Acasă/ Medicamente/ Fevarin 100
N06AB08 · Antidepresive inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei Prescripție restrictivă

Fevarin 100

Comprimate filmate · DCI: Fluvoxaminum

Fevarin aparţine unui grup de medicamente denumite inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS).

Cum citiți informația
De unde vin aceste informații? Pacient = Prospect · Medic = RCP. Ambele aprobate de ANMDMR.

Nu reformulăm liber textul medical. „Pentru pacient” urmează Prospectul; „Pentru medic” urmează Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP). Fiecare secțiune indică documentul-sursă.

Fevarin aparţine unui grup de medicamente denumite inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS). Fevarin conţine o substanţă denumită fluvoxamină. Acesta este un antidepresiv şi este utilizat pentru tratamentul depresiei (episod depresiv major).

Fevarin poate fi folosit de asemenea, pentru tratamentul persoanelor care suferă de tulburare obsesiv-compulsivă (TOC).

Boală depresivă majoră Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC)

Text oficial · Prospect · pct. 1RCP · pct. 4.1

Dozaj & administrare

Prospect · pct. 3 RCP · pct. 4.2

Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Doze Doza iniţială uzuală pentru adulţi (cu vârsta de 18 ani şi peste):

Tratamentul depresiei:

  • Începeţi cu 50 mg sau 100 mg pe zi, administrate în doză unică, seara.

Tratamentul tulburării obsesiv-compulsive:

  • Începeţi cu 50 mg pe zi, administrate de preferinţă seara.

Dacă după două săptămâni nu vă simţiţi mai bine, discutaţi cu medicul dumneavoastră, care vă va sfătui. Acesta poate decide să crească doza treptat.

Doză zilnică maximă recomandată este de 300 mg.

Dacă medicul dumneavoastră vă recomandă să utilizaţi mai mult de 150 mg pe zi, nu utilizaţi toate comprimatele în acelaşi timp; întrebaţi medicul cum trebuie să vi le administraţi.

Doza pentru copii şi adolescenţi cu tulburare obsesiv-compulsivă (TOC) (cu vârsta de 8 ani şi peste): Începeţi cu 25 mg (o jumătate de comprimat din Fevarin 50 mg) pe zi, administrate seara. Medicul dumneavoastră poate creşte doza la un interval de 4-7 zile în trepte de 25 mg în funcţie de tolerabilitate, până la obţinerea dozei eficiente. Doza eficace este cuprinsă de obicei între 50 mg şi 200 mg pe zi. Doză zilnică maximă este de 200 mg.

Dacă medicul dumneavoastră vă recomandă să utilizaţi mai mult de 50 mg pe zi, nu utilizaţi toate comprimatele în acelaşi timp; întrebaţi medicul cum trebuie să le administraţi. Dacă doza nu este împărţită în mod egal, doza mai mare trebuie administrată seara.

Copiii şi adolescenţii cu vârsta sub 18 ani nu trebuie să utilizeze acest medicament pentru tratamentul depresiei. Acest medicament trebuie prescris copiilor sau adolescenţilor numai pentru tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC).

Cum să utilizaţi Fevarin

  • Înghiţiţi comprimatele cu apă. Nu le mestecaţi. Puteţi să rupeţi comprimatele în jumătate dacă medicul dumneavoastră vă recomandă acest lucru.

Cât timp este necesar până la instalarea efectului Este posibil să dureze ceva timp până când se instalează efectul. La unii pacienţi nu se observă o ameliorare în primele 2 sau 3 săptămâni de tratament.

Continuaţi să utilizaţi comprimatele până când medicul dumneavoastră vă spune să le opriţi administrarea. Chiar şi atunci când începeţi să vă simţiţi mai bine, medicul dumneavoastră vă poate recomanda să continuaţi să utilizaţi comprimatele pe o perioadă de timp, timp de cel puţin şase luni pentru a se asigura că medicamentul a acţionat complet. Nu întrerupeţi brusc tratamentul cu Fevarin.

Aţi putea suferi de simptome de sevraj, precum:

  • agitaţie şi anxietate;
  • confuzie;
  • diaree;
  • probleme cu somnul;
  • ameţeli;
  • instabilitate emoţională;
  • dureri de cap;
  • iritabilitate;
  • greaţă şi/sau vărsături;
  • palpitaţii (bătăi rapide ale inimii);
  • tulburări senzoriale (precum senzaţii de şoc electric sau tulburări de vedere);
  • transpiraţie;
  • tremor.

La întreruperea Fevarin, medicul dumneavoastră vă va ajuta să reduceţi doza treptat, în decurs de câteva săptămâni sau luni, iar acest lucru ar trebui să fie util pentru reducerea riscului de apariţie a efectelor de sevraj. Majoritatea persoanelor consideră că orice simptome care apar la oprirea tratamentului cu Fevarin sunt uşoare şi dispar de la sine în decurs de două săptămâni. La anumite persoane, aceste simptome pot fi mai severe, sau pot dura mai mult timp.

Dacă prezentaţi reacţii de sevraj atunci când opriţi utilizarea comprimatelor, medicul dumneavoastră ar putea decide că trebuie să le întrerupeţi mai lent. Dacă aveţi reacţii severe de sevraj atunci când încetaţi să luaţi Fevarin, vă rugăm să consultaţi medicul dumneavoastră. Acesta vă poate cere să începeţi să utilizaţi din nou comprimatele, iar apoi să opriţi tratamentul într-un ritm mai lent (vezi pct. 4,,Reacţii adverse posibile”).

Dacă observaţi orice simptome la oprirea tratamentului, adresaţi-vă medicului dumneavoastră.

Dacă utilizaţi mai mult Fevarin decât trebuie Dacă dumneavoastră sau o altă persoană utilizează prea mult Fevarin (o supradoză), discutaţi cu un medic sau mergeţi imediat la spital. Luaţi ambalajul medicamentului cu dumneavoastră.

Simptomele de supradozaj includ, dar nu se limitează la, greaţă, vărsături, diaree şi senzaţie de somnolenţă sau ameţeală. S-au raportat de asemenea evenimente cardiace (încetinirea sau accelerarea ritmului cardiac, tensiune arterială scăzută), afecţiuni hepatice, convulsii (crize) şi comă.

Dacă uitaţi să utilizaţi Fevarin Dacă uitaţi să utilizaţi un comprimat, aşteptaţi până la următoarea doză. Nu utilizaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la utilizarea acestui produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Doze

Depresie Adulţi Pacienţii trebuie să iniţieze tratamentul cu 50 mg sau 100 mg, administrate în doză unică, seara. Se recomandă creşterea treptată a dozei până se atinge efectul dorit. Doza uzuală eficace este de 100 mg şi trebuie ajustată în funcţie de răspunsul individual al pacientului, pentru a menţine pacienţii la cea mai mică doză eficace. Este recomandat ca o doză zilnică totală de peste 150 mg să se administreze în 2 sau 3 prize. Doza trebuie revizuită şi ajustată, dacă este necesar, în termen de 3 până la 4 săptămâni de la iniţierea tratamentului şi ulterior în funcţie de necesitatea clinică. Deşi la doze mai mari poate exista un potenţial crescut de reacţii adverse, dacă după câteva săptămâni de tratament la doza recomandată se observă un răspuns insuficient, la unii pacienţi poate fi benefică creşterea treptată a dozei până la un maxim de 300 mg pe zi (vezi pct. 5.1). Dozele de până la 150 mg se pot administra ca doză unică, preferabil seara.

