N03AG01 · Antiepileptice derivati de acizi grasi Prescripție, valabilă 6 luni

Orfiril Long 500 mg

Minicompr. eliberare prelungită · DCI: Acidum Valproicum + Saruri

Orfiril long este un medicament utilizat pentru tratamentul crizelor epileptice (medicament antiepileptic) şi al maniei.

Cum citiți informația

De unde vin aceste informații? Pacient = Prospect · Medic = RCP. Ambele aprobate de ANMDMR.

Nu reformulăm liber textul medical. „Pentru pacient” urmează Prospectul; „Pentru medic” urmează Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP). Fiecare secțiune indică documentul-sursă.

Indicații

Prospect · pct. 1 RCP · pct. 4.1

Orfiril long este un medicament utilizat pentru tratamentul crizelor epileptice (medicament antiepileptic) şi al maniei.

Orfiril long este indicat în tratamentul

epilepsiei;
maniei, care vă poate face să vă simţiţi foarte excitat, euforic, agitat, entuziasmat sau hiperactiv. Mania apare în cadrul unei boli denumită „boală bipolară”. Orfiril long poate fi administrat atunci când nu poate fi utilizat litiul.

Orfiril long este indicat în:

tratamentul tuturor formelor de epilepsie (convulsii parţiale simple şi complexe, secundar generalizate, convulsii epileptice generalizate cum sunt crizele tonico-clonice (grand mal), crize akinetice (petit mal), crizele mioclonice şi alte forme mixte de epilepsie)
tratamentul episoadelor maniacale din boala bipolară, atunci când tratamentul cu litiu este contraindicat sau nu este tolerat. Continuarea tratamentului după episodul maniacal poate fi luată în considerare la pacienţii care au răspuns la tratamentul cu valproat de sodiu în mania acută.

La sugari, valproatul de sodiu este un medicament de primă alegere doar în cazuri excepţionale; el trebuie folosit numai cu precauţie şi după evaluarea atentă a raportului risc potenţial/beneficiu terapeutic şi, dacă este posibil, în monoterapie.

Text oficial · Prospect · pct. 1RCP · pct. 4.1

Dozaj & administrare

Prospect · pct. 3 RCP · pct. 4.2

Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Tratamentul cu Orfiril long trebuie inițiat şi supravegheat de către un medic cu experiență în tratamentul epilepsiei sau tulburării bipolare.

Alimentele nu au nicio influenţă asupra absorbţiei valproatului astfel încât Orfiril long poate fi administrat independent de orarul meselor.

Orfiril long se administrează oral, cu o cantitate suficientă de lichid, uzual în 1- 2 prize. Orfiril long 500 mg, mini-plicuri cu mini-comprimate cu eliberare prelungită se desfac şi se scot mini-comprimatele cu eliberare prelungită. Mini-comprimatele cu eliberare prelungită de Orfiril long pot fi astfel înghiţite cu puţin lichid (de exemplu apă, suc) sau pot fi amestecate cu alimente moi (de exemplu iaurt), care nu se mestecă, sau lichide, de preferinţă carbogazoase. Acest mod de administrare este recomandat în special pentru pacienţii cu dificultăţi de deglutiţie (de exemplu sugari şi copii mici).

În toate aceste situaţii medicamentul nu trebuie mestecat, altfel efectul de eliberare prelungită poate fi afectat.

Părţi nedigerate rămase din mini-comprimatele cu eliberare prelungită pot apărea în fecale. Aceasta nu influenţează eficacitatea Orfiril long.

Orfiril long este disponibil în diverse concentraţii, ceea ce permite creşterea treptată a dozei, precum şi stabilirea cu exactitate a dozei de întreţinere.

Doza necesară este stabilită de către medicul dumneavoastră. Ea este strict individualizată. Administrarea se face în 1- 2 prize pe zi. Tratamentul cu Orfiril long se începe gradat, cu o doză iniţială mică, unică, în funcţie de tipul şi severitatea tabloului clinic. După aceea, doza este crescută lent până la doza de întreţinere cea mai eficientă, pentru a evita apariţia reacţiilor adverse.

Durata administrării diferă de la un pacient la altul şi va fi stabilită de către medic. În general, tratamentul este de lungă durată. Nu este permis să modificaţi tratamentul sau dozele fără a consulta medicul în prealabil, pentru a nu periclita reuşita tratamentului.

Dacă aveţi impresia că efectul Orfiril long este prea slab sau prea puternic, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Manie Doza zilnică trebuie stabilită şi controlată în mod individual de către medicul dumneavoastră.

Doza iniţială Doza iniţială zilnică recomandată este de 750 mg.

Doza medie zilnică Dozele zilnice recomandate sunt cuprinse, de obicei, între 1000 mg şi 2000 mg.

Dacă luaţi mai mult Orfiril long decât trebuie Dacă aţi luat mai multe doze de Orfiril long decât trebuia, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau mergeţi la cel mai apropiat spital.

În caz de supradozaj cu Orfiril long, principale semne şi simptome prezente constau într-o exacerbare a reacţiilor adverse. Nu există un antidot specific. Tratamentul este simptomatic, în funcţie de starea clinică a pacientului şi se realizează în spital sub atenta supraveghere a medicului, într-o secţie de terapie intensivă.

Dacă uitaţi să luaţi Orfiril long Dacă aţi uitat să luaţi o doză de Orfiril long la timp, luaţi imediat ce vă aduceţi aminte. Totuşi, dacă este timpul pentru doza următoare, săriţi peste doza uitată şi reveniţi la schema de administrare obişnuită. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată. Este important să luaţi fiecare doză aşa cum v-a recomandat medicul.

Dacă încetaţi să luaţi Orfiril long Nu întrerupeţi tratamentul cu Orfiril long mai devreme de perioada recomandată de medic. În cazul în care apar intoleranţe sau modificări ale simptomelor bolii dumneavoastră consultaţi-vă medicul dumneavoastră înainte de a întrerupe tratamentul. Este posibilă reapariţia crizelor epileptice şi eşecul terapeutic în cazul întreruperii premature a tratamentului cu Orfiril long.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Copii de sex feminin, adolescente şi femei cu potențial fertil Administrarea valproatului trebuie inițiată și supravegheată de către un medic cu experiență în tratamentul epilepsiei sau tulburării bipolare. Valproatul nu trebuie utilizat la copii de sex feminin, adolescente și la femei cu potențial fertil, cu excepția cazului în care alte tratamente nu sunt eficace sau nu sunt tolerate. Valproatul este prescris și eliberat din farmacie conform cu Programul de prevenire a sarcinii pentru valproat (pct. 4.3 și 4.4). Este de preferat ca valproatul să fie prescris în monoterapie și în doza minimă eficace, iar, dacă este posibil, într-o formă farmaceutică cu eliberare prelungită. Doza zilnică trebuie administrată divizat, în cel puțin două prize (vezi pct.4.6).

Doze Doza zilnică trebuie stabilită în funcţie de vârstă, greutate şi sensibilitate individuală, existând o mare variabilitate interindividuală în ceea ce priveşte sensibilitatea la valproatul de sodiu. Nu există o corelaţie între doza zilnică, concentraţia plasmatică şi efectul terapeutic, astfel încât stabilirea dozei optime se realizează în principal pe baza răspunsului clinic. Determinarea concentraţiei plasmatice a valproatului de sodiu va fi efectuată suplimentar monitorizării clinice atunci când nu se obţine efectul terapeutic dorit sau când se suspectează apariţia efectelor adverse. Eficacitatea terapeutică este obţinută de obicei la concentraţii între 40-100 mg/l (300-700 mol/l). Concentraţia plasmatică optimă variază atât interindividual cât şi intraindividual.

La pacienţii care nu utilizează alte medicamente antiepileptice, pentru a se ajunge la doza optimă, este de preferat ca doza să fie crescută treptat, la intervale de 2-3 zile.

Atunci când se trece de la alte medicamente la Orfiril long sau când acesta este introdus ca tratament suplimentar, înlocuirea/introducerea trebuie să se facă progresiv, astfel încât doza optimă să fie atinsă în momentul în care doza medicamentului utilizat anterior se micşorează şi se întrerupe. Atunci când este necesară, asocierea unui alt medicament antiepileptic trebuie să se facă treptat.

La pacienţii cu insuficienţă renală: este necesară ajustarea dozelor în funcţie de răspunsul clinic, neexistând o corelaţie cu concentraţia plasmatică. La pacienţii cu insuficienţă hepatică: este necesară reducerea dozelor.

Epilepsie: Valproatul de sodiu este de preferat a fi folosit în monoterapie pentru tratamentul epilepsiei. Tratamentul trebuie supravegheat de către un medic specialist, cu experienţă în tratamentul epilepsiei. Dozele trebuie stabilite individual şi monitorizate de către medic, astfel încât să se realizeze prevenirea crizelor convulsive cu cea mai mică doză eficace, în special în timpul sarcinii. Se recomandă o creştere gradată a dozei de valproat de sodiu până la obţinerea dozei eficace, cu ajustarea individuală a schemei de tratament în funcţie de starea clinică a pacientului. În monoterapie, doza iniţială uzuală de valproat de sodiu este de 5 – 10 mg/kg şi zi, crescând cu aproximativ 5 mg/kg/zi la intervale de 4 – 7 zile. Dozele medii zilnice, de întreţinere în tratamentul de lungă durată, stabilite în funcţie de vârstă, sunt:

Copii	30 mg valproat de sodiu/kg
Adolescenţi	25 mg valproat de sodiu/kg
Adulţi şi vârstnici	20 mg valproat de sodiu/kg

		aproximativă
Sugari	3 – 6 luni	5,5 –7,5 kg	150 mg
Sugari	6 – 12 luni	7,5 –10 kg	150 – 300 mg
Copii	1 – 3 ani	10 –15 kg	300 – 450 mg
Copii	3 – 6 ani	15 –20 kg	450 – 600 mg
Copii	6 – 14 ani	20 –40 kg	600 – 1200 mg
Adolescenţi		40 –60 kg	600 – 1500 mg
Adulţi		Peste 60 kg	1200 – 2100 mg

Doza zilnică se poate administra în 1 – 2 prize.

În unele cazuri, eficacitatea maximă se observă numai după 4 – 6 săptămâni. De aceea, dozele zilnice nu trebuie crescute peste valorile medii prea rapid.

Se recomandă următoarele doze: Vârstă Greutate corporală Doză medie în mg/zi

Orfiril long este disponibil în diverse concentraţii, ceea ce permite creşterea treptată a dozei, precum şi stabilirea cu exactitate a dozei de întreţinere. Concentraţia plasmatică în starea de echilibru (măsurată înainte de administrarea primei doze din zi) nu trebuie să depăşească 100 μg/ml. Dacă valproatul de sodiu se administrează în asociere cu un antiepileptic sau ca înlocuitor al unui alt antiepileptic, doza acestuia, în special a fenobarbitalului, trebuie micşorată imediat. Întreruperea medicaţiei precedente (dacă este cazul) se va face gradat. Deoarece efectul inductor enzimatic al altor antiepileptice este reversibil, concentraţia plasmatică a acidului valproic trebuie controlată 4 – 6 săptămâni după întreruperea acestui tratament şi, dacă este necesar, se va reduce doza zilnică.

Adulţi: Doza iniţială recomandată este de 600 mg pe zi crescând cu 200 mg la interval de 3 zile, ajungând la o doză de întreţinere uzuală de 1000-2000 mg/zi (20-30 mg/kg/zi). În cazul unui răspuns terapeutic ineficient doza poate fi crescută până la 2500 mg/zi.

Copii: La copii până la 6 ani trebuie folosit produsul cu cea mai mică concentraţie a substanţei active (a se vedea tabelul anterior).

Un medic specialist (neurolog, neurolog pediatru) trebuie să stabilească pentru fiecare pacient în parte ajustarea treptată a dozei Orfiril long, durata de tratament şi întreruperea tratamentului. Durata tratamentului depinde de indicaţia şi de reacţia de răspuns individuală a pacientului. Administrarea medicamentului nu trebuie să fie oprită de către pacient din proprie iniţiativă. În general, în ceea ce priveşte tratamentul convulsiilor, până ce pacientul nu a mai prezentat convulsii timp de cel puţin doi până la trei ani, nu trebuie să se încerce o scădere a dozei sau o întrerupere a tratamentului. Întreruperea tratamentului trebuie efectuată prin scăderea treptată a dozei, pe o perioadă de unul până la doi ani. La copii, în perioada de întrerupere a tratamentului se poate păstra aceeaşi doză zilnică (deoarece doza de valproat de sodiu/kg scade odată cu creşterea în greutate a copilului), în loc să se ajusteze doza în funcţie de vârstă, atât timp cât aspectul EEG nu se deteriorează. Experienţa privind utilizarea pe termen lung a Orfiril long la copii cu vârste sub 6 ani este limitată.

