Enap 10 mg

Doze

Absorbţia enalaprilului nu este afectată de consumul de alimente. Doza va fi individualizată în funcţie de starea clinică a pacientului (vezi pct. 4.4 „Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare”), precum şi de răspunsul terapeutic.

Hipertensiune arterială Doza iniţială este de 5 până la maximum 20 mg, depinzând de gradul hipertensiunii arteriale şi starea clinică a pacientului (vezi mai jos). Enap se administrează o dată pe zi. În hipertensiunea arterială uşoară, doza iniţială recomandată este de 5 până la 10 mg. După administrarea dozei iniţiale, pacienţii cu sistemul renină-angiotensină-aldosteron puternic activat (de exemplu, în hipertensiunea renovasculară, hiponatremie sau scădere a volumului circulant, decompensare cardiacă sau hipertensiune arterială severă), pot prezenta o scădere excesivă a tensiunii arteriale. La aceşti pacienţi, se recomandă administrarea unei doze iniţiale de 5 mg sau mai mică. Tratamentul va fi efectuat sub supraveghere medicală.

La iniţierea tratamentului cu enalapril, dacă anterior pacientul a fost tratat cu doze mari de diuretic, volumul circulant poate fi scăzut, ceea ce reprezintă un risc de hipotensiune arterială. La aceşti pacienţi, se recomandă doza iniţială de 5 mg sau mai puţin. Cu 2-3 zile înaintea iniţierii tratamentului cu Enap, dacă este posibil, se va întrerupe tratamentul cu diuretic. Se va monitoriza funcţia renală şi nivelul potasemiei.

Doza de întreţinere este de 20 mg pe zi. Doza maximă de întreţinere este de 40 mg pe zi.

Insuficienţa cardiacă /Disfuncţia ventriculară stângă asimptomatică În tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice, Enap este utilizat împreună cu diureticele şi, unde este cazul, cu medicamente digitalice sau beta-blocante La pacienţii cu insuficienţă cardiacă simptomatică sau disfuncţie ventriculară stângă asimptomatică, doza iniţială de Enap este de 2,5 mg, ce va fi administrată sub supraveghere medicală atentă, pentru determinarea efectului iniţial asupra tensiunii arteriale. După iniţierea tratamentului cu Enap la pacienţii cu insuficienţă cardiacă, în absenţa hipotensiunii arteriale simptomatice, sau atunci când este ţinută sub control, doza de medicament poate fi crescută gradat, până la atingerea, într-un interval de 2-4 săptămâni, a dozei de întreţinere recomandată, de 20 mg pe zi, în administrare unică sau în două prize, în funcţie de toleranţa pacientului. Doza maximă este de 40 mg pe zi, în două prize.

Atât înaintea, cât şi după iniţierea tratamentului cu Enap, se recomandă monitorizarea atentă a tensiunii arteriale şi a funcţiei renale (vezi pct. 4.4 „Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare”), deoarece au fost raportate cazuri de hipotensiune arterială şi (mai rar) insuficienţă renală consecutivă. La pacienţii trataţi cu diuretice, dozele trebuie scăzute, dacă este posibil, înaintea iniţierii tratamentului cu Enap. Apariţia hipotensiunii arteriale după doza iniţială de enalapril nu înseamnă că hipotensiunea va reapărea şi, în cazul tratamentului cronic cu enalapril, nu necesită întreruperea tratamentului. De asemenea, va fi monitorizată potasemia şi funcţia renală.

Pacienți cu insuficienţă renală În general, se vor prelungi intervalele de administrare şi/sau se va reduce doza administrată.

Doza iniţială Clearance-ul creatininei (ClCr) în ml/min mg/zi 30<ClCr<80 ml/min. 5 – 10 mg 10<ClCr≤30 ml/min. 2,5 mg ClCr≤10 ml/min. 2,5 mg/zi, în zilele cu dializăvezi pct. 4.4 „Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare” – Pacienți hemodializați. Enalaprilatul este dializabil. În zilele fără dializă, doza va fi ajustată în funcţie de răspunsul terapeutic.