Pacienţii cu depresie trebuie trataţi pentru o perioadă suficientă de timp, de cel puţin 6 luni, pentru a se asigura absenţa simptomelor. Fevarin în doză zilnică fixă de 100 mg este doza recomandată pentru prevenirea recurenţei episoadelor depresive.

Copii şi adolescenţi Fevarin nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani pentru tratamentul episoadelor depresive majore. Eficacitatea şi siguranţa Fevarin nu au fost stabilite în tratamentul episoadelor depresive majore la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4).

Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC)

Adulţi Doza recomandată pentru iniţierea tratamentului este 50 mg pe zi, timp de 3-4 zile. Doza eficace este cuprinsă de obicei între 100 mg şi 300 mg. Doza trebuie crescută treptat până la obţinerea răspunsului terapeutic adecvat, până la un maxim de 300 mg pe zi (vezi pct. 5.1).

Dozele de până la 150 mg se pot administra ca doză unică, preferabil seara. Este recomandabil ca o doză zilnică totală de peste 150 mg să se administreze în 2 sau 3 prize.

În cazul în care se obţine un răspuns terapeutic adecvat, tratamentul poate fi continuat la o doză ajustată pentru fiecare pacient în parte. Dacă nu se observă nicio înbunătăţire a stării de sănătate a pacientului în decurs de 10 săptămâni de la iniţierea tratamentului, trebuie luată în considerare modificarea schemei de tratament. Deşi nu există studii sistematice care să răspundă la întrebarea cât timp trebuie continuat tratamentul cu fluvoxamină, TOC este o afecţiune cronică şi este rezonabil să se ia în considerare continuarea tratamentului mai mult de 10 săptămâni la pacienţii care răspund la terapie. Ajustarea dozelor trebuie să se facă cu atenţie pentru fiecare pacient în parte, pentru a menţine pacienţii la cea mai mică doză eficace. Necesitatea tratamentului trebuie reevaluată periodic. La pacienţii care au obţinut rezultate bune în urma farmacoterapiei, unii clinicieni recomandă psihoterapia comportamentală concomitent.

Copii şi adolescenţi La copii cu vârsta de peste 8 ani şi adolescenţi, doza iniţială este de 25 mg pe zi, administrată de preferat seara la culcare. Se recomandă creşterea dozei la un interval de 4-7 zile, cu câte 25 mg, în funcţie de tolerabilitate, până la obţinerea dozei eficace. Doza eficace este cuprinsă de obicei între 50 mg şi 200 mg pe zi, doza maximă la copii nu trebuie să depăşească 200 mg pe zi. Se recomandă ca o doză zilnică totală de peste 50 mg să se administreze în două prize. În cazul în care cele două doze nu sunt egale, doza mai mare trebuie administrată seara la culcare.

Simptome de sevraj observate la întreruperea tratamentului cu fluvoxamină Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului. La întreruperea definitivă a tratamentului cu fluvoxamină, doza trebuie redusă treptat pe o perioadă de cel puţin una sau două săptămâni, pentru a reduce riscul apariţiei reacţiilor de sevraj (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.8). Dacă apar simptome intolerabile după o scădere a dozei sau după întreruperea tratamentului, atunci poate fi luată în considerare reluarea dozei prescrise anterior. Ulterior, medicul poate continua să scadă doza, dar într-un ritm mai lent.

Insuficienţă hepatică sau renală Pacienţii care suferă de insuficienţă hepatică sau renală trebuie să înceapă tratamentul cu o doză mică şi să fie atent monitorizaţi.

Mod de administrare Comprimatele de fluvoxamină trebuie înghiţite cu apă şi fără să fie mestecate.

Text oficial · Prospect · pct. 3RCP · pct. 4.2
  • dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la fluvoxamină sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la punctul 6);
  • dacă utilizaţi medicamente denumite inhibitori ai monoaminooxidazei (IMAO), sau le-aţi luat în ultimele două săptămâni; medicul dumneavoastră vă va sfătui cum trebuie să începeţi să utilizaţi Fevarin după ce aţi întrerupt tratamentul cu IMAO; acest medicament este uneori prescris pentru tratamentul depresiei sau al anxietăţii;
  • dacă utilizaţi tizanidină, un medicament utilizat adesea ca un relaxant muscular;
  • dacă utilizaţi pimozidă, un medicament neuroleptic utilizat în tratamentul schizofreniei și al altor boli psihice;
  • dacă alăptaţi.

Dacă oricare dintre cele de mai sus se aplică în cazul dumneavoastră, nu utilizaţi Fevarin şi discutaţi cu medicul dumneavoastră.

Hipersensibilitate la maleat de fluvoxamină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Comprimatele Fevarin sunt contraindicate în asociere cu tizanidină şi inhibitori ai monoaminooxidazei (IMAO) (vezi pct. 4.5).

Tratamentul cu fluvoxamină se poate iniţia:

  • după două săptămâni de la întreruperea tratamentului cu un IMAO ireversibil sau
  • a doua zi după întreruperea tratamentului cu un IMAO reversibil (de exemplu: moclobemid, linezolid).

Trebuie să treacă cel puţin o săptămână între întreruperea tratamentului cu fluvoxamină şi iniţierea tratamentului cu orice IMAO.

Comprimatele Fevarin nu trebuie utilizate în asociere cu pimozida (vezi pct. 4.5).

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.3

Atenționări & precauții

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.4

Înainte să utilizaţi Fevarin, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului:

  • dacă aţi avut recent un atac de cord;
  • dacă sunteţi gravidă, sau aţi putea fi gravidă;
  • dacă aveţi epilepsie;
  • dacă aveţi antecedente de probleme de sângerare sau dacă utilizaţi în mod regulat medicamente care cresc riscul de sângerare, precum calmante obişnuite, sau dacă sunteți gravidă (vezi „Sarcina”);
  • dacă aveţi diabet zaharat;
  • dacă urmaţi un tratament cu terapie electroconvulsivantă (TEC);
  • dacă aţi suferit vreodată de manie (un sentiment de exaltare sau de supra-excitare);
  • dacă aveţi probleme hepatice sau renale;
  • dacă aveţi mai puţin de 18 ani (vezi, de asemenea, pct. 3,,Cum să utilizaţi Fevarin”);
  • dacă luați preparate care conțin opioide, cum ar fi buprenorfină sau buprenorfină / naloxonă, deoarece aceste produse luate în asociere cu Fevarin pot duce la apariția sindromului serotoninergic, o afecțiune care vă poate pune viața în pericol (pentru simptome, vezi pct. 4 „Reacții adverse posibile”), vezi de asemenea „Fevarin împreună cu alte medicamente”.

