5-Fluorouracil Ebewe 50 mg/ml

Selectarea dozelor corespunzătoare şi schema de tratament depind de starea pacientului, de tipul de carcinom tratat şi dacă 5-Fluorouracilul este administrat singur sau asociat cu altă terapie. Iniţial tratamentul trebuie administrat în spital şi doza totală zilnică nu trebuie să depăşească 1 gram. Se recomandă monitorizarea zilnică a trombocitelor şi leucocitelor şi întreruperea tratamentului dacă trombocitele scad sub 100000/ mm3 sau numărul de leucocite scade sub 3000/mm3. Este obligatorie calcularea dozelor în concordanţă cu greutatea actuală a pacientului cu excepţia cazurilor de obezitate, edem sau alte situaţii cu retenţie de lichid cum este ascita. În acest caz, ca bază de calcul trebuie luată greutatea ideală. 5-Fluorouracil trebuie administrat prin injecţii intravenoase sau perfuzii intravenoase sau intraarteriale. Dozele recomandate în cele ce urmează sunt numai pentru ghidare.

Carcinom colorectal Tratamentul iniţial poate fi sub formă de perfuzie sau injecţie, prima variantă fiind de obicei preferată datorită toxicităţii mai scăzute.

Perfuzie intravenoasă Doza zilnică este de 15 mg/kg corp greutate corporală (600 mg/m2 ), dar nu mai mult de 1 g pe perfuzie, este diluată în 300-500 ml de soluţie de glucoză 5% sau în 300-500 ml soluţie de clorură de sodiu şi se administrează în cursul a 4 ore. Aceste doze se administrează zilnic consecutiv până ce apar manifestări de toxicitate sau până la o doză totală de 12-15 g. Unii pacienţi au primit până la 30 g cu un maxim de 1 g administrat zilnic. Tratamentul trebuie întrerupt până ce se rezolvă manifestările toxice hematologice şi gastro-intestinale. Ca alternativă 5-Fluorouracil poate fi administrat ca perfuzie continuă timp de 24 de ore.

Injecţie intravenoasă 12 mg/kg corp (480 mg/m2) pot fi administrate zilnic, 3 zile prin injecţii intravenoase. Dacă nu sunt semne de toxicitate, pacientul poate primi 6 mg/kg greutate corporală (240 mg/m2) în zilele 5, 7 şi 9. Tratamentul de întreţinere constă în 5-10 mg/kg (200-400 mg/ m2) prin injecţii intravenoase o dată pe săptămână. În toate cazurile, efectele secundare toxice trebuie să dispară înainte de începerea terapiei de întreţinere.

Cancer de sân Pentru tratamentul cancerului de sân, 5-Fluorouracil poate fi utilizat în asocieri, de ex. cu metotrexat şi ciclofosfamidă sau cu doxorubicină şi ciclofosfamidă. În această schemă, 10-15 mg/Kg (400-600 m2) se administrează intravenos în zilele 1 şi 8 din cele 28 de zile de cură. 5-Fluorouracil poate fi de asemenea administrat prin perfuzii continui cu durata de 24 de ore, doza uzuală fiind de 8,25 mg/kg (350 mg/m2).

Alte metode de administrare

Perfuzii intraarteriale O doză zilnică de 5-7,5 mg/kg (200-300 mg/m2) poate fi administrată în 24 de ore pentru tratamentul tumorilor primare sau metastazelor. Este recomandabilă reducerea dozelor la pacienţii cu următoarele situaţii:

• caşexie;
• intervenţii chirurgicale majore în cursul a 30 zile precedente;
• reducerea funcţiilor măduvei osoase;
• insuficienţă hepatică sau renală. Nu sunt recomandări privind dozele pentru tratament la copii. La vârstnici, 5-Fluorouracil se utilizează la fel ca la adulţii tineri.

Măsuri de precauție Enzima dihidropiridin dehidrogenază (DPD) are un rol important în degradarea 5-FU. Analogii nucleozidici, precum brivudina și sorivudina, pot determina o creștere severă a concentrațiilor plasmatice de 5-FU sau a altor fluoropirimidine și, astfel, determină o creștere a toxicității.

Din acest motiv trebuie menținut un interval de cel puțin 4 săptămâni între administrarea de 5-FU și brivudină, sorivudină și analogii acestora.

Dacă este necesar, este indicată determinarea activității enzimei DPD înainte de inițierea tratamentului cu 5-fluoropirimidine. În caz de administrare accidentală de brivudină, trebuie luate măsuri eficiente pentru a reduce toxicitatea fluorouracilului în cazul pacienților tratați cu fluorouracil. Se recomandă spitalizarea imediată. Trebuie inițiate toate măsurile pentru a preveni infecțiile sistemice și deshidratarea.

Pacienții care utilizează concomitent fenitoină și fluorouracil trebuie examinați la intervale regulate pentru concentrații plasmatice crescute de fenitoină.

5-Fluorouracil Ebewe poate determina cardiotoxicitate. Se recomandă prudența în cazul pacienților tratați, care în timpul tratamentului manifestă durere toracică sau la pacienții cu antecedente de boli cardiace.