Persoane vârstnice Doza administrată depinde de starea funcţiei renale a pacientului vârstnic (vezi pct. 4.4 „Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare”, Insuficienţa renală).

Copii şi adolescenţi Există experienţă clinică limitată privind utilizarea Enapului la copiii hipertensivi (vezi pct. 4.4 „Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare”, 5.1„Proprietăţi farmacodinamice” şi 5.2 „Proprietăţi farmacocinetice”).

La pacienţii care pot înghiţi comprimatele, doza va fi individualizată în funcţie de profilul pacientului şi răspunsul terapeutic. Doza iniţială recomandată este de 2,5 mg la copii cu greutate între 20 şi <50 kg şi 5 mg la pacienţii cu greutate ≥ 50 kg. Enap va fi administrat în doză unică. Dozarea va fi ajustată în funcţie de pacient, până la un maxim de 20 mg/zi la copiii cu greutate între 20 şi < 50 kg şi 40 mg/zi la pacienţii cu greutate ≥ 50 kg (vezi pct. 4.4 „Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare”).

Enap nu este recomandat nou-născuţilor şi copiilor care au o rată a filtrării glomerulare <30 ml/min/1,73 m2, deoarece nu există date disponibile.

Mod de administrare

Administrare orală.

Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA) Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului creşte riscul de apariţie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi de diminuare a funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută). Prin urmare, nu este recomandată blocarea dublă a SRAA prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 şi 5.1).

Dacă terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai sub supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei renale, valorilor electroliţilor şi tensiunii arteriale. Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică.

Hipotensiune arterială simptomatică Hipotensiunea arterială simptomatică apare rareori la pacienţii cu hipertensiune arterială necomplicată. La hipertensivii în tratament cu Enap, hipotensiunea arterială simptomatică apare mai ales dacă volumul circulant este scăzut, de exemplu, în urma unui tratament diuretic, restricţie de sare, după dializă, diaree sau vărsături (vezi pct. 4.5 „Interacţiuni cu alte medicamente, alte interacţiuni” şi 4.8 „Reacţii adverse”). La pacienţii cu insuficienţă cardiacă, cu sau fără insuficienţă renală asociată, a fost observată hipotensiunea arterială simptomatică. Aceasta apare, mai ales, la pacienţii cu grade mai severe de insuficienţă cardiacă, care iau doze mari de diuretice de ansă, prezintă hiponatremie sau insuficienţă renală funcţională. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie iniţiat sub supraveghere medicală, iar pacienţii vor fi urmăriţi cu atenţie la ajustarea dozelor de Enap şi/sau diuretic. Aceleaşi proceduri vor fi aplicate pacienţilor cu ischemie cardiacă sau boală cerebrovasculară, la care poate apărea o hipotensiune excesivă în cazul unui infarct de miocard sau accident vascular cerebral.

Dacă apare hipotensiunea arterială, pacientul va fi aşezat în clinostatism şi, la nevoie, se va aplica o perfuzie i.v. cu ser fiziologic. Un răspuns hipotensiv episodic nu reprezintă o contraindicaţie pentru continuarea tratamentului, care poate fi administrat fără probleme, o dată ce tensiunea arterială creşte după refacerea volumului circulant.

La unii pacienţi cu insuficienţă cardiacă, cu o tensiune arterială normală sau scăzută, după administrarea Enap poate apărea o scădere adiţională a tensiunii arteriale sistemice. Acest efect poate fi anticipat şi, de obicei, nu constitutie un motiv de întrerupere a tratamentului. Dacă hipotensiunea devine simptomatică, poate fi nevoie de reducerea dozelor şi/sau întreruperea diureticului şi/sau Enap.

