Medrol A 16 mg

Comprimatele de Medrol A 16 mg sunt indicate pentru tratamentul copiilor cu vârsta mai mare de 6 ani şi adulţilor.

Doza iniţială de comprimate de metilprednisolon poate varia în funcţie de boala care este tratată. În cazurile cu severitate redusă, dozele mai mici vor fi în general suficiente, în timp ce la anumiţi pacienţi pot fi necesare doze iniţiale mai mari. Situaţiile clinice în care se pot indica doze mari includ edemul cerebral (200-1000 mg/zi), transplantul de organ (până la 7 mg/kg/zi) și scleroză multiplă. În tratamentul exacerbărilor acute ale sclerozei multiple, s-a demonstrat că regimurile de tratament orale cu metilprednisolon 500 mg/zi timp de 5 zile sau 1000 mg/zi timp de 3 zile sunt eficiente. Dacă după o perioadă de timp rezonabilă nu apare un răspuns clinic satisfăcător, comprimatele de metilprednisolon trebuie întrerupte şi pacientului i se va prescrie un alt tratament corespunzător. Dacă medicamentul trebuie întrerupt după o perioadă lungă de timp, se recomandă retragerea lui graduală mai degrabă decât bruscă.

După ce s-a constatat apariţia unui răspuns favorabil, doza de întreţinere adecvată trebuie determinată prin descreşterea dozei iniţiale în trepte mici, la intervale corespunzătoare de timp, până la cea mai mică doză care menţine un răspuns clinic adecvat. Trebuie ţinut cont că este necesară monitorizarea constantă a dozei de medicament.

Printre situaţiile care pot necesita ajustarea dozelor se numără modificările status-ului clinic consecutiv remisiunilor sau exacerbărilor bolii, responsivitatea individuală a fiecărui pacient şi efectul expunerii pacientului la situaţii stresante care nu sunt legate direct de boala tratată; în această ultimă situaţie poate fi necesară creşterea dozei de comprimate de metilprednisolon pentru o perioadă de timp, corespunzătoare stării pacientului.

Trebuie subliniat că dozele necesare sunt variabile şi necesită individualizare în funcţie de boala tratată şi de răspunsul pacientului la tratament.

Tratamentul la două zile (tratament alternant) Tratamentul la două zile este un regim de dozare a corticosteroizilor în care doza dublă zilnică de corticosteroid se administrează dimineaţa, o dată la două zile. Scopul acestui mod de tratament este de a oferi unui pacient care are nevoie de tratament pe termen lung, efectele benefice ale corticosteroizilor, minimalizând în acelaşi timp anumite efecte indezirabile, cum sunt inhibarea axului hipofizo-suprarenalian, starea cushingoidă, simptomele de sevraj la corticoizi şi supresia creşterii la copii.

Efecte imunosupresive/Susceptibilitate crescută la infecţii

Corticosteroizii pot creşte susceptibilitatea la infecţii, pot masca anumite semne de infecţie, pot exacerba infecțiile existente, pot crește riscul de reactivare sau exacerbare a infecțiilor latente, iar în timpul tratamentului pot apărea infecţii noi. Folosirea corticosteroizilor se poate asocia cu o rezistenţă scăzută şi incapacitatea de a limita infecţia. Legat de folosirea corticosteroizilor singuri sau în asociere cu alţi agenţi imunosupresori care afectează imunitatea celulară, umorală sau funcţia neutrofilelor, pot apărea infecţii cu orice germen patogen, inclusiv virale, bacteriene, fungice, cu protozoare sau helminţi, localizate oriunde în corp. Aceste infecţii pot fi uşoare, dar uneori apar cazuri severe, chiar letale. Cu cât dozele de corticosteroizi folosite sunt mai mari, cu atât posibilitatea apariţiei complicaţiilor infecţioase este mai mare.

Monitorizați apariția infecțiilor și luați în considerare întreruperea tratamentului cu corticosteroizi sau scăderea dozei, după caz.

Persoanele care urmează tratamente cu medicamente care suprimă sistemul imunitar sunt mai susceptibile la infecţii decât indivizii sănătoşi. Spre exemplu, varicela şi rujeola pot avea o evoluţie mai severă sau chiar letală la copiii fără imunitate sau la adulţi ce urmează tratamente cu corticosteroizi.

