Raloxifen Arena 60 mg

Doze Doza recomandată este de un comprimat pe zi, administrat oral, ce poate fi luat în orice moment al zilei, indiferent de orarul meselor. Dată fiind natura procesului patologic, Raloxifen Arena este destinată utilizării pe termen lung.

În general, se recomandă suplimente de calciu şi vitamină D la femeile cu aport alimentar scăzut.

Vârstnici La femeile vârstnice nu este necesară ajustarea dozei.

Insuficienţa renală: Raloxifen Arena nu trebuie utilizată la pacientele cu insuficienţă renală severă (vezi pct. 4.3). La pacientele cu insuficienţă renală uşoară şi medie, Raloxifen Arena va fi utilizată cu precauţie.

Insuficienţa hepatică: Raloxifen Arena nu va fi utilizată la pacientele cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

Copii şi adolescenţi: Raloxifen Arena nu trebuie utilizată la copiii de orice vârstă. Nu există nicio utilizare relevantă a Raloxifen Arena la copii şi adolescenţi.

Raloxifenul se asociază cu un risc crescut de evenimente tromboembolice venoase, care este similar riscului raportat asociat cu tratamentele actuale de substituţie hormonală. La pacientele cu risc pentru evenimente tromboembolice venoase de orice etiologie trebuie luat în considerare raportul risc-beneficiu. Raloxifen Arena trebuie întreruptă în eventualitatea unei boli sau condiţii care impune o perioadă prelungită de imobilizare. Întreruperea tratamentului trebuie să aibă loc cât mai curând posibil în cazul unei boli, sau cu 3 zile înainte de începerea imobilizării. Tratamentul nu trebuie reinstituit înainte de rezolvarea condiţiei respective şi înainte de mobilizarea completă a pacientei.

Într-un studiu la femei în postmenopauză cu boală coronariană cunoscută sau cu risc crescut de evenimente coronariene, faţă de placebo, raloxifenul nu a afectat incidenţa infarctului miocardic, a sindromului coronarian acut ce necesită spitalizare, a mortalităţii generale, incluzând mortalitatea generală de cauză cardiovasculară sau accident vascular cerebral. Totuşi, în rândul femeilor tratate cu raloxifen, a existat o creştere a mortalităţii datorită accidentelor vasculare cerebrale. Incidenţamortalităţii prin accident vascular cerebral a fost de 2,2 la 1000 femei pe an pentru raloxifen faţă de 1,5 la 1000 femei pe an pentru placebo (vezi pct. 4.8). Această observaţie trebuie avută în vedere atunci când se prescrie raloxifen femeilor în postmenopauză ce au antecedente de accident vascular cerebral sau alţi factori semnificativi de risc de accident vascular cerebral, ca de exemplu accident ischemic tranzitor sau fibrilaţie atrială.

Nu există dovezi de proliferare endometrială. Orice sângerare uterină în cursul tratamentului cu Raloxifen Arena este neaşteptată şi trebuie investigată complet de către un specialist. Cele două diagnostice care se asociază cel mai frecvent cu hemoragia uterină în cursul tratamentului cu raloxifen au fost atrofia endometrială şi polipii endometriali benigni. La femeile în postmenopauză care au primit tratament cu raloxifen timp de 4 ani, s-au raportat polipi endometriali benigni la 0,9% din paciente, în comparaţie cu 0,3% la femeile care au primit placebo.

Raloxifenul este metabolizat în principal în ficat. Dozele unice de raloxifen la paciente cu ciroză şi insuficienţă hepatică uşoară (clasa Child-Pugh A) au produs concentraţii plasmatice de raloxifen care au fost de aproximativ 2,5 ori mai mari decât cele de la grupul de control. Creşterea s-a corelat cu

concentraţiile plasmatice ale bilirubinei totale. Prin urmare, nu este recomandată utilizarea Raloxifen Arena la paciente cu insuficienţă hepatică. Dacă se observă valori mari în timpul tratamentului, vor trebui atent monitorizate bilirubina serică totală, gama-glutamil transferaza, fosfataza alcalină, ALAT şi ASAT.

Date clinice limitate sugerează că, la pacientele cu istoric de hipertrigliceridemie indusă de estrogenii orali (>5,6 mmol/l), raloxifenul se poate asocia cu o creştere marcată a trigliceridelor plasmatice. La pacientele cu istoric medical de acest tip trebuie să se monitorizeze trigliceridele plasmatice pe parcursul tratamentului cu raloxifen.

