Neurotop Retard 300 mg

Comprimatele cu eliberare prelungită trebuie înghiţite cu o cantitate suficientă de lichid, în timpul mesei sau după masă. Comprimatele pot fi divizate fără a-și pierde efectul retard si pot fi dizolvate in diferite lichide (apa, ceai, suc de portocale sau lapte dar nu suc de grepfruit; vezi sect. 5.2) Solutia trebuie bauta imediat dupa preparare. În cazul trecerii de la o formă de prezentare a carbamazepinei cu eliberare imediată la Neurotop retard, trebuie avut în vedere să existe niveluri serice suficiente de carbamazepină. Experienţa clinică a demonstrat faptul că poate fi necesară mărirea dozei în cazul comprimatelor cu eliberare prelungită. Datorită interacţiunilor medicamentoase şi a diferenţelor în farmacocinetica diferitelor medicamente antiepileptice, doza de Neurotop retard trebuie stabilită cu precauţie la pacienţii vârstnici.

Doze Pentru doze mai mari este disponibil Neurotop retard 600 mg comprimate cu eliberare prelungită.

Epilepsie Când este posibil, Neurotop retard trebuie prescris ca monoterapie. Tratamentul trebuie iniţiat cu o doză zilnică mică, care va fi crescută treptat până la obţinerea unui efect optim. Determinarea concentraţiilor plasmatice poate ajuta în stabilirea dozei optime (vezi pct. 4.4). Când Neurotop retard este adăugat unei terapii antiepileptice existente, acest lucru trebuie făcut gradat menţinând sau dacă este necesar adaptând doza celorlalte antiepileptice (vezi pct. 4.5).

Adulţi Se recomandă iniţial o doză de 100-200 mg carbamazepină, o dată sau de două ori pe zi. Doza se va creşte gradat, până la obţinerea unui răspuns optim care, în general, se observă la doza de 400 mg carbamazepină, de 2-3 ori pe zi. La unii pacienţi, doza adecvată poate ajunge la 1600 mg carbamazepină sau chiar 2000 mg carbamazepină pe zi.

Copii şi adolescenţi Pentru copii cu vârsta sub 4 ani se recomandă o doză iniţială de 20-60 mg carbamazepină pe zi, crescând cu 20-60 mg carbamazepină la fiecare a doua zi. Pentru copii cu vârsta peste 4 ani tratamentul se poate începe cu 100 mg carbamazepină zi crescând doza săptămânal cu câte 100 mg carbamazepină zi. Doza de întreţinere: 10-20 mg carbamazepină/kg şi zi în mai multe prize după cum urmează: Până la 1 an 100-200 mg carbamazepină pe zi Între 1-5 ani 200-400 mg carbamazepină pe zi

Doze recomandate pentru copii cu vârsta între 6-10 ani: 400-600 mg carbamazepină pe zi. Doze recomandate pentru copii și adolescenți cu vârsta între 11-15 ani: 600-1000 mg carbamazepină pe zi.

Crize maniacale acute şi tratamentul profilactic al tulburărilor bipolare afective Dozele recomandate: aproximativ 400 până la 1600 mg carbamazepină pe zi. Doza uzuală recomandată este de 400 până la 600 mg carbamazepină pe zi administrată divizat în 2-3 prize. În mania acută doza trebuie crescută rapid, în timp ce creşteri reduse ale dozei sunt recomandate pentru terapia de întreţinere în tulburările bipolare pentru a se obţine o tolerabilitate optimă.

Sindrom de sevraj la alcool Doza medie recomandată este de 200 mg carbamazepină de 3 ori pe zi. În cazurile severe, doza poate fi crescută în primele zile (de exemplu, la 400 mg de 3 ori pe zi). La iniţierea tratamentului pentru manifestările severe ale sevrajului, carbamayepina trebuie administrată în asociere cu medicamente sedativ-hipnotice (de exemplu, clometiazol, clordiazepoxid). După ce este depăşită etapa acută, se poate continua cu carbamazepina ca monoterapie.

