Colistina Atb 1.000.000 UI

Doza care trebuie administrată şi durata tratamentului trebuie să ţină seama de gravitatea infecţiei, precum şi de răspunsul clinic. Trebuie respectate indicaţiile terapeutice. Doza este exprimată în unităţi internaţionale (UI) de colistimetat de sodiu (CMS). La sfârşitul acestei secţiuni este inclus un tabel de conversie din CMS exprimată în UI în mg de CMS, precum şi în mg de activitate a colistinei bază (CBA).

Doze Următoarele recomandări cu privire la doze se fac pe baza datelor de farmacocinetică limitate la pacienţii în stare critică (vezi pct 4.4):

Adulţi şi adolescenţi Doza de întreţinere este de 9 MUI/zi divizată în 2-3 doze.( MUI = milioane UI)

La pacienţii în stare critică, trebuie administrată o doză de încărcare de 9 MUI. Intervalul de timp cel mai potrivit pentru administrarea primei doze de întreţinere nu a fost stabilit.

Modelele experimentale sugerează că pot fi necesare, în anumite cazuri, doze de încărcare şi de întreţinere de până la 12 MUI la pacienţii cu funcţie renală normală. Experienţa clinică cu astfel de doze este însă extrem de limitată, iar siguranţa nu a fost stabilită.

Doza de încărcare se aplică la pacienţii cu funcţie renală normală şi insuficienţă renală, inclusiv la pacienţi cu terapie de substituţie renală.

Insuficienţa renală: În insuficienţa renală este necesară ajustarea dozei, dar datele farmacocinetice disponibile pentru pacienţii cu insuficienţă renală sunt foarte limitate.

Următoarele ajustări ale dozelor sunt sugerate ca şi model orientativ.

La pacienţii cu un clearance de creatinină < 50 ml/min este recomandată reducerea dozelor: Se recomandă o schemă cu două administrări pe zi.

Hemodializă şi hemo(dia)filtrare continuă Colistina pare să fie dializabilă prin hemodializă convenţională şi hemo(dia)filtrare continuă venovenoasă (HFCVV, HDFCVV). Există date extrem de limitate din studiile populaţionale de farmacocinetică la un număr foarte mic de pacienţi cu terapie de substituţie renală. Nu pot fi făcute recomandări ferme cu privire la doză. Ar putea fi luate în considerare următoarele scheme de administrare.

Hemodializă (HD) Zilele fără HD: 2,25 MUI/zi (2,2-2,3 MUI/zi). Zilele cu HD: 3 MUI/zi în zilele cu hemodializă, de administrat după şedinţa de HD. Se recomandă o schemă cu două administrări pe zi.

HFCVV/HDFCVV Ca şi pacienţii cu funcţie renală normală. Se recomandă o schemă cu trei administrări pe zi.

Insuficienţă hepatică Nu există date la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Se recomandă prudenţă la administrarea colistimetatului de sodiu la aceşti pacienţi.

Pacienţi vârstnici Nu sunt considerate necesare ajustări ale dozelor la pacienţii în vârstă cu funcţie renală normală.

Copii şi adolescenţi Datele care susţin schema de administrare la copii şi adolescenţi sunt foarte limitate. Atunci când se selectează doza ar trebui să fie luată în considerare maturitatea renală. Doza trebuie să se bazeze pe greutatea corporală.

Copii şi adolescenţi ≤ 40 kg 75.000-150.000 UI/kg/zi, divizate în 3 doze.

Pentru copii şi adolescenţi cu o greutate corporală de peste 40 kg, ar trebui luată în considerare schema de administrare recomandată pentru adulţi.

Utilizarea unor doze> 150.000 UI/kg/zi a fost raportată la copiii cu fibroză chistică.

Nu există date referitoare la utilizarea sau valoarea unei doze de încărcare la copii în stare critică.

Nu au fost stabilite recomandări de doze la copiii cu insuficienţă renală.