Dacă oricare dintre cele de mai sus se aplică în cazul dumneavoastră, medicul dumneavoastră vă va spune dacă este sigur pentru dumneavoastră să începeţi să utilizaţi Fevarin.

Ocazional, pot să apară sau se pot accentua, sentimente de nelinişte, de exemplu, nu puteţi rămâne aşezat sau nemişcat (akatizie) în timpul primelor câteva săptămâni de tratament cu Fevarin, până când se instalează efectul antidepresiv. Spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă aveţi aceste simptome. Ulterior, poate fi utilă o ajustare a dozei.

Au fost raportate reacții adverse cutanate severe la utilizarea Fevarin. Încetați să luați Fevarin și contactați imediat un medic dacă dezvoltați o erupție sau leziuni ale mucoaselor. Erupțiile severe pot include eczeme, începând de la extremități, de obicei de ambele părți ale corpului și evoluând în cercuri concentrice sub formă de țintă (eritem polimorf), erupție generalizată cu vezicule și exfolierea pielii, mai ales în jurul gurii, nasului, ochilor și organelor genitale (sindrom Stevens-Johnson), exfolierea pielii pe porțiuni mari (mai mult de 30% din suprafața corpului – necroliză epidermică toxică).

Medicamentele precum Fevarin (așa numitele ISRS) pot cauza simptome de disfuncție sexuală (vezi pct. 4). În unele cazuri, aceste simptome s-au menținut după oprirea tratamentului.

Gânduri de sinucidere şi agravarea stării dumneavoastră de depresie sau a tulburării de anxietate Dacă suferiţi de depresie şi/sau de tulburare de anxietate, este posibil ca uneori să aveţi gânduri de auto-vătămare sau de sinucidere. Acestea se pot accentua la începerea tratamentului cu antidepresive, deoarece aceste medicamente au nevoie de timp pentru a-şi face efectul, de obicei aproximativ două săptămâni, iar uneori chiar mai mult.

Este mai probabil să aveţi astfel de gânduri:

  • dacă aţi avut anterior gânduri de sinucidere sau auto-vătămare;
  • dacă sunteţi un adult tânăr. Informaţiile obţinute din studiile clinice au indicat un risc crescut de comportament suicidar la adulţii cu vârsta sub 25 de ani cu afecţiuni psihice, care au fost trataţi cu un antidepresiv.

Dacă, în orice moment, aveţi gânduri de auto-vătămare sau de sinucidere, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau mergeţi la spital imediat.

Poate fi util să spuneţi unui prieten apropiat sau unei rude că suferiţi de depresie sau de tulburare de anxietate şi să le cereţi să citească acest prospect. Puteţi să le cereţi să vă spună dacă ei consideră că starea dumneavoastră de depresie sau anxietate s-a agravat, sau dacă sunt îngrijoraţi de modificările apărute în comportamentul dumneavoastră.

Spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă aveţi orice gânduri sau sentimente care vă neliniştesc.

Suicid/ideaţie suicidară sau agravarea stării clinice Depresia se asociază cu un risc crescut de ideaţie suicidară, auto-vătămare şi suicid (evenimente legate de suicid). Acest risc persistă până la apariţia unei remisiuni semnificative. Deoarece ameliorarea poate să nu apară în timpul primelor câteva săptămâni sau mai mult de tratament, pacienţii trebuie monitorizaţi îndeaproape până la apariţia acestei ameliorări. Experienţa clinică generală demonstrează că riscul de suicid poate creşte în stadiile iniţiale ale recuperării.

Alte afecţiuni psihice pentru care Fevarin este prescris pot fi, de asemenea, asociate cu un risc crescut de evenimente legate de suicid. În plus, aceste afecţiuni pot fi comorbide cu tulburarea depresivă majoră. Prin urmare, şi în cazul tratamentului pacienţilor cu alte afecţiuni psihice, aceştia trebuie monitorizaţi îndeaproape.

Pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid sau cei care prezintă un grad semnificativ de ideaţie suicidară înainte de începerea tratamentului, sunt cunoscuţi a prezenta un risc crescut de gânduri suicidare sau tentative de suicid şi trebuie să beneficieze de o monitorizare atentă în timpul tratamentului.

Tratamentul medicamentos trebuie însoţit de o supraveghere atentă a pacienţilor şi, în special, a celor cu risc crescut, mai ales în perioada de început a tratamentului şi după modificarea dozei.

Pacienţii (şi persoanele care îngrijesc pacienţii) trebuie atenţionaţi cu privire la necesitatea de a monitoriza orice alterare a stării clinice, apariţia comportamentului sau a gândurilor suicidare şi a modificărilor neobişnuite ale comportamentului şi, în cazul apariţiei acestor simptome, să solicite imediat asistenţă medicală.

Copii şi adolescenţi Fluvoxamina nu trebuie utilizată în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani, cu excepţia pacienţilor cu tulburare obsesiv-compulsivă. Din cauza lipsei datelor provenite din experienţa clinică, utilizarea fluvoxaminei la copii pentru tratamentul depresiei nu este recomandată. Comportamente asociate cu suicidul (tentativă de suicid şi gânduri suicidare) şi cu ostilitatea (predominant agresivitate, comportament opoziţional şi furie) au fost mai frecvent observate în studiile clinice la copii şi adolescenţi trataţi cu antidepresive comparativ cu cei trataţi cu placebo. În cazul în care, pe baza necesităţii clinice, se ia totuşi decizia de a utiliza acest medicament, pacientul trebuie monitorizat cu atenţie pentru apariţia simptomelor suicidare. În plus, nu sunt disponibile date de siguranţă pe termen lung la copii şi adolescenţi în ceea ce priveşte creşterea, maturizarea şi dezvoltarea cognitivă şi comportamentală.

Adulţi tineri (cu vârsta cuprină între 18 şi 24 de ani)

O meta-analiză a studiilor clinice controlate placebo, cu medicamente antidepresive la pacienţi adulţi cu tulburări psihice, a arătat un risc crescut de comportament suicidar în cazul medicamentelor antidepresive comparativ cu placebo, la pacienţii cu vârsta sub 25 de ani.

Vârstnici La pacienţii vârstnici, datele disponibile nu arată nicio informaţie privind diferenţe semnificative clinic, la dozele zilnice uzuale, comparativ cu subiecţii mai tineri. Cu toate acestea, creşterea dozei trebuie să se facă mai lent la pacienţii vârstnici, iar administrarea trebuie să se facă întotdeauna cu precauţie.

Acatizia/neliniştea psihomotorie Utilizarea fluvoxaminei a fost asociată cu apariţia acatiziei, caracterizată printr-o stare de nelinişte subiectiv neplăcută sau deranjantă şi prin nevoia de mişcare, însoţită adesea de incapacitatea de a rămâne aşezat sau nemişcat. Aceasta este cel mai probabil să apară în primele câteva săptămâni de tratament. La pacienţii care dezvoltă aceste simptome, creşterea dozei poate fi dăunătoare.