Nevralgie de trigemen/ glosofaringiană Doza iniţială recomandată este de 200 până la 400 mg carbamazepină pe zi. Doza este crescută treptat zilnic, până la dispariţia durerii (în mod normal la 200 mg carbamazepină de 3 până la 4 ori pe zi). Apoi se reduce treptat doza până la cea mai mică doză de întreţinere. La pacienţii vârstnici se recomandă o doză iniţială de 100 mg de 2 ori zi.

Neuropatie diabetică dureroasă Doza medie recomandată este de 200 mg carbamazepină de 2 până la 4 ori pe zi

Ori de câte ori este posibil, înainte de a decide începerea tratamentului, pacienţii de origine tailandeză şi chineză trebuie testaţi în vederea depistării HLA-B 1502, deoarece prezenţa acestei alele este un indicator de risc crescut de apariţie a sindromului Stevens-Johnson (SSJ) sever asociat utilizării carbamazepinei.

Mod de administrare Administrare orală Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu puţin lichid în timpul mesei sau după masă. Comprimatele pot fi divizate fără modificarea efectului retard.

Neurotop retard trebuie utilizat numai sub supraveghere medicală. Neurotop retard trebuie prescris numai după o estimare critică a raportului beneficiu-risc. Se recomandă supravegherea strictă a pacienţilor cu antecedente de afecţiuni cardiace, hepatice sau renale, a celor cu reacţii adverse hematologice la alte medicamente sau care au urmat tratament cu Neurotop retard şi l-au întrerupt.

Consecinţe hematologice Agranulocitoza şi anemia aplastică au fost asociate cu carbamazepina; cu toate acestea, riscul general pentru populaţia netratată a fost estimat la 4,7 persoane la un milion per an pentru agranulocitoză, şi 2 persoane la un milion per an pentru anemia aplastică. Scăderea temporară sau persistentă a plachetelor sau modificarea formulei leucocitare apar ocazional în asociere cu carbamazepina. Cu toate acestea, în majoritatea cazurilor, aceste efecte se dovedesc a fi tranzitorii şi nu par a semnala instalarea fie a anemiei aplastice, fie a agranulocitozei. De aceea, înainte de începerea tratamentului, trebuie efectuată formula leucocitară şi determinat numărul plachetelor (dacă e posibil reticulocitele şi fierul plasmatic) pentru a se determina concentraţia iniţială şi se vor repeta periodic după aceea. Dacă numărul de leucocite sau numărul de plachete sunt scăzute sau scad în timpul tratamentului, formula leucocitară trebuie strict monitorizată. Neurotop retard trebuie întrerupt dacă apare orice semn semnificativ al deprimării medulare. Pacienţii trebuie să cunoască semnele şi simptomele toxice iniţiale ale potenţialelor probleme hematologice, precum şi simptomele reacţiilor dermatologice sau hepatice. Dacă apar reacţii precum febră, dureri în gât, erupţii cutanate, ulceraţii ale mucoasei bucale, învineţire uşoară, hemoragie peteşială sau purpură, pacientul trebuie sfătuit să se adreseze imediat medicului curant.

Reacţii dermatologice grave Dacă semnele şi simptomele sugerează o reacţie adversă severă dermatologică (de exemplu sindromul Stevens-Johnson, sindromul Lyell), Neurotop retard trebuie întrerupt imediat. Rar au fost raportate reacţii dermatologice grave, inclusiv necroliza epidermică toxică (NET; cunoscută şi sub denumirea de sindromul Lyell) şi sindromul Stevens-Johnson (SJS) la administrarea de carbamazepină. Pacienţii cu reacţii dermatologice grave pot necesita spitalizare deoarece aceste condiţii pot periclita viaţa pacientului şi pot fi fatale. Per total, aceste reacţii au fost foarte rare, totuşi, carbamazepina trebuie prescrisă cu atenţie.

