L04AD02 · Imunosupresoare inhibitori de calcineurina Prescripție restrictivă CITOTOXIC

Tacrolimus Sandoz 0,5 mg

Tacrolimus Sandoz aparţine unui grup de medicamente cunoscut ca imunosupresoare.

Cum citiți informația

De unde vin aceste informații? Pacient = Prospect · Medic = RCP. Ambele aprobate de ANMDMR.

Nu reformulăm liber textul medical. „Pentru pacient” urmează Prospectul; „Pentru medic” urmează Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP). Fiecare secțiune indică documentul-sursă.

Indicații

Prospect · pct. 1 RCP · pct. 4.1

Tacrolimus Sandoz aparţine unui grup de medicamente cunoscut ca imunosupresoare. După transplantul unui organ (de exemplu, ficat, rinichi, inimă), sistemul imunitar din corpul dumneavoastră va încerca să elimine noul organ. Tacrolimus Sandoz este utilizat pentru a controla răspunsul imun al corpului dumneavoastră, permiţându-i acestuia să accepte organul transplantat. Tacrolimus Sandoz este utilizat deseori în asociere cu alte medicamente care, de asemenea, suprimă sistemul imunitar.

De asemenea, puteţi primi Tacrolimus Sandoz pentru un rejet de ficat, rinichi, inimă sau alt organ sau dacă alt tratament anterior pe care l-aţi luat nu a controlat răspunsul imun după transplant.

Profilaxia rejetului de alogrefă în cazul transplantului hepatic, renal sau cardiac.

Tratamentul rejetului de alogrefă rezistent la tratamentul cu alte medicamente imunosupresoare.

Text oficial · Prospect · pct. 1RCP · pct. 4.1

Dozaj & administrare

Prospect · pct. 3 RCP · pct. 4.2

Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Asiguraţi-vă că primiţi acelaşi medicament de fiecare dată când primiţi reţeta pentru tacrolimus cu excepția cazului în care specialistul în transplant a fost de acord să se schimbe la un alt medicament cu tacrolimus. Acest medicament trebuie luat de două ori pe zi. Dacă medicamentul nu este la fel ca de obicei sau dacă instrucţiunile de administrare a dozelor au fost schimbate, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru a fi siguri că aveţi medicamentul corect.

Doza iniţială pentru prevenirea rejetului organului transplantat va fi calculată de către medicul dumneavoastră, în funcţie de greutatea dumneavoastră corporală. În general, dozele iniţiale, chiar după transplant, sunt de 0,075-0,30 mg/kg şi zi, în funcţie de organul transplantat.

Dozele depind de starea dumneavoastră generală şi de ce tipuri de medicaţie imunosupresoare, alta decât tacrolimus, folosiţi. Medicul dumneavoastră vă va solicita să efectuaţi periodic teste sanguine, necesare pentru a stabili doza corectă şi pentru a modifica doza din când în când. Medicul dumneavoastră va reduce de obicei doza de Tacrolimus Sandoz odată ce starea dumneavoastră este stabilă. Medicul dumneavoastră vă va spune exact câte capsule trebuie să luaţi şi cât de des.

Tacrolimus Sandoz se ia pe cale orală de două ori pe zi, de obicei dimineaţa şi seara. În general, trebuie să luaţi Tacrolimus Sandoz pe stomacul gol sau cu cel puţin o oră înainte de masă sau 2-3 ore după masă.
Capsulele trebuie înghițite întregi, cu un pahar cu apă.
Luați capsulele imediat după scoaterea acestora din blister.
Evitaţi grapefrutul şi sucul de grapefrut în timp ce luaţi Tacrolimus Sandoz.
Nu înghiţiţi desicantul conţinut în punga din aluminiu.

Dacă utilizaţi mai mult Tacrolimus Sandoz decât trebuie Dacă aţi luat accidental prea mult Tacrolimus Sandoz adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau celui mai apropiat spital de urgenţă.

Dacă uitaţi să utilizaţi Tacrolimus Sandoz Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa dozele individuale uitate. Dacă ați uitat să luați Tacrolimus Sandoz capsule, așteptați până când se apropie timpul pentru următoarea doză şi continuaţi apoi cu doza stabilită. Dacă încetaţi să utilizaţi Tacrolimus Sandoz Întreruperea tratamentului cu Tacrolimus Sandoz poate creşte riscul pentru rejetul organului transplantat. Nu opriţi tratamentul decât dacă medicul dumneavoastră a stabilit acest lucru.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Tratamentul cu tacrolimus necesită monitorizare atentă efectuată de personal calificat și echipat corespunzător. Acest medicament trebuie prescris şi tratamentul imunosupresor trebuie modificat numai de către medici cu experienţă în tratamentul imunosupresor şi în managementul pacienţilor transplantaţi.

Trecerea inadecvată, neintenţionată sau nesupravegheată la formulele farmaceutice cu acţiune imediată sau prelungită nu este sigură. Aceasta poate determina rejetul grefei sau creşterea incidenţei reacţiilor adverse, incluzând imunosupresia accentuată sau diminuată cauzată de modificări semnificative ale expunerii sistemice la tacrolimus. Pacienţii trebuie menţinuţi pe o singură formulă farmaceutică de tacrolimus, cu doze zilnice corespunzătoare; modificarea schemei terapeutice sau a formulelor farmaceutice trebuie să aibă loc doar sub supraveghere strictă a unui specialist în transplanturi (vezi pct. 4.4 şi 4.8). După trecerea la o altă formulă farmaceutică, trebuie realizată supravegherea terapeutică şi ajustarea dozelor pentru a se asigura că expunerea sistemică la tacrolimus este menţinută.

Pentru a permite modificarea precisă a dozei, sunt disponibile concentrații suplimentare de 0,75 mg și 2 mg Tacrolimus Sandoz.

Consideraţii generale Dozele iniţiale recomandate prezentate mai jos acţionează ca ghid. Administrarea dozelor de tacrolimus trebuie să fie realizată iniţial prin evaluarea clinică a rejetului şi toleranţei fiecărui pacient în parte, cu ajutorul monitorizării sanguine (a se vedea mai jos concentraţiile plasmatice ţintă recomandate). Dacă apar semnele clinice ale rejetului, trebuie avută în vedere modificarea schemei de tratament imunosupresor.

Tacrolimus poate fi administrat intravenos sau oral. În general, se începe cu administrarea orală; dacă este necesar, se poate administra conţinutul capsulei suspendat în apă, prin sondă nazogastrică.

De obicei, tacrolimus se administrează în asociere cu alte medicamente imunosupresoare, în perioada post-operatorie iniţială. Doza de tacrolimus poate varia în funcţie de schema de tratament imunosupresor aleasă.

Mod de administrare Se recomandă ca doza zilnică orală să fie administrată divizat în două prize (de exemplu dimineaţa şi seara). Capsulele trebuie luate imediat după ce sunt scoase din blister. Pacienții trebuie avertizați să nu înghită desicantul. Capsulele trebuie înghiţite cu lichid (de preferat apă).

De obicei, capsulele trebuie administrate pe stomacul gol sau cu cel puţin 1 oră înainte de masă şi 2-3 ore după masă, pentru a se obţine absorbţia maximă (vezi pct. 5.2).

Durata tratamentului

Pentru a suprima rejetul grefei, trebuie menţinută imunosupresia; prin urmare, nu poate fi precizată o durată limită a tratamentului pe cale orală.

Recomandări cu privire la administrarea dozelor – transplant hepatic

Profilaxia rejetului de transplant – adulţi

Tratamentul oral cu tacrolimus poate începe cu o doză de 0,10-0,20 mg/kg şi zi, administrată divizat în două prize (de exemplu dimineaţa şi seara). Administrarea poate începe cu aproximativ 12 ore după terminarea intervenţiei chirurgicale.

Dacă doza nu poate fi administrată oral din cauza stării clinice a pacientului, trebuie iniţiat tratamentul intravenos cu o doză de 0,01-0,05 mg/kg şi zi, sub formă de perfuzie continuă timp de 24 de ore.

Profilaxia rejetului de transplant – copii

Trebuie administrată o doză iniţială orală de 0,30 mg/kg şi zi divizată în două prize (de exemplu dimineaţa şi seara). Dacă starea clinică a pacientului nu permite administrarea dozelor pe cale orală, trebuie administrată o doză intravenoasă iniţială de 0,05 mg/kg şi zi, sub formă de perfuzie continuă de 24 de ore.