La pacienţii care primesc doze imunosupresoare de corticosteroizi se pot administra vaccinuri moarte sau inactivate, răspunsul la ele putând fi totuşi diminuat.

Procedurile de imunizare indicate pot fi efectuate la pacienţii care primesc doze non-imunosupresive de corticosteroizi.

Folosirea corticosteroizilor în tuberculoza activă trebuie limitată la cazurile de tuberculoză fulminantă sau diseminată, unde corticosteroizii sunt folosiţi pentru controlul bolii în asociere cu un regim de tratament antituberculos adecvat. În cazul în care corticosteroizii sunt indicaţi la pacienţii cu tuberculoză latentă sau reactivitate la tuberculină, este necesară observarea atentă, deoarece se poate produce reactivarea bolii. În timpul terapiei pe termen lung cu corticosteroizi, aceşti pacienţi trebuie să primească chimioprofilaxie.

La pacienţii care primesc tratament cu corticosteroizi s-a raportat apariţia sarcomului Kaposi. Întreruperea tratamentului poate duce la remisiune clinică.

Rolul corticosteroizilor în şocul septic a fost controversat, studiile iniţiale indicând atât efecte benefice, cât şi dăunătoare. Mai recent, s-a considerat că terapia adjuvantă cu corticosteroizi este benefică la pacienţi cu şoc septic dovedit care prezintă insuficienţă suprarenală. Totuşi, utilizarea lor curentă în şoc septic nu este recomandată, aceasta nefiind susţinută nici de concluziile unei evaluări sistematice asupra terapiei de scurtă durată cu doze crescute de corticosteroizi. Cu toate acestea, rezultatele unor meta-analize şi a unei evaluări sugerează că terapiile mai lungi (5-11 zile) cu corticosteroizi în doze mici pot reduce mortalitatea, în special la pacienţii cu şoc septic ce necesită tratament vasoconstrictor.

Tulburări ale sistemului imunitar

Pot apărea reacţii alergice (de exemplu, angioedem).

Datorită faptului că au fost raportate cazuri rare de reacţii cutanate şi anafilactice/anafilactoide la pacienţii aflaţi în tratament cu corticosteroizi, trebuie adoptate măsurile de precauţie necesare înainte de administrare, în special dacă pacientul are antecedente de alergie la medicamente.

Acest medicament conţine lactoză produsă din lapte de vacă. Trebuie acţionat cu prudenţă în cazul pacienţilor cu hipersensibilitate cunoscută sau suspectată la laptele de vacă ori componentele sale sau la alte produse lactate deoarece poate conţine cantităţi infime de ingrediente din lapte.

Tulburări endocrine

La pacienţii care iau tratament cu corticosteroizi şi sunt supuşi unui stres neobişnuit sunt indicate doze crescute de corticosteroizi cu acţiune rapidă înaintea, în timpul şi după situaţia stresantă. Administrarea corticosteroizilor în doze farmacologice pe perioade prelungite poate determina supresia axului hipotalamic-pituitar-adrenal (HPA) (insuficienţă adrenocorticală secundară). Gradul şi durata insuficienţei adrenocorticale produse este variabilă în rândul pacienţilor şi depinde de doză, frecvenţă, momentul administrării şi durata terapiei cu glucocorticoizi. Acest efect poate fi minimizat utilizând tratamentul alternant (vezi pct. 4.2).

De asemenea, insuficienţa adrenală acută ce conduce la deces poate apărea dacă terapia cu glucocorticoizi este întreruptă brusc.

Insuficienţa corticosuprarenaliană indusă medicamentos poate fi minimalizată prin reducerea gradată a dozei. Acest tip de insuficienţă relativă poate persista timp de luni de zile după întreruperea tratamentului; de aceea, în orice situaţie de stress care apare în această perioadă trebuie reinstituită terapia hormonală.

Un sindrom de „sevraj steroidic”, aparent fără legătură cu insuficienţa adrenocorticală, poate, de asemenea, să apară la întreruperea bruscă a glucocorticoizilor. Acest sindrom include simptome precum: anorexie, greaţă, vărsături, letargie, cefalee, febră, dureri articulare, descuamare, mialgie, pierdere în greutate, şi/sau hipotensiune. Se consideră că aceste efecte apar datorită modificării bruşte a concentraţiei de glucocorticoid decât datorită concentraţiei scăzute de corticosteroid.