Stenoza aortică sau mitrală/cardiomiopatia hipertrofică Ca şi alte vasodilatatoare, inhibitorii ECA trebuie administraţi cu precauţie la pacienţii cu obstrucţie valvulară ventriculară stângă şi obstrucţie de arteră emergentă (aortă) şi evitaţi în caz de şoc cardiogen şi obstrucţii semnificative hemodinamic.

Afectarea funcţiei renale În caz de afectare renală (clearance-ul creatininei <80 ml/min), doza iniţială de enalapril va fi ajustată în funcţie de clearance-ul creatininei (vezi pct. 4.2 „Doze şi mod de administrare”), precum şi în funcţie de răspunsul la tratament. Monitorizarea de rutină a potasemiei şi creatininemiei trebuie să constituie o practică medicală normală la aceşti pacienţi.

Insuficienţa renală a fost raportată în cazul tratamentului cu enalapril şi a apărut mai ales la pacienţi cu insuficienţă cardiacă severă sau afectare renală concomitentă, inclusiv stenoză de arteră renală. Dacă este diagnosticată prompt şi tratată adecvat, insuficienţa renală asociată terapiei cu enalapril este, de obicei, reversibilă.

În cazul administrării concomitente de enalapril şi diuretic, unii pacienţi hipertensivi, fără afectare renală pre-existentă aparentă, au dezvoltat o creştere a uremiei şi creatininemiei. Aceste cazuri pot necesita reducerea dozelor de enalapril şi/sau întreruperea administrării diureticului. În aceste cazuri, se poate suspecta posibilitatea existenţei unei stenoze de arteră renală (vezi pct. 4.4 „Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare”, Hipertensiune renovasculară).

Hipertensiune renovasculară Există un risc crescut de apariţie a hipotensiunii arteriale sau a insuficienţei renale la pacienţi cu stenoză bilaterală de arteră renală sau stenoza arterei renale pe rinichi unic funcţional care sunt trataţi cu inhibitori ECA. La modificări minime ale creatininemiei, poate apărea insuficienţă renală. La aceşti pacienţi, tratamentul va fi iniţiat sub supraveghere medicală atentă, cu doze scăzute, titrare atentă şi monitorizare a funcţiei renale.

Transplant renal Nu există experienţă clinică privind administrarea Enap la pacienţi cu transplant renal recent. De aceea, tratamentul cu Enap nu este recomandat.

Insuficienţă hepatică Rareori, inhibitorii ECA au fost asociaţi cu apariţia unui sindrom ce debutează cu icter colestatic şi evoluează spre necroză hepatică fulminantă şi (uneori) deces. Mecanismul acestui sindrom este necunoscut. Pacienţii care iau IECA şi prezintă icter sau creşteri marcate ale enzimelor hepatice vor întrerupe tratamentul cu IECA şi vor primi îngrijiri medicale adecvate.

Neutropenie/Agranulocitoză La unii pacienţi în tratament cu IECA a apărut neutropenie/agranulocitoză, trombocitopenie şi anemie. La pacienţi cu funcţie renală normală şi fără factori de risc, neutropenia apare rareori. Enalaprilul va fi utilizat cu precauţie extremă la pacienţii cu boli vasculare de colagen, aflaţi în tratament imunodepresiv, pacienţi în tratament cu alopurinol sau procainamidă, sau cu o combinaţie de factori de risc, în special în cazul unei insuficienţe renale pre-existente. Unii dintre aceşti pacienţi dezvoltă infecţii severe, ce nu răspund la tratamentul antibiotic intensiv. Dacă, la aceşti pacienţi se utilizează enalapril, se recomandă monitorizarea leucocitelor, iar pacienţii vor raporta apariţia oricărui semn de infecţie.