Ajustarea dozei în timpul perioadei post-transplant la adulţi şi copii

De obicei, în perioada post-transplant dozele de tacrolimus sunt reduse. În unele cazuri este posibil să se întrerupă tratamentul imunosupresor asociat şi să se menţină doar tacrolimus în monoterapie. Ameliorarea stării post-transplant a pacientului poate afecta farmacocinetica tacrolimusului şi poate necesita ajustarea ulterioară a dozei.

Tratamentul rejetului – adulţi şi copii

Pentru a ameliora episoadele de rejet au fost utilizate creşterea dozelor de tacrolimus, tratamentul corticosteroid suplimentar şi introducerea de cure scurte de anticorpi mono-/policlonali. Dacă se observă semne de toxicitate (de exemplu reacţii adverse accentuate – vezi pct. 4.8) dozele de tacrolimus trebuie reduse.

Pentru conversia la tacrolimus, tratamentul trebuie început cu o doză iniţială orală recomandată pentru imunosupresia primară.

Pentru informaţii referitoare la conversia de la ciclosporină la tacrolimus, vezi mai jos „Ajustarea dozelor la grupuri speciale de pacienţi”.

Recomandări cu privire la administrarea dozelor – transplant renal

Profilaxia rejetului de transplant – adulţi

Tratamentul oral cu tacrolimus trebuie început cu o doză de 0,20-0,30 mg/kg şi zi administrată divizat în două prize (de exemplu dimineaţa şi seara). Administrarea trebuie începută în decurs de 24 de ore după terminarea intervenţiei chirurgicale.

Dacă doza nu poate fi administrată oral datorită stării clinice a pacientului, trebuie iniţiat tratamentul intravenos cu o doză de 0,05-0,10 mg/kg/zi, sub formă de perfuzie continuă timp de 24 de ore.

Profilaxia rejetului de transplant – copii

Trebuie administrată o doză iniţială orală de 0,30 mg/kg şi zi divizată în două prize (de exemplu dimineaţa şi seara). Dacă starea clinică a pacientului nu permite administrarea dozelor pe cale orală, trebuie administrată o doză intravenoasă iniţială de 0,075-0,100 mg/kg şi zi, sub formă de perfuzie continuă timp de 24 de ore.

Ajustarea dozei în timpul perioadei post-transplant la adulţi şi copii

De obicei, în perioada post-transplant dozele de tacrolimus sunt reduse. În unele cazuri este posibil să se întrerupă tratamentul imunosupresor asociat şi să se menţină tratamentul dual pe bază de tacrolimus. Ameliorarea stării post-transplant a pacientului poate afecta farmacocinetica tacrolimusului şi poate necesita ajustarea ulterioară a dozei.

Tratamentul rejetului – adulţi şi copii

Pentru conversia la tacrolimus, tratamentul trebuie început cu o doză orală iniţială recomandată pentru imunosupresia primară.

Pentru informaţii referitoare la conversia de la ciclosporină la tacrolimus, vezi mai jos „Ajustarea dozelor la grupuri speciale de pacienţi”.

Recomandări cu privire la administrarea dozelor – transplant cardiac

Profilaxia rejetului de transplant – adulţi Tacrolimus poate fi utilizat cu inducere de anticorpi (permiţând întârzierea începerii tratamentului cu tacrolimus) sau, alternativ, la pacienţii stabili clinic, fără inducere de anticorpi.

După inducerea de anticorpi, tratamentul oral cu tacrolimus trebuie început cu o doză de 0,075 mg/kg şi zi, administrată divizat în două prize (de exemplu dimineaţa şi seara). Administrarea trebuie începută în decurs de 5 zile după terminarea intervenţiei chirurgicale, imediat ce starea clinică a pacientului este stabilă. Dacă doza nu poate fi administrată oral din cauza stării clinice a pacientului, trebuie iniţiat tratamentul intravenos cu o doză de 0,01-0,02 mg/kg şi zi, sub formă de perfuzie continuă timp de 24 de ore.

A fost publicată o strategie alternativă, aceea în care tacrolimus a fost administrat pe cale orală în decurs de 12 ore post-transplant. Această abordare terapeutică a fost rezervată pacienţilor cu disfuncţie de organ (de exemplu disfuncţie renală). În acest caz, o doză orală iniţială de tacrolimus de 2-4 mg pe zi a fost utilizată în asociere cu micofenolat de mofetil și corticosteroizi sau în asociere cu sirolimus şi corticosteroizi.

Profilaxia rejetului de transplant – copii

În transplantul cardiac la copii, tacrolimus a fost utilizat cu sau fără inducere de anticorpi.

La pacienţii fără inducere de anticorpi, dacă tratamentul cu tacrolimus este iniţiat intravenos, doza iniţială recomandată este de 0,03-0,05 mg/kg şi zi, sub formă de perfuzie continuă timp de 24 de ore pentru a se obţine o concentraţie plasmatică totală de tacrolimus de 15-25 ng/ml. Pacienţii trebuie trecuţi la tratamentul oral imediat ce starea clinică permite aceasta. Prima doză de tratament oral trebuie să fie de 0,30 mg/kg şi zi începând în decurs de 8-12 ore de la întreruperea tratamentului intravenos. După inducerea de anticorpi, dacă tratamentul cu tacrolimus este iniţiat oral, doza inițială recomandată este de 0,10-0,30 mg/kg şi zi, administrată divizat în două doze (de exemplu dimineaţa şi seara).

Ajustarea dozei în timpul perioadei post-transplant la adulţi şi copii

De obicei, în perioada post-transplant dozele de tacrolimus sunt reduse. Ameliorarea stării post-transplant a pacientului poate afecta farmacocinetica tacrolimus şi poate necesita ajustarea ulterioară a dozei.

Tratamentul rejetului – adulţi şi copii

Pentru a ameliora episoadele de rejet au fost utilizate creşterea dozelor de tacrolimus, tratamentul corticosteroid suplimentar şi introducerea de cure scurte de anticorpi mono-/policlonali.

La pacienţii adulţi convertiţi la tratamentul cu tacrolimus trebuie administrată o doză iniţială orală de 0,15 mg/kg şi zi, divizată în două prize (de exemplu dimineaţa şi seara).

La copiii convertiţi la tratamentul cu tacrolimus trebuie administrată o doză iniţială orală de 0,20-0,30 mg/kg şi zi, divizată în două prize (de exemplu dimineaţa şi seara). Pentru informaţii referitoare la conversia de la ciclosporină la tacrolimus, vezi mai jos „Ajustarea dozelor la grupuri speciale de pacienţi”.

Recomandări cu privire la administrarea dozelor – tratamentul rejetului, alte allogrefe

Dozele recomandate pentru transplantul de plămân, pancreas şi intestin se bazează pe datele limitate obţinute din studiile clinice prospective. La pacienţii cu transplant de plămân, tacrolimus a fost utilizat în doză orală iniţială de 0,10-0,15 mg/kg şi zi, la pacienţii cu transplant de pancreas în doză iniţială orală de 0,2 mg/kg şi zi şi în transplantul intestinal în doză orală iniţială de 0,3 mg/kg şi zi.

Ajustarea dozelor la grupele speciale de pacienţi

Pacienţi cu insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă poate fi necesară reducerea dozei pentru a menţine concentraţiile plasmatice în intervalul ţintă recomandat.

Pacienţi cu insuficienţă renală Deoarece farmacocinetica tacrolimusului nu este influenţată de funcţia renală, nu este necesară ajustarea dozei. Cu toate acestea, datorită potenţialului nefrotoxic al tacrolimusului se recomandă monitorizarea atentă a funcţiei renale (incluzând concentraţiile creatininei serice, calcularea clearance-ului creatininei şi monitorizarea diurezei).

Copii şi adolescenţi

În general, pentru a obţine concentraţii plasmatice similare, copiii şi adolescenţii necesită doze de 1½ – 2 ori mai mari decât dozele recomandate la adult.

Vârstnici

Nu sunt disponibile date care să arate că este necesară ajustarea dozelor la pacienţii vârstnici. Conversia de la tratamentul cu ciclosporină Este necesară precauţie atunci când se face conversia de la ciclosporină la tacrolimus (vezi pct. 4.4 şi 4.5). Tratamentul cu tacrolimus trebuie început după evaluarea concentraţiilor plasmatice de ciclosporină şi a stării clinice a pacientului. Administrarea tacrolimusului trebuie întârziată dacă concentraţiile plasmatice de ciclosporină sunt crescute. În practică, tratamentul cu tacrolimus trebuie început în decurs de 12-24 de ore după întreruperea ciclosporinei. Monitorizarea concentraţiilor plasmatice de ciclosporină trebuie continuată după conversie, deoarece clearance-ul ciclosporinei poate fi influenţat.