Insuficienţă renală şi hepatică Pacienţii care suferă de insuficienţă hepatică sau renală trebuie să înceapă tratamentul cu o doză mică şi să fie monitorizaţi atent.

Tratamentul cu fluvoxamină a fost rareori asociat cu o creştere a enzimelor hepatice, însoţită în general de simptome clinice. În astfel de cazuri, tratamentul trebuie întrerupt.

Tulburări ale sistemului nervos Deşi în studiile la animale fluvoxamina nu a avut proprietăţi pro-convulsive, se recomandă prudenţă atunci când medicamentul este administrat la pacienţii cu antecedente de tulburări convulsive. Fluvoxamina trebuie evitată la pacienţii cu epilepsie instabilă, iar pacienţii cu epilepsie controlată trebuie monitorizaţi cu atenţie. Tratamentul cu fluvoxamină trebuie întrerupt dacă apar convulsii sau dacă creşte frecvenţa convulsiilor.

În cazuri rare, s-a raportat apariţia unui sindrom serotoninergic sau a evenimentelor de tip sindrom neuroleptic malign în asociere cu tratamentul cu fluvoxamină, mai ales atunci când este administrată în asociere cu alte medicamente serotoninergice şi/sau neuroleptice sau în asociere cu medicamente opiacee / opioide (de exemplu, buprenorfina) sau în asociere cu combinația în doză fixă buprenorfină / naloxonă. Deoarece aceste sindroame pot conduce la afecţiuni cu potenţial letal, tratamentul cu fluvoxamină trebuie întrerupt în cazul în care apar astfel de evenimente (caracterizate prin asociere de simptome precum hipertermie, rigiditate, mioclonii, instabilitate vegetativă cu posibile fluctuaţii rapide ale semnelor vitale, modificări ale statusului mental incluzând confuzie, iritabilitate, agitaţie extremă progresând către delir şi comă) şi trebuie iniţiat tratament simptomatic de susţinere.

Tulburări metabolice şi de nutriţie Ca şi în cazul altor ISRS, a fost raportată rar hiponatremie şi este aparent reversibilă la întreruperea fluvoxaminei. Unele cazuri au fost probabil datorate sindromului de secreţie inadecvată de hormon antidiuretic. Majoritatea raportărilor au fost la pacienţi vârstnici.

În special în primele etape ale tratamentului, controlul glicemic poate fi perturbat (de exemplu: hiperglicemie, hipoglicemie, scăderea tolereanței la glucoză). În cazul în care fluvoxamina este administrată pacienților cu diabet zaharat, poate fi necesară ajustarea dozei medicamentelor anti-diabetice.

Greaţa, însoţită uneori de vărsături, este simptomul cel mai frecvent observat în asociere cu tratamentul cu fluvoxamină. De obicei, acest efect secundar se diminuează în primele două săptămâni de tratament.

Tulburări oculare La asocierea fluvoxaminei cu ISRS-uri a fost raportată midriaza. Prin urmare, trebuie manifestată precauție la prescrierea fluvoxaminei în cazul pacientilor cu presiune intraoculară crescută sau în cazul celor cu risc de glaucom acut cu unghi închis.

Tulburări hematologice La administrarea ISRS s-au raportat tulburări hemoragice cutanate, cum ar fi echimoză, purpură, precum şi alte manifestări hemoragice, cum ar fi hemoragie gastro-intestinală sau hemoragie genitală, ISRS/ISRN pot crește riscul de hemoragie postpartum (vezi pct. 4.6, 4.8). Se recomandă prudenţă la pacienţii care sunt în tratament cu ISRS, în special la pacienţii vârstnici şi la pacienţii care utilizează concomitent medicamente care afectează funcţia plachetară (de exemplu, antipsihotice atipice şi fenotiazine, majoritatea ATC, acid acetilsalicilic, AINS) sau medicamente care cresc riscul de sângerare, precum şi la pacienţii cu antecedente de sângerare şi la cei cu afecţiuni predispozante (de exemplu, trombocitopenie sau tulburări de coagulare).

Tulburări cardiace Fluvoxamina nu trebuie administrată concomitent cu terfenadină, astemizol sau cisapridă deoarece pot creşte concentraţiile plasmatice, având ca rezultat un risc crescut de prelungire a intervalului QT/torsada vârfurilor.

Fluvoxamina poate cauza o scădere nesemnificativă a bătăilor inimii (2-6 bătăi pe minut).

Datorită lipsei experienţei clinice, se recomandă o atenţie deosebită în contextul infarctului miocardic post-acut.

Efecte dermatologice Reacții adverse cutanate severe, unele letale, incluzând eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson și necroliză epidermică toxică, au fost raportate în asociere cu fluvoxamina (vezi pct. 4.8). Pacienții prezintă cel mai mare risc de apariție a acestor reacții adverse la începutul tratamentului. Dacă apar reacții cutanate, fluvoxamina trebuie întreruptă imediat, iar pacientul trebuie monitorizat cu atenție.

Terapia electroconvulsivantă (TEC) Experienţa clinică în ceea ce priveşte administrarea concomitentă de fluvoxamină şi TEC este limitată, prin urmare, se recomandă prudenţă.

Disfuncție sexuală Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) pot cauza simptome de disfuncție sexuală (vezi pct. 4.8). Au existat raportări privind disfuncție sexuală de lungă durată, în care simptomele s-au menținut chiar dacă administrarea ISRS a fost întreruptă.

Simptome de sevraj observate la întreruperea tratamentului cu fluvoxamină Este posibil ca la întreruperea tratamentului cu fluvoxamină să apară simptome de sevraj, cu toate că studiile preclinice şi clinice disponibile nu sugerează că acest tratament poate produce dependenţă. În studiile clinice, evenimentele adverse observate la întreruperea tratamentului au apărut la aproximativ 12% dintre pacienţii trataţi cu fluvoxamină, incidenţă similară cu cea observată la pacienţii care au luat placebo. Riscul apariţiei simptomelor de sevraj poate fi dependent de mai mulţi factori, inclusiv de durata şi doza tratamentului şi de ritmul de reducere a dozei.

Reacţiile cel mai frecvent raportate sunt: ameţeli, tulburări senzoriale (inclusiv parestezii, tulburări de vedere şi senzaţii de şoc electric), tulburări ale somnului (inclusiv insomnie şi vise intense), agitaţie şi anxietate, iritabilitate, confuzie, instabilitate emoţională, greaţă şi/sau vărsături şi diaree, transpiraţii şi palpitaţii, cefalee şi tremor. În general, aceste simptome sunt uşoare până la moderate, cu toate acestea, la unii pacienţi acestea pot fi de intensitate gravă. Acestea apar de obicei în primele câteva zile de la întreruperea tratamentului, dar, foarte rar s-au raportat astfel de simptome la pacienţii care au omis accidental o doză. În general, aceste simptome sunt auto-limitante şi dispar de obicei în decurs de 2 săptămâni, chiar dacă la unele persoane acestea pot fi prelungite (2-3 luni sau mai mult). Prin urmare, se recomandă ca la întreruperea tratamentului, fluvoxamina să fie redusă treptat pe o perioadă de câteva săptămâni sau luni, în funcţie de necesităţile pacientului (vezi „Simptome de sevraj observate la întreruperea tratamentului cu fluvoxamină”, pct. 4.2).

