Sinerdol 300 mg

Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Doza recomandată: Tuberculoză: Adulţi: Doza zilnică recomandată este 8-12 mg/kgc. Doza zilnică uzuală: la pacienţii cu greutatea corporală sub 50 kg: 450 mg; la pacienţii peste 50 kg: 600 mg. Copii: doza zilnică recomandată este 10-20 mg/kgc. Doza zilnică totală nu trebuie să depăşească 600 mg.

Lepră: O dată pe lună, 600 mg rifampicină. Se poate utiliza şi un tratament alternativ, zilnic. Doza unică zilnică recomandată este de 10 mg/kgc. Doza zilnică uzuală: la pacienţii cu greutate corporală sub 50 kg: 450 mg; la pacienţii peste 50 kg: 600 mg. În tratamentul leprei, rifampicina se va utiliza întotdeauna în asociere cu cel puţin încă un medicament antilepros. Bruceloză, legioneloză sau infecţii stafilococice grave: Adulţi: Doza zilnică recomandată este 600-1200 mg, administrate în 2-4 doze divizate, în asociere cu alt antibiotic pentru a preveni rezistenţa bacteriană. Profilaxia meningitei meningococice: Adulţi: 600 mg de două ori pe zi timp de 2 zile. Copii (1-12 ani): 10 mg/kgc de două ori pe zi, timp de 2 zile. Copii (3 luni-1 an): 5 mg/kgc de două ori pe zi timp de 2 zile. Profilaxia infecţiei cu Haemophilus influenzae:

Adulţi şi copii: La pacienţii selectaţi, doza recomandată este de 20 mg/kgc/zi, în priză unică, fără a depăşi 600 mg/zi la copil, timp de 4 zile. Nou-născuţi: 10 mg/kgc/zi timp de 4 zile. Insuficienţă hepatică: Nu se va depăşi doza zilnică de 8 mg/kgc de rifampicină. Utilizarea la vârstnici: La pacienţii vârstnici, excreţia renală de rifampicină este scăzută proporţional cu scăderea fiziologică a funcţiei renale. Datorită creşterii compensatorii a excreţiei hepatice, timpul de înjumătăţire final al rifampicinei la vârstnici este similar celui de la pacienţii tineri. Totuşi, rifampicina se va administra cu precauţie persoanelor vârstnice, mai ales dacă există semne evidente de insuficienţă hepatică.

La copii sub 6 ani se recomandă administrarea de rifampicină cu forme farmaceutice adecvate vârstei.

Sinerdol se va administra oral, cu o cantitate suficientă de lichid. Doza zilnică de rifampicină se va calcula în funcţie de greutatea corporală a pacientului. Rifampicina se va administra preferabil cu cel puţin 30 de minute înainte de masă sau la 2 ore după masă, pentru a se asigura absorbţia rapidă şi completă.

Dacă utilizaţi mai mult Sinerdol decât trebuie Luarea oricărui medicament în exces poate avea serioase consecinţe. Dacă suspectaţi supradozajul, anunţaţi de urgenţă medicul. Simptomele în cazul supradozajului de rifampicină sunt: greaţă, vărsături, dureri abdominale, dureri de cap, somnolenţă, pierderea conştienţei. Se poate întâlni “sindromul omului roşu”: coloraţia brun-roşcat sau orange a pielii, lacrimilor, transpiraţiei. S-a raportat scăderea tensiunii arteriale şi bătăi neregulate ale inimii, în unele cazuri severe. La copii pot să apară edeme faciale sau periorbitale.

Dacă uitaţi să utilizaţi Sinerdol Dacă aţi uitat să luaţi o doză, luaţi medicamentul imediat ce vă amintiţi. Totuşi, dacă este timpul pentru următoarea doză, luaţi-o doar pe aceasta. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

Dacă încetaţi să utilizaţi Sinerdol Trebuie să luaţi toate dozele prescrise de medicul dumneavoastră. Întreruperea medicaţiei prea devreme poate determina reapariţia infecţiei. Administrarea intermitentă a rifampicinei poate determina creşterea frecvenţei reacţiilor adverse.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Inainte să utilizaţi Sinerdol, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Sinerdol se va administra sub strictă supraveghere medicală de specialitate. Sinerdol se va administra la pacienţii cu insuficienţă hepatică, numai în caz de absolută necesitate şi sub strictă supraveghere medicală. Se vor administra doze reduse de rifampicină şi se va monitoriza atent funcţia hepatică (în special TGP şi TGO), săptămânal în primele 2 săptămâni de tratament (în special în caz de asociere cu izoniazida) şi apoi la două săptămâni.