Episoade maniacale din tulburarea afectivă bipolară

La adulţi: Doza zilnică trebuie stabilită şi controlată de către medicul curant pentru fiecare pacient în parte.

Doza zilnică iniţială recomandată este de 750 mg. În plus, în studiile clinice, administrarea unei doze iniţiale de 20 mg valproat de sodiu/kg a demonstrat, de asemenea, un profil de siguranţă acceptabil. Formele farmaceutice cu eliberare prelungită pot fi administrate o dată sau de două ori pe zi. Doza trebuie crescută cât mai repede posibil, pentru a se atinge doza minimă eficace care determină efectul clinic dorit. Pentru a stabili doza minimă eficace pentru fiecare pacient în mod individual, doza zilnică trebuie ajustată în funcţie de răspunsul clinic.

Doza medie zilnică este cuprinsă, în general, între 1000 mg şi 2000 mg valproat de sodiu. Pacienţii la care se administrează doze zilnice mai mari de 45 mg/kg trebuie monitorizaţi cu atenţie.

Continuarea tratamentului episoadelor maniacale din boala bipolară trebuie adaptată individual, utilizând doza minimă eficace.

Copii şi adolescenţi Siguranţa şi eficacitatea Orfiril long pentru tratamentul episoadelor maniacale din boala bipolară nu au fost evaluate la pacienţii cu vârsta sub 18 ani.

Mod de administrare Orfiril long se administrează oral. Orfiril long 500 mg, mini-plicuri cu mini-comprimate cu eliberare prelungită se desfac şi se scot mini-comprimatele cu eliberare prelungită. Mini-comprimatele cu eliberare prelungită de Orfiril long pot fi astfel înghiţite cu puţin lichid (de exemplu apă, suc) sau pot fi amestecate cu alimente moi (de exemplu iaurt), care nu se mestecă, sau lichide, de preferinţă carbogazoase. Acest mod de administrare este recomandat în special pentru pacienţii cu dificultăţi de deglutiţie (de exemplu sugari şi copii mici).

În toate aceste situaţii medicamentul nu trebuie mestecat, altfel efectul de eliberare prelungită poate fi afectat. Părţi nedigerate rămase din mini-comprimatele cu eliberare prelungită pot apărea în fecale. Aceasta nu influenţează eficacitatea Orfiril long. Durata administrării diferă de la un pacient la altul şi va fi stabilită de către medic. În general, tratamentul antiepileptic este de lungă durată.

Text oficial · Prospect · pct. 3RCP · pct. 4.2

Contraindicații

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.3

dacă sunteţi alergic la valproatul de sodiu sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6)
dacă aţi avut sau aveţi în prezent o boală hepatică şi/sau dacă suferiţi de probleme grave cu pancreasul
dacă vreunul din membrii familiei dumneavoastră a avut boli hepatice
dacă aveţi vreun frate sau soră care a decedat datorită problemelor hepatice în timpul tratamentului cu valproat de sodiu
dacă aveţi o producţie şi o excreţie crescută de porfirine (agenţi de colorare roşie, fără fier) în urină şi materiile fecale (porfirie)
dacă aveţi o boală genetică care determină o modificare la nivel mitocondrial (de exemplu, sindromul Alpers-Huttenlocher)
dacă suferiți de o tulburare a ciclului ureei (o anumită tulburare metabolică)

Tulburare bipolară

dacă sunteți gravidă nu trebuie să utilizați Orfiril long ca tratament pentru tulburarea bipolară;
dacă sunteți o femeie cu potențial fertil nu trebuie să luați Orfiril long ca tratament pentru tulburarea bipolară, decât dacă utilizați metode eficace de prevenire a sarcinii (contracepție) pe întreaga durată a tratamentului cu Orfiril long. Nu încetați să luați Orfiril long și nu renunțați la contracepție, decât dacă ați discutat despre aceste lucruri cu medicul dumneavoastră. Medicul dumneavoastră vă va sfătui ce să faceți (vezi mai jos la punctul „Sarcina, alăptarea și fertilitatea – Recomandări importante pentru femei”).

Epilepsie

dacă sunteți gravidă nu trebuie să utilizați Orfiril long ca tratament pentru epilepsie, decât dacă orice alt tratament nu funcționează în cazul dumneavoastră;
dacă sunteți o femeie cu potențial fertil, nu trebuie să luați Orfiril long ca tratament pentru epilepsie, decât dacă utilizați metode eficace de prevenire a sarcinii (contracepție) pe întreaga durată a tratamentului cu Orfiril long. Nu încetați să luați Orfiril long și nu renunțați la contracepție, decât dacă ați discutat despre aceste lucruri cu medicul dumneavoastră. Medicul dumneavoastră vă va sfătui ce să faceți (vezi mai jos la punctul „Sarcina, alăptarea și fertilitatea – Recomandări importante pentru femei”).

Orfiril long este contraindicat în următoarele situații:

hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1
antecedente personale sau heredocolaterale de boală hepatică, în special de etiologie medicamentoasă
boală hepatică activă şi/sau insuficienţă pancreatică severă prezentă
un frate sau o soră care a decedat datorită disfuncţiei hepatice în cursul tratamentului cu valproat de sodiu
porfirie
tulburări ale ciclului ureei (vezi pct. 4.4)

Tratamentul epilepsiei

în sarcină, doar dacă nu există o alternativă adecvată de tratament (vezi pct. 4.4 și 4.6)
la femeile cu potențial fertil, dacă nu sunt respectate condițiile programului de prevenire a sarcinii (vezi pct. 4.4 și 4.6)

Tratamentul tulburării bipolare

în sarcină (vezi pct. 4.4 și 4.6)
la femeile cu potențial fertil, dacă nu sunt respectate condițiile programului de prevenire a sarcinii (vezi pct. 4.4 și 4.6)

Valproatul este contraindicat la pacienţii diagnosticaţi cu tulburări mitocondriale cauzate de mutaţii la nivelul genei nucleare care codifică enzima mitocondrială polimerază γ (POLG), de exemplu pacienţi cu sindrom Alpers-Huttenlocher, precum şi la copiii cu vârsta sub doi ani suspectaţi a avea o tulburare asociată POLG (vezi pct. 4.4).

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.3

Atenționări & precauții

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.4

Înainte să luaţi Orfiril long, adresaţi-vă medicului dumneavoastră

dacă aveţi o afecţiune a măduvei spinării
dacă aveţi tulburări de coagulare sanguină sau trombocitopenie
dacă aveţi o boală ereditară rară, cauzată de un deficit enzimatic ereditar. Dacă se suspectează prezența unei tulburări a ciclului ureei, trebuie să fie efectuate investigații metabolice înainte să luați Orfiril long, din cauza existenței unui risc de creștere a valorilor amoniacului în sângele dumneavoastră.
dacă rinichii dumneavoastră nu funcţionează corespunzător
dacă aveţi un conţinut prea mic de proteine în sânge
dacă aveţi o boală specifică, generalizată a sistemului imunitar (lupus eritematos diseminat)

dacă sunteţi sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă sau dacă alăptaţi
dacă ştiţi că în familia dumneavoastră sunt persoane cu o boală genetică care determină o modificare la nivel mitocondrial
dacă vă lipsește o enzimă numită carnitin-palmitoiltransferază (CPT) de tip II și aveți dureri musculare severe, întrucât acesta poate fi un semn de deteriorare a mușchilor

În aceste situaţii tratamentul cu Orfiril long se va administra numai după evaluarea atentă a raportului beneficiu-risc potenţial, cu măsuri de precauţie potrivite.

De asemenea Orfiril long se administrează cu măsuri de precauţie adecvate la sugari şi copii, în special la cei la care este necesar tratament asociat cu alte antiepileptice şi la copii şi adolescenţi cu handicapuri multiple şi cu forme severe de epilepsie. În timpul tratamentului la copii se recomandă evitarea administrării de salicilaţi, datorită riscului de toxicitate hepatică şi de apariţie a sindromului Reye.

Înaintea unor intervenţii chirurgicale este obligatorie informarea medicului despre tratamentul cu Orfiril long. Dacă vă simţiţi somnolent sau ameţit la începutul tratamentului nu conduceţi vehicule sau nu utilizaţi utilaje până la dispariţia acestor simptome. Vi se vor face câteva teste de sânge înainte de iniţierea tratamentului cu Orfiril long şi la intervale de 1 lună în primele 6 luni de tratament. După 12 luni de tratament fără apariţia unor modificări ale acestor teste de sânge, 2-3 controale pe an sunt suficiente. Dacă este necesară trecerea pacienţilor epileptici trataţi cu Orfiril long la un alt medicament antiepileptic, aceasta nu se va face brusc ci gradat, cu retragerea treptată a Orfiril long şi introducerea progresivă a celuilalt medicament.

La fel ca în cazul altor medicamente antiepileptice, unii pacienţi pot prezenta agravarea convulsiilor sub tratament cu Orfiril long.

Deoarece acest medicament poate determina creştere în greutate, se recomandă dietă şi supravegherea greutăţii corporale. Nu opriţi tratamentul din proprie iniţiativă. Durata tratamentului depinde de indicaţie şi de răspunsul individual al pacientului. Întreruperea tratamentului se face numai sub supraveghere medicală, cu reducerea treptată a dozelor.

În cazul unor reacţii alergice severe, tratamentul cu Orfiril long trebuie întrerupt imediat. În cazul în care apar simptome ale unei afecţiuni hepatice, ca de exemplu stări de oboseală, agravarea epilepsiei, lipsa poftei de mâncare, greaţă, vărsături, durere abdominală, îngălbenirea pielii, umflarea picioarelor, mărirea volumului ficatului, trebuie să vă prezentaţi imediat la medic. Tratamentul cu valproat de sodiu trebuie întrerupt imediat în cazul în care se suspectează disfuncţii hepatice severe sau afectare pancreatică. Triplarea valorilor aspartat-aminotransferazei serice (AST) şi a alanin-aminotransferazei (ALT), un timp de protrombină prelungit în mod anormal, creşterea valorilor fosfatazei alcaline şi bilirubinei, precum şi modificarea valorilor proteinemiei, toate pot fi considerate criterii pentru întreruperea tratamentului.

Un număr mic de persoane tratate cu medicamente antiepileptice cum este valproatul de sodiu au avut gânduri de autovătămare sau de sinucidere. Dacă aveţi astfel de gânduri, în orice moment al tratamentului, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.

Orfiril long poate fi administrat numai după evaluarea strictă a raportului beneficiu/risc, cu măsuri de precauţie adecvate, la următorii pacienţi:

sugari şi copii la care este necesar tratament asociat cu alte antiepileptice
pacienţi cu afectări ale măduvei osoase hematopoietice
copii şi adolescenţi cu handicapuri multiple şi cu forme severe de epilepsie

pacienţi cu tulburări de coagulare sau trombocitopenie
pacienţi cu insuficienţe enzimatice ereditare
pacienţi cu insuficienţă renală şi hipoproteinemie

Deşi nu există date care să indice existenţa unui sindrom de întrerupere, cu recurenţa simptomatologiei bolii de bază, întreruperea tratamentului cu valproat trebuie să se facă numai sub supravegherea unui medic specialist, cu reducerea treptată a dozelor. Întreruperea bruscă a tratamentului cu Orfiril long poate implica risc de creştere a frecvenţei crizelor epileptice sau chiar status epilepticus. De asemenea nu este recomandată schimbarea mai multor medicamente generice ce conţin valproat, datorită posibilelor variaţii ale concentraţiilor plasmatice de valproat, ce pot avea semnificaţie clinică.

Atenţionări specifice

Disfuncţia hepatică Rareori s-au observat afectări severe ale ficatului cu evoluţie letală. Afectările hepatice survin în special la sugari şi copii mici (sub 3 ani), cu crize convulsive severe, în special în prezenţa unei afectări cerebrale, retard mental şi/sau boală metabolică ereditară, în general aflaţi în tratament cu mai multe anticonvulsivante. La pacienţii din acest grup, valproatul de sodiu trebuie administrat cu precauţie, în monoterapie, numai după o atentă evaluare a raportului beneficiu terapeutic/risc potenţial al afectării hepatice sau pancreatice. La copii sub 3 ani se recomandă evitarea tratamentului concomitent cu salicilaţi, datorită riscului de toxicitate hepatică. De asemenea salicilaţii trebuie evitaţi la copii sub 16 ani datorită riscului de apariţie al sindromului Reye. Experienţa a arătat că după această vârstă (în special la copii peste 10 ani) scade semnificativ frecvenţa afectărilor hepatice. În majoritatea cazurilor, afectarea hepatică s-a observat în primele 6 luni de la începerea tratamentului, în special între săptămânile 2 – 12, cel mai adesea când valproatul de sodiu este asociat cu alte antiepileptice.