S-a observat o rată mai mare de raportare a SJS (rar mai degrabă decât foarte rar) în unele ţări din Asia (de exemplu, Taiwan, Malaezia şi Filipine). Majoritatea cazurilor de SJS/TEN apar în primele câteva luni de tratament cu carbamazepină. Dacă apar semnele şi simptomele care sugerează reacţii adverse cutanate grave (de exemplu, SJS, sindromul Lyell/NET), administrarea Neurotop retard trebuie să fie întreruptă imediat şi trebuie avute în vedere terapii alternative. Există dovezi din ce în ce mai pregnante ale rolului diferitelor alele HLA în ce priveşte predispunerea pacienţilor la reacţii adverse mediate de sistemul imunitar.

Asocierea cu HLA-A3101 Antigenul leucocitar uman (HLA)-A3101 poate reprezenta un factor de risc pentru apariţia reacţiilor adverse cutanate la medicament, cum sunt SJS, NET, DRESS, AGEP şi erupţie cutanată maculopapulară. Studii retrospective de genom la populaţii de origine japoneză şi nord europeană au raportat asocierea dintre reacţiile cutanate adverse (SJS, NET, DRESS, AGEP şi erupţie cutanată maculopapulară) cu administrarea carbamazepinei şi prezenţa alelei HLA-A3101 la aceşti pacienţi. Frecvenţa alelei HLA-A3101 variază mult între populaţiile de diverse etnii. Frecvenţa acestei alele este estimată la mai puţin de 5% din majoritatea populaţiilor europene, australiene, asiatice, africane şi nord americane, cu unele excepţii în intervalul 5-12%. Prevalenţa de peste 15% a fost estimată la unele grupuri etnice din America de Sud (Argentina şi Brazilia), America de Nord (Navajo şi Sioux din Statele Unite şi Sonora Seri din Mexic) şi sudul Indiei (Tamil Nadu) şi între 10% şi 15% la alte etnii din regiunile menţionate. Testarea pentru depistarea alelei HLA-A3101 trebuie avută în vedere la pacienţi originari din populaţiile care genetic prezintă riscuri (de exemplu, pacienţi japonezi şi caucazieni, pacienţi care aparţin populaţiilor indigene din India de sud şi persoane de origine arabă), înaintea iniţierii tratamentului cu carbamazepină (vezi pct. 7 Informaţii pentru profesioniştii din domeniul sănătăţii). Utilizarea Neurotop retard trebuie evitată la pacienţii care sunt identificaţi pozitivi pentru HLA-A3101, dacă beneficiile nu depăşesc în mod clar riscurile. Selecţia nu este, în general, recomandată oricăror utilizatori de carbamazepină pentru că riscul SJS/NET AGEP, DRESS şi erupţie cutanată maculopapulară este, în mare, limitat la primele câteva luni de terapie indiferent de situaţia HLA- A3101.