Deteriorarea peretelui intestinal necesită tratament simptomatic în funcție de gradul de severitate, de exemplu substituție de lichide. Diareea ușoară poate răspunde la tratamentul cu antidiareice. Cu toate acestea, răspunsul terapeutic nu este suficient controlat în diareea de intensitate moderată până la severă.

Înainte de și în timpul tratamentului cu fluorouracil se recomandă următoarele examinări:

• monitorizarea zilnică a cavității bucale și a faringelui, având în vedere modificările mucoasei
• hemoleucograma, inclusiv hemoleucograma diferențială și numărul de trombocite înainte de fiecare administrare de fluorouracil
• valorile de retenție
• valorile hepatice

În utilizarea concomitentă de fluorouracil și anticoagulante orale trebuie monitorizată cu atenție valoarea Quick.

Nu trebuie efectuate vaccinări cu vaccinuri vii concomitent tratamentului cu fluorouracil. Orice contact cu vaccinurile poliomielitice trebuie evitat.

Copii Nu este disponibilă suficientă experiență cu privire la eficacitatea și siguranța fluorouracilului la copii.

Notă Datorită efectului mutagenic și carcinogen, se aplică reguli de siguranță crescută pentru asistente și medici. În timpul manipulării fluorouracilului, orice contact cu pielea și mucoasele trebuie evitat. Pregătirea trebuie efectuată cu ajutorul unei tehnici aseptice. Se recomandă utilizarea unei mese cu flux de aer laminar (FAL). În timpul manipulării fluorouracilului trebuie purtată îmbrăcămintea de protecție.

Femeile gravide nu trebuie să participe la manipularea fluorouracilului. Conține sodiu. Acest medicament conţine sodiu, <1 mmol (23 mg) pe doză, adicǎ practic „nu conţine sodiu”.

Tulburări hematologice și limfatice Foarte frecvente: Mielosupresie (una dintre reacțiile adverse de reducere a dozei), neutropenie și trombocitopenie (ambele de intensitate ușoară până la severă), leucopenie, agranulocitoză, anemie, epistaxis și pancitopenie.

Gradul (gradele NCI I-IV) de mielosupresie depinde de modul de administrare (injecție i.v. in bolus sau perfuzie continuă i.v.) și doză. Neutropenia apare după fiecare ciclu terapeutic cu injecție i.v. in bolus la doza adecvată (Nadir: zilele 9-14 (20) de tratament, valori normale: de obicei după ziua 30).

Tulburări ale sistemului imunitar Foarte frecvente: Imunosupresie cu rată crescută de infecție. Rare: Pot apărea reacții alergice generalizate până la șoc anafilactic.

Tulburări endocrine Cu frecvență necunoscută: Creșterea tiroxinei totale (T4) și triiodotiroxinei totale (T3) în plasmă fără creșterea T4 libere și TSH și fără semne clinice de hipertiroidism.

Tulburări metabolice și de nutriție Foarte frecvente: Hiperuricemie.

Tulburări la nivelul sistemului nervos Frecvente: Nistagmus, cefalee, vertij, simptome parkinsoniene, semne corticospinale și euforie Foarte rare: (Leuco-) encefalopatie cu simptome precum ataxie, tulburări de vorbire, confuzie, tulburări de orientare, miastenie, afazie, convulsii sau comă după perfuzia unor doze mari de fluorouracil sau la pacienții cu deficit de dihidropirimidin dehidrogenază.

Tulburări oculare Mai puțin frecvente: sinteză lacrimală excesivă, vedere încețoșată, tulburări de motilitate oculară, nevrită optică, diplopie, scăderea acuității vizuale, fotofobie, conjunctivită, blefarită, ectropion din cauza cicatricelor, fibroze lacrimale.

Cele mai frecvente reacții adverse cardiotoxice apar în timpul sau la câteva ore după primul ciclu terapeutic.

Pacienții cu boală coronariană preexistentă sau cardiomiopatie prezintă un risc crescut de a dezvolta efecte adverse cardiotoxice.

Tulburări vasculare Mai puțin frecvente: Hipotensiune arterială. Rare: Ischemie cerebrală, intestinală și periferică, sindrom Raynaud, tromboembolism, tromboflebită.

Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale. Foarte frecvente: Bronhospasm.

Tulburări gastro-intestinale Foarte frecvente: Reacții adverse gastro-intestinale (cu potențial letal), precum mucozită (stomatită, faringită, esofagită, proctită), anorexie, diaree severă, greață și vărsături. Frecvente: Deshidratare, sepsis, precum și ulcerații și hemoragii la nivelul tractului gastro-intestinal, descuamare.

Severitatea (gradul INC, I-IV) reacțiilor adverse gastro-intestinale depinde de doză și de metoda administrării. În cazul perfuziei i.v. continue, stomatita este mai dependentă de doză decât mielosupresia.

Tulburări hepatobiliare Mai puțin frecvente: Afectarea celulelor hepatice Foarte rare: Necroză hepatică (parțial letală), colecistită

Sindromul mână-picior asociat cu înroșirea, umflarea, durerea și descuamarea tegumentelor de la nivelul palmelor și plantar este foarte frecvent după perfuzarea i.v. continuă și frecvent după injectarea i.v. în bolus.

Tulburări generale și la nivelul locului de administrare Foarte frecvente: epuizare, astenie generală, fatigabilitate și lipsa impulsului, febră.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.