Recomandări pentru concentraţia plasmatică ţintă

Administrarea dozelor trebuie realizată iniţial pe baza evaluării rejetului şi a toleranţei fiecărui pacient.

Ca ajutor pentru optimizarea dozei, sunt disponibile mai multe evaluări imunologice pentru a determina concentraţiile plasmatice totale de tacrolimus, inclusiv evaluarea imunologică semi-automată a microparticulelor enzimatice (MEIA). Compararea concentraţiilor publicate în literatura de specialitate şi valorile individuale obţinute în practica clinică trebuie realizată cu atenţie şi cunoaştere a metodei de evaluare. În practica clinică curentă, concentraţiile plasmatice totale sunt evaluate prin metode imunologice.

Concentraţiile plasmatice de tacrolimus trebuie monitorizate în timpul perioadei post-transplant. Atunci când tacrolimus este administrat oral, concentraţiile sale plasmatice trebuie să scadă în aproximativ 12 ore după administrare, chiar înainte de următoarea doză. Frecvenţa monitorizării concentraţiilor de tacrolimus se bazează pe nevoile clinice. Deoarece tacrolimus este un medicament cu clearance redus, ajustarea dozelor se desfăşoară pe parcursul mai multor zile înainte ca modificările sanguine să fie vizibile. Concentraţiile plasmatice ale tacrolimusului trebuie monitorizate de aproximativ două ori pe săptămână în timpul perioadei precoce post-transplant şi apoi periodic în timpul tratamentului de întreţinere. Concentraţiile plasmatice ale tacrolimusului trebuie, de asemenea, monitorizate după ajustarea dozelor, modificarea schemei de tratament imunosupresor sau după administrarea concomitentă a substanţelor care pot influența concentraţiile plasmatice de tacrolimus (vezi pct. 4.5).

Analizele din studiile clinice sugerează că majoritatea pacienţilor pot fi trataţi cu succes dacă concentraţiile plasmatice de tacrolimus sunt menţinute sub 20 ng/ml. Este important să se ţină cont de starea clinică a pacientului atunci când se interpretează concentraţiile plasmatice totale.

În practica clinică, concentraţiile plasmatice totale au fost între 5-20 ng/ml la pacienţii cu transplant hepatic şi 10-20 ng/ml la transplant renal şi transplant cardiac, în timpul perioadei precoce post-transplant. Consecutiv, în timpul tratamentului de întreţinere, concentraţiile plasmatice au fost între 5- 15 ng/ml în transplantul hepatic, renal şi cardiac.

Text oficial · Prospect · pct. 3RCP · pct. 4.2

Contraindicații

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.3

Dacă sunteţi alergic la tacrolimus sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (vezi pct. 6).
Dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la orice antibiotic care aparţine subgrupului de antibiotice macrolide (de exemplu eritromicină, claritromicină, josamicină).

Hipersensibilitate la tacrolimus sau alte macrolide. Hipersensibilitate la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.3

Atenționări & precauții

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.4

Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului înainte de a lua Tacrolimus Sandoz

Va trebui să luaţi Tacrolimus Sandoz în fiecare zi, atât timp cât aveţi nevoie de imunosupresie pentru a preveni rejetul organului transplantat. Trebuie să fiţi monitorizat periodic de medicul dumneavoastră.
În timp ce luaţi Tacrolimus Sandoz medicul dumneavoastră poate dori să efectueze periodic o serie de teste (incluzând teste ale sângelui, ale urinei, funcţia inimii, teste neurologice şi vizuale). Acest lucru este normal şi îl va ajuta pe medicul dumneavoastră să decidă cea mai potrivită doză de Tacrolimus Sandoz pentru dumneavoastră.
Vă rugăm să evitaţi orice remedii naturiste, de exemplu sunătoare (Hypericum perforatum) sau orice alte medicamente din plante, deoarece acestea pot afecta eficacitatea şi doza de Tacrolimus Sandoz pe care aveţi nevoie să o primiţi. Dacă nu sunteţi sigur, vă rugăm să vă adresaţi medicului dumneavoastră înainte de a lua orice medicamente din plante sau remedii naturiste.
Dacă aveți probleme cu ficatul sau ați avut o boală care este posibil să vă fi afectat ficatul, vă rugăm să spuneți medicului dumneavoastră deoarece acest lucru poate afecta doza de Tacrolimus Sandoz pe care o primiți.
Dacă simțiți durere abdominală puternică însoțită sau nu de alte simptome, cum ar fi febră, frisoane, greață sau vărsături.
Dacă aveți diaree timp de mai mult de o zi, vă rugăm să spuneți medicului dumneavoastră, deoarece este posibil să fie necesar să vi se adapteze doza de Tacrolimus Sandoz pe care o primiți.
Dacă aveți o modificare a activității electrice a inimii numită „prelungirea intervalului QT”.
Limitați expunerea la lumina soarelui și la lumina UV în timpul tratamentului cu Tacrolimus Sandoz prin purtarea de haine protectoare adecvate și prin utilizarea de creme cu factor de protecție solară mare. Acest lucru este necesar datorită riscului potențial pentru modificări maligne ale pielii datorate terapiei imunosupresoare.
Dacă trebuie să faceți orice vaccin vă rugăm să informați medicul dumneavoastră în prealabil. Medicul dumneavostră vă va sfătui care este cea mai bună soluție.
La pacienții tratați cu Tacrolimus Sandoz s-a raportat un risc crescut de apariţie a afecţiunilor limfoproliferative (vezi pct. 4). Adresați-vă medicului dumneavoastră pentru recomandări specifice cu privire la aceste tulburări.

S-au observat erori medicale, inclusiv inadvertenţe, datorate substituţiei neintenţionate şi nesupravegheate ale formulelor farmaceutice de tacrolimus cu acţiune imediată sau prelungită. Acestea determină reacţii adverse grave, incluzând rejetul de grefă sau alte reacţii adverse care pot fi o consecinţă a expunerii crescute sau reduse la tacrolimus. Pacienţii trebuie menţinuţi pe o singură formulă farmaceutică de tacrolimus, cu doza zilnică corespunzătoare; modificarea formulelor farmaceutice sau a schemelor de tratament trebuie realizate doar sub supravegherea medicală atentă a unui specialist în transplant (vezi pct. 4.2 şi 4.8).

În timpul perioadei iniţiale post-transplant trebuie efectuată de rutină monitorizarea următorilor parametrii: tensiune arterială, ECG, status neurologic şi vizual, valorile glicemiei în condiţii de repaus alimentar, electroliţii (în special potasiu), teste ale funcţiei hepatice şi renale, parametrii hematologici, valorile coagulării şi determinarea proteinelor plasmatice. Dacă se observă modificări clinice relevante, trebuie avută în vedere ajustarea schemei terapeutice imunosupresoare.

Substanțele cu potențial de interacțiune Atunci când sunt administrate concomitent cu tacrolimus substanţe cu potenţial crescut de interacţiune (vezi pct. 4.5) – mai ales inhibitori puternici ai CYP3A4 (cum sunt telaprevir, boceprevir, ritonavir, ketoconazol, voriconazol, itraconazol, telitromicină sau claritromicină) sau inductori ai CYP3A4 (cum sunt rifampicină, rifabutină), este necesară monitorizarea concentraţiilor serice de tacrolimus pentru ajustarea corespunzătoare a dozelor de tacrolimus în vederea menţinerii unei expuneri sistemice similare.

Glicoproteina P Trebuie manifestată precauție la administrarea concomitentă a tacrolimusului cu medicamente care inhibă glicoproteina P, întrucât poate apărea o creștere a concentrațiilor sanguine ale tacrolimusului. Concentrațiile sanguine ale tacrolimusului și starea clinică a pacientului trebuie atent monitorizate. Poate fi necesară o ajustare a dozei de tacrolimus (vezi pct. 4.5).

Medicamentele din plante care conţin sunătoare (Hypericum perforatum) sau alte preparate din plante trebuie evitate atunci când se utilizează tacrolimus, din cauza riscului de interacţiune care poate duce la scăderea concentraţiilor plasmatice de tacrolimus şi efect clinic redus al tacrolimusului, sau la creșterea concentrațiilor de tacrolimus și risc de toxicitate la tacrolimus (vezi pct. 4.5).