Administrarea intratecală şi intraventriculară

Pe baza datelor limitate, următoarele doze sunt recomandate la adulţi:

Cale de administrare intraventriculară: 125.000 UI/zi Dozele administrate intratecal nu trebuie să le depăşească pe cele recomandate pentru utilizarea intraventriculară.

Nu se poate face nicio recomandare specifică cu privire la doza la copii şi adolescenţi în ceea ce priveşte administrarea intratecală şi intraventriculară.

Mod de administrare

Colistină Atb este administrată intravenos sub formă de perfuzie lentă timp de 30 – 60 de minute. Colistimetatul de sodiu va fi hidrolizat în substanţă activă colistină în soluţie apoasă. Pentru prepararea dozelor, în special în cazul în care sunt necesare mai multe flacoane, reconstituirea dozei necesare trebuie să fie efectuată în condiţii aseptice stricte (vezi pct. 6.6).

Tabel de conversie a dozelor:

În UE, doza de colistimetat de sodiu (CMS) trebuie prescrisă şi administrată numai în unităţi internaţionale (UI). Eticheta produsului precizează numărul de UI pe flacon.

Din cauza diferitelor exprimări ale dozei în termeni de potenţă au apărut confuzii şi erori de administrare a medicamentului. În SUA şi în alte părţi ale lumii, doza este exprimată în miligrame de activitate a colistinei bază (mg CBA).

Următorul tabel de conversie este pregătit pentru informaţii şi valorile trebuie considerate numai nominale şi aproximative.

Tabel de conversie CMS

• Potenţă nominală a substanţei medicamentoase = 12.500 UI/mg

Trebuie luată în considerare administrarea concomitentă intravenoasă a colistimetatului de sodiu cu un alt agent antibacterian, ori de câte ori acest lucru este posibil, ţinând seama de sensibilităţile rămase ale agentului (agenţilor) patogen(i) în tratament. Pe măsură ce dezvoltarea rezistenţei la colistină administrată

intravenos a fost raportată în special atunci când este utilizată în monoterapie, trebuie luată în considerare administrarea concomitentă cu alţi agenţi antibacterieni pentru a preveni dezvoltarea rezistenţei.

Există date clinice limitate privind eficacitatea şi siguranţa colistimetatului de sodiu administrat intravenos. Dozele recomandate, la toate subpopulaţiile de pacienţi, se bazează în egală măsură pe date limitate (clinice şi farmacocinetice/farmacodinamice). În special, există date limitate privind siguranţa pentru utilizarea de doze mari (> 6 MUI/zi) şi utilizarea unei doze de încărcare, precum şi pentru populaţii speciale (pacienţi cu insuficienţă renală şi la copii şi adolescenţi). Colistimetatul de sodiu trebuie utilizat numai atunci când alte antibiotice, mai frecvent prescrise, nu sunt eficiente sau nu sunt adecvate.

Monitorizarea funcţiei renale trebuie efectuată la începutul tratamentului şi în mod regulat în timpul tratamentului, la toţi pacienţii. Doza de colistimetat de sodiu trebuie ajustată în funcţie de clearance-ul creatininei (vezi pct 4.2). Pacienţii hipovolemici sau cei care primesc alte medicamente potenţial nefrotoxice au un risc crescut de nefrotoxicitate determinată de colistină (vezi pct 4.5 şi 4.8). În unele studii, nefrotoxicitatea a fost raportată a fi asociată cu doza cumulată şi cu durata tratamentului. Raportul dintre beneficiul determinat de durata prelungită a tratamentului şi riscul potenţial crescut de toxicitate renală trebuie cântărit cu atenţie.

Se recomandă prudenţă în cazul administrării colistimetatului de sodiu la sugari cu vârsta < de 1 an, deoarece funcţia renală nu este pe deplin matură în această grupă de vârstă. În plus, efectul funcţiei renale şi metabolice imature privind transformarea colistimetatului de sodiu în colistină nu este cunoscut.