Dacă apar semne de afectare hepatocelulară, se va sista imediat administrarea rifampicinei. Bolile hepatice preexistente, alcoolismul, vârsta înaintată sau sub 2 ani şi malnutriţia necesită precauţie la iniţierea tratamentului cu rifampicină, mai ales atunci când aceasta este asociată cu izoniazida. Dacă nu aveţi dovada unei boli hepatice pre-existente şi aveţi o funcţie hepatică normală pre-tratament, efectuaţi teste ale funcţiei hepatice dacă apar: febră, vărsături, icter sau deteriorarea stării generale. Pacientul va fi evaluat cel puţin lunar în timpul tratamentului. În primele zile de tratament poate apărea hiperbilirubinemie. Rifampicina poate influenţa unele rezultate de laborator: testul Combs; determinarea acidului folic şi a vitaminei B12; analiza de urină bazată pe reacţii colorimetrice sau spectrofotometrice; valorile concentraţiei serice ale acidului uric, bilirubinei, transaminazelor.

Rifampicina are proprietăţi de inducţie enzimatică care pot accelera metabolismul substraturilor endogene, inclusiv hormoni ai glandei suprarenale, hormoni tiroidieni şi vitamina D. Rapoarte izolate au asociat exacerbarea porfiriei odată cu administrarea de rifampicină. Rifampicina colorează în roşu urina, saliva, lacrimile, sputa şi transpiraţia, iar pacienţii trebuie avertizaţi asupra acestei posibilităţi. Lentilele de contact se pot, de asemenea, colora în roşu. Dacă administraţi rifampicină intermitent (mai puţin de 2-3 ori pe săptămână) poate creşte riscul de reacţii imuno-alergice. Înlocuiţi metodele contraceptive hormonale sistemice cu metode non-hormonale, în timpul tratamentului cu rifampicină.

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Pot apărea următoarele reacţii adverse: Frecvente: -înroşirea feţei şi mâncărime cu sau fără erupţii cutanate tranzitorii. Mai puţin frecvente: -urticarie. Rare: -coagulare intravasculară diseminată (CID); -dermatită exfoliativă, reacţie pemfigoidă, eritem polimorf inclusiv sindrom Stevens-Johnson, sindrom Lyell şi vasculită; -insuficienţă adrenală; -psihoză. Foarte rare: -eozinofilie, leucopenie, agranulocitoză.

Cu frecvenţă necunoscută: -anemie hemolitică, trombocitopenie cu sau fără purpură (mai ales în cazul tratamentului intermitent), dar e reversibilă la întreruperea administrării medicamentului. Dacă administrarea de rifampicină a continuat, a fost raportată apariţia hemoragiei cerebrale. -în cursul regimului de administrare intermitentă poate să apară un sindrom pseudo-gripal cu febră, frisoane, mialgii, durere de cap, ameţeală; apare cu o frecvenţă variabilă, de obicei între a 3-a şi a 6-a lună de tratament, la circa 50 % din pacienţi. Mai pot să apară: wheezing, scăderea tensiunii arteriale, şoc, anafilaxie, anemie acută hemolitică, insuficienţă renală acută, în special prin necroză tubulară acută sau nefrită acută interstiţială. -edeme; -oboseală musculară, miopatie, anorexie, greaţă, vomă, disconfort abdominal, diaree. A fost raportată şi apariţia colitei pseudomembranoase în urma administrării de rifampicină. -hepatită şi afectarea testelor funcţionale hepatice; -au fost raportate tulburări ocazionale ale ciclului menstrual al femeilor care au primit tratament tuberculostatic pe termen lung care conţinea rifampicină; -rifampicina colorează în roşu urina, sputa, transpiraţia, lacrimile şi saliva.

Pentru exprimarea frecvenţei de apariţie a reacţiilor adverse s-a utilizat următoarea convenţie: Foarte frecvente: pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane Frecvente: pot afecta până la 1 din 10 persoane Mai puţin frecvente: pot afecta până la 1 din 100 persoane Rare: pot afecta până la 1 din 1000 persoane Foarte rare: pot afecta până la 1 din 10000 persoane Cu frecvenţă necunoscută: frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile.

Raportarea reacţiilor adverse Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/. Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.