Administrarea asociată de ciclosporină şi tacrolimus trebuie evitată şi se recomandă precauţie când se administrează tacrolimus la pacienţii care au primit anterior ciclosporină (vezi pct. 4.2 şi 4.5).

Trebuie evitat consumul mare de potasiu sau diureticele care economisesc potasiul (vezi pct. 4.5). Anumite combinații ale tacrolimus cu medicamente cunoscute ca având efecte nefrotoxice sau neurotoxice pot crește riscul acestor efecte (vezi pct. 4.5).

Vaccinarea Imunosupresoarele pot afecta răspunsul la vaccinare și vaccinarea în timpul tratamentului cu tacrolimus poate fi mai puțin eficientă. Trebuie evitată utilizarea vaccinurilor vii atenuate.

Tulburări gastrointestinale La pacienții tratați cu tacrolimus s-a raportat perforație gastrointestinală. Deoarece perforația gastrointestinală este un eveniment medical important care poate duce la o afecțiune gravă sau care pune viața în pericol, trebuie luată în considerare inițierea unor tratamente adecvate imediat după apariția semnelor și simptomelor suspectate. Deoarece concentrațiile sanguine de tacrolimus se pot schimba semnificativ în timpul episoadelor de diaree, se recomandă o extra monitorizare a concentrațiilor de tacrolimus în timpul acestor episoade.

Tulburări cardiace

Rar, au fost observate cardiopatii cum este hipertrofia ventriculară sau hipertrofia septului ventricular, raportate drept cardiomiopatii. Majoritatea cazurilor au fost reversibile, apărând în principal la copii cu concentraţii plasmatice de tacrolimus mult mai mari decât concentraţiile plasmatice maxime recomandate. Alţi factori care cresc riscul pentru aceste afecţiuni clinice includ cardiopatii preexistente, utilizarea de corticosteroizi, hipertensiunea arterială, disfuncţia renală sau hepatică, infecţii, supraîncărcare volemică şi edeme. Prin urmare, pacienţii cu risc crescut, în special copiii mici şi cei care primesc tratament imunosupresor marcat trebuie monitorizaţi, utilizând proceduri precum ecocardiografia sau ECG, pre-şi post-transplant (de exemplu, iniţial la 3 luni şi apoi la 9-12 luni). Dacă apar anomalii, trebuie avută în vedere reducerea dozei de tacrolimus sau schimbarea tratamentului cu alt imunosupresor. Tacrolimus poate prelungi intervalul QT și poate determina torsada vârfurilor. Este necesară prudență la pacienții cu factori de risc pentru prelungirea intervalului QT, inclusiv la pacienții cu antecedente personale sau familiale de prelungire a intervalului QT, insuficiență cardiacă congestivă, bradiaritmii și anomalii electrolitice. Este necesară prudență la pacienții diagnosticați sau suspectați a avea sindrom congenital de prelungire a intervalului QT sau prelungire dobândită a intervalului QT sau la pacienții care iau concomitent medicamente cunoscute a prelungi intervalului QT, a induce anomalii electrolitice sau cunoscute pentru a crește expunerea la tacrolimus (vezi pct. 4.5).

Afecţiuni maligne şi limfoproliferative Pacienţii trataţi cu tacrolimus au raportat apariţia infecţiei cu virusul Epstein-Barr (EBV) –asociată afecţiunilor limfoproliferative (vezi pct. 4.8). Pacienţii convertiţi la tratamentul cu tacrolimus nu trebuie să primească concomitent tratament antilimfocitar. Copiii cu vârsta sub 2 ani cu antigen al capsulei virusului EB negativ au un risc crescut de a dezvolta afecţiuni limfoproliferative. Prin urmare, în acest grup, serologia antigenului capsulei virusului EB trebuie evaluată înaintea tratamentului cu tacrolimus. În timpul tratamentului se recomandă monitorizarea infecţiei cu EBV prin PCR. Reacţia PCR pozitivă pentru EBV poate persista câteva luni şi de sine stătător nu indică afecţiune limfoproliferativă sau limfom.

Ca și în cazul altor medicamente imunosupresoare, datorită riscului potențial de modificări maligne ale pielii, expunerea la soare și lumina UV trebuie limitate prin purtarea de îmbrăcăminte de protecție și prin utilizarea de creme cu factor de protecție ridicat.

Ca și în cazul altor imunosupresoare, riscul de cancer secundar este necunoscut (vezi pct 4.8).

Sindromul encefalopatiei posterioare reversibile (PRES) Pacienţii trataţi cu tacrolimus au dezvoltat encefalopatie posterioară reversibilă (PRES). Dacă pacienţii care iau tacrolimus prezintă simptome ce indică PRES cum sunt cefalee, status mental alterat, convulsii şi tulburări vizuale, trebuie efectuată o investigaţie radiologică (de exemplu MRI). Dacă se diagnostichează PRES trebuie efectuat un control adecvat al tensiunii arteriale şi trebuie întrerupt imediat tratamentul cu tacrolimus. Majoritatea pacienţilor se recuperează complet dacă se iau măsuri adecvate.

Tulburări oculare Au fost raportate tulburări oculare, uneori progresând până la pierderea vederii, la pacienții tratați cu tacrolimus. În unele cazuri a fost raportată o rezoluție atunci când s-a trecut la imunosupresie alternativă. Pacienții trebuie sfătuiți să raporteze modificări ale acuității vizuale, modificări ale vederii culorii, vedere încețoșată sau defecțiuni ale câmpului vizual și, în astfel de cazuri, se recomandă evaluarea promptă cu trimiterea la un oftalmolog, după caz.

Infecții, inclusiv infecții oportuniste Pacienţii trataţi cu imunosupresoare, incluzând tacrolimus, prezintă un risc crescut pentru infecţii, inclusiv infecții oportuniste (bacteriene, fungice, virale şi cu protozoare) precum infecție cu CMV, nefropatia asociată virusului BK, leucoencefalopatia multifocală progresivă asociată virusului JC. De asemenea, pacienții prezintă un risc crescut de infecții cu hepatită virală (de exemplu, reactivarea hepatitei B și C și infecția de novo, precum și hepatita E, care pot deveni cronice). Aceste infecţii sunt deseori în relaţie cu statusul imunosupresor total ridicat şi pot determina situaţii letale sau grave inclusiv rejetul de grefă pe care medicul trebuie să le aibă în vedere la pacienţii cu deteriorarea funcţiei renale sau hepatice sau cu simptome neurologice. Prevenția și abordarea măsurilor terapeutice trebuie să fie în conformitate cu ghidurile clinice adecvate.

Aplazie pură a celulelor roșii Cazurile de aplazie pură de celule roșii (APCR) au fost raportate la pacienții tratați cu tacrolimus.

Toți pacienții au raportat factori de risc pentru APCR, cum este infecția cu parvovirus B19, care stau la baza bolii sau concomitent cu medicamente asociate cu APCR.

Nefrotoxicititatea Tacrolimus poate duce la insuficiență a funcției renale la pacienții post-transplant. Insuficiența renală acută fără intervenție activă poate evolua spre insuficiență renală cronică. Pacienții cu insuficiență renală trebuie monitorizați îndeaproape, deoarece poate fi necesară reducerea dozei de tacrolimus. Riscul de nefrotoxicitate poate crește atunci când tacrolimus este administrat concomitent cu medicamente asociate cu nefrotoxicitate (vezi pct. 4.5). Se recomandă evitarea administrării de tacrolimus concomitent cu medicamente cunoscute a avea efect nefrotoxic. Atunci când administrarea concomitentă nu poate fi evitată, concentrația sanguină minimă de tacrolimus și funcția renală trebuie monitorizate îndeaproape și, dacă apare nefrotoxicitate, trebuie avută în vedere reducerea dozelor.

Excipienți Tacrolimus Sandoz capsule conține lactoză și sodiu. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament. Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conţine sodiu”.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.4

Interacțiuni

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.5

Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luați orice alte medicamente, inclusiv din cele eliberate fără prescripţie medicală şi remedii din plante.

Tacrolimus Sandoz nu trebuie luat cu ciclosporină.

Concentraţiile sanguine de Tacrolimus Sandoz pot fi influențate de alte medicamente pe care le luaţi şi concentraţiile sanguine ale altor medicamente pot fi influențate de utilizarea Tacrolimus Sandoz, fapt care poate necesita întreruperea, creşterea sau scăderea dozei de Tacrolimus Sandoz.