În cazul apariţiei unei reacţii alergice, tratamentul cu colistimetat de sodiu trebuie întrerupt şi trebuie adoptate măsurile adecvate.

Concentraţiile plasmatice mari de colistimetat de sodiu, care pot fi asociate cu supradozajul sau cu eşecul de a reduce doza la pacienţii cu insuficienţă renală, au fost raportate că determină efecte neurotoxice, cum sunt parestezii faciale, slăbiciune musculară, vertij, tulburări de vorbire, instabilitate vasomotorie, tulburări de vedere, confuzie, psihoză şi apnee. Pacienţii la care apar parestezii periorale şi la nivelul extremităţilor, care sunt semne de supradozaj, trebuie monitorizaţi (vezi pct 4.9).

Colistimetatul de sodiu este cunoscut că reduce eliberarea presinaptică de acetilcolină la nivelul joncţiunii neuro-musculare şi trebuie utilizat cu cea mai mare precauţie şi numai dacă este absolut necesar la pacienţii cu miastenia gravis.

Stopul respirator a fost raportat după administrarea intramusculară de colistimetat de sodiu. Insuficienţa renală creşte posibilitatea apariţiei apneei şi blocajului neuromuscular după administrarea de colistimetat de sodiu.

Colistimetatul de sodiu trebuie utilizat cu precauţie extremă la pacienţii cu porfirie.

Colita asociată administrării de antibiotice şi colita pseudomembranoasă au fost raportate aproape la toţi agenţii antibacterieni şi pot să apară şi după administrarea de colistimetat de sodiu. Severitatea acestora poate varia de la uşoară la ameninţătoare de viaţă. Este important să se ia în considerare acest diagnostic la pacienţii care prezintă diaree în timpul sau după utilizarea de colistimetat de sodiu (vezi pct 4.8). Trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului şi administrarea unui tratament specific pentru Clostridium difficile. Nu trebuie administrate medicamente care inhibă peristaltismul.

Colistimetatul de sodiu administrat intravenos nu traversează bariera hematoencefalică într-o măsură relevantă clinic. Administrarea intratecală sau intraventriculară de colistimetat de sodiu în tratamentul meningitei nu a fost investigată sistematic în studii clinice şi este susţinută numai de raportări de cazuri. Datele în ceea ce priveşte schema de administrare sunt foarte limitate. Efectul advers cel mai frecvent observat după administrarea CMS a fost meningita aseptică (vezi pct 4.8).

Cele mai frecvente reacţii adverse raportate sunt disfuncţiile renale şi mult mai rar insuficienţa renală, de cele mai multe ori ca urmare a utilizării unor doze mai mari decât cele recomandate la pacienţii cu funcţie renală normală sau ca urmare a reducerii necorespunzătoare a dozelor la pacienţii cu disfuncţii renale sau care primesc şi alte medicamente nefrotoxice. Acestea sunt reversibile de obicei la întreruperea tratamentului, dar în cazuri rare poate fi necesară o intervenţie terapeutică.

Supradozajul sau reducerea inadecvată a dozelor la pacienţii cu disfuncţie renală asociate cu concentraţii serice crescute de colistimetat de sodiu pot conduce la instalarea unor efecte neurotoxice, parestezii faciale, slăbiciune musculară, vertij, instabilitate vasomotorie, tulburări de vedere, confuzie, psihoză sau apnee. Utilizarea concomitentă de miorelaxante sau antibiotice cu efecte neurotoxice similare poate conduce, de asemenea, la instalarea neurotoxicităţii. Reducerea dozei de colistimetat de sodiu poate reduce simptomele. Este posibil să apară reacţii de hipersensibilitate de tip erupţie cutanată tranzitorie. În acest caz, tratamentul cu colistimetat de sodiu trebuie întrerupt.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.