Afectarea severă, potenţial letală, a ficatului poate fi precedată de simptomatologie nespecifică, de exemplu: creşterea frecvenţei crizelor de epilepsie, stare generală alterată, epigastralgii, pierderea apetitului alimentar, vărsături, edeme localizate sau generalizate de diferite tipuri, somnolenţă şi letargie. De aceea, pacientul trebuie supravegheat atent, apariţia acestor simptome necesitând întreruperea imediată a tratamentului cu valproat. Pacienţii sau aparţinătorii familiei pacientului vor fi sfătuiţi să consulte imediat medicul la apariţia acestor simptome clinice. Examenele clinice şi biologice de investigare a funcţiei hepatice vor fi efectuate de urgenţă. Tratamentul cu valproat de sodiu trebuie întrerupt imediat în cazul în care se suspectează disfuncţii hepatice severe sau afectare pancreatică. Triplarea valorilor aspartat-aminotransferazei serice (AST) şi a alanin-aminotransferazei (ALT), timpul de protrombină prelungit peste valorile normale, creşterea valorilor fosfatazei alcaline şi bilirubinei, precum şi modificarea valorilor proteinemiei, toate pot fi considerate criterii pentru întreruperea tratamentului.

La sugari, valproatul de sodiu va fi folosit ca substanţă activă de primă linie numai în cazuri excepţionale; el va trebui utilizat numai cu deosebită precauţie şi în urma evaluării atente a raportului riscuri/beneficii, şi, pe cât posibil, în monoterapie.

Pancreatită Pancreatita, care poate fi severă, în unele cazuri cu evoluţie letală, a fost raportată foarte rar. Pacienţii care prezintă greaţă, vărsături sau dureri abdominale trebuie să consulte medicul, în vederea unei evaluări clinice şi paraclinice complete, inclusiv determinarea nivelului plasmatic al amilazei. La copiii mici (0-3 ani) există un risc mai crescut de apariţie a pancreatitei, care scade odată cu vârsta. Pacienţii cu crize epileptice severe sau tulburări neurologice, trataţi cu mai multe antiepileptice au risc crescut. Experienţa arată că asocierea insuficienţei hepatice cu pancreatita creşte riscul letal. În cazul apariţiei pancreatitei tratamentul cu Orfiril long trebuie întrerupt.

Pacienţii cu dureri abdominale acute trebuie să fie evaluaţi cu promptitudine. În caz de pancreatită, tratamentul cu valproat de sodiu trebuie întrerupt.

În cazul copiilor, se aplică următoarea schemă de examene clinice şi de laborator (vezi mai jos): Înainte de instituirea tratamentului, apoi o dată pe lună timp de 6 luni, după care de două ori în fiecare interval de 3 luni. În plus, se recomandă ca părinţii/însoţitorii să aibă posibilitatea contactării telefonice a medicului curant în perioadele dintre controalele de laborator, pentru a asigura depistarea precoce a semnelor de toxicitate sau altor simptome clinice.

Teste de laborator care trebuie efectuate înainte de a începe tratamentul: Hemoleucograma incluzând numărul de trombocite, coagulograma (timpul de tromboplastină parţial activată, timpul de protrombină, fibrinogenul), amilaza serică, AST, ALT, fosfataza alcalină, bilirubina totală, proteinemia, glicemia. Dintre testele paraclinice care indică sinteza de proteine, rata de sinteză a protrombinei este cea mai relevantă. Confirmarea unui nivel scăzut de protrombină, în special asociat cu alte modificări paraclinice (scăderea semnificativă a fibrinogenului şi a factorilor de coagulare, creşterea bilirubinei şi a transaminazelor) necesită întreruperea tratamentului cu Orfiril long. Ca o măsură de precauţie dacă se administrează concomitent şi tratament cu salicilaţi, acesta trebuie întrerupt, deoarece folosesc aceeaşi cale de metabolizare. Ca la majoritatea medicamentelor antiepileptice, creşterea enzimelor hepatice este obişnuită, în special la începutul tratamentului şi este tranzitorie.

Teste de laborator care trebuie efectuate în cursul tratamentului: În lipsa oricărei anomalii clinice, determinarea hemoleucogramei incluzând numărul de trombocite şi a aminotransferazei hepatice este suficientă. Totuşi, fiecare al doilea examen trebuie să includă o testare a parametrilor de coagulare (vezi mai sus).

După 12 luni de tratament fără a fi constatate anomalii, sunt în general suficiente 2 sau 3 examinări pe an (clinice şi, respectiv, de laborator).

La adolescenţi şi adulţi, riscul de complicaţii severe sau chiar fatale este foarte redus. Prin urmare, odată ce examinarea clinică şi testele de laborator corespunzătoare au fost efectuate înainte de instituirea tratamentului (la fel ca în cazul copiilor, vezi mai sus), se recomandă efectuarea hemoleucogramei complete incluzând numărul de trombocite, precum şi testarea funcţiilor hepatică şi pancreatică la intervale regulate, în special în cursul primelor şase luni.

Cu toate acestea, medicul curant nu trebuie să se bizuie în mod exclusiv pe determinarea parametrilor de biochimie sanguină, întrucât aceştia nu sunt în mod necesar anormali în toate cazurile. Anamneza şi examenul clinic sunt de importanţă crucială pentru evaluare. De asemenea, trebuie avut mereu în vedere faptul că valorile enzimelor hepatice pot fi crescute în mod tranzitor la unii indivizi, fără a exista aparenţa unei disfuncţii hepatice, în special la începutul tratamentului.

Precauţii:

Hiperamoniemie: Tratamentul cu valproat de sodiu poate conduce la creşteri ale concentraţiilor plasmatice de amoniac (hiperamoniemie). Prin urmare, nivelele plasmatice ale amoniacului şi acidului valproic trebuie monitorizate în cazul în care apar apatia, somnolenţa, voma, hipotensiunea, precum şi o creştere a frecvenţei atacurilor. Doza de administrare trebuie redusă la nevoie. În cazul în care se suspectează prezenţa unei tulburări enzimatice a ciclului ureei, înainte de tratament trebuie efectuate investigaţii ale metabolismului, din cauza riscului de hiperamoniemie asociat cu valproatul de sodiu (vezi pct. 4.3 şi 4.8).

Agravarea convulsiilor: La fel ca în cazul altor medicamente antiepileptice, unii pacienţi pot prezenta agravarea convulsiilor sub tratament cu valproat.

Lupus eritematos sistemic: Utilizarea valproatului de sodiu conduce numai în rare cazuri la reacţii din partea sistemului imunitar. Cu toate acestea, la pacienţii care prezintă semne de lupus eritematos, administrarea trebuie să se facă numai după o evaluare atentă a riscurilor şi beneficiilor.

Tulburări hematologice: În mod ocazional, în special în cazul dozelor mari, pot apărea prelungirea timpului de sângerare şi/sau trombocitopenia. Prin urmare, pacienţii care prezintă sângerări neaşteptate ale membranelor mucoase sau o tendinţă crescută către formarea de hematoame trebuie să fie supuşi unor examinări suplimentare. Un grad special de precauţie este necesar în cazul în care timpul de tromboplastină este prelungit în mod semnificativ, cu prezenţa altor modificări ai parametrilor de laborator precum o reducere a fibrinogenului şi factorilor de coagulare (în principal factorul VIII), sau o creştere a bilirubinei sau enzimelor hepatice. Înainte de intervenţiile chirurgicale sau stomatologice se recomandă măsurarea numărului de trombocite, a timpului de tromboplastină, a timpului de sângerare şi a fibrinogenului.

Pacienţii cu afecţiuni preexistente ale măduvei osoase trebuie monitorizaţi îndeaproape.

Insuficienţă renală: La pacienţii cu insuficienţă renală trebuie luată în considerare creşterea nivelului de acid valproic liber în plasmă, iar doza de administrare trebuie redusă în mod corespunzător. Întrucât nu există o corelaţie exactă între concentraţia plasmatică de valproat şi efectul terapeutic, ajustarea dozei se va face în funcţie de monitorizarea clinică.

Creşterea în greutate: Orfiril long determină frecvent creşterea în greutate, care poate fi marcată şi progresivă. Pacienţii trebuie atenţionaţi asupra riscului de creştere în greutate la începutul tratamentului şi trebuie adoptate strategii adecvate pentru minimalizarea acestuia. (vezi pct. 4.8).

Programul de Prevenire a Sarcinii

Medicamentul valproat are un potențial teratogen ridicat, iar copiii expuși in utero la valproat au un risc crescut de apariție a malformațiilor congenitale și a tulburărilor de dezvoltare neurologică (vezi pct. 4.6).

Orfiril long este contraindicat în următoarele situații:

Tratamentul epilepsiei  în sarcină, cu excepția cazului în care nu există o alternativă adecvată de tratament (vezi pct. 4.3 și 4.6).  la femeile cu potențial fertil, dacă nu sunt respectate condițiile programului de prevenire a sarcinii (vezi pct. 4.3 și 4.6).

Tratamentul tulburării bipolare  în sarcină (vezi pct. 4.3 și 4.6).  la femeile cu potențial fertil, dacă nu sunt respectate condițiile programului de prevenire a sarcinii (vezi pct. 4.3 și 4.6).

Condițiile programului de prevenire a sarcinii: Medicul prescriptor trebuie să se asigure că  în fiecare caz în parte sunt analizate circumstanțele individuale, invitând pacienta să participe la discuție pentru a-și garanta angajamentul, sunt discutate opțiunile de tratament, iar pacienta înțelege riscurile și măsurile care trebuie luate pentru a reduce la minimum aceste riscuri.  potențialul de apariție a unei sarcini este evaluat pentru toate pacientele.  pacienta a înțeles și a luat la cunoștință riscul de apariție a malformațiilor congenitale și a tulburărilor de dezvoltare neurologică, inclusiv însemnătatea acestor riscuri pentru copiii expuși la valproat in utero.  pacienta înțelege necesitatea de a efectua un test de sarcină înainte de inițierea tratamentului, precum și în timpul acestuia, de câte ori este nevoie.  pacienta este sfătuită în ceea ce privește contracepția și este capabilă să se conformeze necesității de a utiliza mijloace eficace de contracepție (pentru mai multe detalii vă rugăm să citiți subpct. Contracepția, al acestui avertisment încadrat în chenar), fără întrerupere pe întreaga durată a tratamentului cu valproat.  pacienta înțelege necesitatea reevaluării periodice a tratamentului (cel puțin anual) de către un

medic cu experiență în abordarea terapeutică a epilepsiei sau tulburării bipolare.  pacienta înțelege necesitatea de a se adresa medicului imediat ce intenționează să rămână gravidă, pentru a se asigura faptul că are loc o discuție în timp util și se va schimba tratamentul cu unul alternativ, înainte de concepție și înainte de a renunța la contracepție.  pacienta înțelege necesitatea de a se adresa imediat medicului său în caz de sarcină.  pacienta a primit ghidul pentru pacientă.  pacienta a confirmat că a înțeles riscurile și precauțiile necesare asociate cu utilizarea valproatului (Formularul anual de luare la cunoştinţă a riscurilor).

Aceste condiții sunt valabile și în cazul femeilor care nu sunt active din punct de vedere sexual la momentul respectiv, cu excepția situației în care medicul prescriptor consideră că sunt argumente ferme care să indice că nu există un risc de apariție a sarcinii.

Copii de sex feminin și adolescente  Medicii prescriptori trebuie să se asigure că părinții/ tutorii copiilor de sex feminin și adolescentelor înțeleg că trebuie să se adreseze medicului specialist imediat ce apare menarha la copiii de sex feminin și adolescentele care utilizează valproat.  Medicul prescriptor trebuie să se asigure că părinților/tutorilor copiilor de sex feminin și adolescentelor care au avut menarhă le sunt furnizate informații complete despre riscurile de apariție a malformațiilor congenitale și tulburărilor de dezvoltare neurologică, inclusiv însemnătatea acestor riscuri pentru copiii expuși la valproat in utero.  La pacientele care au avut menarhă, medicul prescriptor trebuie să reevalueze anual necesitatea tratamentului cu valproat și să ia în considerare opțiuni alternative de tratament. Dacă tratamentul cu valproat este singurul potrivit, este necesară o discuție despre necesitatea de a utiliza metode eficace de contracepție și despre toate celelalte condiții ale programului de prevenire a sarcinii. Medicul specialist trebuie să depună toate eforturile pentru a găsi o alternativă de tratament pentru copiii de sex feminin și adolescente, până ca acestea să ajungă la vârsta adultă.