Vă rugăm să comunicaţi medicului dumneavoastră în mod special dacă luaţi sau aţi luat recent medicamente având următoarele substanţe active:

medicamente antifungice şi antibiotice (în special așa numitele antibiotice macrolide) utilizate în tratamentul infecțiilor, de exemplu ketoconazol, fluconazol, itraconazol, voriconazol, clotrimazol și isavuconazol, eritromicină, claritromicină, josamicină, rifampicină și flucloxacilină
letermovir, utilizat pentru prevenirea bolilor cauzate de CMV (citomegalovirus uman)
inhibitori ai proteazei HIV (de exemplu ritonavir, nelfinavir, saquinavir), medicamentul potențator cobicistat și comprimate cu asocieri, utilizați în tratamentul infecţiei cu HIV
inhibitori ai proteazei HCV (de exemplu telaprevir, boceprevir și asocierea ombitasvir/paritaprevir/ritonavir cu sau fără dasabuvir), utilizați în tratamentul hepatitei cu virus C
Nilotinib și imatinib (utilizate în tratamentul anumitor tipuri de cancer)
Acid micofenolic, utilizat pentru supresia sistemului imunitar pentru a preveni respingerea transplantului
medicamente pentru ulcer gastric și reflux gastroesofagian (de exemplu omeprazol, lansoprazol sau cimetidină)
antiemetice, utilizate pentru greață și vărsături (de exemplu metoclopramid)
hidroxid de aluminiu și magneziu (antiacid), utilizat pentru a trata arsurile la stomac
tratamente hormonale cu etinilestradiol (de exemplu contraceptive orale) sau danazol
medicamente pentru tensiune arterială mare sau probleme ale inimii, cum sunt nifedipina, nicardipina, diltiazem şi verapamil
medicamente antiaritmice (amiodaronă) utilizate pentru controlul aritmiei (bătăi neregulate ale inimii)
medicamente cunoscute ca „statine” utilizate pentru a trata colesterolul şi grăsimile din sânge crescute
medicamente antiepileptice cum sunt fenitoina şi fenobarbitalul
corticosteroizii prednisolon şi metilprednisolon
antidepresivul nefazodonă
remedii din plante care conțin sunătoare (Hypericum perforatum) sau extracte din Shisandra sphenanthera
Metamizol, un medicament utilizat pentru tratarea durerii și febrei
Canabidiol (utilizările includ, printre altele, tratamentul crizelor convulsive).

Spuneți imediat medicului dumneavoastră dacă în timpul tratamentului suferiți de:

probleme cu vederea, cum ar fi vedere încețoșată, modificări în vederea culorilor, dificultăți în a vedea detaliile sau dacă câmpul dumneavoastră vizual se îngustează.

Spuneți medicului dumneavoastră dacă luați sau trebuie să luați ibuprofen, amfotericină B sau antivirale (de exemplu aciclovir). Acestea pot agrava problemele aparatului renal sau ale sistemului nervos dacă sunt luate împreună cu Tacrolimus Sandoz.

De asemenea, medicul dumneavoastră trebuie să ştie dacă în timp ce luaţi Tacrolimus Sandoz utilizaţi suplimente de potasiu sau diuretice care economisesc potasiu (de exemplu amilorid, triamteren sau spironolactonă), sau antibioticele trimetoprim sau cotrimoxazol care pot crește valorile potasiului din sânge, anumite medicamente împotriva durerii (aşa numitele AINS, de exemplu ibuprofen), anticoagulante sau medicamente orale pentru tratamentul diabetului zaharat.

Dacă trebuie să faceți orice vaccin anunțați în prealabil medicul dumneavoastră.

Tacrolimus Sandoz împreună cu alimente şi băuturi În general, trebuie să luaţi Tacrolimus Sandoz pe stomacul gol sau cu cel puţin o oră înainte de masă sau 2-3 ore după masă. Trebuie evitat sucul de grapefrut sau grapefrutul în timp ce luaţi Tacrolimus Sandoz.

Interacţiuni metabolice Tacrolimus disponibil sistemic este metabolizat prin intermediul CYP3A4. De asemenea, există dovezi pentru metabolizarea gastro-intestinală prin intermediul CYP3A4 în peretele intestinal. Administrarea concomitentă a medicamentelor din plante sau a remediilor din plante care se ştie că inhibă sau induc CYP3A4 pot afecta metabolizarea tacrolimusului şi, prin urmare, pot creşte sau scădea concentraţiile plasmatice de tacrolimus. Prin urmare, se recomandă să se monitorizeze atent concentraţiile plasmatice de tacrolimus, precum și prelungirea intervalului QT (prin ECG), funcția renală sau alte efecte adverse, ori de câte ori substanţele care pot influenţa metabolismul CYP3A4 sunt utilizate concomitent şi să se întrerupă sau să se ajusteze doza de tacrolimus pentru a menţine similar expunerea la tacrolimus (vezi pct. 4.2 şi 4.4).

Inhibitori ai metabolizării Următoarele substanţe cresc concentraţiile plasmatice ale tacrolimus:

S-au observat interacţiuni puternice cu medicamente antifungice precum ketoconazol, fluconazol, itraconazol, voriconazol și isavuconazol, antibiotice macrolide – eritromicină, inhibitori ai proteazei HIV (de exemplu ritonavir, nelfinavir, saquinavir) sau inhibitori de protează HVC (de exemplu telaprevir, boceprevir) și asocierea dintre ombitasvir și paritaprevir cu ritonavir, folosită împreună sau fără dasabuvir) sau letermovir antiviral CMV, potențatorul farmacocinetic cobicistat și inhibitorii de tirozin-kinaza nilotinib și imatinib. Utilizarea concomitentă a acestor substanţe poate necesita reducerea dozelor de tacrolimus la aproape toţi pacienţii.

Interacţiuni mai slabe s-au observat cu clotrimazol, claritromicină, josamicină, nifedipină, nicardipină, diltiazem, verapamil, amiodaronă, danazol, etinilestradiol, omeprazol, nefazodonă și remedii (chinezești) din plante care conțin extracte de Schisandra sphenanthera.

In vitro, următoarele substanţe sunt inhibitori potenţi ai metabolizării tacrolimusului: bromocriptină, cortizon, dapsonă, ergotamină, gestoden, lidocaină, mefentoină, miconazol, midazolam, nilvadipină, noretisteronă, chinidină, tamoxifen, toleandomicină.

S-a raportat că sucul de grepfrut creşte concentraţia plasmatică de tacrolimus şi, prin urmare, trebuie evitat.

Lansoprazol și ciclosporina pot fi potențiali inhibitori ai metabolizării enzimei CYP3A4 indus de tacrolimus, crescând astfel concentrațiile plasmatice de tacrolimus.

Alte interacțiuni care ar putea duce la creșterea concentrațiilor sanguine de tacrolimus

Tacrolimus este legat în proporție mare de proteinele plasmatice. Trebuie luate în considerare posibile interacțiuni cu medicamente care sunt cunoscute ca având afinitate mare pentru proteinele plasmatice (de exemplu, AINS, anticoagulante orale, sau antidiabetice orale).

Alte interacțiuni potențiale care pot crește expunerea sistemică la tacrolimus includ agenții prokinetici metoclopramidă, cimetidină și hidroxid de magneziu și aluminiu.

Canabidiol (inhibitor al gp-P) Au existat raportări ale creșterii concentrațiilor sanguine ale tacrolimusului în timpul utilizării concomitente a tacrolimusului cu canabidiol. Acest lucru poate fi determinat de inhibarea glicoproteinei P la nivel intestinal, ducând la biodisponibilitatea crescută a tacrolimusului.

Tacrolimusul și canabidiolul trebuie administrate concomitent cu precauție, monitorizând cu atenție reacțiile adverse. Se vor monitoriza concentrațiile sanguine minime ale tacrolimusului și se va ajusta doza de tacrolimus, dacă este necesar (vezi pct. 4.2 și 4.4).

Inductori ai metabolizării Clinic s-a demonstrat că următoarele substanţe scad concentraţiile plasmatice ale tacrolimus.

S-au observat interacţiuni puternice cu rifampicină, fenitoină sau sunătoare (Hypericum perforatum) care pot necesita creşterea dozelor de tacrolimus la majoritatea pacienţilor. S-au observat interacţiuni clinice semnificative cu fenobarbitalul. Dozele de întreţinere de corticosteroizi reduc concentraţiile plasmatice de tacrolimus.

Dozele crescute de prednisolon sau metilprednisolon, administrate pentru tratamentul rejetului acut, pot să crescă sau scadă concentraţiile plasmatice de tacrolimus.

Carbamazepina, metamizolul şi izoniazida scad concentraţiile plasmatice de tacrolimus.

Administrarea concomitentă de tacrolimus cu metamizol, care este un inductor al enzimelor metabolizatoare, inclusiv CYP2B6 și CYP3A4, poate determina o reducere a concentrațiilor plasmatice de tacrolimus cu o scădere potențială a eficacității clinice. Prin urmare, se recomandă prudență atunci când metamizolul și tacrolimus sunt administrate concomitent; răspunsul clinic și/sau nivelurile medicamentului trebuie monitorizate după caz.

Inductori slabi ai CYP3A4- Flucloxacilină Administrarea concomitentă poate scădea concentrațiile minime de tacrolimus în sângele integral și crește riscul de rejet (vezi pct. 4.4). Se monitorizează concentrațiile minime de tacrolimus în sângele integral și se crește doza de tacrolimus, dacă este necesar (vezi pct. 4.2). Se monitorizează îndeaproape funcția grefei.

Efectul tacrolimus asupra metabolizării altor medicamente Tacrolimus este cunoscut ca inhibitor CYP3A4; de aceea, utilizarea concomitentă de tacrolimus şi medicamente care sunt metabolizate prin intermediul CYP3A4 poate influența metabolizarea acestor medicamente.

Timpul de înjumătăţire plasmatică al ciclosporinei este prelungit atunci când se administrează concomitent tacrolimus. În plus, pot apărea efecte nefrotoxice sinergice/aditive. Din aceste motive, administrarea combinată de ciclosporină şi tacrolimus nu se recomandă şi trebuie acordată prudenţă atunci când se administrează tacrolimus la pacienţii care au primit anterior ciclosporină (vezi pct. 4.2 şi 4.4).

Tacrolimus creşte concentraţia plasmatică de fenitoină.

Deoarece tacrolimus poate scădea clearance-ul contraceptivelor orale ducând la creşterea expunerii hormonale, trebuie acordată prudenţă sporită atunci când se decid măsurile contraceptive.

Sunt disponibile date limitate referitoare la interacţiunile dintre tacrolimus şi statine. Datele disponibile sugerează că farmacocinetica statinelor nu este influențată de administrarea concomitentă de tacrolimus.

Datele de la animale sugerează că tacrolimus poate scădea clearance-ul şi poate creşte timpul de înjumătăţire plasmatică al fenobarbitalului şi fenazonei.

Acid micofenolic Se recomandă prudență atunci când se trece la terapia asociată cu ciclosporina, care interferează cu recircularea enterohepatică a acidului micofenolic, la tacrolimus, care nu are acest efect, deoarece acest lucru poate duce la modificări ale expunerii la acidul micofenolic. Medicamentele care interferează cu ciclul enterohepatic al acidului micofenolic au potențialul de a reduce nivelul plasmatic și eficacitatea acidului micofenolic. Monitorizarea terapeutică a medicamentelor cu acid micofenolic poate fi adecvată atunci când se face trecerea de la ciclosporină la tacrolimus sau invers.

Alte interacţiuni care determină efecte clinice dăunătoare

Administrarea concomitentă a tacrolimus cu alte medicamente cunoscute a avea efecte nefrotoxice sau neurotoxice poate creşte aceste efecte (de exemplu aminoglicozide, inhibitori de girază, vancomicină, sulfametoxazol + trimetoprim, AINS, ganciclovir sau aciclovir).

După administrarea de amfotericină B și ibuprofen în asociere cu tacrolimus s-a observat nefrotoxicitate accentuată.

Deoarece tratamentul cu tacrolimus poate fi asociat cu hiperpotasemie sau poate creşte hiperpotasemia preexistentă, trebuie evitate ingestia mare de potasiu sau diuretice care economisesc potasiu (de exemplu amilorid, triamteren sau spironolactonă) (vezi pct. 4.4). Se impune prudenţă atunci când tacrolimus se administrează concomitent cu alte medicamente care cresc valoarea potasemiei, cum sunt trimetoprim și cotrimoxazol (trimetoprim/sulfametoxazol), deoarece trimetoprim este cunoscut că acționează ca un diuretic care economisește potasiul, similar cu amilorid. Se recomandă monitorizarea atentă a valorii potasemiei.

Imunosupresoarele pot afecta răspunsul la vaccinare şi vaccinarea în timpul tratamentului cu tacrolimus poate fi mai puţin eficace. Utilizarea vaccinurilor cu virusuri vii atenuate trebuie evitată (vezi pct. 4.4).

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.5

Sarcină, alăptare & fertilitate

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.6

Dacă sunteţi gravidă sau alăptați, credeţi că aţi putea fi gravidă sau plănuiți să rămâneți gravidă, întrebaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul înainte de a lua orice medicament.

Tacrolimus Sandoz se excretă în laptele matern. Prin urmare, nu trebuie să alăptaţi în timp ce luaţi Tacrolimus Sandoz.

Sarcina Datele disponibile de la om arată că tacrolimus traversează placenta. Datele limitate rezultate de la receptorii de transplant de organ nu au evidenţiat un risc crescut pentru reacţii adverse asupra evoluţiei şi realizării naşterii în timpul tratamentului cu tacrolimus comparativ cu alte medicamente imunosupresoare. Cu toate acestea, cazurile de avort spontan, au fost raportate. Până în prezent nu există alte date relevante din punct de vedere epidemiologic. Datorită nevoii de tratament, tratamentul cu tacrolimus poate fi avut în vedere la femeile gravide atunci când nu există alternativă mai sigură şi când beneficiile justifică riscul potenţial asupra fătului. În caz de expunere in utero se recomandă monitorizarea nou-născutului pentru reacţiile adverse potenţiale la tacrolimus (în special efectele asupra rinichilor). Există risc la nou-născut pentru naşterea prematură (<37 săptămâni) precum şi pentru hiperpotasemie care se normalizează spontan.

La şobolani şi şoareci tacrolimus a determinat toxicitate embriofetală la doze care au demonstrat toxicitatea maternă (vezi pct.5.3).

Alăptarea

Datele la om demonstrează că tacrolimus se excretă în laptele matern. Deoarece nu pot fi excluse efectele dăunătoare asupra nou-născutului, femeile nu trebuie să alăpteze în timp ce utilizează tacrolimus.

Fertilitatea

La şobolani s-a constatat un efect negativ al tacrolimusului asupra fertilităţii masculine sub forma reducerii motilităţii şi a numărului de spermatozoizi (vezi pct. 5.3).

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.6

Reacții adverse

Prospect · pct. 4 RCP · pct. 4.8

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că acestea nu apar la toate persoanele.

Tacrolimus Sandoz reduce mecanismul propriu de apărare, pentru a opri rejetul organului transplantat. În consecință, corpul dumneavoastră nu va mai fi la fel de bun ca de obicei în lupta cu infecţiile. Prin urmare, în timp ce luaţi Tacrolimus Sandoz sunteţi mai predispus la infecţii decât în mod normal, cum sunt infecţii ale pielii, gurii, stomacului sau intestinelor, plămânilor şi tractului urinar. Unele infecții ar putea fi grave sau letale și pot include infecții cauzate de bacterii, virusuri, fungi, paraziți sau alte infecții. Spuneți imediat medicului dumneavoastră dacă apar semne ale unei infecții care includ:

Febră, tuse, dureri în gât, senzație de slăbiciune sau stare generală de rău
Pierderi de memorie, dificultăți de gândire, dificultăți la mers sau pierdere a vederii – acestea pot fi determinate de o infecție gravă, foarte rară, la nivelul creierului, care poate fi letală (leucoencefalopatie multifocală progresivă sau LMP).