Siguranţa Raloxifen Arena la pacientele cu cancer mamar nu a fost studiată adecvat. Nu sunt disponibile date asupra utilizării concomitente a Raloxifen Arena şi a agenţilor folosiţi în tratamentul cancerului mamar incipient sau avansat. În consecinţă, Raloxifen Arena nu trebuie folosită pentru tratamentul şi prevenirea osteoporozei decât după ce tratamentul cancerului mamar, inclusiv terapia adjuvantă, s-au încheiat.

Deoarece informaţiile referitoare la siguranţa administrării sistemice concomitente a raloxifenului şi estrogenilor sunt limitate, această asociere nu este recomandată.

Raloxifen Arena nu este eficace în diminuarea vasodilataţiei (bufeurilor) sau a altor simptome ale menopauzei asociate cu deficitul de estrogeni.

Raloxifen Arena conţine lactoză. Pacienţii cu probleme ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficienţă de lactază Lapp sau malabsorbţiela glucoză-galactoză nu trebuie să ia acest medicament.

a. Rezumatul profilului de siguranţă Cele mai importante reacţii adverse din punct de vedere clinic raportate la femeile aflate în postmenopauză tratate cu raloxifen au fost evenimentele tromboembolice venoase (vezi pct. 4.4), care au apărut la mai puţin de 1% dintre pacientele tratate.

b. Listă tabelară a reacţiilor adverse Tabelul de mai jos prezintă reacţiile adverse şi frecvenţele observate în studiile privind prevenirea şi Tratamentul, în care au fost implicate peste 13000 de femei aflate în postmenopauză, precum şi reacţiile adverse provenite din raportările de după punerea pe piaţă. Durata tratamentului în aceste studii s-a întins de la 6 la 60 de luni. Majoritatea reacţiilor adverse nu au necesitat, de obicei, încetarea tratamentului.

Frecvenţele pentru raportările de după punerea pe piaţă au fost calculate din studiile clinice controlate cu placebo (cuprinzând un total de 15234 de paciente, 7601 paciente tratate cu raloxifen 60 mg şi 7633 paciente la care s-a administrat placebo) efectuate la femeile aflate în postmenopauză cu osteoporoză sau cu boală coronariană (BC) sau risc crescut pentru BC, fără comparaţie cu frecvenţele evenimentelor adverse observate în grupurile la care s-a administrat placebo.

În cadrul populaţiei din studiile clinice pentru prevenirea osteoporozei, întreruperea tratamentului din cauza unei reacţii adverse a apărut la 10,7% din 581 paciente tratate cu raloxifen şi la 11,1% din 584 paciente la care s-a administrat placebo. În cadrul populaţiei din studiile clinice pentru tratamentul osteoporozei, întreruperea tratamentului din cauza oricărui eveniment advers a apărut la 12,8% din 2557 paciente tratate cu raloxifen şi la 11,1% din 2576 paciente cărora li s-a administrat placebo.

c. Descrierea reacţiilor adverse selectate În comparaţie cu pacientele cărora li s-a administrat placebo, apariţia vasodilataţiei (bufeurilor) a fost crescută în proporţie mică la pacientele tratate cu raloxifen (studiile clinice pentru prevenirea osteoporozei, 2 până la 8 ani postmenopauză, 24,3% raloxifen şi 18,2% placebo; studiile clinice pentru tratamentul osteoporozei, vârsta medie 66 ani, 10,6% pentru raloxifen şi 7,1% placebo). Această reacţie adversă a apărut cel mai frecvent în primele 6 luni de tratament şi rar de novo după acest interval.

Într-un studiu ce a inclus 10101 femei aflate în postmenopauză cu boală coronariană documentată sau cu risc crescut de evenimente coronariene (RUTH), incidenţa vasodilataţiei (bufeuri) a fost de 7,8% în grupul de paciente tratate cu raloxifen şi de 4,7% în grupul la care s-a administrat placebo.

În cadrul tuturor studiilor clinice cu raloxifen în tratamentul osteoporozei, controlate placebo, evenimentele tromboembolice venoase, inclusiv tromboza venoasă profundă, embolia pulmonară şi tromboza venoasă retiniană, au apărut cu o frecvenţă de aproximativ 0,8% sau 3,22 cazuri pe 1000 pacienţi-ani. La pacientele tratate cu raloxifen s-a observat un risc relativ de 1,60 (IÎ 0,95; 2,71), în comparaţie cu placebo. Riscul de eveniment tromboembolic a fost cel mai mare în primele patru luni de tratament. Tromboflebita venoasă superficială a apărut cu o frecvenţă mai mică de 1%.