Manie/Hipomanie Fluvoxamina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu antecedente de manie/hipomanie. Tratamentul cu fluvoxamină trebuie întrerupt la orice pacient care intră într-o fază maniacală.

Informații referitoare la excipienți Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic „nu conţine sodiu”.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.4
  • Nu trebuie să începeţi să utilizaţi un tratament naturist pe bază de sunătoare în timp ce sunteţi în tratament cu Fevarin, deoarece acest lucru poate conduce la o creştere a reacţiilor adverse. Dacă utilizaţi deja sunătoare atunci când începeţi tratamentul cu Fevarin, întrerupeţi utilizarea preparatelor care conţin sunătoare şi spuneţi medicului dumneavoastră la următoarea vizită.
  • Dacă aţi luat un medicament pentru tratamentul depresiei sau al anxietăţii în ultimele două săptămâni, sau dacă suferiţi de schizofrenie, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul.

Medicul dumneavoastră sau farmacistul vor verifica dacă utilizaţi alte medicamente pentru tratamentul depresiei sau al altor afecţiuni asociate, iar aceste medicamente pot include:

  • benzodiazepine;
  • antidepresive triciclice şi neuroleptice;
  • neuroleptice sau anti-psihotice;
  • litiu;
  • triptofan;
  • inhibitori ai monoaminooxidazei (IMAO), precum moclobemid, inclusiv linezolid;
  • pimozidă;
  • ramelteon, utilizat în tratamentul insomniei;
  • inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), precum citalopram.

Medicul dumneavoastră vă va spune dacă este sigur pentru dumneavoastră să începeţi să utilizaţi Fevarin.

De asemenea, trebuie să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă aţi luat oricare dintre medicamentele enumerate mai jos:

  • aspirină (acid acetilsalicilic) sau medicamente de tipul aspirinei, folosite pentru tratamentul durerilor şi al inflamaţiei (artrită);
  • ciclosporină, utilizată pentru a reduce activitatea sistemului imunitar;
  • metadonă, utilizată pentru tratamentul simptomelor de durere şi de sevraj;
  • mexiletină, utilizată pentru tratamentul ritmului cardiac anormal;
  • fenitoină sau carbamazepină, utilizate pentru tratamentul epilepsiei;
  • propranolol, utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale şi al afecţiunilor cardiace;
  • ropinirol, utilizat pentru boala Parkinson;
  • un,,triptan”, utilizat pentru tratamentul migrenelor, precum sumatriptan;
  • terfenadină, utilizată pentru tratamentul alergiilor; Fevarin nu trebuie utilizat împreună cu terfenadină;
  • astemizol, utilizat în tratamentul alergiilor;
  • cisapridă, utilizată pentru a stimula motilitatea stomacului şi a intestinului subţire;
  • sildenafil, utilizat pentru tratamentul disfuncţiei erectile;
  • teofilină, utilizată pentru tratamentul astmului bronşic şi al bronşitei;
  • preparate opioide, cum ar fi buprenorfină și tramadol (analgezice) sau buprenorfină / naloxonă;
  • warfarină, nicumalonă sau orice alt medicament utilizat pentru a preveni formarea cheagurilor de sânge;
  • tacrină, utilizată în tratamenul demenţei uşoare moderate şi în boala Alzheimer;
  • promedicamente precum clopidogrel.

Dacă utilizaţi sau aţi utilizat recent oricare dintre medicamentele enumerate mai sus şi nu aţi discutat deja aceste aspecte cu medicul dumneavoastră, reveniţi la medicul dumneavoastră şi întrebaţi ce trebuie să faceţi. Poate fi necesară modificarea dozei dumneavoastră sau este posibil să primiţi un alt medicament.

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi sau aţi utilizat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală. Acestea includ medicamente pe bază de plante.

Fevarin împreună cu alimente, băuturi şi alcool

  • Nu consumaţi alcool etilic dacă utilizaţi acest medicament. Acest lucru se datorează faptului că alcoolul acţionează împreună cu Fevarin şi poate cauza somnolenţă şi instabilitate.
  • Dacă în mod normal consumaţi mult ceai, cafea şi băuturi răcoritoare ce conţin cofeină, este posibil să aveţi simptome precum tremuratul mâinilor, senzaţie de rău, bătăi rapide ale inimii (palpitaţii), agitaţie şi tulburări ale somnului (insomnie). Dacă reduceţi consumul de cofeină, este posibil ca aceste simptome să dispară.

Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a utiliza orice medicament.

Inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) Fluvoxamina nu trebuie utilizată în asociere cu IMAO, inclusiv linezolid, datorită riscului de sindrom serotoninergic (vezi pct. 4.3).

Efectul fluvoxaminei asupra metabolismului oxidativ al altor substanțe Fluvoxamina poate inhiba metabolismul substanțelor metabolizate prin intermediul izoenzimelor citocromului P450. Studiile in vivo și in vitro au demonstrat un efect puternic inhibitor asupra CYP1A2 și CYP2C19, şi într-o mai mică măsură asupra CYP3A4 și CYP2C.

Medicamentele care sunt în mare parte metabolizate prin intermediul acestor izoenzime, în cazul administrării concomitente cu fluvoxamină, pot avea concentraţii plasmatice ale substanțelor active/metabolit mai mari sau mai mici (de exemplu, în cazul promedicamentelor precum Clopidogrel). La inițierea terapiei concomitente a fluvoxaminei cu aceste medicamente trebuie ajustată sau redusă doza până la limita minimă. Acest lucru este deosebit de relevant pentru medicamentele cu un indice terapeutic îngust.

Ramelteon Atunci când s-au administrat comprimate filmate de maleat de fluvoxamină de 100 mg de două ori pe zi, timp de 3 zile, înainte să se administreze comprimate cu eliberare imediată de ramelteon în doză unică de 16 mg concomitent cu comprimate filmate de maleat de fluvoxamină, ASC pentru ramelteon a crescut de aproximativ 190 de ori şi Cmax a crescut de aproximativ 70 de ori, comparativ cu administrarea separată de ramelteon.

Medicamente cu indice terapeutic îngust Administrarea concomitentă a fluvoxaminei și medicamentelor cu indice terapeutic îngust (precum: tacrină, teofilină, metadonă, mexiletină, fenitoină, carbamazepină și ciclosporină) trebuie atent monitorizată, dacă aceste medicamente sunt metabolizate exclusiv sau printr-o combinație a izoenzimelor CYP inhibate de fluvoxamină.

Dacă este necesar, se recomandă ajustarea dozei acestor medicamente.

Din cauza indicelui terapeutic îngust al pimozidei și a capacității sale cunoscute de a prelungi intervalul QT, utilizarea concomitentă a pimozidei cu fluvoxamina este contraindicată – vezi pct. 4.3.