Utilizarea glucocorticoizilor la pacienţii cu boala Cushing trebuie evitată deoarece glucocorticoizii pot produce sau agrava boala Cushing.

La pacienţii cu hipotiroidism efectul corticosteroizilor este crescut.

Paralizia tireotoxică periodică (PTP) poate apărea la pacienți cu hipertiroidism și cu hipopotasemie indusă de metilprednisolon. PTP trebuie suspectată la pacienții tratați cu metilprednisolon care prezintă semne sau simptome de slăbiciune musculară, în special la pacienții cu hipertiroidism. Dacă se suspectează PTP, trebuie monitorizate imediat concentrațiile sanguine ale potasiului și abordate terapeutic corespunzător, pentru a asigura restabilirea concentrațiilor sanguine normale ale potasiului.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Corticosteroizii, incluzând metilprednisolon, pot creşte glicemia, pot agrava un diabet preexistent şi pot crea predispoziţie la diabet zaharat pentru pacienţii ce urmează un tratament de lungă durată cu corticosteroizi.

Tulburări psihice

În cazul folosirii corticosteroizilor pot apărea tulburări psihice care variază de la euforie, insomnie, schimbări de dispoziţie, modificări de personalitate şi depresie severă, la manifestări psihotice clinic evidente. De asemenea, instabilitatea emoţională sau tendinţele psihotice existente pot fi agravate de corticosteroizi.

La administrarea sistemică de steroizi pot apărea reacţii adverse potenţial grave de natură psihică (vezi pct. 4.8). De obicei simptomele debutează în câteva zile sau săptămâni de la iniţierea tratamentului. Majoritatea reacţiilor dispar la micşorarea dozei sau la retragerea medicamentului, deşi poate fi necesar tratament specific. Au fost raportate efecte psihologice la retragerea corticosteroizilor; frecvenţa este necunoscută. Pacienţii/persoanele care supraveghează (aparținători) trebuie încurajați/încurajate să se adreseze medicului dacă pacientul manifestă simptome psihologice, în mod special dacă se suspectează instalarea unei stării depresive sau a ideaţiei suicidare. Pacienţii/persoanele care supraveghează(aparținători) trebuie să fie atenţi/atente la posibile tulburări psihice care pot apărea în timpul sau imediat după scăderea dozei sau întreruperea steroizilor sistemici.

Tulburări ale sistemului nervos

Corticosteroizii trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii cu tulburări convulsive.

Corticosteroizii trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii cu miastenie gravis.

Deşi studiile clinice controlate au demonstrat eficacitatea corticosteroizilor în accelerarea rezoluţiei exacerbărilor acute în scleroza multiplă, nu arată că tratamentul cu corticosteroizi ar afecta rezultatul final sau istoria naturală a bolii. Studiile demonstrează că sunt necesare doze relativ crescute de corticosteroizi pentru a avea un efect semnificativ (vezi pct. 4.2).

Au fost raportate cazuri de lipomatoză epidurală la pacienţii aflaţi în tratament cu corticosteroizi, în special pe termen lung cu doze crescute.

Corticosteroizii trebuie folosiţi cu precauţie în:

• infarct miocardic recent, predispoziţie la tromboze;
• epilepsie, migrenă;
• hipertiroidism.

Tulburări oculare

Corticosteroizii trebuie folosiţi cu precauţie la pacienţii cu herpes simplex ocular, deoarece pot induce perforaţie corneană.

Utilizarea prelungită a corticosteroizilor poate produce cataractă subcapsulară posterioară şi cataractă nucleară (în special la copii), exoftalmie, presiune intraoculară crescută, care pot determina glaucom cu posibilă distrugere a nervilor optici. Riscul de instalare a infecţiilor secundare de origine fungică sau virală la nivelul ochiului este crescut la pacienţii care primesc glucocorticoizi.

Tratamentul cu corticosteroizi a fost asociat cu corioretinopatie, care ar putea determina dezlipire de retină.

Tulburări de vedere

Tulburările de vedere pot apărea în cazul utilizării sistemice și topice de corticosteroizi. Dacă pacientul se prezintă cu simptome cum sunt vedere încețoșată sau alte tulburări de vedere, trebuie luată în considerare trimiterea sa la un oftalmolog pentru evaluarea cauzelor posibile care pot include cataractă, glaucom sau boli rare, precum corioretinopatia centrală seroasă (CRSC), care au fost raportate după utilizarea sistemică și topică de corticosteroizi.