Hipersensibilitate/Angioedem La pacienţi trataţi cu IECA, inclusiv cu Enap, a apărut edemul angioneurotic facial, al extremităţilor, buzelor, limbii, glotei şi/sau laringian. Aceste reacţii pot apărea oricând în cursul tratamentului. În astfel de cazuri, tratamentul cu Enap trebuie întrerupt imediat şi se vor institui măsuri adecvate de monitorizare, până la dispariţia completă a simptomatologiei. Chiar şi în situaţiile în care apare edem lingual fără detresă respiratorie, pacienţii pot necesita o monitorizare prelungită, deoarece tratamentul cu antihistamine şi corticosteroizi poate fi insuficient.

Foarte rar, au fost raportate decese datorate angioedemului asociat cu edem laringian sau lingual. Este probabil ca pacienţii cu afectarea linguală, glotică sau laringiană să aibă obstrucţia căilor respiratorii superioare, în special cei cu antecedente chirurgicale ale tractului respirator superior. În cazul afectării limbii, glotei sau laringelui, poate apărea obstrucţia căilor respiratorii, de aceea se impune tratament, inclusiv administrarea de soluţie de epinefrină 1:1000 (0,3 ml – 0,5 ml) subcutan şi/sau asigurarea permeabilităţii căilor respiratorii.

S-a raportat că pacienţii de rasă neagră care utilizează inhibitorii ai ECA au o incidenţă mai mare de angioedem, comparativ cu celelalte rase.

Pacienţii cu istoric de angioedem nerelaţionat administrării IECA, prezintă un risc crescut de apariţie a unui angioedem dacă primesc IECA. (vezi pct. 4.3 „Contraindicaţii”).

Utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu sacubitril/valsartan este contraindicată datorită riscului crescut de angioedem. Tratamentul cu sacubitril/valsartan nu trebuie inițiat mai devreme de 36 de ore după ultima doză de enalapril. Tratamentul cu enalapril nu trebuie inițiat mai devreme de 36 de ore după ultima doză de sacubitril/valsartan (vezi pct. 4.3 și 4.5).

Utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu inhibitori ai racecadotrilului, inhibitori ai mTOR (de exemplu, sirolimus, everolimus, temsirolimus) și vildagliptin poate determina un risc crescut de angioedem (de exemplu, umflarea căilor respiratorii sau a limbii, cu sau fără tulburări respiratorii) (vezi pct. 4.5). Se recomandă prudență la inițierea tratamentului cu racecadotril, inhibitori mTOR (de exemplu, sirolimus, everolimus, temsirolimus) și vildagliptin la un pacient la care deja se administrează un inhibitor ECA.

Reacţii anafilactoide în timpul desensibilizării la venin de albine Rareori, pacienţii care iau IECA şi fac desensibilizare la venin de albine prezintă reacţii anafilactoide grave, cu potenţial letal. Aceste reacţii au fost evitate prin întreruperea temporară a tratamentului cu IECA înainte de fiecare desensibilizare.

Reacţii anafilactoide în timpul aferezei LDL Rareori, la pacienţii în tratament cu IECA şi care fac LDL-afereză cu sulfat de dextran, pot apărea reacţii anafilactoide grave, cu potenţial letal. Aceste reacţii au fost evitate prin întreruperea temporară a tratamentului cu IECA înainte de fiecare afereză.

Pacienţi hemodializaţi La pacienţi dializaţi cu membrane cu flux înalt (de exemplu, AN 69®) şi trataţi concomitent cu IECA, au apărut reacţii anafilactoide. La aceşti pacienţi se recomandă utilizarea unui alt tip de membrană sau medicamente dintr-o altă clasă de antihipertensive.

Hipoglicemie La diabeticii trataţi cu antidiabetice orale sau insulină, controlul glicemic se recomandă a fi atent monitorizat în timpul primei luni de tratament cu un inhibitor al ECA. (vezi pct. 4.5 „Interacţiuni cu alte medicamente, alte interacţiuni”, Antidiabetice).