Asocierea cu HLA-B1502 S-a demonstrat că în cazul administrării de carbamazepină la persoanele de origine tailandeză şi chineză, există o legătură strânsă între prezenţa HLA-B 1502 la aceste populaţii şi riscul dezvoltării de reacţii cutanate severe, cunoscute sub numele de sindrom Steven-Johnson (SSJ). Ori de câte ori este posibil, înainte de începerea tratamentului cu carbamazepină, aceste persoane trebuie testate în vederea depistării acestor alele. În cazul unui test pozitiv, tratamentul cu carbamazepina nu trebuie început decât dacă nu există altă alternativă terapeutică. Pacienţii la care testul pentru HLA-B 1502 este negativ prezintă risc mic de apariţie a SSJ, deşi, foarte rar, reacţiile pot totuşi surveni. Din cauza absenţei datelor, nu se cunoaşte cu claritate dacă toate persoanele de origine sud-est asiatică prezintă acest risc. S-a demonstrat, la populaţia caucaziană, faptul că prezenţa alelelor HLA-B 1502 nu se asociază cu apariţia SSJ. Studii retrospective la pacienţii de origine chineză au identificat o puternică relaţie între reacţiile cutanate aferente SJS/NET asociate cu carbamazepină şi prezenţa alelei antigenului leucocitar uman (HLA)- B1502 la aceşti pacienţi. Au fost raportate rate mai mari de raportare a SJS (rar mai degrabă decât foarte rar) în unele ţări din Asia (de exemplu, Taiwan, Malaezia şi Filipine) în rândul cărora există o mai mare prevalenţă a alelei HLA-B1502 la nivelul populaţiei. Prevalenţa purtătorilor acestei alele la populaţia asiatică este peste 15% în Filipine, Tailanda, Hong Kong şi Malaezia, în jur de 10% în Taiwan, în jur de 4% în China de Nord, în jur de 2 – 4% în Asia de Sud, inclusiv indieni, şi mai puţin de 1% în Japonia şi Coreea. Prevalenţa alelei HLA-B1502 este neglijabilă la populaţiile caucaziene, africane şi indigene din Americi şi populaţiile hispanice. Testarea pentru a depista prezenţa alelei HLA-B1502 trebuie avută în vedere la pacienţi cu origine care genetic prezintă riscuri, anterior iniţierii tratamentului cu carbamazepină (vezi pct. 7 Informaţii pentru profesioniştii din domeniul medical). Administrarea carbamazepinei trebuie evitată la pacienţii testaţi care au fost depistaţi pozitivi pentru HLA-B1502 dacă beneficiile nu depăşesc clar riscurile. HLA-B1502 poate fi un factor de risc pentru dezvoltarea SJS/NET la pacienţii chinezi care iau alte medicamente anti-epileptice (MAE) asociate cu SJS/NET. Aşadar, trebuie avută în vedere utilizarea altor medicamente asociate cu SJS/NET la pacienţii depistaţi pozitivi cu HLA-B1502, când terapiile alternative sunt la fel de acceptabile. Selecţia nu este, în general, recomandată la pacienţi din populaţii în care prevalenţa HLA- B1502 este redusă. Selecţia nu este, în general, recomandată oricăror utilizatori de carbamazepină pentru că riscul SJS/NET este, în mare, limitat la primele câteva luni de terapie indiferent de situaţia HLA- B1502. Identificarea subiecţilor care au alela HLA-B1502 şi evitarea tratamentului cu carbamazepină la aceşti pacienţi au demonstrat reducerea incidenţei SJS/NET induse de carbamazepină.

Limitarea selecţiei genetice Rezultatele selecţiei genetice nu trebuie să înlocuiască niciodată vigilenţa clinică adecvată şi supravegherea pacienţilor. Mulţi pacienţi asiatici depistaţi pozitivi pentru HLA-B1502 şi trataţi cu carbamazepină nu vor dezvolta SJS/NET, iar pacienţii depistaţi negativi pentru HLA-B1502 aparţinând oricărei etnii pot dezvolta SJS/NET. În mod similar, numeroşi pacienţi pozitivi pentru HLA-A3101 şi trataţi cu Neurotop retard nu vor dezvolta SJS, NET, DRESS, AGEP sau erupţie cutanată maculopapulară, iar pacienţii negativi pentru HLA-A3101, de orice etnie, pot dezvolta aceste reacţii cutanate adverse severe. Nu a fost studiat rolul celorlalţi factori posibili în apariţia şi morbiditatea din cauza acestor reacţii cutanate adverse severe, precum dozele de MAE, complianţa, medicaţia concomitentă, comorbidităţile şi nivelul monitorizării dermatologice.