Test de sarcină Înainte de inițierea tratamentului cu valproat trebuie exclusă o sarcină. Tratamentul cu valproat nu trebuie inițiat la femeile cu potențial fertil care nu au un rezultat negativ la testul de sarcină (testul de sarcină din plasmă), confirmat de către un specialist din domeniul sănătății, pentru a elimina posibilitatea utilizării accidentale în sarcină.

Contracepție Femeile cu potențial fertil cărora li se prescrie tratament cu valproat trebuie să utilizeze metode eficace de contracepție, fără întrerupere pe întreaga durată a tratamentului cu valproat. Acestor paciente trebuie să li se furnizeze informații complete în ceea ce privește prevenirea sarcinii și trebuie să fie îndrumate către medicul specialist pentru sfaturi legate de contracepție, dacă nu utilizează metode de contracepție eficace. Trebuie utilizată cel puțin o metodă eficace de contracepție (de preferat o metodă independentă de utilizator, cum este un dispozitiv intrauterin sau un implant) sau două metode complementare de contracepție, dintre care o metodă tip barieră. În fiecare caz în parte trebuie analizate circumstanțele individuale, atunci când se alege metoda contraceptivă, invitând pacienta să participe la discuție, pentru a-și garanta angajamentul și complianța la metoda contraceptivă aleasă. Chiar dacă este amenoreică, pacienta trebuie să respecte toate recomandările legate de contracepția eficace.

Medicamente care conţin estrogeni Utilizarea simultană a medicamentelor care conţin estrogeni, inclusiv a contraceptivelor care conţin estrogeni, este posibil să determine scăderea eficacităţii valproatului (vezi pct. 4.5). Medicii prescriptori trebuie să monitorizeze răspunsul clinic (controlul convulsiilor sau controlul dispoziţiei) atunci când iniţiază sau întrerup tratamentul cu medicamente care conţin estrogeni. Pe de altă parte, valproatul nu reduce eficacitatea contraceptivelor hormonale.

Reevaluările anuale alte tratamentului realizate de către medicul specialist

Medicul specialist trebuie să reevalueze cel puțin anual dacă tratamentul cu valproat este cel mai potrivit pentru pacientă. Medicul specialist trebuie să discute despre Formularul anual de luare la cunoştinţă a riscurilor, atât la inițierea tratamentului, cât și cu ocazia fiecărei reevaluări anuale și să se asigure că pacienta a înțeles conținutul său.

Planificarea sarcinilor În ceea ce privește indicația de tratament pentru epilepsie, dacă o femeie intenționează să rămână gravidă, tratamentul cu valproat trebuie reevaluat de către un medic specialist cu experiență în tratamentul epilepsiei, care să ia în considerare alte alternative de tratament. Trebuie depuse toate eforturile pentru ca, înainte de concepție și înainte de întreruperea contracepției, să fie schimbat tratamentul cu o alternativă adecvată (vezi pct. 4.6). Dacă nu este posibilă schimbarea tratamentului, pacienta trebuie consiliată în ceea ce privește riscurile tratamentului cu valproat pentru făt, pentru a o ajuta să ia o decizie informată legată de planificarea familială.

În ceea ce privește indicațiile de tratament pentru tulburarea bipolară dacă o femeie intenționează să ramână gravidă trebuie să se adreseze unui medic specialist cu experiență în tratamentul tulburării bipolare, iar tratamentul cu valproat trebuie întrerupt și, dacă este necesar, schimbat cu un alt tratament înainte de concepție și înainte de întreruperea contracepției.

În caz de sarcină Dacă o femeie care utilizează valproat rămâne gravidă, trebuie să se adreseze imediat unui medic specialist pentru reevaluarea tratamentului cu valproat și luarea în considerare a unor alternative de tratament. Pacientele a căror sarcină a fost expusă la valproat și partenerii lor trebuie trimiși la un medic specialist în genetică medicală pentru evaluare și consiliere în ceea ce privește sarcina expusă (vezi pct. 4.6).

Farmacistul trebuie să se asigure că  cardul pentru pacientă este furnizat de fiecare dată când este eliberată rețeta de valproat și că pacientele înțeleg conținutul acestui card.  pacientele sunt sfătuite să nu oprească tratamenul cu valproat și să se adreseze imediat unui medic specialist în caz de sarcină planificată sau suspectată.

Materiale educaționale Pentru a veni în ajutorul profesioniștilor din domeniul sănătății și pacientelor astfel încât să fie evitată expunerea la valproat în timpul sarcinii, deținătorul autorizației de punere pe piață furnizează materiale educaționale pentru a accentua avertismentele și pentru a oferi îndrumare cu privire la utilizarea tratamentului cu valproat de către femeile cu potențial fertil și detaliile programului de prevenire a sarcinii. Tuturor femeilor cu potențial fertil care utilizează valproat trebuie să li se ofere ghidul pentru pacientă și cardul pentru pacientă.

În momentul inițierii tratamentului și cu ocazia fiecărei reevaluări anuale a tratamentului cu valproat realizată de către un medic specialist trebuie utilizat un Formularul anual de luare la cunoştinţă a riscurilor.

Pacienţii cu diabet zaharat: Orfiril long se elimină în principal renal, parţial sub formă de cetone, astfel încât pot apare reacţii fals pozitive la examenul de urină al pacienţilor diabetici.

În cadrul unor studii in vitro, s-a demonstrat că valproatul de sodiu stimulează replicarea virusului imunodeficienţei umane. Semnificaţia clinică a acestui efect nu a fost stabilită.

Ideaţia suicidară şi comportamentul suicidar au fost raportate la pacienţi trataţi cu medicamente antiepileptice pentru diferite indicaţii. O meta-analiză a studiilor randomizate, controlate placebo, efectuate cu medicamente antiepileptice, a arătat, de asemenea, un risc uşor crescut de ideaţie şi comportament suicidar. Mecanismul acestui efect nu este cunoscut şi datele disponibile nu exclud posibilitatea existenţei unui risc crescut la valproatul de sodiu. Ca urmare, pacienţii trebuie

monitorizaţi privind semnele de ideaţie suicidară şi comportament suicidar şi trebuie luat în considerare tratamentul adecvat. Pacienţii (şi cei care îi îngrijesc) trebuie avertizaţi să solicite sfatul medicului, în caz de apariţie a semnelor de ideaţie suicidară sau comportament suicidar.

Nu se recomandă utilizarea concomitentă a acidului valproic/valproatului de sodiu cu medicamente carbapenemice (vezi pct. 4.5).

Pacienţii suspectaţi sau diagnosticaţi cu boală mitocondrială Valproatul poate declanşa sau agrava semnele clinice ale bolilor mitocondriale preexistente cauzate de mutaţii la nivelul ADN-ului mitocondrial, cum sunt mutaţiile la nivelul genei nucleare care codifică POLG. Au fost raportate, în special, insuficienţă hepatică acută indusă de valproat şi decese de cauze hepatice cu o frecvenţă mai mare la pacienţii cu sindroame neurometabolice ereditare cauzate de mutaţii ale genei pentru enzima mitocondrială polimerază γ (POLG), de exemplu pacienţi cu sindromul Alpers-Huttenlocher. Tulburările asociate POLG trebuie suspectate la pacienţii cu antecedente familiale sau cu simptome caracteristice unei tulburări asociate POLG, incluzând, dar fără a se limita la encefalopatie de etiologie necunoscută, epilepsie refractară la tratament (focală, mioclonică), status epilepticus la prezentare, întârzieri de dezvoltare, regresie psihomotorie, neuropatie senzitivo-motorie axonală, miopatie, ataxie cerebeloasă, oftalmoplegie sau migrenă complicată cu aură occipitală. Testarea mutaţiei genei POLG trebuie realizată în conformitate cu practica clinică actuală pentru evaluarea din cadrul diagnosticării unor astfel de tulburări (vezi pct. 4.3).

Pacienţii cu deficit preexistent de carnitin-palmitoil-transferază tip II trebuie atenţionaţi că prezintă un risc mai mare de rabdomioliză dacă sunt trataţi cu acid valproic.

Conținut de sodiu Acest medicament conţine sodiu 69,0 mg per doză (într-un mini-plic). Aceasta este echivalentă cu 3,5% din doza maximă zilnică recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.4

Interacțiuni

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.5

Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente. Este important deoarece Orfiril long poate interacţiona cu alte medicamente, acestea scăzând sau crescând concentraţia plasmatică de valproat de sodiu. Din acest motiv, concentraţia plasmatică de valproat sodic trebuie monitorizată pentru a preveni apariţia reacţiilor adverse, iar doza trebuie redusă dacă este necesar.

Informaţi medicul dacă luați:

alte anticonvulsivante (fenobarbital, fenitoină, clonazepam, etosuximidă, felbamat, primidonă, lamotrigină, tiagabin, topiramat)
medicamente utilizate în prevenirea malariei (mefloquină, cloroquină)
rifampicină (medicament antimicrobian utilizat pentru a trata tuberculoza)
medicamente carbapenemice (antibiotice utilizate pentru tratarea infecţiilor bacteriene, de exemplu ertapenem, imipenem, meropenem, panipenem). Combinaţia de acid valproic şi medicamente carbapenemice trebuie evitată deoarece poate scădea efectul valproatului de sodiu.
neuroleptice, inhibitori de monoaminoxidază (IMAO), antidepresive (fluoxetină) şi benzodiazepine
antibiotice macrolide (eritromicină)
derivaţi salicilaţi (acid acetilsalicilic)
zidovudină (medicament folosit în tratamentul infecţiei HIV)
cimetidină (medicament folosit în ulcer)
anticoagulante orale (warfarină)
colestiramină

Efectul Orfiril long asupra altor medicamente Orfiril long poate intensifica efectul altor medicamente precum:

alte antiepileptice (fenobarbital, primidonă, lamotrigină, felbamat, etosuximidă, carbamazepină sau rufinamidă)
warfarină (folosită pentru subțierea sângelui)
acid acetilsalicilic (medicament utilizat pentru tratarea durerii şi febrei sau pentru subțierea sângelui) nimodipin (folosit pentru a creşte fluxul sanguin la creier)
zidovudină (medicament împotriva anumitor virusuri)
barbiturice (medicamente împotriva epilepsiei)
benzodiazepine (medicamente împotriva anxietății și agitației, de exemplu diazepam, lorazepam, clonazepam)
antidepresive şi medicamente utilizate în tratarea psihozei
propofol (utilizat pentru anestezie sau sedare în cursul procedurilor chirurgicale sau diagnostice)

Orfiril long poate afecta nivelurile de codeină din sânge.

Orfiril long poate diminua efectul altor medicamente precum:

olanzapină (medicament utilizat pentru tratamentul tulburărilor psihice)

Efectul altor medicamente asupra Orfiril long Efectul Orfiril long poate fi diminuat dacă este utilizat împreună cu alte medicamente precum:

antiepilepticele (fenobarbital, fenitoină şi carbamazepină)
medicamente care conţin estrogeni (inclusiv anumite medicamente folosite pentru contracepţie)
mefloquină (utilizată pentru a preveni malaria)
medicamente pentru tratamentul infecțiilor cu HIV (inhibitori de protează ca lopinavir sau ritonavir)
rifampicină (medicament antimicrobian utilizat pentru a trata tuberculoza)
medicamente carbapenemice (antibiotice utilizate pentru tratarea infecţiilor bacteriene)

Efectul sau reacțiile adverse ale Orfiril long pot fi intensificate dacă este utilizat împreună cu alte medicamente precum:

felbamat (medicament antiepileptic)
acid acetilsalicilic (medicament utilizat pentru tratarea durerii şi febrei sau pentru subțierea sângelui)
cimetidină (medicament utilizat în tratamentul ulcerelor stomacale)
fluoxetină (medicament antidepresiv)
eritromicină (antibiotic)

Alte medicamente care necesită precauție:

În cazul terapiei combinate cu litiul, concentraţiile plasmatice ale ambelor substanţe active trebuie monitorizate în mod regulat, datorită potenţării efectului neurotoxic al celor două substanţe.
Colestiramina poate reduce absorbţia Orfiril long.
După administrarea concomitentă cu topiramat (medicament antiepileptic) au fost observate cazuri izolate de creştere a cantităţii de amoniac în sânge cu şi fără encefalopatie (afectarea funcţiilor cerebrale).
Există posibilitatea ca alte medicamente care pot dăuna ficatului, inclusiv alcoolul, să mărească riscul afectării hepatice prin valproat de sodiu.
Orfiril long poate potenţa efectul sedativ al alcoolului etilic.
Deoarece acidul valproic este metabolizat parţial în corpi cetonici, la diabeticii cu suspiciune de cetoacidoză trebuie avută în vedere posibilitatea apariţiei de reacţii fals pozitive ale testelor de excreţie a corpilor cetonici.
Orfiril long se administrează cu precauţie în asociere cu antiepileptice noi a căror farmacodinamie nu este bine stabilită.
Dacă este luat în combinație cu acetazolamidă (medicament pentru tratamentul presiunii intraoculare crescute, adică glaucom), există un risc crescut de leziuni cerebrale din cauza valorilor înalte ale amoniacului în sânge.
În combinație cu quetiapina (medicament pentru tratamentul tulburărilor psihice), riscul de scădere a numărului celulelor albe sanguine este crescut.