Pot apărea reacţii adverse severe, inclusiv cele prezentate mai jos. Adresați-vă imediat medicului dumneavoastră dacă aveți sau dacă suspectați ca s-ar putea să aveți următoarele reacții adverse grave:

Infecții oportuniste (bacteriene, fungice, virale și cu protozoare): diaree prelungită, febră și dureri în gât. După tratament au fost raportate tumori benigne şi maligne, ca rezultat al imunosupresiei.
Purpură trombotică trombocitopenică (sau PTT) o afecțiune caracterizată prin febră, vânătăi sub piele care pot să apară sub formă de pete roșii punctuale, cu sau fără oboseală extremă apărută fără o cauză evidentă, confuzie, îngălbenirea pielii sau a ochilor (icter), cu simptome acute de insuficiență renală (cu diureză scăzută sau inexistentă).
Au fost raportate cazuri de aplazie pură a celulelor roșii (o scădere foarte gravă a numărului de celule roșii sanguine) și anemie hemolitică (scăderea numărului de celule roșii sanguine din cauza unei distrugeri anormale însoțită de oboseală) și neutropenie febrilă (o scădere a tipului de celule albe din sânge care combate infecția, însoțită de febră). Nu se știe cu exactitate cât de des apar aceste reacții adverse. Este posibil să nu aveți simptome sau în funcție de gravitatea afecțiunii, puteți simți oboseală, apatie, paloare anormală a pielii, dificultăți de respirație, amețeli, dureri de cap, dureri în piept și mâini și picioare reci.
Cazuri de agranulocitoză (un număr foarte scăzut de celule albe sanguine însoțit de ulcerații la nivelul gurii, febră și infecții). Este posibil să nu aveți simptome sau să apară brusc febră, frisoane și dureri în gât.
Reacții alergice sau anafilactice cu următoarele simptome: o erupție bruscă pe piele însoțită de mâncărime (urticarie), umflarea mâinilor, picioarelor, gleznelor, feței, buzelor, gurii sau gâtului (care pot cauza dificultăți la înghițire sau respirație) și puteți simți senzație de leșin.
Sindromul de encefalopatie posterioară reversibilă: durere de cap, afectarea stării mentale, crize convulsive, tulburări de vedere.
Torsada vârfurilor: modificare a frecvenței cardiace care poate fi însoțită sau nu de simptome precum durere în piept (angină), leșin, vertij sau greață, palpitații (simțiți bătăile inimii) și dificultăți de respirație.
Perforație gastrointestinală: durere abdominală puternică însoțită sau nu de alte simptome precum frisoane, febră, greață sau vărsături.
Sindrom Stevens-Johnson: dureri inexplicabile pe o suprafață mare a pielii, umflarea feței, boală gravă cu apariția de vezicule pe piele, gură, ochi și organe genitale, urticarie, umflarea limbii, erupții roșii și mov care se răspândesc pe piele, descuamarea pielii.
Necroliză epidermică toxică: apariția de eroziuni și de vezicule pe piele sau mucoase, piele roșie și umflată care se poate desprinde pe porțiuni întinse ale corpului.
Sindrom hemolitic uremic, o afecțiune care are următoarele simptome: diureză scăzută sau inexistentă (insuficiență renală acută), oboseală extremă, îngălbenirea pielii sau a ochilor (icter) și vânătăi sau sângerări anormale și semne de infecție.
Funcție insuficientă a organului transplantat.

Reacțiile adverse prezentate mai jos pot apărea după administrarea Tacrolimus Sandoz:

Profilul reacţiilor adverse asociate cu medicamentele imunosupresoare este greu de stabilit datorită afecţiunii de fond şi a utilizării concomitente de medicamente multiple.

Multe dintre reacţiile adverse enumerate mai jos sunt reversibile şi/sau răspund la reducerea dozei. Administrarea orală pare să fie asociată cu o incidenţă mai scăzută a reacţiilor adverse comparativ cu utilizarea intravenoasă.

Infecţii şi infestări După cum este bine cunoscut de la alte medicamente imunosupresoare, pacienţii care utilizează tacrolimus au frecvent un risc crescut de infecţii (virale, bacteriene, fungice, cu protozoare). Se pot agrava infecţiile preexistente. Pot apare deopotrivă infecţii localizate cât şi generalizate.

La pacienţii trataţi cu imunosupresoare, incluzând tacrolimus, s-au raportat cazuri de infecție cu CMV, nefropatie asociată cu virus BK precum şi cazuri de leucoencefalopatie multifocală progresivă determinate de virusul JC.

Neoplasme benigne, maligne şi nespecificate (inclusiv chisturi şi polipi)

Pacienţii care utilizează tratament imunosupresor prezintă un risc crescut de a dezvolta tumori maligne. În timpul tratamentului cu tacrolimus, au fost raportate atât neoplasme benigne cât şi neoplasme maligne, incluzând afecţiuni limfoproliferative asociate infecţiei cu EBV şi tumori cutanate maligne.

Tulburări hematologice şi limfatice frecvente anemie, leucopenie, trombocitopenie, leucocitoză, rezultate anormale pentru globulele roşii la analize mai puţin frecvente coagulopatie, coagulare şi analize anormale pentru sângerare, pancitopenie, neutropenie rare purpură trombotică trombocitopenică, hipoprotrombinemie, microangiopatie trombotică cu frecvenţă necunoscută aplazia pură a celulelor roșii, agranulocitoză, anemie hemolitică

Tulburări ale sistemului imunitar S-au observat reacţii alergice şi anafilactoide la pacienţii care utilizează tacrolimus (vezi pct. 4.4).

Tulburări endocrine rare hirsutism

Tulburări metabolice şi de nutriţie foarte frecvente status hiperglicemic, diabet zaharat, hiperpotasemie frecvente hipomagneziemie, hipofosfatemie, hipopotasemie, hipocalcemie, hiponatremie, acumulare de lichid, hiperuricemie, scăderea apetitului, acidoză metabolică, hiperlipidemie, hipercolesterolemie, hipertrigliceridemie, alte anomalii ale electroliţilor mai puţin frecvente deshidratare, hipoproteinemie, hiperfosfatemie, hipoglicemie

Tulburări psihice foarte frecvente insomnie frecvente simptome de anxietate, confuzie şi dezorientare, depresie, dispoziţie depresivă, tulburări şi afectări ale dispoziţiei, coşmaruri, halucinaţii, afecţiuni mentale mai puţin frecvente afecţiuni psihotice

Tulburări oculare frecvente vedere înceţoşată, fotofobie, tulburări oculare mai puţin frecvente cataractă rare orbire cu frecvenţă necunoscută neuropatie optică

Tulburări vasculare foarte frecvente hipertensiune arterială frecvente evenimente hemoragice, tromboembolice şi ischemice, afecţiuni vasculare periferice, afecţiuni vasculare hipotensive mai puţin frecvente infarct miocardic, tromboză venoasă profundă a membrelor inferioare, şoc

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale frecvente dispnee, afecţiuni parenchimatoase pulmonare, revărsat pleural, faringită, tuse, congestie nazală şi inflamaţii mai puţin frecvente insuficienţă respiratorie, afecţiuni ale tractului respirator, astm bronşic rare sindrom de detresă respiratorie acută

Tulburări gastro-intestinale foarte frecvente diaree, greaţă frecvente status inflamator gastro-intestinal, perforaţie şi ulceraţie gastro-intestinală, hemoragie gastro-intestinală, stomatită şi ulceraţii, ascită, vărsături, dureri gastro-intestinale şi abdominale, semne şi simptome de dispepsie, constipaţie, flatulenţă, distensie abdominală, scaun moale, semne şi simptome gastro-intestinale

mai puţin frecvente ileus paralitic, pancreatită acută şi cronică, boală de reflux gastro-esofagian, afectare a golirii gastrice rare sub-ileus, pseudochist pancreatic

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv frecvente artralgii, spasme musculare, claudicaţii, dorsalgii mai puţin frecvente tulburări articulare rare scăderea mobilității

Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului mai puţin frecvente dismenoree şi hemoragie uterină

Investigații diagnostice frecvente: anomalii ale funcției și enzimelor hepatice, creșterea fosfatazei alcaline în sânge, creștere în greutate mai puțin frecvente: creșterea amilazei sanguine, ECG anormal, frecvenţă cardiacă şi puls anormale, scădere în greutate, creșterea lactatdehidrogenazei sanguine foarte rare: ecocardiogramă anormală, QT prelungit pe electrocardiogramă

Leziune, otrăvire şi complicaţii datorate procedurii Frecvente disfuncţie primară a grefei

S-au observat erori medicale datorate substituţiei inadecvate, neintenţionate şi nesupravegheate ale formulelor farmaceutice de tacrolimus cu acţiune imediată sau prelungită. Au fost raportate cazuri asociate de rejet de transplant (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

Text oficial · Prospect · pct. 4RCP · pct. 4.8

Compoziție & excipienți

Prospect · pct. 6 RCP · pct. 2 + 6.1

Ce conţine Tacrolimus Sandoz

Substanţa activă este tacrolimus. Fiecare capsulă conţine tacrolimus 0,5 mg sau 1 mg (sub formă de tacrolimus monohidrat).
Celelalte componente sunt:
Conţinutul capsulei: lactoză monohidrat, hipromeloză (E464), croscarmeloză sodică (E468) şi stearat de magneziu (E572).
Capsula: 0,5 mg: gelatină, dioxid de titan (E 171), laurilsulfat de sodiu, laurat de sorbitan şi oxid galben de fer (E 172). 1 mg: gelatină, dioxid de titan (E 171), laurilsulfat de sodiu, laurat de sorbitan şi oxid galben de fer (E 172), oxid roşu de fer (E 172) şi oxid negru de fer (E 172).