Tulburări cardiace

În cazul tratamentului îndelungat cu corticosteroizi şi a utilizării unor doze crescute, reacţiile adverse ale glucocorticoizilor asupra sistemului cardiovascular, precum dislipidemia şi hipertensiunea, pot predispune pacienţii trataţi cu factori de risc cardiovascular preexistenţi la efecte cardiovasculare suplimentare. În consecinţă, corticosteroizii trebuie utilizaţi judicios la aceşti pacienţi, fiind necesară atenţie la modificarea gradelor de risc şi monitorizare cardiacă suplimentară. Dozele mici şi tratamentul în zile alternative pot reduce incidenţa complicaţiilor tratamentului cu corticosteroizi.

În caz de insuficienţă cardiacă congestivă, corticosteroizii sistemici trebuie utilizaţi cu precauţie şi doar dacă este strict necesar.

Tulburări vasculare

S-a raportat apariţia trombozei, incluzând tromboembolie venoasă, în asociere cu corticosteroizi. În consecinţă, corticosteroizii trebuie să fie administraţi cu precauţie la pacienţii care prezintă sau cu predispoziţie pentru tulburări tromboembolice. Corticosteroizii trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii hipertensivi.

Tulburări gastro-intestinale

Dozele crescute de corticosteroizi pot duce la apariția pancreatitei acute. Nu există un consens de păreri în ce măsură corticosteroizii în sine sunt răspunzători de apariţia ulcerelor peptice întâlnite în timpul tratamentului; totuși, tratamentul cu glucocorticoizi poate masca simptomele ulcerului peptic, astfel încât perforaţia şi hemoragia se pot produce fără durere

semnificativă. Tratamentul cu glucocorticoizi poate masca peritonita sau alte semne sau simptome asociate tulburărilor gastrointestinale, precum perforația, ocluzia intestinală sau pancreatita. În cazul administrării concomitente de AINS, riscul de apariţie a ulcerelor gastrointestinale este crescut.

Corticosteroizii trebuie utilizaţi cu precauţie în colita ulcerativă nespecifică dacă există o probabilitate de ameninţare cu perforaţie, abces sau altă infecţie piogenică, diverticulită, anastomoze intestinale noi sau ulcer peptic activ sau latent.

Tulburări hepatobiliare

S-au raportat cazuri rare de tulburări hepatobiliare, în majoritatea cazurilor reversibile după întreruperea tratamentului. Prin urmare, este necesară monitorizarea corespunzătoare.

Tulburări musculo-scheletice

La utilizarea unor doze crescute de corticosteroizi a fost raportată miopatie acută, cel mai frecvent la pacienţi cu afecţiuni de transmisie neuromusculară (de exemplu, miastenia gravis) sau la pacienţii care urmează tratament concomitent cu anticolinergice, precum medicamente blocante neuromusculare (de exemplu, pancuronium). Această miopatie acută este generalizată, poate afecta muşchii oculari şi respiratori şi poate determina quadripareză. Pot apărea creşteri ale creatinkinazei. Ameliorarea sau recuperarea clinică după încetarea administrării corticosteroizilor poate dura de la săptămâni până la ani.

Osteoporoza este o reacţie adversă frecventă dar rareori asociată utilizării pe termen lung a corticosteroizilor în doze crescute.

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Este necesară precauție la pacienții cu scleroză sistemică, deoarece s-a observat o incidență crescută a crizei renale în sclerodermie cu corticosteroizi, inclusiv metilprednisolon.

Corticosteroizii trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală.

Investigaţii

Doze medii sau mari de hidrocortizon sau cortizon pot determina creşterea presiunii arteriale, retenţia de sare şi apă şi creşterea excreţiei potasiului. Aceste efecte apar mai rar când se folosesc derivaţii sintetici, cu excepţia cazurilor când aceştia se folosesc în doze mari. Poate fi necesară dietă hiposodată şi suplimentarea alimentaţiei cu potasiu. Toţi corticosteroizii cresc excreţia calciului.

Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii procedurale

Corticosteroizii cu administrare sistemică nu sunt indicaţi şi, prin urmare, nu trebuie să fie utilizaţi pentru tratamentul leziunilor traumatice cerebrale: un studiu multicentric a evidenţiat un nivel ridicat al mortalităţii la 2 săptămâni şi 6 luni după leziune, la pacienţii cărora li s-a administrat metilprednisolon succinat de sodiu comparativ cu placebo. Nu a fost stabilită o asociere cauzală cu tratamentul cu metilprednisolon succinat de sodiu.

Alte informaţii

Deoarece complicaţiile tratamentului cu glucocorticoizi sunt dependente de doză şi de durata tratamentului, pentru fiecare caz trebuie luată o decizie pe baza raportului risc/beneficiu, privitoare la doză, durata tratamentului şi la tipul regimului terapeutic (zilnic sau intermitent).

Pentru a controla boala tratată trebuie folosite cele mai mici doze posibile de corticosteroizi şi atunci când este posibil, reducerea dozei trebuie făcută gradat.

Tratamentul concomitent cu inhibitori ai CYP3A, inclusiv medicamente care conțin cobicistat, este de așteptat să crească riscul de efecte secundare sistemice. Această asociere trebuie evitată, cu excepția cazului în care beneficiile depășesc riscul crescut de reacții adverse sistemice la corticosteroizi, caz în care pacienții trebuie monitorizați pentru efecte secundare sistemice ale corticosteroizilor (vezi pct 4.5).

Acidul acetilsalicilic şi alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene trebuie utilizate cu precauţie împreună cu corticosteroizii.

Administrarea concomitentă a anticoagulantelor orale împreună cu metilprednisolon poate crește riscul de sângerare. De asemenea, există raportări de efecte diminuate ale anticoagulantelor orale. Pentru pacienții tratați cu antagoniști ai vitaminei K, se recomandă monitorizarea mai frecventă a timpului de protrombină (INR), în special la începutul tratamentului sau la ajustarea dozei de metilprednisolon (vezi pct. 4.5).

După administrarea sistemică a corticosteroizilor a fost raportată apariţia crizei din feocromocitom, care poate fi letală. Corticosteroizii trebuie administraţi la pacienţii cunoscuţi sau suspectaţi de feocromocitom numai după o evaluare adecvată a raportului riscuri/beneficii.

În experiența post-marketing, sindromul de liză tumorală (SLT) a fost raportat la pacienții cu afecțiuni maligne, inclusiv afecțiuni hematologice maligne și tumori solide, în urma utilizării corticosteroizilor sistemici în monoterapie sau în asociere cu alți agenți chimioterapeutici. Pacienții cu risc crescut de SLT, cum ar fi pacienții cu tumori care au o rată de proliferare ridicată, sarcină tumorală mare și sensibilitate crescută la agenții citotoxici, trebuie monitorizați îndeaproape și trebuie luate măsurile de precauție adecvate.

Sportivii trebuie avertizaţi că medicamentul poate produce o reacţie pozitivă la testele antidoping.

Deoarece conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intolerantă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză, nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Deoarece conţine zahăr pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranță la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Copii şi adolescenţi

Creşterea şi dezvoltarea sugarilor şi copiilor aflaţi sub tratament prelungit cu corticosteroizi trebuie monitorizată atent.

Creşterea poate fi inhibată la copiii care primesc tratament cu glucocorticoizi pe termen lung, zilnic, cu doze divizate; folosirea unui astfel de regim trebuie restricţionată la cazurile cele mai urgente. Tratamentul cu glucocorticoizi la două zile de obicei evită sau minimalizează acest efect secundar. (vezi pct. 4.2).

Sugarii şi copiii aflaţi în tratament corticosteroid pe termen lung au un risc deosebit de creștere a presiunii intracraniene.

Dozele mari de corticosteroizi pot produce pancreatită la copii.