Orfiril long împreună cu alimente şi alcool: Alimentele nu au nicio influenţă asupra absorbţiei valproatului astfel încât Orfiril long poate fi administrat independent de orarul meselor. În timpul tratamentului cu Orfiril long trebuie să evitaţi ingestia de alcool, deoarece alcoolul poate intensifica acţiunea Orfiril long într-o manieră imprevizibilă, crescând toxicitatea hepatică.

Având în vedere faptul că valproatul se metabolizează prin oxidare microzomială folosind izoenzimele citocromului P 450, asocierea Orfiril long cu medicamente inductoare sau inhibitoare a citocromului P 450, modifică concentraţia plasmatică a valproatului, fiind necesară ajustarea corespunzătoare a dozei. Spre deosebire de majoritatea anticonvulsivantelor acidul valproic uzual nu are efect inductor enzimatic, având mai degrabă un efect inhibitor asupra metabolizării anumitor medicamente.

Efectul Orfiril long asupra altor medicamente

Neuroleptice, inhibitori de monoaminoxidază (IMAO), antidepresive şi benzodiazepine Orfiril long poate potenţa efectul sedativ şi hipnotic al unor medicamente psihotrope, cum sunt: neuroleptice, IMAO, antidepresive şi benzodiazepine, prin urmare se recomandă monitorizarea clinică a pacientului şi ajustarea corespunzătoare a dozelor acestor medicamente atunci când este necesar. Rezultatele unui studiu clinic a evidenţiat faptul că asocierea olanzapinei la tratamentul cu valproat sau terapiei cu litiu poate creşte semnificativ riscul de apariţie a reacţiilor adverse asociate olanzapinei: neutropenie, tremor, xerostomie, creşterea apetitului şi a greutăţii corporale, tulburări de vorbire şi somnolenţă.

Fenobarbital: Valproatul de sodiu inhibă metabolizarea fenobarbitalului (care este un metabolit al primidonei), determinând creşterea lentă a concentraţiilor plasmatice dacă doza nu se reduce. Se manifestă sub forma unei sedări severe, în special la copii, având o importanţă clinică deosebită. Dacă acest lucru se întâmplă, doza de fenobarbital sau de primidonă trebuie redusă (primidona este parţial metabolizată la fenobarbital). Din acest motiv, se recomandă monitorizarea clinică a pacientului în primele 15 zile ale tratamentului asociat şi determinări repetate ale concentraţiei plasmatice a fenobarbitalului.

Primidonă: Valproatul de sodiu poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice ale primidonei, cu exacerbarea efectelor sale adverse, în special sedare; aceste efecte dispar în cazul tratamentului de lungă durată. Se recomandă monitorizarea clinică în special la începutul tratamentului asociat.

Fenitoină: Valproatul de sodiu deplasează fenitoina de pe situs-urile de legare de pe albumina plasmatică. Astfel, scade concentraţia plasmatică totală a fenitoinei, dar concentraţia de fenitoină liberă nu se modifică decât dacă, în acelaşi timp, valproatul de sodiu inhibă metabolizarea fenitoinei. Când se determină fenitoina, se măsoară concentraţia plasmatică totală. Prin urmare, această interacţiune este importantă atunci când se determină concentraţia plasmatică de fenitoină. Este util accesul la determinările concentraţiei plasmatice de fenitoină liberă. În general, nu este necesar ca dozele de fenitoină să se modifice atunci când este introdus valproatul de sodiu.

Carbamazepină: Atunci când se întrerupe administrarea carbamazepinei după asocierea cu valproatul de sodiu, concentraţia plasmatică a valproatului de sodiu poate creşte, odată cu întreruperea inducerii metabolizării sale. Pe de altă parte, acidul valproic inhibă enzima epoxid hidrolaza, care metabolizează 10-11 epoxid-carbamazepina, un metabolit activ al carbamazepinei. Aceasta duce la creşterea concentraţiilor plasmatice de epoxid carbamazepină, potenţând efectele adverse ale carbamazepinei.

Lamotrigină: Valproatul de sodiu poate reduce metabolismul lamotriginei, probabil prin inhibarea conjugării cu acid glucuronic, crescând cu 30% timpul de înjumătăţire plasmatică al lamotriginei, prin urmare, dozele de lamotrigină trebuie scăzute la pacienţii trataţi cu valproat de sodiu. Asocierea de lamotrigină şi Orfiril long poate creşte riscul de apariţie al rash-ului.

Zidovudină: Acidul valproic inhibă in vitro glucuronoconjugarea zidovudinei. Într-un caz, concentraţia plasmatică a zidovudinei a crescut de 3 ori după introducerea acidului valproic. Astfel Orfiril long poate creşte concentraţia plasmatică a zidovudinei, ducând la creşterea toxicităţii sale.

Olanzapină: Acidul valproic poate scădea concentraţia plasmatică a olanzapinei.

Rufinamidă: Acidul valproic poate conduce la o creştere a concentrației plasmatice a rufinamidei. Această creştere este dependentă de concentraţia acidului valproic. De aceea, se recomandă prudenţă, în special la copii, deoarece acest efect este mai mare la această grupă de pacienţi.

Anticoagulante orale: Efectul warfarinei şi a altor anticoagulante cumarinice poate fi crescut, datorită deplasării lor de pe proteinele plasmatice, determinate de acidul valproic. Timpul de protrombină trebuie atent monitorizat.

Temozolomid: Co-administrarea Orfiril long cu temozolomid poate determina o uşoară scădere a clearence-ului temozolomidului, efect care însă nu este clinic semnificativ.

Etosuximidă: Valproatul de sodiu creşte concentraţia plasmatică a etosuximidei, cu creşterea consecutivă a riscului de reacţii adverse. În timpul tratamentului asociat se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de etosuximidă cu menţinerea sub control a acestora.

Lorazepam: La pacienţii trataţi cu valproat de sodiu, metabolizarea lorazepamului prin glucuronoconjugare este cu 40% mai mică în comparaţie cu grupul martor. La aceşti pacienţi se justifică doze mai mici de lorazepam.

Propofol: Acidul valproic poate conduce la o concentrație crescută a propofolului în sânge. În cazul administrării concomitente cu valproat, trebuie luată în considerare o scădere a dozei de propofol.

Efectul altor medicamente asupra Orfiril long

Antiepileptice: Dacă valproatul de sodiu se asociază cu alte antiepileptice, trebuie avută în vedere posibilitatea influenţării reciproce a concentraţiilor plasmatice: antiepilepticele inductoare enzimatic

cum sunt fenobarbitalul, fenitoina şi carbamazepina pot creşte excreţia acidului valproic, reducându-i astfel efectul. Utilizarea concomitentă a medicamentelor inductoare enzimatic poate creşte riscul de hepatotoxicitate şi de hiperamoniemie. În cazul tratamentului concomitent cu fenitoină sau fenobarbital, concentraţiile plasmatice ale metaboliţilor acidului valproic pot creşte. De aceea, pacienţii trataţi cu aceste două medicamente trebuie monitorizaţi atent pentru apariţia semnelor şi simptomelor de hiperamoniemie.

Cimetidină: Cimetidina creşte concentraţia plasmatică de valproat de sodiu prin inhibarea metabolizării acestuia. Aceasta s-a demonstrat pentru doze unice. Asocierea trebuie evitată dacă nu poate fi monitorizată concentraţia plasmatică a valproatului de sodiu.

Eritromicină: Un raport de caz sugerează că eritromicina poate duce la creşterea concentraţiilor plasmatice de valproat de sodiu, posibil prin inhibarea metabolizării acestuia.

Fluoxetină: Fluoxetina poate inhiba metabolizarea valproatului de sodiu şi poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice ale acestuia.

Carbapeneme (cum sunt ertapenem, imipenem, meropenem, panipenem): Au fost raportate scăderi ale nivelurilor sanguine ale acidului valproic în cazul administrării concomitente cu medicamentele carbapenemice, conducând la o scădere de 60-100 % a nivelurilor sanguine ale acidului valproic în aproximativ două zile. Din cauza instalării rapide a scăderii şi a dimensiunii acesteia, administrarea concomitentă a medicamentelor carbapenemice la pacienţii stabilizaţi cu acid valproic nu este considerată o abordare terapeutică ce poate fi gestionată şi, prin urmare, trebuie evitată (vezi pct. 4.4).

Rifampicină: Rifampicina poate scădea concentraţiile plasmatice ale valproatului, conducând la dispariţia efectului terapeutic. Prin urmare, poate fi necesară ajustarea dozei de valproat în cazul administrării concomitente cu rifampicina.

Mefloquchină şi cloroquina: Mefloquină şi cloroquina cresc metabolizarea acidului valproic, pot reduce pragul de apariţie al convulsiilor, având de asemenea, şi potenţiale efecte spasmogene. Prin urmare, administrarea concomitentă poate determina crize epileptice şi convulsii, fiind necesară ajustarea corespunzătoare a dozei de Orfiril long şi o atentă monitorizare clinică a pacientului. Prin urmare, este posibil să nu fie adecvată administrarea meflochinei la pacienţii cu epilepsie.

Nimodipină: La pacienţii trataţi cu acid valproic, concentraţia plasmatică de acid valproic este cu 50% mai mare comparativ cu grupul martor, netratat simultan cu nimodipină, probabil datorită inhibării metabolizării acidului valproic.

Felbamat: În cazul tratamentului asociat, concentraţia plasmatică a valproatului de sodiu liber creşte în mod dependent de doză şi linear, cu aproximativ 18%.

Acid acetilsalicilic: În 3 cazuri la copii s-a constatat că acidul acetilsalicilic (12 – 20 mg/kg la fiecare 4 ore) poate creşte concentraţia de valproat de sodiu liber în plasmă, activ farmacologic. Utilizarea concomitentă a valproatului de sodiu şi a acidului acetilsalicilic poate creşte tendinţa la sângerare. Acidul acetilsalicilic reduce, de asemenea, legarea pe proteine plasmatice a acidului valproic. Prin urmare, se recomandă monitorizarea în mod regulat a parametrilor de coagulare a sângelui. Valproatul de sodiu şi acidul acetilsalicilic nu trebuie administrate în mod concomitent în caz de febră şi dureri, în special în cazul sugarilor şi copiilor mici, datorită riscului de apariţie a sindromului Reye.

Acid pivalic: Trebuie evitat tratamentul concomitent cu medicamente care conţin acid pivalic, cum sunt pivampicilina şi pivmecilinamul.

Litiu: În cazul terapiei combinate cu litiul, concentraţiile plasmatice ale ambelor substanţe active trebuie monitorizate în mod regulat, datorită potenţării efectului neurotoxic al celor două substanţe.

Inhibitori de protează: Inhibitorii de protează, cum sunt lopinavir, ritonavir, scad concentraţia plasmatică a acidului valproic atunci când se administrează concomitent.

Colestiramină: Colestiramina poate reduce absorbţia Orfiril long.

Medicamente care conţin estrogeni, inclusiv contraceptive hormonale care conţin estrogeni Estrogenii sunt inductori ai izoformelor de UDP-glucuronozil transferazei (UGT) implicate în glucuronidarea valproatului şi pot creşte clearance-ul valproatului, ceea ce ar duce la scăderea concentraţiei plasmatice de valproat şi la posibila scădere a eficacităţii valproatului (vezi pct. 4.4). Trebuie să fie luată în considerare monitorizarea concentraţiei plasmatice a valproatului. Pe de altă parte, valproatul nu are efect inductor enzimatic; ca urmare, valproatul nu reduce eficacitatea medicamentelor estroprogestative la femeile cărora li se administrează contraceptive hormonale.

Alte interacţiuni:

Topiramat şi acetazolamidă: Administrarea concomitentă de valproat şi topiramat sau acetazolamidă a fost asociată cu encefalopatia şi/sau hiperamoniemia. Pacienţii trataţi cu aceste două medicamente trebuie monitorizaţi atent din punctul de vedere al semnelor şi simptomelor de encefalopatie hiperamoniemică.