Cum arată Tacrolimus Sandoz şi conţinutul ambalajului Tacrolimus Sandoz 0,5 mg sunt capsule de culoare alb opac şi sidefiu, conţinând o pulbere albă până la aproape albă (lungime: 14,5 mm).

Tacrolimus Sandoz 1 mg sunt capsule de culoare alb opac şi maron deschis, conţinând o pulbere albă până la aproape albă (lungime: 14,5 mm).

Tacrolimus Sandoz este ambalat în blistere din PVC-PE-PVdC/Al, ambalate în pungi din aluminiu triplu laminat, incluzând un desicant ce protejează capsulele de umiditate. Desicantul nu trebuie înghiţit.

Tacrolimus Sandoz Cutii cu 7, 10, 14, 20, 28, 30, 50, 60, 90 şi 100 capsule.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Deţinătorul Autorizaţiei de Punere pe Piaţă și fabricanții

Deţinătorul Autorizaţiei de Punere pe Piaţă Sandoz Pharmaceuticals S.R.L. Calea Floreasca, nr. 169A Clădirea A, etaj 1, sector 1, 014459, București, România

Fabricanții Lek Pharmaceuticals d.d. Verovskava 57, 1526 Ljubljana, Slovenia

LEK S.A. Ul.Domaniewska 50 C 02-672 Waszawa, Polonia

Sandoz S.R.L. Str. Livezeni nr. 7A, 540472 Târgu-Mureș, România

Salutas Pharma GmbH Otto-von-Guericke-Allee 1 39179 Barleben, Germania

Lek Pharmaceuticals d.d. Trimlini 2D, 9220 Lendava, Slovenia

Acest medicament este autorizat în Statele Membre ale Spaţiului Economic European și în Regatul Unit (Irlanda de Nord) sub următoarele denumiri comerciale:

Austria Adport 0,5 mg – Hartkapseln Adport 1 mg – Hartkapseln Adport 5 mg – Hartkapseln Belgia Tacrolimus Sandoz 0,5 mg harde capsules Tacrolimus Sandoz 1 mg harde capsules Tacrolimus Sandoz 5 mg harde capsules Republica Cehă Tacrolimus Sandoz 0,5 mg tvrdé tobolky Tacrolimus Sandoz 1 mg tvrdé tobolky Tacrolimus Sandoz 5 mg tvrdé tobolky Danemarca Adport Finlanda Adport Franţa ADOPORT 0,5 mg gélule ADOPORT 1 mg gélule ADOPORT 5 mg gélule

Germania Crilomus 0,5 mg Hartkapseln Crilomus 1 mg Hartkapseln Crilomus 5 mg Hartkapseln Ungaria Adport 0,5 mg kemény kapszula Adport 1 mg kemény kapszula Adport 5 mg kemény kapszula Italia TACROLIMUS SANDOZ 0.5 mg capsule TACROLIMUS SANDOZ 1 mg capsule TACROLIMUS SANDOZ 5 mg capsule Norvegia Adport Polonia CIDIMUS Portugalia Adoport România Tacrolimus Sandoz 0,5 mg capsule Tacrolimus Sandoz 1 mg capsule Slovacia Takrolimus Sandoz 1 mg tvrdé kapsuly Takrolimus Sandoz 5 mg tvrdé kapsuly Slovenia Adoport 0,5 mg trde kapsule Adoport 1 mg trde kapsule Adoport 5 mg trde kapsule Spania Tacrolimus Sandoz 0,5 mg cápsulas duras EFG Tacrolimus Sandoz 1 mg cápsulas duras EFG Tacrolimus Sandoz 5 mg cápsulas duras EFG Suedia Adport Țările de Jos Adport 0,5 mg, capsules, hard Adport 1 mg, capsules, hard Adport 5 mg, capsules, hard Regatul Unit (Irlanda de Nord) Transdart 0.5 mg Capsules Transdart 1 mg Capsules Transdart 5 mg Capsules

Acest prospect a fost revizuit în Iulie 2023.

Fiecare capsulă conţine tacrolimus 0,5 mg (sub formă de tacrolimus monohidrat).

Excipienți cu efect cunoscut: Fiecare capsulă conţine lactoză 46,1 mg (sub forma de monohidrat).

Fiecare capsulă conţine tacrolimus 1 mg (sub formă de tacrolimus monohidrat).

Excipienți cu efect cunoscut: Fiecare capsulă conţine lactoză 45,0 mg (sub forma de monohidrat).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Conţinutul capsulei Hipromeloză (E 464) Lactoză monohidrat Croscarmeloză sodică (E 468) Stearat de magneziu (E 572)

Capsula gelatinoasă Capsule de 0,5 mg Gelatină Dioxid de titan (E 171) Laurilsulfat de sodiu Laurat de sorbitan Oxid galben de fer (E 172)

Capsule de 1 mg Gelatină Dioxid de titan (E 171) Laurilsulfat de sodiu Laurat de sorbitan Oxid galben de fer (E 172) Oxid roşu de fer (E 172) Oxid negru de fer (E 172)

tacrolimus 0,5 mg (sub formă de tacrolimus monohidrat) · substanță activă

Conţinutul capsulei · excipient

Hipromeloză (E 464) · excipient

Lactoză monohidrat · excipient

Croscarmeloză sodică (E 468) · excipient

Stearat de magneziu (E 572) · excipient

Capsula gelatinoasă · excipient

Capsule de 0 · excipient

5 mg · excipient

Gelatină · excipient

Dioxid de titan (E 171) · excipient

Laurilsulfat de sodiu · excipient

Laurat de sorbitan · excipient

Oxid galben de fer (E 172) · excipient

Oxid roşu de fer (E 172) · excipient

Oxid negru de fer (E 172) · excipient

Text oficial · Prospect · pct. 6RCP · pct. 2 + 6.1

Păstrare & valabilitate

Prospect · pct. 5 RCP · pct. 6.3 + 6.4

Nu lăsați acest medicament la vederea și îndemâna copiilor.

Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe etichetă, după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

Utilizaţi toate capsulele în decurs de 12 luni de la deschiderea pungii de aluminiu ce înconjoară blisterul. A nu se păstra la temperaturi peste 25°C după deschiderea pungii de aluminiu.

Luaţi capsula imediat după scoaterea acesteia din blister.

A nu se păstra la temperaturi de peste 30°C. A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate.

Nu aruncați niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncați medicamentele pe care nu le mai utilizați. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

2 ani

După deschiderea pungii: 12 luni. A nu se păstra la temperaturi peste 25°C.

A nu se păstra la temperaturi peste 30°C. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.

Text oficial · Prospect · pct. 5RCP · pct. 6.3 + 6.4

Ambalaje

Cutie cu blist. PVC-PE-PVDC/Al in pungi de Al triplu laminat x 14 caps. · 8570/2016/03

Cutie cu blist. PVC-PE-PVDC/Al in pungi de Al triplu laminat x 20 caps. · 8570/2016/04

Cutie cu blist. PVC-PE-PVDC/Al in pungi de Al triplu laminat x 28 caps. · 8570/2016/05

Cutie cu blist. PVC-PE-PVDC/Al in pungi de Al triplu laminat x 30 caps. · 8570/2016/06

Cutie cu blist. PVC-PE-PVDC/Al in pungi de Al triplu laminat x 50 caps. · 8570/2016/07

Cutie cu blist. PVC-PE-PVDC/Al in pungi de Al triplu laminat x 60 caps. · 8570/2016/08

Cutie cu blist. PVC-PE-PVDC/Al in pungi de Al triplu laminat x 90 caps. · 8570/2016/09

Cutie cu blist. PVC-PE-PVDC/Al in pungi de Al triplu laminat x 100 caps. · 8570/2016/10

Cutie cu blist. PVC-PE-PVDC/Al in pungi de Al triplu laminat x 7 caps. · 8570/2016/01

Cutie cu blist. PVC-PE-PVDC/Al in pungi de Al triplu laminat x 10 caps. · 8570/2016/02

Documente oficiale

RCPRezumatul caracteristicilor produsuluiDeschide PDF · ANMDMR ProspectProspect — informații pentru pacientDeschide PDF · ANMDMR AmbalajInformații privind etichetareaDeschide PDF · ANMDMR