Tuse În timpul tratamentului cu IECA poate apărea tusea. Caracteristic, această tuse este neproductivă, persistentă, şi dispare la întreruperea tratamentului. Tusea indusă de tratamentul cu IECA trebuie inclusă în diagnosticul diferenţial al tusei.

Chirurgie/Anestezie La pacienţii supuşi unei intervenţii chirurgicale majore sau în timpul anesteziei cu medicamente ce produc hipotensiune, enalaprilul blochează formarea de angiotensină II, secundară eliberării compensatorii de renină. Dacă apare hipotensiunea şi se consideră că este urmare a acestei acţiuni, se poate corecta prin creşterea volumului circulant.

Hiperkaliemie Inhibitorii ECA pot provoca hiperkaliemie deoarece inhibă eliberarea aldosteronului. Efectul nu este, de obicei, semnificativ la pacienții cu funcție renală normală. Factorii de risc pentru apariţia hiperkaliemiei include: insuficienţa renală, agravarea funcţiei renale, vârsta (>70 ani), diabetul zaharat, afecţiunile intercurente, în particular deshidratarea, decompensarea cardiacă acută, acidoza metabolică şi utilizarea concomitentă a diureticelor care economisesc potasiul (de exemplu, spironolactonă, eplerenonă, triamteren sau amilorid), pacienţi care iau suplimente alimentare cu potasiu sau înlocuitori de sare cu potasiu, pacienţi care iau medicamente care produc o creştere a potasemiei (de exemplu, heparină, trimetoprim sau cotrimoxazol cunoscute și sub denumirea de trimetoprim/sulfametoxazol și, în special, antagoniști ai aldosteronului sau blocantelor receptorilor de angiotensină). Utilizarea suplimentelor alimentare cu potasiu, a diureticelor care economisesc potasiul sau a înlocuitorilor de sare cu potasiu, în special la pacienţii cu funcţie renală alterată, poate duce la creşterea semnificativă a potasemiei. Hiperkaliemia poate determina aritmii severe, uneori fatale. Diureticele care economisesc potasiul și blocantele receptorilor pentru angiotensină-ar trebui utilizate cu prudență la pacienții cărora li se administrează inhibitori ECA, cu monitorizarea nivelului de potasiu seric și a funcției renale (vezi pct. 4.5).

Litiu În general, combinaţia litiu şi enalapril nu este recomandată (vezi pct. 4.5 „Interacţiuni cu alte medicamente, alte interacţiuni”).

Copii şi adolescenţi Există o experienţă clinică limitată referitoare la eficacitatea şi siguranţa administrării medicamentului la copiii hipertensivi > 6 ani, dar nu şi pentru alte indicaţii. Există date limitate asupra farmacocineticii la copiii peste vârsta de 2 luni (vezi pct. 4.2 „Doze şi mod de administrare”, 5.1 „Proprietăţi farmacodinamice” şi 5.2 „Proprietăţi farmacocinetice”). Enap nu este recomandat la copii decât în tratamentul HTA. Enap nu este recomandat la nou-născuţi şi la copiii cu rata de filtrare glomerulară <30 ml/min/1,73 m2, deoarece nu există suficientă experienţă clinică. (vezi pct. 4.2 „Doze şi mod de administrare”).

Sarcină Inhibitorii ECA nu trebuie utilizaţi în timpul sarcinii. Dacă continuarea tratamentului cu un inhibitor ECA nu este considerată esenţială, la pacientele care planifică o sarcină trebuie utilizat un tratament antihipertensiv

alternativ, în funcţie de profilul de siguranţă al acestor medicamente pentru utilizare în timpul sarcinii. Enalaprilul nu va fi utilizat în primul trimestru de sarcină. La diagnosticul unei sarcini, tratamentul cu inhibitori ai ECA trebuie întrerupt imediat şi, în funcţie de necesităţi, trebuie iniţiat un tratament alternativ (vezi pct. 4.3 şi 4.6) (vezi pct. 4.3 „Contraindicaţii”) și pct. 4.6 „Fertilitate, sarcină şi alăptare”).