Quetiapină: Administrarea concomitentă de valproat şi quetiapină poate creşte riscul de neutropenie/leucopenie.

Alcool etilic: Orfiril long poate potenţa efectul sedativ al alcoolului etilic. Este posibil ca medicamentele cu potenţial hepatotoxic, precum şi alcoolul etilic, să crească hepatotoxicitatea acidului valproic.

Anticoncepţionale hormonale orale: La femeile care utilizează contraceptive hormonale orale, acidul valproic nu a dovedit tendinţă de scădere a concentraţiei plasmatice a acestora, deoarece antiepilepticul nu are efect inductor enzimatic.

Deoarece acidul valproic este metabolizat parţial în corpi cetonici, la diabeticii cu suspiciune de cetoacidoză trebuie avută în vedere posibilitatea apariţiei de reacţii fals pozitive ale testelor de excreţie a corpilor cetonici.

Orfiril long se administrează cu precauţie în asociere cu antiepileptice noi a căror farmacodinamie nu este bine stabilită.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.5

Sarcină, alăptare & fertilitate

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.6

Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.

Recomandări importante pentru femei

Tulburare bipolară  Dacă sunteți gravidă nu trebuie să utilizați Orfiril long ca tratament pentru tulburarea bipolară.  Dacă sunteți o femeie cu potențial fertil nu trebuie să luați Orfiril long ca tratament pentru tulburarea bipolară, decât dacă utilizați metode eficace de prevenire a sarcinii (contracepție) pe întreaga durată a tratamentului cu Orfiril long. Nu încetați să luați Orfiril long și nu renunțați la contracepție, decât dacă ați discutat despre aceste lucruri cu medicul dumneavoastră. Medicul dumneavoastră vă va sfătui ce să faceți.

Epilepsie  Dacă sunteți gravidă nu trebuie să utilizați Orfiril long ca tratament pentru epilepsie, decât dacă orice alt tratament nu funcționează în cazul dumneavoastră.  Dacă sunteți o femeie cu potențial fertil, nu trebuie să luați Orfiril long ca tratament pentru epilepsie, decât dacă utilizați metode eficace de prevenire a sarcinii (contracepție) pe întreaga

durată a tratamentului cu Orfiril long. Nu încetați să luați Orfiril long și nu renunțați la contracepție, decât dacă ați discutat despre aceste lucruri cu medicul dumneavoastră. Medicul dumneavoastră vă va sfătui ce să faceți.

Riscurile valproatului atunci când este luat în timpul sarcinii (indiferent de boala pentru care valproatul este utilizat)  Adresați-vă imediat medicului dumneavoastră dacă intenționați să rămâneți gravidă sau dacă sunteți gravidă.  Administrarea valproatului în timpul sarcinii implică un risc. Cu cât este mai mare doza utilizată, cu atât sunt mai mari riscurile, însă administrarea oricărei doze implică un risc.  Poate provoca malformaţii congenitale grave şi poate afecta modul în care copilul se dezvoltă pe măsură ce creşte. Malformaţiile congenitale raportate includ spina bifida (atunci când oasele coloanei vertebrale nu sunt dezvoltate în mod corespunzător); malformaţii ale feţei şi craniului; malformaţii la nivelul inimii, rinichilor, tractului urinar şi organelor genitale; malformaţii ale membrelor. Au fost raportate probleme de auz sau surditate la copiii expuși la valproat în timpul sarcinii.  Dacă luaţi valproat în timpul sarcinii, aveţi un risc mai mare decât alte femei de a avea un copil cu malformaţii congenitale care să necesite tratament medical. Deoarece valproatul a fost utilizat timp de mulţi ani, se cunoaşte faptul că, la femeile tratate cu valproat, aproximativ 10 copii din 100 vor prezenta malformaţii congenitale, comparativ cu 2 până la 3 copii din 100, născuţi de femei care nu au epilepsie.  Se estimează că până la 30-40% din copiii preşcolari ale căror mame au luat valproat în timpul sarcinii pot avea probleme de dezvoltare în primii ani ai copilăriei. Copiii afectaţi pot vorbi şi merge mai târziu, pot fi mai puţin capabili din punct de vedere intelectual decât alţi copii şi pot avea dificultăţi de vorbire şi de memorie.  Tulburările din spectrul autismului sunt mai frecvent diagnosticate la copiii expuşi la valproat în timpul sarcinii şi există unele dovezi potrivit cărora copiii expuși la valproat în timpul sarcinii prezintă risc crescut de dezvoltare a tulburării hiperkinetice cu deficit de atenţie (ADHD).  Înainte de a vă prescrie acest medicament, medicul dumneavoastră vă va explica ce se poate întâmpla copilului dumneavoastră în cazul în care rămâneţi gravidă în timpul tratamentului cu valproat. Dacă decideţi ulterior că vreţi să rămâneţi gravidă, nu trebuie să întrerupeţi administrarea medicamentului sau utilizarea metodei de contracepție înainte de a discuta mai întâi despre acestea cu medicul dumneavoastră.  Dacă sunteți părintele sau persoana care are în îngrijire un copil de sex feminin sau o adolescentă în tratament cu valproat, trebuie să vă adresați medicului de îndată ce copilul dumneavoastră care utilizează valproat are prima menstruație.  Atunci când vreţi să rămâneţi gravidă, întrebaţi-l pe medicul dumneavoastră despre administrarea de acid folic. Acidul folic poate diminua riscul general de spina bifida şi de avort precoce, care există în cazul tuturor sarcinilor. Cu toate acestea, este puţin probabil că va reduce riscul de apariţie a malformaţiilor congenitale, asociat cu utilizarea de valproat.

Vă rugăm să alegeți și să citiți situațiile care se aplică în cazul dumneavoastră dintre situațiile descrise mai jos: o ÎNCEP TRATAMENTUL CU ORFIRIL LONG o IAU TRATAMENT CU ORFIRIL LONG ȘI NU INTENȚIONEZ SĂ RĂMÂN GRAVIDĂ o IAU TRATAMENT CU ORFIRIL LONG ȘI INTENȚIONEZ SĂ RĂMÂN GRAVIDĂ o SUNT GRAVIDĂ ȘI IAU TRATAMENT CU ORFIRIL LONG

ÎNCEP TRATAMENTUL CU ORFIRIL LONG

Dacă aceasta este prima dată când vi s-a prescris Orfiril long, medicul dumneavoastră vă va explica care sunt riscurile pentru făt în cazul în care rămâneţi gravidă. Odată ce ajungeţi la vârsta fertilă, trebuie să vă asiguraţi că utilizaţi o metodă eficace de contracepţie pe întreaga durată a tratamentului cu Orfiril long.

Dacă aveţi nevoie de recomandări cu privire la contracepţie, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau clinicii de planificare familială.

Mesaje cheie:  Înainte de începerea tratamentului cu Orfiril long, trebuie exclusă prezenţa unei sarcini, prin intermediul unui test de sarcină al cărui rezultat trebuie confirmat de către medicul dumneavoastră.  Trebuie să utilizaţi o metodă de control a sarcinii (contracepţie) eficace pe întreaga durată a tratamentului cu Orfiril long.  Trebuie să discutați cu medicul dumneavoastră despre metodele potrivite de control al sarcinii (contracepție). Medicul dumneavoastră vă va oferi informații despre prevenirea sarcinii și vă poate trimite la un specialist care să vă facă recomandări în ceea ce privește contracepția.  Unele medicamente contraceptive (medicamentele contraceptive care conţin estrogen) pot să scadă nivelul de valproat din sânge. Asiguraţi-vă că discutaţi cu medicul dumneavoastră despre metoda de contracepţie (prevenţie a sarcinii) care este cea mai adecvată pentru dumneavoastră.  Trebuie să mergeți regulat (cel puțin anual) la control la un medic specialist cu experiență în tratamentul tulburării bipolare sau epilepsiei. În timpul acestei vizite, medicul dumneavoastră se va asigura că ați luat la cunoștință și ați înțeles toate riscurile și recomandările legate de utilizarea valproatului în timpul sarcinii.  Adresați-vă medicului dumneavoastră dacă intenționați să rămâneți gravidă.  Adresați-vă imediat medicului dumneavoastră dacă sunteţi gravidă sau credeţi că aţi putea fi gravidă.

IAU TRATAMENT CU ORFIRIL LONG ȘI NU INTENȚIONEZ SĂ RĂMÂN GRAVIDĂ

În cazul în care continuaţi tratamentul cu Orfiril long, dar nu intenţionaţi să rămâneţi gravidă, asiguraţi-vă că utilizaţi o metodă de contracepţie eficace, fără întrerupere pe întreaga durată a tratamentului cu Orfiril long. Dacă aveţi nevoie de recomandări cu privire la contracepţie, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau clinicii de planificare familială.

Mesaje cheie:  Trebuie să utilizați o metodă de prevenire a sarcinii (contracepție) pe întreaga durată a tratamentului cu Orfiril long.  Trebuie să discutați despre contracepție (prevenirea sarcinii) cu medicul dumneavoastră. Medicul dumneavoastră vă va oferi informații despre prevenirea sarcinii și vă poate trimite la un specialist care să vă facă recomandări în ceea ce privește contracepția.  Unele medicamente contraceptive (medicamentele contraceptive care conţin estrogen) pot să scadă nivelul de valproat din sânge. Asiguraţi-vă că discutaţi cu medicul dumneavoastră despre metoda de contracepţie (prevenţie a sarcinii) care este cea mai adecvată pentru dumneavoastră.  Trebuie să mergeți regulat (cel puțin anual) la control la un medic specialist cu experiență în tratamentul tulburării bipolare sau epilepsiei. În timpul acestei vizite, medicul dumneavoastră se va asigura că ați luat la cunoștință și ați înțeles toate riscurile și recomandările legate de utilizarea valproatului în timpul sarcinii.  Adresați-vă medicului dumneavoastră dacă intenționați să rămâneți gravidă.  Adresați-vă imediat medicului dumneavoastră dacă sunteţi gravidă sau credeţi că aţi putea fi gravidă.

IAU TRATAMENT CU ORFIRIL LONG ȘI INTENȚIONEZ SĂ RĂMÂN GRAVIDĂ

Dacă intenționați să rămâneți gravidă, trebuie să programați mai întâi o consultație la medicul dumneavoastră.

Nu trebuie să opriţi nici administrarea de Orfiril long, nici utilizarea metodei contraceptive, înainte de a discuta mai întâi despre aceasta cu medicul dumneavoastră. Medicul dumneavoastră vă va face recomandări ulterioare. Copiii născuţi de mame tratate cu valproat prezintă riscuri grave de malformaţii congenitale şi probleme de dezvoltare, care pot fi grav invalidante. Medicul dumneavoastră vă va trimite la un specialist cu experiență în tratamentul tulburării bipolare sau epilepsiei, astfel încât să poată fi evaluate din vreme alte alternative de tratament. Medicul dumneavoastră va lua câteva măsuri, astfel încât sarcina dumneavoastră să decurgă cât mai bine posibil și orice riscuri pentru dumneavoastră și pentru copilul dumneavoastra să fie reduse cât mai mult posibil. Medicul dumneavoastră poate decide să schimbe doza de Orfiril long sau să schimbe tratamentul cu un alt medicament, sau să oprească tratamentul cu Orfiril long, cu mult timp înainte de a rămâne gravidă – aceasta pentru a fi sigur că boala dumneavoastră este stabilă. Atunci când încercaţi să rămâneţi gravidă, întrebaţi-l pe medicul dumneavoastră despre administrarea de acid folic. Acidul folic poate diminua riscul general de spina bifida şi de avort precoce, care există pentru toate sarcinile. Cu toate acestea, este puţin probabil că va diminua riscul de apariţie a malformaţiilor congenitale, asociat cu utilizarea de valproat.

Mesaje cheie:  Nu opriţi administrarea de Orfiril long decât dacă vă recomandă medicul.  Nu opriţi utilizarea măsurilor de prevenire a sarcinii (contracepţie) înainte de a discuta mai întâi cu medicul dumneavoastră şi de a conveni asupra unui plan care să asigure că boala dumneavoastră este controlată şi riscurile pentru copilul dumneavoastră sunt diminuate.  Programați mai întâi o consultație la medicul dumneavoastră. În timpul acestei vizite, medicul dumneavoastră se va asigura că ați luat la cunoștință și ați înțeles toate riscurile și recomandările legate de utilizarea valproatului în timpul sarcinii. Cu mult timp înainte de a încerca să rămâneţi gravidă, medicul dumneavoastră va încerca să vă schimbe tratamentul cu un alt medicament sau să vă oprească tratamentul cu Orfiril long.  Faceţi o programare urgentă la medic dacă sunteţi gravidă sau credeţi că aţi putea fi gravidă.

