct. 4.8) şi acest lucru trebuie avut în vedere în cazul prescrierii medicamentului la pacienţii cu diagnostic de diabet zaharat.

Bronhospasm paradoxal

Similar celorlalte terapii administrate inhalator, este posibilă apariţia bronhospasmului paradoxal, cu intensificarea imediată a wheezing-ului şi scurtarea respiraţiei după administrarea dozei. Bronhospasmul paradoxal cedează la administrarea unui bronhodilatator cu durată rapidă de acţiune şi trebuie administrat imediat. În acest caz, administrarea Seretide Diskus trebuie imediat întreruptă, pacientul trebuie reevaluat şi dacă este necesar, se instituie o terapie alternativă.

Au fost raportate reacţii adverse ale β2-agonistilor precum tremor, palpitaţii şi cefalee, dar acestea tind să fie tranzitorii şi să se reducă pe parcursul administrării regulate.

Excipienţi

Seretide conţine lactoză monohidrat până la 12,5 miligrame/doză. Această cantitate nu determină, de obicei, probleme la persoanele cu intoleranţă la lactoză. Excipientul lactoză conține cantități mici de proteine din lapte, care pot provoca reacții alergice.

Efecte sistemice ale corticosteroizilor

Efectele sistemice pot să apară în cazul oricărui corticosteroid inhalator, în special la doze mari prescrise pentru perioade lungi de timp. Aceste efecte apar mai puţin decât în cazul utilizării corticosteroizilor administraţi oral. Reacţiile adverse sistemice care pot să apară includ sindromul Cushing, caracteristici cushingoide, supresia glandei suprarenale, scăderea densităţii osoase, cataractă, glaucom şi mai rar, un palier de efecte psihologice şi de comportament, inclusiv hiperactivitate psihomotorie, tulburări de somn, anxietate, depresie sau agresivitate (mai ales la copii şi adolescenţi) (a se vedea sub – titlul Copii şi adolescenţi de mai jos pentru informaţii legate de efectele sistemice ale corticosteroizilor administraţi inhalator la copii şi adolescenţi). De aceea, este important ca pacientul să fie reevaluat în mod periodic şi să se folosească doza minimă de corticosteroid inhalator la care este menţinut controlul eficient al astmului bronşic.

Administrarea îndelungată de doze mari de corticosteroizi inhalatori poate determina supresia funcţiei corticosuprarenalei şi insuficienţă corticosuprarenală acută. De asemenea, au fost descrise cazuri foarte rare de apariţie a supresiei funcţiei corticosuprarenalei şi insuficienţă corticosuprarenală acută în timpul tratamentului cu propionat de fluticazonă în doze cuprinse între 500 şi 1000 micrograme. Insuficienţa corticosuprarenală acută poate fi declanşată de anumite situaţii, incluzând: traumatisme, intervenţii chirurgicale, infecţii sau orice scădere rapidă a dozei. Tabloul clinic este în general atipic şi poate să includă: anorexie, dureri abdominale, scădere în greutate, fatigabilitate, cefalee, greaţă, vărsături, hipotensiune arterială, reducerea stării de conştienţă, hipoglicemie şi convulsii. În perioadele de stres sau în timpul intervenţiilor chirurgicale trebuie avut în vedere tratament suplimentar cu corticosteroizi administraţi sistemic.

Beneficiile terapiei inhalatorii cu propionat de fluticazonă ar trebui să reducă necesitatea administrării steroizilor orali, însă pacienţii care sunt trecuţi de la tratament cu steroizi orali pot rămâne cu riscul insuficienţei corticosuprarenaliene pentru o periodă considerabilă de timp. Prin urmare, aceşti pacienţi trebuie trataţi cu precauţie, iar funcţia corticosuprarenalei trebuie să le fie monitorizată regulat. Pacienţii care au necesitat în trecut terapie de urgenţă cu corticosteroizi în doze mari pot, de asemenea, prezenta un risc crescut. Posibilitatea unui răspuns corticosuprarenalian insuficient trebuie avută întotdeauna în vedere în situaţiile de urgenţă şi în situaţii care pot declanşa o stare de stres, fiind necesară luarea în considerare a instituirii unui tratament adecvat cu corticosterozi. Gradul afectării corticosuprarenaliene poate face necesară recomandarea medicului specialist înaintea intervenţiilor programate.

Ritonavirul poate creşte mult concentraţiile plasmatice ale propionatului de fluticazonă. Ca urmare, administrarea concomitentă de propionat de fluticazonă şi ritonavir trebuie evitată, cu excepţia cazului când beneficiul potenţial depăşeşte riscul de reacţii adverse sistemice corticosteroidiene. Există, de asemenea, un risc crescut de reacţii adverse sistemice la administrarea concomitentă de propionat de fluticazonă cu alţi inhibitori puternici ai izoenzimei 3A4 a citocromului P450 (vezi pct. 4.5).

Pneumonia la pacienţii cu BPOC

S-a observat o creștere a incidenței pneumoniei, inclusiv a pneumoniei care necesită spitalizare, la pacienții cu BPOC care urmează tratament cu corticosteroizi administrați prin inhalare. Există unele dovezi de creștere a riscului de pneumonie odată cu creșterea dozei de steroizi, dar această ipoteză nu a fost demonstrată în mod clar în studiile efectuate.

Nu există dovezi clinice concludente de diferențe intra-categorie în ceea ce privește anvergura riscului de pneumonie în rândul produselor administrate prin inhalare care conțin corticosteroizi.