Alte reacţii dermatologice Reacţiile cutanate uşoare, cum ar fi exantem macular sau maculopapular izolat, sunt în general tranzitorii şi nu sunt primejdioase. De obicei, ele dispar în câteva zile sau săptămâni, fie în timpul continuării tratamentului sau după scăderea dozei; totuşi, deoarece poate fi dificil de diferenţiat primele semne ale unor reacţii cutanate mai grave de reacţii moderate tranzitorii, pacientul trebuie menţinut sub supraveghere atentă.

S-a descoperit că alela HLA-A3101 este asociată cu reacţii adverse cutanate mai puţin severe, cauzate de carbamazepină, şi poate preconiza riscul apariţiei acestor reacţii provocate de carbamazepină, cum sunt sindromul hipersensibilităţii la anticonvulsivante sau erupţie cutanată non-gravă (erupţie maculopapulară). Cu toate acestea, nu s-a descoperit că alela HLA-B1502 să preconizeze riscul apariţiei reacţiilor cutanate menţionate mai sus.

Hipersensibilitate Carbamazepina poate declanşa reacţii de hipersensibilitate, incluzând reacţii de hipersensibilitate multi-organ, care pot afecta pielea, ficatul (inclusiv căile biliare intrahepatice), organele hematopoetice şi sistemul limfatic sau alte organe, fie individual, fie împreună, în contextul unei reacţii sistemice (vezi pct. 4.8).

S-a descoperit că alela HLA-A3101 este asociată cu apariţia sindromului hipersensibilităţii, inclusiv erupţie cutanată maculopapulară.

Pacienţii care manifestă reacţii de hipersensibilitate la carbamazepină trebuie informaţi că aproximativ 25 până la 30% din acest grup pot prezenta reacţii de hipersensibilitate la oxcarbazepină. Pot apare reacţii de hipersensibilitate încrucişată între carbamazepină şi fenitoină. În general, dacă apar semne şi simptome caracteristice reacţiilor alergice, Neurotop retard trebuie oprit imediat.

Convulsii Neurotop retard trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu convulsii mixte care includ absenţe tipice sau atipice. În toate aceste stări carbamazepina poate exacerba convulsiile. În cazul exacerbării convulsiilor Neurotop retard trebuie întrerupt. O creştere a frecvenţei convulsiilor poate apare la trecerea de la formele orale la supozitoare.

Funcţia hepatică În timpul tratamentului cu Neurotop retard trebuie efectuate o evaluare iniţială şi evaluări periodice ale funcţiei hepatice, în special la pacienţii cu antecedente de afectare hepatică şi la pacienţii vârstnici. Medicamentul trebuie întrerupt imediat în cazul agravării disfuncţiei hepatice sau în cazul unei afecţiuni hepatice active.

Funcţia renală Se recomandă o analiză completă a urinei şi a bilanţului azotat, atât la începutul tratamentului, cât şi periodic.

Reacţii anticolinergice Neurotop retard are o slabă acţiune anticolinergică. De aceea pacienţii cu presiune intraoculară crescută trebuie supravegheaţi cu atenţie în timpul tratamentului (vezi pct. 4.8).

Reacţii psihice Trebuie luată în considerare posibilitatea activării unei psihoze latente şi la pacienţii vârstnici apariţia confuziei sau a agitaţiei.

Ideaţie suicidară şi comportament suicidar La pacienţii trataţi cu medicamente antiepileptice pentru diverse indicaţii s-au raportat ideaţie suicidară şi comportament suicidar. În urma unei meta-analize a studiilor clinice randomizate controlate cu placebo în care s-au utilizat medicamente antiepileptice, s-a evidenţiat un risc uşor crescut de apariţie a ideaţiei suicidare şi a comportamentului suicidar. Mecanismul care a determinat apariţia acestui risc nu este cunoscut, iar datele disponibile nu permit excluderea posibilităţii ca şi carbamazepina să prezinte un risc crescut de apariţie a ideaţiei suicidare şi comportamentului suicidar. Din acest motiv, pacienţii trebuie monitorizaţi în scopul identificării semnelor de ideaţie suicidară şi comportament suicidar şi trebuie avută în vedere iniţierea unui tratament adecvat. Pacienţilor ( persoanelor care îi îngrijesc) trebuie să li se recomande să ceară sfatul medicului în cazul apariţiei semnelor de ideaţie suicidară şi comportament suicidar.