Diferenţe etnice La fel ca şi alţi IECA, enalaprilul pare mai puţin eficient în scăderea tensiunii arteriale la pacienţii de rasă neagră, în comparaţie cu celelalte rase, posibil prin prevalenţa mai mare a hipertensivilor cu renină scăzută din cadrul populaţiei de rasă neagră.

Enap conține lactoză și sodiu Enap conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament. Acest medicament conține sodiu sub 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică poate fi considerat „fără sodiu”.

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a severităţii.

, agranulocitoză, depresia măduvei osoase, pancitopenie, limfadenopatie, boală autoimună Tulburări sindromul endocrine secretiei inadecvate de hormon antidiuretic (SIADH) Tulburări hipoglicemie metabolice şi (vezi pct. 4.4) de nutriţie Tulburări depresie confuzie, vise bizare, psihice nervozitate, tulburări ale insomnie somnului Tulburări ale amețeli cefalee, sincopă, somnolenţă, sistemului tulburări ale parestezii, nervos gustului vertij Tulburări vedere oculare înceţoşată Tulburări tinitus acustice şi vestibulare Tulburări dureri toracice, palpitaţii, cardiace tulburări ale infarct ritmului cardiac, miocardic sau angină accident pectorală, vascular tahicardie cerebral, posibil secundar unei hipotensiuni arteriale excesive la pacienţii cu risc crescut (vezi pct. 4.4) Tulburări hipotensiune înroșirea feței, sindrom vasculare arterială hipotensiune Raynaud (incluzând arterială hipotensiune ortostatică arterială ortostatică) Tulburări tuse dispnee rinoree, dureri infiltrate respiratorii, faringiene şi pulmonare, toracice şi răguşeală, rinită, mediastinale bronhospasm/ pneumonie astm alergică alveolară/cu eozinofile Tulburări greaţă diaree, dureri ileus, stomatită/aftoză angio-gastro-abdominale, pancreatită, bucală, glosită edem intestinale vărsături, tulburări ale dispepsie, intestina gustului constipaţie, l anorexie, iritaţie gastrică, xerostomie, ulcer peptic Tulburări insuficienţă hepatobiliare hepatică, hepatită hepatocelulară sau colestatică, hepatită necrotică, colestază (inclusiv icter) Afecţiuni erupţie cutanată diaforeză, eritem cutanate şi tranzitorie, prurit, multiform, ale ţesutului hipersensibilitat urticarie, sindrom subcutanat e/angioedem: a alopecie Stevens-fost raportat Johnson, edemul dermatită angioneurotic exfoliativă, facial, al necroliză toxică extremităţilor, epidermică, buzelor, lingual, pemfigus, glotic şi/sau eritrodermie laringian (vezi pct. 4.4) Tulburări disfuncţie oligurie renale şi ale renală, căilor urinare insuficienţă renală, proteinurie Tulburări crampe musculo-musculare scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Tulburări ale impotenţă ginecomastie aparatului genital şi sânului Tulburări astenie fatigabilitate stare de rău, generale şi la hipertermie nivelul locului de administrare Investigații hiperkaliemie, creștere a creștere a diagnostice creștere a uremiei, valorilor serice concentrației hiponatramie ale enzimelor plasmatice a hepatice, creatininei creștere a bilirubinemiei

• În studiile clinice, incidenţa a fost comparabilă la cei din grupul placebo şi cei trataţi cu substanţa activă.

A fost raportat un sindrom complex, care poate include: febră, serozită, vasculită, mialgie/miozită, artralgie/artrită, AAN pozitiv, VSH crescută, eozinofilie şi leucocitoză. Mai pot apărea erupţii cutanate, fotosensibilitate sau alte manifestări dermatologice.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478 – RO e-mail: adr@anm.ro website: www.anm.ro