Medicii trebuie să își păstreze vigilența pentru depistarea posibilei apariții a pneumoniei la pacienții cu BPOC, deoarece caracteristicile clinice ale acestor infecții și simptomele de exacerbare a BPOC se suprapun.

Factorii de risc pentru pneumonie la pacienții cu BPOC includ fumatul în prezent, vârsta înaintată, indice de masă corporală (IMC) scăzut și BPOC severă.

Interacţiunea cu inhibitori ai CYP3A4

Utilizarea concomitentă de ketoconazol sistemic a crescut semnificativ expunerea sistemică la salmeterol. Acest lucru poate duce la creşterea incidenţei reacţiilor adverse sistemice (de exemplu, prelungirea intervalului QTc şi palpitaţii). Tratamentul concomitent cu ketoconazol sau alţi inhibitori puternici ai izoenzimei 3A4 a citocromului P450 trebuie evitat, cu excepţia cazurilor în care beneficiul potenţial depăşeşte riscul de reacţii adverse sistemice ale tratamentului cu salmeterol (vezi pct. 4.5).

Tulburări de vedere

Tulburările de vedere pot apărea în cazul utilizării sistemice şi topice de corticosteroizi. Dacă pacientul se prezintă cu simptome cum sunt vedere înceţoşată sau alte tulburări de vedere, trebuie luată în considerare trimiterea sa la un oftalmolog pentru evaluarea cauzelor posibile care pot include cataractă, glaucom sau boli rare, precum corioretinopatia centrală seroasă (CRSC), care au fost raportate după utilizarea sistemică şi topică de corticosteroizi.

Copii şi adolescenţi

Copiii şi adolescenţii cu vârsta sub 16 ani trataţi cu doze mari de propionat de fluticazonă (de regulă ≥ 1000 micrograme pe zi) pot prezenta risc crescut de efecte sistemice. Efectele sistemice pot apărea în special la doze mari în tratament prelungit. Efectele sistemice posibile includ sindromul Cushing, caracteristici de tip cushingoid, supresie corticosuprarenală, insuficienţă corticosuprarenală acută şi întârzierea creşterii la copii şi adolescenţi şi mai rar un palier de efecte psihologice şi de comportament, inclusiv hiperactivitate psihomotorie, tulburări de somn, anxietate, depresie sau agresivitate. Se recomandă consult la un medic pediatru specialist în boli respiratorii în cazul copiilor sau adolescenţilor.

Se recomandă monitorizarea periodică a creşterii în înăţime a copiilor cărora li se administrează tratament îndelungat cu corticosteroizi inhalatori. Doza de corticosteroid inhalată trebuie redusă la cea mai mică doză cu care se menţine un control eficient asupra astmului.

Deoarece Seretide Diskus conţine salmeterol şi propionat de fluticazonă, sunt de aşteptat să apară aceleaşi reacţii adverse ca tip şi severitate ca pentru fiecare substanţă în parte. Nu au apărut reacţii adverse suplimentare după administrarea simultană a celor două substanţe active.

Pneumonie (la pacienţii cu BPOC) Frecvente1,3,5

Bronşite Frecvente1,3

Candidoză esofagiană Rare

Tulburări ale Au fost raportate reacţii de hipersensibilitate cu sistemului imunitar următoarele manifestări:

Reacţii de hipersensibilitate cutanată Mai puțin frecvente

Angioedem (în principal edem facial şi Rare orofaringian)

Simptome respiratorii (dispnee) Mai puţin frecvente

Simptome respiratorii (bronhospasm) Rare

Reacţii anafilactice, incluzând şocul Rare anafilactic

Tulburări endocrine Sindrom Cushing, caracteristici de tip cushingoid, Rare4 supresie corticosuprarenală, întârziere a creşterii la copii şi adolescenţi, scădere a densităţii minerale osoase Tulburări metabolice Hipokaliemie Frecvente3 şi de nutriţie Hiperglicemie Mai puţin frecvente 4

Tulburări psihice Anxietate Mai puţin frecvente

Tulburări de somn Mai puţin frecvente

Modificări de comportament, incluzând Rare hiperactivitate psihomotorie şi iritabilitate (mai ales la copii şi adolescenţi)

Depresie, agresivitate (mai ales la copii şi Cu frecvenţă adolescenţi) necunoscută Tulburări ale Cefalee Foarte frecvente1 sistemului nervos Tremor Mai puţin frecvente

Tulburări oculare Cataractă Mai puţin frecvente

Glaucom Rare4

Vedere înceţoşată Cu frecvenţă necunoscută4 Tulburări cardiace Palpitaţii Mai puţin frecvente

Tahicardie Mai puţin frecvente

Aritmii cardiace (incluzând tahicardie Rare supraventriculară şi extrasistole)

Fibrilaţie atrială Mai puţin frecvente

Angină pectorală Mai puţin frecvente

Tulburări Rinofaringite Foarte frecvente2,3 respiratorii, toracice şi mediastinale Iritaţie faringiană Frecvente

Răguşeală/ disfonie Frecvente

Sinuzită Frecvente1,3

Bronhospasm paradoxal Rare4

Afecţiuni cutanate şi Contuzii Frecvente1,3 ale ţesutului subcutanat

Artralgii Frecvente

Mialgii Frecvente

1. Reacţii adverse raportate frecvent cu placebo 2. Reacţii adverse raportate foarte frecvent cu placebo 3. Reacţii adverse raportate pe o perioadă de 3 ani într-un studiu cu BPOC 4. Vezi pct. 4.4