În studiul RUTH, evenimentele tromboembolice venoase au apărut cu o frecvenţă de aproximativ 2,0% sau 3,88 cazuri la 1000 pacienţi-ani în grupul tratat cu raloxifen şi de 1,4% sau 2,70 cazuri la 1000 pacienţi-ani în grupul la care s-a administrat placebo. Raportul de risc pentru toate evenimentele TEV în studiul RUTH a

fost RR = 1,44 (1,06 – 1,95). Tromboflebita venoasă superficială a apărut cu o frecvenţă de 1% în grupul tratat cu raloxifen şi 0,6% în grupul la care s-a administrat placebo.

În studiul RUTH, raloxifenul nu a influenţat incidenţa accidentului vascular cerebral în comparaţie cu placebo. Totuşi, în grupul femeilor tratate cu raloxifen, a existat o creştere a mortalităţii din cauza accidentelor vasculare cerebrale. Incidenţa mortalităţii prin accident vascular cerebral a fost de 2,2 la 1000 femei pe an pentru raloxifen, faţă de 1,5 la 1000 femei pe an pentru placebo (vezi pct. 4.4). În timpul urmăririi cu o medie de 5,6 ani, 59 (1,2%) dintre femeile tratate cu raloxifen au murit din cauza unui accident vascular cerebral, în comparaţie cu 39 (0,8%) dintre femeile tratate cu placebo.

O altă reacţie adversă observată a fost apariţia crampelor la nivelul membrelor inferioare (5,5% pentru raloxifen, 1,9% pentru placebo în populaţia din studiile de prevenire şi de 9,2% pentru raloxifen, 6,0% pentru placebo în populaţia tratată). În studiul RUTH, crampele la nivelul membrelor inferioare au fost observate la 12,1% dintre pacientele tratate cu raloxifen şi la 8,3% dintre pacientele cărora li s-a administrat placebo. Sindromul gripal a fost raportat de 16,2% dintre pacientele tratate cu raloxifen şi de 14,0% dintre pacientele cărora li s-a administrat placebo.

A fost constatată şi o altă modificare, care nu a fost semnificativă statistic (p > 0,05), dar care a prezentat o tendinţă semnificativă de dependenţă de doză. Ea a fost reprezentată de edemele periferice, care au apărut la populaţia din studiile de prevenire cu frecvenţa de 3,1% pentru raloxifen şi de 1,9% pentru placebo, iar în populaţia studiilor de tratament cu frecvenţa de 7,1% pentru raloxifen şi de 6,1% pentru placebo. În studiul RUTH, edemele periferice au apărut la 14,1% dintre pacientele tratate cu raloxifen şi la 11,7% dintre pacientele cărora li s-a administrat placebo, ceea ce a fost semnificativ statistic.

În studiile clinice controlate cu placebo privind tratamentul cu raloxifen al osteoporozei, în cursul tratamentului cu raloxifen s-a raportat scăderea uşoară (6-10%) a numărului de trombocite.

Au fost raportate cazuri rare de creşteri moderate ale valorilor serice ale ASAT şi/sau ALAT, în care nu s-a putut exclude o relaţie cauzală cu administrarea de raloxifen. La pacientele la care s-a administrat placebo a fost consemnată o frecvenţă similară a acestor creşteri. Într-un studiu (RUTH) efectuat la femei aflate în postmenopauză, cu boală coronariană documentată sau cu risc crescut de evenimente coronariene, a apărut suplimentar o reacţie adversă de litiază biliară la 3,3% dintre pacientele tratate cu raloxifen şi la 2,6% dintre pacientele cărora li s-a administrat placebo. Frecvenţa colecistectomiilor în grupul tratat cu raloxifen (2,3%) nu a fost semnificativ statistic diferită de cea a grupului placebo (2,0%).

Raloxifenul (n = 317) a fost comparat cu tratamentul hormonal de substituţie (THS) continuu combinat (n = 110) sau ciclic (n = 205) în câteva studii clinice. Incidenţa simptomelor mamare şi a hemoragiilor uterine la femeile tratate cu raloxifen a fost semnificativ mai mică decât la femeile tratate cu oricare din formele de THS.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.