SUNT GRAVIDĂ ȘI IAU TRATAMENT CU ORFIRIL LONG

Nu încetați să luați Orfiril long, decât dacă așa vă recomandă medicul dumneavoastră, deoarece boala dumneavoastră se poate înrăutăți. Faceţi o programare urgentă la medic dacă sunteţi gravidă sau credeţi că aţi putea fi gravidă. Medicul dumneavoastră vă va face recomandări ulterioare. Copiii născuţi de mame tratate cu valproat prezintă riscuri grave de malformaţii congenitale şi probleme de dezvoltare, care pot fi grav invalidante. Medicul dumneavoastră vă va trimite la un specialist cu experiență în tratamentul tulburării bipolare sau epilepsiei, astfel încât să poată fi evaluate alte alternative de tratament. În cazul excepțional în care Orfiril long este singurul tratament disponbil în timpul sarcinii, veți fi monitorizată foarte atent, atât pentru controlul bolii dumneavoastră, cât și pentru a vedea cum se dezvoltă copilul dumneavoastră. Dumneavoastră și partenerul dumneavoastră ați putea beneficia de consiliere și suport în ceea ce privește sarcina expusă la valproat.

Întrebaţi-l pe medicul dumneavoastră despre administrarea de acid folic. Acidul folic poate diminua riscul general de spina bifida şi de avort precoce, care există pentru toate sarcinile. Cu toate acestea, este puţin probabil că va diminua riscul de apariţie a malformaţiilor, asociat cu utilizarea de valproat.

Mesaje cheie:  Faceţi o programare urgentă la medic dacă sunteţi gravidă sau credeţi că aţi putea fi gravidă.  Nu opriţi administrarea valproatului decât dacă vă recomandă medicul.  Asigurați-vă că sunteți îndrumată către un specialist cu experiență în tratamentul epilepsiei sau tulburării bipolare pentru a evalua necesitatea utilizării unui tratament alternativ.

 Trebuie să primiți consiliere în legătură cu riscurile utilizării de Orfiril long în timpul sarcinii, inclusiv cu malformațiile congenitale și defectele de dezvoltare care pot apărea la copii.  Asigurați-vă că sunteți îndrumată către un specialist pentru monitorizarea sarcinii, pentru a detecta posibila apariție a malformațiilor.

Asiguraţi-vă că citiți ghidul cu informaţii pentru pacientă pe care îl veți primi de la medicul dumneavoastră. Medicul dumneavoastră vă va vorbi despre Formularul anual de luare la cunoştinţă a riscurilor și vă va ruga să îl semnați și să îl păstrați. Veți primi, de asemenea, de la farmacist un card pentru pacientă, care să vă amintească riscurile utilizării de valproat în timpul sarcinii.

Alăptarea O cantitate mică de valproat de sodiu trece în laptele matern. Discutați cu medicul dumneavoastră pentru a vedea dacă este cazul să vă alăptați copilul.

Fertilitatea Orfiril Long vă poate diminua fertilitatea. Pe de altă parte, rapoarte singulare au arătat că acest efect este reversibil după întreruperea administrării medicamentului.

Valproatul este contraindicat pentru tratamentul tulburării bipolare în timpul sarcinii. Valproatul este contraindicat pentru tratamentul epilepsiei în sarcină, cu excepția situației în care nu există o alternativă potrivită de tratament pentru epilepsie. Utilizarea valproatului este contraindicată la femeile cu potențial fertil dacă nu sunt îndeplinite condițiile programului de prevenire a sarcinii (vezi pct. 4.3 și 4.4).

Riscul pentru sarcină legat de expunerea la valproat

Administrarea valproatului atât în monoterapie, cât şi în politerapie, inclusiv cu alte antiepileptice, este asociată frecvent cu rezultate anormale cu privire la evoluţia sarcinii. Datele disponibile sugerează că politerapia antiepileptică care include valproat poate fi asociată cu un risc mai mare de malformaţii congenitale, comparativ cu monoterapia cu valproat. S-a evidențiat că valproatul trece bariera placentară atât la speciile de animale, cât și la om (vezi pct. 5.2).

Studii la animale: Au fost demonstrate efecte teratogene la șoarece, șobolan și iepure (vezi pct. 5.3).

Malformaţii congenitale Datele obţinute dintr-o meta-analiză (inclusiv din registre şi studii de cohortă) au evidenţiat faptul că 10,73% dintre copiii femeilor cu epilepsie, expuse la valproat administrat în monoterapie în timpul sarcinii, au avut malformaţii congenitale (IÎ 95%: 8,16 – 13,29). Acesta este un risc de malformaţii majore mai mare decât cel observat la populaţia generală, la care riscul este de aproximativ 2-3%. Riscul este dependent de doză, dar nu poate fi stabilită o doză prag, sub care nu există niciun risc.

Datele disponibile arată o incidenţă crescută a malformaţiilor minore şi majore. Cele mai frecvente tipuri de malformaţii includ defecte de tub neural, dismorfism facial, cheilopalatoschizis, craniostenoză, malformaţii cardiace, renale şi urogenitale, malformaţii ale membrelor (inclusiv aplazie bilaterală a radiusului) şi multiple anomalii care implică diferite sisteme ale organismului.

Expunerea la valproat in utero poate avea ca rezultat, de asemenea, hipoacuzie sau surditate din cauza malformațiilor la nivelul urechii și/sau nasului (efect secundar) și/sau a toxicității directe asupra funcției auditive. Cazurile descriu surditate sau hipoacuzie atât unilaterale, cât și bilaterale. Rezultatele nu au fost raportate pentru toate cazurile. În majoritatea cazurilor cu rezultate raportate, nu a existat remisiune.

Teratogenitate și tulburări de dezvoltare Datele au arătat că expunerea in utero la valproat poate avea reacţii adverse asupra dezvoltării mintale şi fizice a copiilor expuşi. Riscul pare să fie dependent de doză, dar din datele disponibile nu poate fi stabilită o doză prag, sub care nu există niciun risc. Perioada gestaţională exactă în care există riscul de apariţie a acestor reacţii este incertă şi nu se poate exclude posibilitatea unui risc pe întreaga durată a sarcinii.

Studiile efectuate la copii preşcolari care au fost expuşi in utero la valproat au arătat că până la 30-40% dintre aceştia au prezentat întârzieri ale dezvoltării timpurii, cum sunt întârzieri în vorbire şi mers, capacitate intelectuală redusă, abilităţi lingvistice deficitare (vorbire şi înţelegere) şi probleme cu memoria.

Coeficientul de inteligenţă (IQ) determinat la copiii şcolari (6 ani), cu antecedente de expunere in utero la valproat, a fost în medie cu 7-10 puncte mai mic decât cel al copiilor expuşi la alte medicamente antiepileptice. Cu toate că rolul factorilor asociaţi nu poate fi exclus, există dovezi că riscul de afectare a capacităţii intelectuale la copiii expuşi la valproat poate să nu fie dependent de IQ-ul matern.

Există date limitate cu privire la rezultatele pe termen lung. Datele disponibile provenite dintr-un studiu populațional indică faptul că la copiii expuşi in utero la valproat există un risc mai mare de dezvoltare a tulburărilor din sfera autismului (risc aproximativ de trei ori mai mare) şi a autismului infantil (risc aproximativ de cinci ori mai mare), comparativ cu populaţia generală din studiu care nu a fost expusă. Datele disponibile provenite din alt studiu populațional indică faptul că la copiii expuși in utero la valproat există un risc mai mare de dezvoltare a tulburării hiperkinetice cu deficit de atenție (THDA) (risc aproximativ de 1,5 ori mai mare), comparativ cu populația din studiu care nu a fost expusă.

Copii de sex feminin şi femei aflate la vârsta fertilă (vezi mai sus şi pct. 4.4)

Dacă o femeie intenționează să rămână gravidă În ceea ce privește indicația de tratament pentru epilepsie, dacă o femeie intenționează să rămână gravidă, tratamentul cu valproat trebuie reevaluat de către un medic specialist cu experiență în tratamentul epilepsiei, care să ia în considerare alte alternative de tratament. Trebuie depuse toate eforturile pentru ca, înainte de concepție și înainte de întreruperea contracepției să fie schimbat tratamentul cu o alternativă adecvată (vezi pct. 4.4). Dacă nu este posibilă schimbarea tratamentului, pacienta trebuie consiliată în ceea ce privește riscurile tratamentului cu valproat pentru făt, pentru a o ajuta să ia o decizie informată legată de planificarea familială.

În cazul indicațiilor de tratament pentru tulburare bipolară dacă o femeie intenționează să ramână gravidă, trebuie să se adreseze unui medic specialist cu experiență în tratamentul tulburării bipolare, iar tratamentul cu valproat trebuie întrerupt și dacă este nevoie schimbat cu un alt tratament înainte de concepție și înainte de întreruperea contracepției.

Femei gravide Utilizarea valproatului ca tratament pentru tulburarea bipolară este contraindicată în timpul sarcinii, cu excepția cazului în care nu există o alternativă adecvată de tratament (vezi pct. 4.3 și 4.4). Dacă o femeie care utilizează valproat rămâne gravidă, trebuie îndrumată imediat către un medic specialist care să aibă în vedere opțiuni alternative de tratament. În timpul sarcinii, convulsiile tonico-clonice materne și statusul epileptic asociat cu hipoxie pot avea un risc deosebit de deces pentru mamă și pentru făt. Dacă, în ciuda riscurilor asociate cu utilizarea valproatului în sarcină și după o analiză atentă a variantelor alternative de tratament, în situații excepționale, o femeie gravidă trebuie să utilizeze valproat ca tratament pentru epilepsie, se recomandă ca:

să se utilizeze doza minimă eficace, iar doza zilnică să fie divizată în câteva prize mai mici, care să fie administrate pe parcursul zilei. Este de preferat utilizarea unei forme farmaceutice cu eliberare prelungită, în detrimentul altor forme farmaceutice, pentru a evita atingerea unor concentrații plasmatice mari (vezi pct. 4.2).

Pacientele a căror sarcină a fost expusă la valproat și partenerii lor trebuie trimiși la un medic specialist în genetică medicală pentru evaluare și consiliere în ceea ce privește sarcina expusă. Trebuie efectuată monitorizare prenatală specializată pentru detectarea posibilei apariții a defectelor de tub neural sau a altor malformații. Administrarea suplimentelor de folat înainte de sarcină poate scădea riscul de apariție a defectelor de tub neural, care pot apărea în toate sarcinile. Cu toate acestea, dovezile disponibile nu arată că folatul previne defectele congenitale sau malformațiile cauzate de expunerea la valproat.

Femei cu potenţial fertil

Medicamente care conţin estrogeni Medicamentele care conţin estrogeni, inclusiv contraceptivele hormonale, pot creşte clearance-ul valproatului, ceea ce ar duce la scăderea concentraţiei plasmaticede valproat şi la posibila scădere a eficacităţii valproatului (vezi pct. 4.4 şi 4.5).

Riscul pentru nou-născut

Au fost raportate foarte rar cazuri de sindrom hemoragic la nou-născuţii ale căror mame au utilizat valproat în timpul sarcinii. Acest sindrom hemoragic este corelat cu trombocitopenie, hipofibrinogenemie şi/sau cu scădere a valorilor altor factori ai coagulării. De asemenea, a fost raportată afibrinogenemie, care poate fi letală. Cu toate acestea, acest sindrom trebuie diferenţiat de scăderea factorilor coagulării dependenţi de vitamina K, indusă de fenobarbital şi inductorii enzimatici. Prin urmare, la nou-născuţi trebuie investigate numărul trombocitelor, fibrinogenemia, coagulograma şi factorii coagulării.
Au fost raportate cazuri de hipoglicemie la nou-născuţii ale căror mame au utilizat valproat în timpul trimestrului al treilea de sarcină.
Au fost raportate cazuri de hipotiroidie la nou-născuţii ale căror mame au utilizat valproat în timpul sarcinii.
Poate apărea sindrom de sevraj (cu manifestări cum sunt, în special, agitaţie, iritabilitate, hiperexcitabilitate, nervozitate, hiperkinezie, tulburări ale tonusului, tremor, convulsii şi tulburări de hrănire) la nou-născuţii ale căror mame au utilizat valproat în timpul ultimului trimestru de sarcină.

Alăptarea La om, valproatul se excretă în lapte, în care atinge o concentraţie cuprinsă între 1% şi 10% din concentraţia plasmatică maternă. Au fost evidenţiate tulburări hematologice la nou-născuţii/sugarii alăptaţi de femei tratate (vezi pct. 4.8).

Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe temporar/opri tratamentul cu Orfiril long având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului pentru femeie.

Fertilitatea La femeile care utilizează valproat s-a raportat apariţia amenoreei, ovarelor polichistice şi creşterea concentraţiilor plasmatice de testosteron (vezi pct. 4.8). De asemenea, administrarea valproatului poate afecta fertilitatea la bărbaţi (vezi pct. 4.8). Rapoartele de caz indică faptul că afectarea fertilităţii este reversibilă după întreruperea tratamentului.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.6

Reacții adverse

Prospect · pct. 4 RCP · pct. 4.8

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Majoritatea reacţiilor adverse au fost raportate din experienţa clinică privind administrarea valproatului în tratamentul epilepsiei şi nicio altă reacţie adversă nu a fost în mod specific asociată cu administrarea valproatului în tratamentul episoadelor maniacale. La administrarea valproatului în monoterapie riscul apariţiei reacţiilor adverse este mai scăzut decât la administrarea concomitentă cu alte antiepileptice (terapie combinată). Majoritatea reacţiilor adverse sunt dependente de doză și apar în special, la iniţierea tratamentului; acestea sunt trecătoare și dispar spontan după câteva zile de tratament sau după reducerea dozei.

Reacţiile adverse cel mai adesea raportate în cazul valproatului de sodiu sunt tulburările gastro-intestinale, apărute la aproximativ 20% dintre pacienţi. Au fost observate cazuri de afectare hepatică severă (sau chiar fatală), în special la copii trataţi cu doze mari sau în asociere cu alte antiepileptice.

Dacă apar următoarele semne de afectare hepatică, consultaţi imediat medicul pentru a solicita ajutor:

creşterea numărului de atacuri
senzaţie de slăbiciune fizică
pierderea poftei de mâncare
greaţă şi episoade repetate de vomă
dureri abdominale de origine necunoscută
umflarea picioarelor
perturbări ale conştienţei şi mişcărilor

Copiii trebuie monitorizaţi îndeaproape cu privire la aceste semne clinice.

Dacă aveţi unul dintre următoarele semne sau orice semn neobişnuit, contactaţi medicul imediat:

hemoragie anormală sau tendinţa de a face mai uşor vânătăi
dureri abdominale
tremor, probleme de echilibru
confuzie, halucinaţii, schimbări de dispoziţie
erupţii grave pe piele
mişcări musculare spasmodice
stare de vigilenţă alterată şi somnolenţă
alte tulburări mentale

În cazul apariţiei reacţiilor de hipersensibilitate, tratamentul cu Orfiril long trebuie întrerupt imediat.

Au fost raportate următoarele reacţii adverse:

Majoritatea reacţiilor adverse au fost raportate din experienţa clinică privind administrarea valproatului în tratamentul epilepsiei şi nicio altă reacţie adversă nu a fost în mod specific asociată cu administrarea valproatului în tratamentul episoadelor maniacale. La administrarea valproatului în monoterapie riscul apariţiei reacţiilor adverse este mai scăzut decât la administrarea concomitentă cu alte antiepileptice (terapie combinată). Majoritatea reacţiilor adverse apar în funcţie de doză, în special la iniţierea tratamentului şi sunt tranzitorii, dispărând spontan după cîteva zile de tratament sau după reducerea dozei.

Efectele adverse cel mai adesea raportate în cazul valproatului de sodiu sunt tulburările gastro-intestinale, apărute la aproximativ 20% dintre pacienţi. Au fost observate cazuri de afectare hepatică severă (sau chiar fatală), în special la copii trataţi cu doze mari sau în asociere cu alte antiepileptice.

Au fost raportate următoarele reacţii adverse:

Tumori benigne, maligne şi nespecificate (incluzând chisturi şi polipi) Rare: sindrom mielodisplazic

tulburări ale măduvei osoase, neutropenie, aplazie eritrocitară pură Cu frecvenţă necunoscută: agranulocitoză

Tulburări ale sistemului imunitar Rare: reacţii alergice de la erupţii cutanate la reacţii de hipersensibilitate (urticarie, eczemă şi angioedem) lupus eritematos Cu frecvenţă necunoscută: reacţii cutanate la medicament cu eozinofilie şi simptome sistemice (sindromul DRESS)

Tulburări endocrine Mai puțin frecvente: hiperandrogenism (hirsutism, virilism, acnee, alopecie de tip masculin şi/sau valori crescute ale hormonilor androgeni) Rare: hipotiroidie Cu frecvenţă necunoscută: sindrom de secreţie inadecvată de hormon antidiuretic (SIADH)

Tulburări psihice Frecvente: agresivitate, agitaţie, afectare a atenţiei Mai puţin frecvente: iritabilitate Rare: confuzie, ce poate progresa la stupor, halucinaţii, comportament anormal, hiperactivitate psihomotorie, tulburări de învăţare

Tulburări acustice şi vestibulare

Rare: pierderea auzului, reversibilă sau nu, a fost rareori raportată în legătură cu tratamentul cu valproat de sodiu. Cu toate acestea, nu a fost stabilită o relaţie cauză-efect. tinitus

Tulburări vasculare Mai puţin frecvente: vasculite

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Cu frecvenţă necunoscută: efuziune pleurală eozinofilică

Tulburări hepatobiliare Frecvente: modificări ale valorilor testelor hepatice, de exemplu creşterea concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor şi fosfatazelor; apar în special la începutul tratamentului şi sunt tranzitorii. Mai puţin frecvente: afectare hepatică severă (unele cazuri de necroză hepatică letală) la copii cu vârsta sub 3 ani, trataţi polimedicamentos Rare: afectare hepatică severă la copii cu vârsta peste 3 ani

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Rare: rabdomioliză (vezi pct. 4.4) Cu frecvenţă necunoscută: Au fost raportate cazuri de scădere a densităţii minerale osoase, osteopenie, osteoporoză şi fracturi la pacienţi la care s-a administrat tratament pe termen lung cu Orfiril long. Mecanismul prin care Orfiril long afectează metabolismul osos nu a fost identificat.

Tulburări ale aparatului genital şi sânului Rare: amenoree, dismenoree, sângerări menstruale neregulate, infertilitate masculină Foarte rare: boală polichistică ovariană, ginecomastie Cu frecvenţă necunoscută: spermatogeneză anormală (cu reducerea numărului şi/sau motilităţii spermatozoizilor)

Afecţiuni congenitale, familiale şi genetice Malformaţii congenitale şi tulburări de dezvoltare (vezi pct. 4.4 şi 4.6).

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Foarte rare: oboseală cefalee, hipotermie, edem

Investigaţii diagnostice Rare: scăderea concentraţiei plasmatice a proteinei I de tip insulinic care leagă factorul de creştere, scăderea valorilor factorilor coagulării (cel puţin a unuia), rezultate anormale la testele de coagulare (cum sunt prelungirea timpului de protrombină, prelungirea timpului de activare parţială a tromboplastinei (aPTT), prelungirea timpului de trombină, creşterea valorii INR (International Normalized Ratio)) (vezi pct. 4.4 şi 4.6), deficit de biotină/deficit de biotinidază Foarte rare: rezultate anormale ale testelor funcţiei tiroidiene. Relevanţa lor clinică este neclară.

Aceste reacţii adverse au fost observate, în special, la copii şi adolescenţi.

Copii și adolescenți Profilul de siguranță al valproatului la copii și adolescenți este comparabil cu cel de la adulți, însă unele reacții adverse sunt mai severe sau sunt observate în principal la copii și adolescenți. Există un risc deosebit de leziuni hepatice severe la sugari și copii mici, în special la cei cu vârsta sub 3 ani. Copiii mici sunt expuși, de asemenea, unui risc deosebit de pancreatită. Aceste riscuri scad odată cu creșterea în vârstă (vezi pct. 4.4). Tulburările psihice cum sunt agresivitatea, agitația, tulburările de atenție, comportamentul anormal, hiperactivitatea psihomotorie și tulburările de învățare sunt observate, în special, la copii și adolescenți.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro

Text oficial · Prospect · pct. 4RCP · pct. 4.8

Compoziție & excipienți

Prospect · pct. 6 RCP · pct. 2 + 6.1

Ce conţine Orfiril long:

Substanţa activă este valproatul de sodiu. Fiecare mini-plic cu mini-comprimate cu eliberare prelungită conţine 500 mg valproat de sodiu.
Celelalte componente sunt: stearat de calciu, dioxid de siliciu coloidal anhidru metilat, copolimer amoniu metacrilat tip B, dispersie 30%, etilceluloză, sebacat de dibutil, acid oleic, acid sorbic, hidroxid de sodiu.

Cum arată Orfiril long şi conţinutul ambalajului Mini-plicuri alcătuite din folie multistratificată (PET/Al/PE) sau (hârtie/Al/PE) ce conţin mini-comprimate cu eliberare prelungită, de culoare albă sau aproape albă, rotunde.

Ambalaj Cutie cu 50 mini-plicuri din PET/Al/PE conţinând mini-comprimate cu eliberare prelungită Cutie cu 100 mini-plicuri din PET/Al/PE conţinând mini-comprimate cu eliberare prelungită Cutie cu 200 mini-plicuri din PET/Al/PE conţinând mini-comprimate cu eliberare prelungită Cutie cu 50 mini-plicuri din hârtie/Al/PE conţinând mini-comprimate cu eliberare prelungită Cutie cu 100 mini-plicuri din hârtie /Al/PE conţinând mini-comprimate cu eliberare prelungită Cutie cu 200 mini-plicuri din hârtie /Al/PE conţinând mini-comprimate cu eliberare prelungită

Deţinǎtorul autorizaţiei de punere pe piaţǎ şi fabricantul DESITIN ARZNEIMITTEL GmbH Weg beim Jäger 214, 22335 Hamburg, Germania

Pentru orice informaţii despre acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţa locală a deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă:

DESITIN PHARMA SRL Str. Sevastopol 13-17, Ap. 102, 010 991 Bucureşti, România Tel: +40 21 252 34 81 Fax:+40 21 318 29 09 e-mail: office@desitin.ro

Informații detaliate și actualizate privind acest medicament sunt disponibile scanând cu un smartphone codul QR inclus în prospect. Aceleași informații sunt de asemenea disponibile accesând următorul URL: www.desitin.ro/valproat-qr-sarcina [Se va include codul QR]

Acest prospect a fost revizuit în Aprilie 2021

Fiecare mini-plic cu mini-comprimate cu eliberare prelungită conţine 500 mg valproat de sodiu. Excipient cu efect cunoscut: sodiu 3 mmol (69,0 mg)

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Stearat de calciu Dioxid de siliciu coloidal anhidru metilat Copolimer amoniu metacrilat tip B, dispersie 30% Etilceluloză Sebacat de dibutil Acid oleic Acid sorbic Hidroxid de sodiu

500 mg valproat de sodiu · substanță activă

Stearat de calciu · excipient

Dioxid de siliciu coloidal anhidru metilat · excipient

Copolimer amoniu metacrilat tip B · excipient

dispersie 30% · excipient

Etilceluloză · excipient

Sebacat de dibutil · excipient

Acid oleic · excipient

Acid sorbic · excipient

Hidroxid de sodiu · excipient

Text oficial · Prospect · pct. 6RCP · pct. 2 + 6.1

Păstrare & valabilitate

Prospect · pct. 5 RCP · pct. 6.3 + 6.4

Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.

Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj (după EXP.). Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective. A se păstra la temperaturi sub 30ºC, în ambalajul original. Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

3 ani

A se păstra la temperaturi sub 30ºC, în ambalajul original.

Text oficial · Prospect · pct. 5RCP · pct. 6.3 + 6.4

Ambalaje

Cutie cu 50 mini-plicuri din PET/Al/PE cu mini-compr. cu elib. prelung. · 8679/2016/01

Cutie cu 100 mini-plicuri din PET/Al/PE cu mini-compr. cu elib. prelung. · 8679/2016/02

Cutie cu 200 mini-plicuri din PET/Al/PE cu mini-compr. cu elib. prelung. · 8679/2016/03

Cutie cu 50 mini-plicuri din hartie/Al/PE cu mini-compr. cu elib. prelung. · 8679/2016/04

Cutie cu 100 mini-plicuri din hartie/Al/PE cu mini-compr. cu elib. prelung. · 8679/2016/05

Cutie cu 200 mini-plicuri din hartie/Al/PE cu mini-compr. cu elib. prelung. · 8679/2016/06

Documente oficiale

RCPRezumatul caracteristicilor produsuluiDeschide PDF · ANMDMR ProspectProspect — informații pentru pacientDeschide PDF · ANMDMR AmbalajInformații privind etichetareaDeschide PDF · ANMDMR