Reacţii endocrine S-au raportat mici sângerări la pacientele care au utilizat Neurotop retard concomitent cu contraceptive orale. Eficacitatea contraceptivelor orale poate fi afectată de către Neurotop retard şi pacientele aflate la vârsta fertilă trebuie avertizate să ia în considerare utilizarea formelor contraceptive alternative pe durata tratamentului cu carbamazepină. Datorită inducţiei enzimatice, Neurotop retard poate determina eşecul terapiei cu medicamente conţinând estrogen şi/sau progesteron (de exemplu eşecul contracepţiei).

Monitorizarea concentraţiilor plasmatice Deşi corelaţia între doză şi concentraţia plasmatică a carbamazepinei şi între concentraţia plasmatică şi eficacitatea clinică sau toleranţă este destul de slabă, determinarea concentraţiilor plasmatice poate fi totuşi utilă în următoarele cazuri:

• creşterea bruscă şi semnificativă a frecvenţei crizelor(se recomandă verificarea complianţei pacientului);
• în timpul sarcinii;
• la copii sau adolescenţi;
• când sunt suspectate tulburări de absorbţie;
• când este suspectată toxicitatea în cazul asocierilor medicamentoase (vezi pct. 4.5 ).

Reducerea dozelor şi întreruperea tratamentului Întreruperea bruscă a tratamentului cu Neurotop retard poate precipita crizele. Dacă tratamentul cu carbamazepină trebuie întrerupt brusc la un pacient cu epilepsie, trecerea la un nou antiepileptic trebuie făcută sub protecţia unui medicament adecvat (de exemplu, diazepam i.v., rectal sau fenitoină i.v.). Femei cu potențial de fertilizare Carbamazepina poate provoca afectări fetale atunci când este administrată unei femei gravide. Expunerea prenatală la carbamazepină poate crește riscurile de malformații congenitale majore și alte consecințe nedorite de dezvoltare (vezi pct. 4.6). Carbamazepina nu trebuie utilizată la femeile aflate la vârsta fertilă, cu excepția cazului în care se consideră că beneficiul depășește riscurile în urma analizării atentă a opțiunilor alternative de tratament adecvate. Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să fie pe deplin informate cu privire la riscul potențial pentru făt dacă iau carbamazepină în timpul sarcinii.

Înainte de inițierea tratamentului cu carbamazepină la o femeie aflată la vârsta fertilă, trebuie luată în considerare testarea prezenței sarcinii. Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze metode contraceptive eficiente în timpul tratamentului și timp de două săptămâni după întreruperea tratamentului. Datorită inducției enzimatice, carbamazepina poate duce la eșecul efectului terapeutic al contraceptivelor hormonale, prin urmare, femeile aflate la vârsta fertilă trebuie sfătuite cu privire la utilizarea altor metode contraceptive eficiente (vezi pct. 4.5 și 4.6). Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie sfătuite cu privire la necesitatea de a-și consulta medicul de îndată ce intenționează să rămână gravidă, pentru a discuta despre trecerea la tratamente alternative înainte de concepție și înainte de întreruperea contracepției (vezi pct. 4.6). Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie sfătuite să-și contacteze imediat medicul dacă rămâne gravidă sau crede că ar putea fi însărcinată și primesc tratament cu carbamazepină.

Anumite tipuri de reacţii adverse apar foarte frecvent sau frecvent, mai ales la începutul tratamentului cu Neurotop retard sau dacă se administrează doze iniţiale prea mari. La vârstnici apar, mai ales, reacţii adverse la nivelul sistemului nervos central (ameţeli, cefalee, ataxie, somnolentă, fatigabilitate, diplopie). Reacţiile adverse legate de doza administrată se ameliorează, de obicei, în câteva zile, fie în mod spontan, fie după reducerea tranzitorie a dozei. Reacţiile adverse la nivelul SNC pot indica un supradozaj sau o fluctuaţie semnificativă a concentraţiilor plasmatice. În aceste cazuri se recomandă supravegherea concentraţiilor plasmatice.

Tulburări ale sistemului imunitar Rare: hipersensibilitate multisistemică întârziată asociată cu febră, erupţii cutanate tranzitorii, vasculită, limfadenopatie, pseudolimfom, artralgie, leucopenie, eozinofilie, hepatosplenomegalie, alterarea testelor funcţiei hepatice şi sindrom de dispariţie a ductului biliar (distugerea şi dispariţia ductului biliar intrahepatic). De asemenea, pot fi afectate alte organe (de exemplu ficatul, plămânii, rinichii, pancreasul, miocardul, colonul).

Foarte rare: meningită aseptică cu mioclonie şi eozinofilie periferică, reacţii anafilactice, edem angioneurotic.

Tulburări oculare Foarte rare: opacitate lenticulară, conjunctivită, creştere a presiunii intraoculare.

Tulburări acustice şi vestibulare Foarte rare: tulburări auditive, de exemplu tinitus, hiperacuzie, hipoacuzie, modificări în perceperea tonalităţii sunetelor.

Tulburări cardiace Rare: tulburări de conducere cardiacă, hipertensiune arterială sau hipotensiune arterială. Foarte rare: bradicardie, aritmie, bloc atrioventricular cu sincopă, colaps circulator, insuficienţă cardiacă congestivă, agravare a bolii coronariene, tromboflebită, tromboembolism (de exemplu embolie pulmonară).

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Foarte rare: hipersensibilitate pulmonară caracterizată prin febră, dispnee, pneumonită sau pneumonie.

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Rare: slăbiciune musculară. Foarte rare: artralgie, mialgie, spasme musculare.

Tulburări renale şi ale căilor urinare Foarte rare: nefrită interstiţială, disfuncţie renală (de exemplu albuminurie, hematurie, oligurie şi creştere a uremiei/azotemiei), micţiuni frecvente, retenţie urinară.

Tulburări ale aparatului genital şi sânului Foarte rare: tulburări sexuale/impotenţă, spermatogeneză anormală (cu scădere a numărului de spermatozoizi şi/sau a motilităţii).

Investigaţii diagnostice Foarte rare: hipogamaglobulinemie.

În timpul sau la scurt timp după încetarea tratamentului cu Neurotop retard, s-au raportat cazuri de ideaţie suicidară şi comportamente de tip suicidar (vezi pct. 4.4).

Reacţii adverse la medicament din raportări spontane şi cazuri din literatura de specialitate (frecvenţa necunoscută) Următoarele reacţii adverse au fost derivate din experienţa de după punerea pe piaţă a carbamazepinei prin intermediul raportărilor şi cazurilor din literatura de specialitate. Din cauză că aceste reacţii sunt raportate în mod voluntar de o populaţie de dimensiuni incerte, nu este posibilă estimarea precisă a frecvenţei lor care este, prin urmare, clasificată drept necunoscută. Reacţiile adverse la medicament sunt enumerate conform claselor de organe, sisteme şi aparate din MedDRA. În cadrul fiecăreia din aceste clase, reacţiile adverse la medicament sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tulburări ale sistemului imunitar Erupţii cutanate cu eozinofilie şi simptome sistemice (DRESS).

Tulburări cutanate şi subcutanate Pustuloză exantematoasă generalizată acută (AGEP).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro. Website: www.anm.ro