Antidepresivele triciclice și neuroleptice Atunci când sunt administrate împreună cu fluvoxamină, s-a raportat o creştere a concentraţiilor plasmatice, anterior stabile, ale acelor antidepresive triciclice (de exemplu, clomipramină, imipramină, amitriptilină) şi neuroleptice (de exemplu, clozapină, olanzapină, quetiapină) care sunt în mare parte metabolizate prin izoenzima 1A2 a citocromului P450. În cazul în care este iniţiat tratamentul cu fluvoxamină, trebuie luată în considerare o scădere a dozei acestor medicamente.

Benzodiazepine În cazul utilizării concomitente cu fluvoxamină, concentraţiile plasmatice ale benzodiazepinelor metabolizate prin oxidare (de exemplu triazolam, midazolam, alprazolam şi diazepam) pot să crească. Doza acestor benzodiazepine trebuie redusă în timpul utilizării concomitente cu fluvoxamina.

Creşterea concentrației plasmatice indusă de fluvoxamină asupra altor medicamente Deoarece concentraţiile plasmatice ale ropinirol pot creşte în asociere cu fluvoxamina, crescând astfel riscul de supradozaj, pot fi necesare supravegherea şi reducerea dozei de ropinirol în timpul tratamentului cu fluvoxamină şi după întreruperea acestuia. Poate fi necesară reducerea dozei de propranolol, deoarece concentrațiile plasmatice ale propranolol cresc în cazul utilizării concomitente cu fluvoxamina. Atunci când se utilizează împreună cu fluvoxamina, concentraţiile plasmatice ale warfarinei cresc semnificativ, iar timpul de protrombină se prelungeşte.

Amplificarea reacțiilor adverse indusă de asocierea fluvoxaminei cu alte medicamente În cazul utilizării concomitente a fluvoxaminei cu tioridazină s-au raportat cazuri izolate de toxicitate cardiacă. În cazul utilizării concomitente cu fluvoxamina, concentrațiile plasmatice de cafeină pot să crească. Astfel, pacienții care consumă cantități mari de băuturi ce conțin cafeină și, în cazul în care apar efecte adverse ale cafeinei (precum tremor, palpitații, greață, agitație, insomnie), trebuie să reducă aportul acestor băuturi în timpul tratamentului cu fluvoxamină.

Terfenadină, astemizol, cisapridă, sildenafil: (vezi, de asemenea, pct. 4.4).

Glucuronidare Fluvoxamina nu influențează concentraţiile plasmatice ale digoxinei.

Excreţia renală Fluvoxamina nu influenţează concentraţiile plasmatice ale atenolol.

Interacţiuni farmacodinamice Efectele serotoninergice ale fluvoxaminei pot fi potenţate atunci când este utilizată concomitent cu alte medicamente serotoninergice (inclusiv preparate opioide, de exemplu: tramadol, buprenorfină, buprenorfină/naloxonă; triptani, linezolid, ISRS şi preparate pe bază de sunătoare) și pot duce la o afecțiune care poate pune viața în pericol (vezi, de asemenea, pct. 4.4).

Fluvoxamina a fost utilizată în asociere cu litiul în tratamentul pacienţilor grav bolnavi, rezistenţi la medicamente. Cu toate acestea, litiul (şi, eventual şi triptofanul) potenţează efectele serotoninergice ale fluvoxaminei. Această asociere trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu depresie severă, rezistentă la medicamente. La pacienţii în tratament cu anticoagulante orale şi fluvoxamină, riscul de hemoragie poate să crească şi, prin urmare, aceşti pacienţi trebuie monitorizaţi cu atenţie. Ca şi în cazul altor medicamente psihotrope, pacienţii trebuie sfătuiţi să evite consumul de alcool în timpul tratamentului cu fluvoxamină.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.5

Sarcină, alăptare & fertilitate

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.6

Experienţa în ceea ce priveşte utilizarea fluvoxaminei în timpul sarcinii este limitată. Nu utilizaţi fluvoxamină dacă sunteţi gravidă decât dacă medicul dumneavoastră consideră că este absolut necesar. Dacă utilizaţi în prezent fluvoxamină şi intenţionaţi să rămâneţi gravidă sau să intenţionaţi să fiţi gravidă, vă rugăm să discutaţi cu medicul dumneavoastră pentru a decide dacă un alt medicament este necesar sau oportun.

Dacă luați fluvoxamină spre sfârșitul sarcinii, poate exista un risc crescut de sângerare vaginală abundentă la scurt timp după naștere, mai ales dacă aveți istoric de afecțiuni hemoragice. Medicul dumneavoastră sau moașa trebuie să știe că luați fluvoxamină, astfel încât să vă poată sfătui.

Asiguraţi-vă că asistenta şi/sau medicul dumneavoastră ştiu că sunteţi în tratament cu fluvoxamină. Când sunt administrate în timpul sarcinii, în special în ultimele 3 luni de sarcină, medicamentele precum fluvoxamina pot creşte riscul unei afecţiuni grave la copii, denumită hipertensiune pulmonară persistentă a nou-născutului (HTPP), ceea ce face copilul să respire mai repede şi să aibă aspect cianotic. Aceste simptome apar de obicei în primele 24 de ore după naşterea copilului. Dacă se întâmplă acest lucru copilului dumneavoastră, trebuie să contactaţi imediat asistenta şi/sau medicul.

Nu trebuie să întrerupeţi brusc tratamentul cu fluvoxamină. Dacă utilizaţi fluvoxamină în ultimele 3 luni de sarcină, este posibil ca la naştere copilul dumneavoastră să aibă şi alte simptome în afara problemelor de respiraţie sau a aspectului cianotic, precum incapacitatea de a dormi sau de a se hrăni adecvat, instabilitate termică, stare de rău, plâns accentuat, musculatură rigidă sau flască, letargie, somnolenţă, tremor, spasme sau convulsii. În cazul în care copilul dumneavoastră are oricare dintre aceste simptome la naştere contactaţi imediat medicul dumneavoastră.

Alăptarea Fluvoxamina se elimină în laptele matern. Există riscul unui efect asupra copilului. Prin urmare, trebuie să discutaţi acest aspect cu medicul dumneavoastră, şi el/ea va decide dacă trebuie să întrerupeţi alăptarea sau să opriţi tratamentul cu fluvoxamină.

Sarcina Datele epidemiologice au sugerat că utilizarea inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) în timpul sarcinii, mai ales în ultimul trimestru de sarcină, poate să crească riscul de hipertensiune pulmonară persistentă la nou-născuţi (HTPP). Riscul observat a fost de aproximativ 5 cazuri la 1000 de sarcini. La populaţia generală apar 1-2 cazuri de HTPP la 1000 de sarcini.

Fevarin nu trebuie utilizat în timpul sarcinii decât dacă starea clinică a femeii necesită tratament cu fluvoxamină.

Datele observaționale indică un risc crescut (mai puțin decât dublu) de hemoragie postpartum în urma expunerii la ISRS/ISRN în luna premergătoare nașterii (vezi pct. 4.4, 4.8).

După utilizarea fluvoxaminei la sfârşitul sarcinii au fost descrise cazuri izolate de simptome de sevraj la nou-născuţi.

După expunerea la ISRS în al treilea trimestru de sarcină, la unii nou-născuţi pot să apară dificultăţi de hrănire şi/sau respiratorii, convulsii, instabilitate termică, hipoglicemie, tremor, tonus muscular anormal, agitaţie, cianoză, iritabilitate, letargie, somnolenţă, vărsături, tulburări de somn şi plâns continuu şi pot necesita spitalizare prelungită.

Alăptarea Fluvoxamina se elimină prin laptele matern în cantităţi mici. Prin urmare, medicamentul nu trebuie utilizat de către femeile care alăptează.

Fertilitatea Studiile la animale privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere au arătat că Fevarin afectează fertilitatea masculină şi feminină. Limita de siguranţă pentru acest efect nu a fost identificată. Nu se cunoaşte relevanţa acestor observaţii la om (vezi pct. 5.3).

Fevarin nu trebuie utilizat la pacienţii care încearcă să conceapă un copil decât dacă starea clinică a pacientului necesită tratament cu fluvoxamină.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.6

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Frecvenţele reacţiilor adverse observate sunt definite astfel:

foarte frecvente afectează mai mult de 1 utilizator din 10 frecvente afectează mai mult de 1 utilizator din 100 mai puţin frecvente afectează mai mult de 1 utilizator din 1000 rare afectează mai mult de 1 utilizator din 10000 foarte rare afectează mai puţin de 1 utilizator din 10000 cu frecvenţă necunoscută care nu poate fi estimată din datele disponibile

Reacţiile adverse asociate cu acest tip de medicament

Ocazional, pot să apară sau se pot accentua gândurile de sinucidere sau de auto-vătămare în primele câteva săptămâni de tratament cu Fevarin, până când se instalează efectul antidepresiv.

Spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă aveţi orice gânduri sau sentimente care vă neliniştesc.

Dacă aveţi mai multe simptome în acelaşi timp, s-ar putea să aveţi una din următoarele afecţiuni rare:

  • Sindrom serotoninergic: dacă aveţi transpiraţii, rigiditate musculară sau spasme musculare, instabilitate, confuzie, iritabilitate sau agitaţie extremă;
  • Sindrom neuroleptic malign: dacă aveţi rigiditate musculară, temperatură ridicată, confuzie şi alte simptome asociate;
  • SIADH: dacă aveţi senzaţie de slăbiciune sau confuzie şi dacă aveţi rigiditate, dureri sau spasme musculare;
  • Reacții adverse cutanate severe, cum ar fi erupții cutanate sau roșeață, incluzând eczeme, începând de la extremități, de obicei de ambele părți ale corpului și evoluând în cercuri concentrice sub formă de țintă (eritem polimorf), erupție generalizată cu vezicule și exfolierea pielii, mai ales în jurul gurii, nasului, ochilor și organelor genitale (sindrom Stevens-Johnson), exfolierea pielii pe porțiuni mari (mai mult de 30% din suprafața corpului – necroliză epidermică toxică). Frecvența acestor reacții adverse nu este cunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).

Încetaţi să utilizaţi Fevarin şi contactaţi imediat medicul dumneavoastră.

În cazul în care vă apar pe piele vânătăi sau pete purpurii neobişnuite sau dacă aţi vărsat sânge sau dacă aţi avut un scaun cu sânge, adresaţi-vă medicului dumneavoastră pentru recomandări.

Întreruperea fluvoxaminei (în special dacă se face brusc) determină, de obicei, simptome de sevraj (vezi pct. 3, simptome de sevraj).

Uneori, pacienţii pot avea o uşoară senzaţie de greaţă pe măsură ce Fevarin începe să-şi facă efectul. Deşi senzaţia de greaţă este neplăcută, aceasta ar trebui să treacă repede dacă continuaţi să luaţi comprimatele aşa cum v-au fost prescrise. Aceasta poate dura câteva săptămâni.

Reacţii adverse asociate în mod specific cu Fevarin

Reacţii adverse frecvente:

  • agitaţie;
  • anxietate;
  • constipaţie;
  • diaree;
  • dificultăţi de somn (insomnie);
  • ameţeli;
  • uscăciunea gurii;
  • accelerarea bătăilor inimii(tahicardie);
  • mişcări rapide şi neregulate ale inimii (palpitaţii);
  • senzaţie de somnolenţă (letargie);
  • stare generală de rău;
  • oboseală (astenie);
  • dureri de cap;
  • anorexie (lipsa poftei de mâncare);
  • nervozitate;
  • dureri de stomac;
  • transpiraţie excesivă;
  • tremor;
  • slăbiciune musculară (astenie);
  • vărsături;
  • greaţă;
  • senzaţie de disconfort digestiv (dispepsie).

Reacţii adverse mai puţin frecvente:

  • reacţii alergice cutanate (inclusiv umflarea feţei, buzelor sau limbii, erupţii cutanate tranzitorii sau mâncărime);
  • stare confuzională;
  • ejaculare întârziată;
  • scăderea tensiunii arteriale în poziţie ortostatică (ameţeli atunci când vă ridicaţi în picioare prea repede);
  • halucinaţii;
  • mişcări involuntare, lipsă de coordonare în mişcare;
  • dureri musculare sau articulare;
  • agresivitate.

Reacţii adverse rare:

  • convulsii;
  • tulburări la nivelul ficatului;
  • manie (un sentiment de exaltare sau de supra-excitare);
  • sensibilitate la lumina naturală;
  • apariţia subită a lactaţiei.

Alte reacţii adverse raportate (cu frecvenţă necunoscută):

  • akatizie (agitaţie, nelinişte psihomotorie);
  • tentativă de sinucidere, comportament suicidar;
  • sindrom serotoninergic, reacții asemănătoare sindromului neuroleptic malign;
  • secreție inadecvată de hormon antidiuretic;
  • tulburări ale gustului (disgeuzie);
  • anorgasmie (imposibilitatea de a atinge orgasmul);
  • pacienţii de sex feminin: tulburări menstruale;
  • sângerare vaginală abundentă la scurt timp după naștere (hemoragie postpartum); pentru mai multe informații, vezi Sarcina la pct. 2;
  • tulburări de micţiune (precum nevoia de a urina frecvent în timpul zilei şi/sau noaptea, absenţa bruscă a controlului asupra urinării în timpul zilei şi/sau noaptea, sau lipsa capacităţii de a urina);
  • parestezii (furnicături sau amorţeală);
  • glaucom (presiune crescută la nivelul ochiului);
  • midriază (dilatarea pupilei);
  • hipoatriemie;
  • hemoragie gastro-intestinală, hemoragie genitală, apariţia unor hematoame şi echimoze (vânătăi);
  • creşterea nivelului hormonului prolactină (un hormon care susţine producerea de lapte la mamele care alăptează);
  • creştere sau scădere în greutate;
  • sindrom de întrerupere, inclusiv sindromul de întrerupere al nou-născutului.

La pacienţii care iau acest tip de medicamente s-a observat un risc crescut de fracturi osoase.

Reacţii adverse legate de tratamentul tulburării obsesiv-compulsive (TOC), la copii şi adolescenţi, cu frecvenţă necunoscută:

  • manie (un sentiment de exaltare şi supra-excitare);
  • agitaţie;
  • convulsii;
  • tulburări ale somnului (insomnie);
  • lipsă de energie (astenie);
  • hiperactivitate (hiperkinezie);
  • apatie (somnolenţă);
  • indigestie.

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Raportarea reacţiilor adverse Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478 – RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.

Încadrarea pe Frecvente Mai puţin Rare Foarte Cu frecvență clase de aparate, frecvente rare necunoscută sisteme şi organe Tulburări psihice Halucinaţii, stare Manie Ideație suicidară confuzională, comportament agresivitate suicidar Tulburări Hiperprolactinemie, endocrine secreție inadecvată de hormon antidiuretic Tulburări Anorexie Hiponatremie, metabolice și de creștere sau scădere nutriție în greutate Tulburări ale Agitaţie, Tulburări Convulsii Sindrom sistemului nervos nervozitate, extrapiramidale, serotoninergic, anxietate, ataxie reacții asemănătoare insomnie, sindromului somnolenţă, neuroleptic malign, tremor, parestezie, disgeuzie cefalee, și secreție inadecvată ameţeli de hormon antidiuretic, neliniște psihomotorie/ akatizie Tulburări oculare Glaucom, midriază Tulburări Palpitaţii/ cardiace tahicardie

Tulburări Hipotensiune Hemoragie (de ex.: vasculare arterială hemoragie (ortostatică) gastrointestinală, hemoragie genitală, echimoză, purpură) Tulburări gastro- Durere intestinale abdominală, constipaţie, diaree, xerostomie, dispepsie, greaţă, vărsături Tulburări Tulburări hepatobiliare ale funcţiei hepatice Afecţiuni Hiperhidroză, Reacţii cutanate Reacţie de Sindrom Stevens-cutanate şi ale transpiraţii de hipersensibili-fotosensibi- Johnson, ţesutului tate (inclusiv litate Necroliză epidermică subcutanat edem toxică, angioneurotic, Eritem poliform erupţie cutanată tranzitorie, prurit) Tulburări Artralgii, mialgii Fracturi osoase musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Tulburări renale Tulburări de și ale căilor micțiune (inclusiv urinare retenție urinară, incontinență urinară, polachiurie, nicturie și enurezis) Tulburări ale Ejaculare Galactoree Anorgasmie, aparatului genital anormală tulburări menstruale şi sânului (întârziată) (de exemplu: amenoree, hipomenoree, metroragie, menoragie), hemoragie postpartum Tulburări Astenie, stare Sindrom de generale şi la generală de întrerupere, inclusiv nivelul locului de rău sindromul de administrare întrerupere al nou-născutuluiStudiile epidemiologice, efectuate în principal la pacienții cu vârsta de 50 de ani și peste, indică un risc crescut de fracturi osoase la pacienții la care se administrează inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) și antidepresive triciclice (ATC). Nu se cunoaște mecanismul care conduce la acest risc. Frecvența estimată a acestor reacții adverse raportate din supravegherea post-marketing; nu au fost observate în studiile clinice controlate cu placebo.Acest eveniment a fost raportat pentru clasa terapeutică a ISRS/ISRN (vezi pct. 4.4, 4.6).

Simptome de sevraj observate la oprirea tratamentului cu fluvoxamină Întreruperea tratamentului cu fluvoxamină (în special dacă se face brusc) conduce frecvent la simptome de sevraj. Prin urmare, se recomandă ca atunci când tratamentul cu fluvoxamină nu mai este necesar, întreruperea să se facă treptat, prin reducerea progresivă a dozei (vezi pct. 4.2 Doze și mod de administrare şi pct. 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478 – RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

Text oficial · Prospect · pct. 4RCP · pct. 4.8

Compoziție & excipienți

Prospect · pct. 6 RCP · pct. 2 + 6.1

Ce conţine Fevarin 100 mg

Substanţa activă este maleatul de fluvoxamină. Fiecare comprimat filmat conţine maleat de fluvoxamină 100 mg. Celelalte componente sunt:

nucleu Manitol (E 421) Amidon de porumb Amidon pregelatinizat Stearil fumarat de sodiu Dioxid de siliciu coloidal anhidru

film Hipromeloză 4-6 mPa.s Macrogol 6000 Talc Dioxid de titan (E 171)

Cum arată Fevarin şi conţinutul ambalajului Comprimate filmate ovale, biconvexe, de culoare albă, având pe una din fețe o linie mediană, fiind inscripţionate cu,,313” de o parte şi de alta a acestuia şi având lungimea de 15 mm şi lăţimea de 8 mm. Comprimatele pot fi divizate în două jumătăți egale.

Medicamentul este ambalat în cutii cu 2 blistere din PVC/PVdC a câte 15 comprimate filmate. Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă

VIATRIS HEALTHCARE LIMITED Damastown Industrial Park, Mulhuddart, Dublin 15, Dublin, Irlanda

Fabricantul MYLAN LABORATORIES S.A.S. Route de Belleville, Lieu-dit Maillard 01400 Châtillon-sur-Chalaronne, Franţa sau RECIPHARM PARETS S.L.U. C/ Ramón y Cajal, 2 08150 Parets del Vallès (Barcelona), Spania

Pentru orice informaţii despre acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţii locali ai deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă.

Acest prospect a fost revizuit în Mai, 2025.

Alte surse de informaţii Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro/.

Fevarin 50 Fiecare comprimat filmat conţine maleat de fluvoxamină 50 mg.

Fevarin 100 Fiecare comprimat filmat conţine maleat de fluvoxamină 100 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Nucleu: Manitol (E 421) Amidon de porumb Amidon pregelatinizat Stearil fumarat de sodiu Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Film: Hipromeloză (4-6 mPa.s) Macrogol 6000 Talc Dioxid de titan (E 171)

maleat de fluvoxamină 50 mg · substanță activă
Nucleu: · excipient
Manitol (E 421) · excipient
Amidon de porumb · excipient
Amidon pregelatinizat · excipient
Stearil fumarat de sodiu · excipient
Dioxid de siliciu coloidal anhidru · excipient
Hipromeloză (4-6 mPa.s) · excipient
Macrogol 6000 · excipient
Talc · excipient
Dioxid de titan (E 171) · excipient
Text oficial · Prospect · pct. 6RCP · pct. 2 + 6.1

Păstrare & valabilitate

Prospect · pct. 5 RCP · pct. 6.3 + 6.4

Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.

Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

3 ani.

A se păstra la temperaturi sub 25°C.

Text oficial · Prospect · pct. 5RCP · pct. 6.3 + 6.4

Ambalaje

Cutie cu 2 blist. PVC/PVDC x 15 compr. film. · 8835/2016/01

Documente oficiale