Baza de date MedDRA pe Frecvenţa Reacţii adverse aparate, organe şi sisteme Infecţii şi infestări Frecvente Infecţie Cu frecvenţă Infecţie oportunistă, peritonită necunoscută Tulburări hematologice şi Cu frecvenţă Leucocitoză limfatice necunoscută Tulburări ale sistemului Cu frecvenţă Hipersensibilitate la medicament, reacţie imunitar necunoscută anafilactică, reacţie anafilactoidă Tulburări endocrine Frecvente Sindrom cushing Cu frecvenţă Suprimarea axului suprarenal hipotalamic necunoscută hipofizar; sindrom de sevraj steroidic Tulburări metabolice şi de Frecvente Retenţie sodică; retenţie de fluide; nutriţie Cu frecvenţă Acidoză metabolică; lipomatoză epidurală, necunoscută alcaloză hipokaliemică; dislipidemie; toleranţă scăzută la glucoză; creșterea dozelor de insulină (sau a antihipoglicemiantelor orale la diabetici); lipomatoză, creşterea apetitului (ce poate determina creşterea greutăţii corporale). Tulburări psihice Frecvente Tulburare afectivă (incluzând stare de depresie, stare euforică) Cu frecvenţă Tulburare afectivă (incluzând labilitate necunoscută afectivă, dependență psihică, ideație suicidară); afecţiuni psihice (incluzând manie, delir, halucinaţie şi schizofrenie [agravare]); comportament psihotic; afecţiuni mentale; modificări de personalitate; stare de confuzie; anxietate; schimbări de dispoziție; comportament anormal; insomnie; iritabilitate. Tulburări ale sistemului Cu frecvenţă Creşterea presiunii intracraniene (cu nervos necunoscută papiloedem [hipertensiune intracraniană benignă]); convulsii; amnezie; tulburări cognitive; ameţeală; cefalee. Tulburări oculare Frecvente Cataractă Cu frecvenţă Corioretinopatie, glaucom; exoftalmie, vedere necunoscută încețoșată (vezi, de asemenea, pct. 4.4)

Tulburări acustice şi Cu frecvenţă Vertij vestibulare necunoscută

Tulburări cardiace Cu frecvenţă Insuficienţă cardiacă congestivă (la pacienţii necunoscută susceptibili) Tulburări vasculare Frecvente Hipertensiune Cu frecvenţă Evenimente trombotice; hipotensiune, eritem necunoscută Tulburări respiratorii, Cu frecvenţă Embolie pulmonară; sughiţ toracice şi mediastinale necunoscută Tuburări gastro-intestinale Frecvente Ulcer peptic (cu posibilă perforaţie şi hemoragie) Cu frecvenţă Perforaţii intestinale; hemoragie gastrică; necunoscută pancreatită; esofagită ulcerativă; esofagită; distensie abdominală; durere abdominală; diaree; dispepsie; greaţă. Cu frecvenţă Valori crescute ale enzimelor hepatice (de Tulburări hepatobiliare necunoscută exemplu: alaninaminotransferază, aspartataminotransferază, fosfatază alcalină) Afecţiuni cutanate şi ale Frecvente Atrofie cutanată; acnee ţesutului subcutanat Cu frecvenţă Angioedem; hirsutism; peteşii; echimoze; necunoscută eritem; hiperhidroză; vergeturi cutanate; erupţie cutanată trecătoare; prurit; urticarie. Tulburări musculo-scheletice Frecvente Slăbiciune musculară; întârzierea creşterii şi ale ţesutului conjunctiv Cu frecvenţă Mialgie; miopatie; atrofie musculară; necunoscută osteoporoză; osteonecroză; fracturi pe os patologic; artropatie neuropatică; artralgie Tulburări ale aparatului Cu frecvenţă Menstruaţii neregulate genital şi sânului necunoscută Tulburări generale şi la Frecvente Vindecare încetinită a rănilor nivelul locului de Cu frecvenţă Edem periferic, fatigabilitate; stare generală de administrare necunoscută rău; Investigaţii diagnostice Frecvente Hipopotasemie Cu frecvenţă Presiune intraoculară crescută; toleranţă necunoscută scăzută la carbohidraţi; hipercalciurie;; creşteri ale ureei sanguine; suprimarea reacțiilor la teste cutanate Leziuni, intoxicaţii şi Cu frecvenţă Fracturi vertebrale de compresie; ruptură de complicaţii legate de necunoscută tendon (în mod deosebit tendonul lui Achile). procedurile utilizate

Nu reprezintă termeni utilizaţi preferenţial de către MedDRA. † Peritonita poate fi principalul semn sau simptom al unei tulburări gastrointestinale, precum perforația, ocluzia intestinală sau pancreatita (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată. la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478 – RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro