Acasă/ Medicamente/ Aceclofen
M01AB55 · Antiinflamatoare si antireumatice nesteroidiene derivati ai acidului acetic si substante inrudite Prescripție, valabilă 6 luni

Aceclofen 500 mg/50 mg

Supoz. · DCI: Combinatii (Paracetamolum+diclofenacum)

Aceclofen supozitoare face parte din clasa de medicamente cunoscută sub denumirea de antiinflamatoare nesteroidiene şi se utilizează pentru reducerea durerii şi/sau inflamaţiei din bolile reumatismale (artrita reumatoidă, artrita reumatoidă juvenilă, spondilita anchilopoetică, osteoartrită, spondilartrită, sindroame dureroase ale coloanei vertebrale, reumatism abarticular, reumatism psoriazic, atacuri acute de gută), precum şi în afecţiuni dureroase şi/sau inflamatorii ginecologice (dismenoree primară, anexită).

Cum citiți informația
De unde vin aceste informații? Pacient = Prospect · Medic = RCP. Ambele aprobate de ANMDMR.

Nu reformulăm liber textul medical. „Pentru pacient” urmează Prospectul; „Pentru medic” urmează Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP). Fiecare secțiune indică documentul-sursă.

Aceclofen supozitoare face parte din clasa de medicamente cunoscută sub denumirea de antiinflamatoare nesteroidiene şi se utilizează pentru reducerea durerii şi/sau inflamaţiei din bolile reumatismale (artrita reumatoidă, artrita reumatoidă juvenilă, spondilita anchilopoetică, osteoartrită, spondilartrită, sindroame dureroase ale coloanei vertebrale, reumatism abarticular, reumatism psoriazic, atacuri acute de gută), precum şi în afecţiuni dureroase şi/sau inflamatorii ginecologice (dismenoree primară, anexită).

Aceclofen supozitoare este indicat ca tratament simptomatic în: -boli reumatismale inflamatorii sau degenerative: artrită reumatoidă, artrită reumatoidă juvenilă, spondilită anchilopoetică, osteoartrită, spondilartrită, sindroame dureroase ale coloanei vertebrale, reumatism abarticular, reumatism psoriazic, atacuri acute de gută; -afecţiuni dureroase şi/sau inflamatorii în patologia ginecologică, de exemplu, dismenoree primară sau anexită.

Text oficial · Prospect · pct. 1RCP · pct. 4.1

Dozaj & administrare

Prospect · pct. 3 RCP · pct. 4.2

Utilizaţi întotdeauna Aceclofen exact aşa cum este descris în acest prospect sau aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Doza uzuală este de 1-2 supozitoare Aceclofen pe zi, de preferat seara. La nevoie, această doză poate fi crescută administrându-se în completare un tratament oral.

Pentru a introduce supozitorul, îndepărtaţi folia protectoare. Supozitorul trebuie menţinut intrarectal pentru cel puţin o oră, pentru ca întregul medicament să fie absorbit în organism. Dacă aveţi nelămuriri în ceea ce priveşte tratamentul cu Aceclofen, adresaţi-vă medicului sau farmacistului.

Utilizarea la copii şi adolescenţi Nu se recomandă utilizarea de Aceclofen la copii sub 12 ani, datorită dozajului inadecvat. Se vor utiliza forme farmaceutice cu concentraţii adecvate vârstei.

Dacă utilizaţi mai mult Aceclofen decât trebuie Luarea oricărui medicament în exces poate avea serioase consecinţe. Dacă suspectaţi supradozajul, anunţaţi de urgenţă medicul. În cazul unui supradozaj simptomele pot fi: diaree, pierderea apetitului, greaţă, vărsături, crampe sau dureri abdominale, transpiraţii profuze, stare de confuzie, dureri de cap, agitaţie, stupoare, eliminarea unei cantităţi mici de urină. Dacă apar astfel de simptome, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră, sau departamentului de primire urgenţe.

Dacă uitaţi să utilizaţi Aceclofen Daca aţi uitat să luaţi o doză, luaţi medicamentul imediat ce vă amintiţi. Totuşi, dacă este timpul pentru urmatoarea doză, luaţi-o doar pe aceasta. Este important să nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

Dacă încetaţi să luaţi utilizaţi Aceclofen Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Adulţi Doza zilnică recomandată este de 1-2 supozitoare Aceclofen după cum urmează: În afecţiuni reumatismale acute, se recomandă o doză iniţială de 100- 150 mg diclofenac sodic, în 2- 3 prize:

  • 1 supozitor Aceclofen de 2 ori pe zi (dimineaţa şi seara) asociat cu 50 mg diclofenac sodic administrat oral;
  • la pacienţii cu sensibilitate a mucoasei rectale, în antecedente, pentru a se evita iritaţiile locale, se recomandă un supozitor Aceclofen seara, asociat cu 50-100 mg diclofenac sodic, administrat oral.

În tratamentul de întreţinere în afecţiunile reumatismale se administrează o doză zilnică de 100 mg diclofenac sodic în 2 prize ( un supozitor Aceclofen seara la culcare, pentru calmarea durerii nocturne şi diminuarea redorii matinale, asociat cu 50 mg diclofenac sodic administrat oral, dimineaţa).

În dismenorea primară, doza iniţială recomandată este de 50-100 mg diclofenac sodic ( 1- 2 supozitoare sau un supozitor de Aceclofen şi 50 mg diclofenac sodic administrat oral, dimineaţa) şi poate fi crescută treptat până la maxim 200 mg diclofenac sodic pe zi (1- 2 supozitoare Aceclofen la care se adaugă diclofenac sodic administrat oral până la doza totală). Tratamentul trebuie început înaintea apariţiei primelor manifestări şi în funcţie de simptomatologie trebuie continuat câteva zile.

Copii Nu se recomandă utilizarea de Aceclofen supozitoare la copii sub 12 ani; se vor utiliza forme farmaceutice cu concentraţii adecvate vârstei.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).

Text oficial · Prospect · pct. 3RCP · pct. 4.2
  • dacă sunteţi alergic la paracetamol, diclofenac sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la punctul 6);
  • Unii oameni NU TREBUIE să folosească Aceclofen. Discutați cu medicul dumneavoastră dacă:
  • credeți că ați putea fi alergic la diclofenac sodic, aspirină, ibuprofen sau orice alt AINS sau la oricare dintre celelalte ingrediente ale Aceclofen. (Acestea sunt enumerate la sfârșitul prospectului.) Semnele unei reacții de hipersensibilitate includ umflarea feței și a gurii (angioedem), probleme de respirație, dureri în piept, congestie nazală severă, erupții cutanate sau orice altă reacție de tip alergic.
  • dacă suferiţi de afecţiuni grave hepatice, renale;
  • dacă suferiţi de insuficienţă cardiacă severă;
  • dacă aveţi insuficienţă cardiacă diagnosticată şi/sau boală cerebrovasculară, de exemplu dacă aţi suferit un atac de cord, un accident vascular cerebral minor (AVC), aveţi blocaje ale vaselor de sânge la nivelul inimii sau creierului sau dacă aţi suferit o intervenţie chirurgicală pentru îndepărtarea blocajelor sau efectuarea unui bypass la acestea;
  • dacă aveţi sau aţi avut probleme cu circulaţia sângelui (arteriopatie periferică)
  • dacă suferiţi de ulcer gastro-duodenal;
  • dacă suferiţi de rectită sau rectoragii recente;
  • dacă suferiţi de deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază;
  • dacă sunteţi însărcinată şi sunteţi în ultimul trimestru.
  • Hipersensibilitate la paracetamol, la diclofenac sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
  • Insuficienţă hepato-celulară
  • Deficit de glucozo-6 fosfatdehidrogenază.
  • Hipersensibilitate la alte AINS (inclusiv criza de astm, urticarie, rinita acută).
  • Ulcer gastro-duodenal.
  • Insuficienţă renală severă.
  • Insuficienţă cardiacă cronică sau necontrolată terapeutic.
  • Insuficienţa cardiacă congestivă (NYHA II-IV), boală cardiacă ischemică, boală arterială periferică şi/sau boală cerebro-vasculară.
  • Antecedente recente de rectită sau rectoragii.
  • Ultimul trimestru de sarcină.
Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.3

Atenționări & precauții

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.4

Înainte să utilizaţi Aceclofen, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Aceclofen supozitoare:

  • Dacă ați avut vreodată erupții cutanate severe sau descuamare a pielii, bășici și/sau afte după ce ați utilizat Aceclofen sau alte medicamente pentru tratarea durerii.
  • Dacă aţi suferit de afecţiuni gastro-duodenale sau intestinale;
  • Dacă aţi suferit de tulburări hematologice sau de coagulare;
  • Dacă suferiţi de insuficienţă cardiacă, ciroză, aveţi afecţiuni renale sau aţi suferit o intervenţie chirurgicală majoră, în timpul tratamentului cu Aceclofen supozitoare este necesară monitorizarea funcţiei renale.
  • Dacă ați suferit intervenții chirurgicale majore;
  • Dacă aveți istoric de reacții alergice;
  • Dacă aveți lupus eritematos sistemic (LES) sau alte afecțiuni mixte ale țesutului conjunctiv – crește riscul de meningită aseptică;
  • Dacă aveți o tulburare congenitală în metabolismul porfirinei (de exemplu porfirie acută intermitentă);
  • Dacă aveți afecțiuni cu tendință la retenție de apă și sare;
  • Dacă aveți boli care afectează formarea celulelor la nivelul măduvei;
  • Dacă sunteți la vârsta fertilă și doriți să rămâneți gravidă;
  • Dacă sunteţi vârstnic sau slăbit, utilizaţi cele mai mici doze eficace.
  • Dacă luaţi şi alte medicamente, verificaţi prezenţa paracetamolului, pentru a evita riscul de supradozaj.
  • Dacă suferiţi de diaree, nu este indicată utilizarea de Aceclofen supozitoare.
  • Nu utilizaţi Aceclofen supozitoare timp îndelungat şi în doze mari, datorită riscului de iritaţii locale.
  • Aceclofen supozitoare poate diminua eficacitatea dispozitivelor intrauterine.

În timpul tratamentului cu Aceclofen, adresați-vă imedia t medicului dumneavoastră:

  • dacă aveți boli severe, inclusiv insuficiență renală severă sau septicemie (când în sânge circulă bacterii și toxine care duc la leziuni ale organelor), dacă sunteți malnutrit, aveți alcoolism cronic sau dacă luați și flucloxacilină (un antibiotic). O afecțiune gravă numită acidoză metabolică (tulburări ale sângelui și lichidelor) a fost raportată la pacienții aflați în aceste situații, în cazul în care paracetamolul se utilizează în doze regulate pentru o perioadă lungă sau când paracetamolul este administrat concomitent cu flucloxacilină. Simptomele acidozei metabolice pot fi: dificultăți de respirație grave, cu respirație rapidă profundă, somnolență, greață și vărsături.

Medicamente precum Aceclofen supozitoare se pot asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a atacului de cord („infarct miocardic”) sau a accidentului vascular cerebral. Riscurile de orice tip sunt mai probabile la doze mari şi în cazul tratamentului de lungă durată. Nu depăşiţi doza şi durata recomandate pentru tratament.

Spuneți medicului dumneavoastră dacă ați avut recent sau urmează să aveți o intervenție chirurgicală asupra stomacului sau tractului intestinal înainte de a utiliza Aceclofen, deoarece Aceclofen poate uneori să înrăutățească vindecarea leziunii din intestin după intervenția chirurgicală.

Asiguraţi-vă că medicul dumneavoastră ştie următoarele înainte de a vi se administra diclofenac:

  • dacă fumaţi,
  • dacă aveţi diabet,
  • dacă aveţi angină pectorală, cheaguri de sânge, tensiune arterială mare, valori mărite ale colesterolului sau trigliceridelor. Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor.

Se administrează cu prudenţă şi sub supraveghere la pacienţii cu afecţiuni gastro-duodenale sau intestinale în antecedente şi la cei cu antecedente de tulburări hematologice sau de coagulare. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă, ciroză sau nefropatie cronică, la pacienţii trataţi cu diuretice, după o intervenţie chirurgicală majoră care antrenează o hipovolemie, trebuie monitorizată diureza şi funcţia renală.

Paracetamol Au fost raportate cazuri de acidoză metabolică cu gaură anionică crescută (HAGMA) din cauza acidozei induse de piroglutamat, la pacienți cu boală severă, de exemplu insuficiență renală severă și septicemie, sau la pacienți cu malnutriție sau alte surse de deficit de glutation (de exemplu, alcoolism cronic) care au fost tratați cu paracetamol în doză terapeutică, pe o perioadă îndelungată sau în cazul utilizării concomitente de paracetamol și flucloxacilină. Dacă se suspectează HAGMA din cauza acidozei induse de piroglutamat, se recomandă întreruperea promptă a utilizării paracetamolului și monitorizarea atentă. Măsurarea 5-oxoprolinei în urină poate fi utilă pentru a identifica acidoza indusă de piroglutamat drept cauză subiacentă a HAGMA la pacienții cu factori de risc multipli.

La pacienţii vârstnici şi subponderali se recomandă utilizarea celei mai mici doze eficace. Pentru evitarea riscului de supradozaj trebuie verificată absenţa paracetamolului din compoziţia altor medicamente utilizate concomitent. Utilizarea supozitoarelor nu este adecvată în caz de diaree. Utilizarea supozitoarelor prezintă un risc de iritaţie locală, în special în cazul utilizării timp îndelungat şi în doze mari.

Diclofenac Hepatic Diclofenac poate determina creşterea concentraţiei uneia sau mai multor enzime hepatice, ceea ce impune monitorizarea atentă a funcţiei hepatice. Dacă testele hepatice se menţin modificate sau apar alte complicaţii (eozinofilie sau eritem), tratamentul trebuie întrerupt. Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2. Doze şi mod de administrare şi riscurile gastro-intestinale şi cardiovasculare prezentate mai jos).

Gastro-intestinal Similar tuturor AINS, este necesară supravegherea medicală atentă la pacienții cu simptome care indică tulburări gastro-intestinale, cu antecedente de ulcer gastro-duodenal, cu colită ulcerativă sau cu boală Crohn deoarece starea lor se poate agrava (vezi pct. 4.8).

Pacienții cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, mai ales vârstnici trebuie să anunțe orice simptom abdominal neobișnuit (mai ales hemoragie gastro-intestinală).

Hemoragie sau ulcerație / perforație gastro-intestinală Hematemeza, melena, ulcerația sau perforația, care pot fi letale, au fost raportate în cazul tratamentului cu toate AINS, inclusiv diclofenac. Acestea pot apărea în orice moment pe durata tratamentului cu sau fără simptome prodromale sau antecedente de reacții grave gastro-intestinale. În cazurile rare, în care apar hemoragii sau ulcerații gastro-intestinale la pacienții care primesc diclofenac, administrarea medicamentului trebuie întreruptă.

Riscul pentru hemoragie, ulcerație sau perforație gastro-intestinală este mai mare la doze mai mari de AINS, inclusiv diclofenac, la pacienții cu antecedente de ulcer, mai ales complicat cu hemoragie sau perforație (vezi pct. 4.3) și la vârstnici. Acești pacienți, trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. Tratamentul asociat cu medicamente protectoare gastric (de exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) trebuie avut în vedere la acești pacienți precum și la pacienții care primesc concomitent doze mici de acid acetilsalicilic, alte medicamente care cresc riscul gastro-intestinal (vezi mai jos și pct. 4.5).

Se recomandă precauție la pacienții care primesc concomitent medicamente care pot crește riscul de ulcerație sau hemoragie, cum sunt corticosteroizii orali, anticoagulantele precum warfarina, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) sau medicamentele antiagregante plachetare cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).

Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv diclofenacul, pot fi asociate cu un risc crescut de scurgeri la nivelul liniei de anastomoză gastrointestinală. În cazul utilizării diclofenacului după o intervenție chirurgicală gastrointestinală, se recomandă supraveghere medicală atentă și prudență.

Efecte cardiovascualre şi cerebrovasculare La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edem. Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea diclofenacului, în special în doze mari (150 mg zilnic) şi în tratament de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic şi accident vascular cerebral). Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu diclofenac numai după evaluare atentă. Pacienţii care prezintă factori majori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat) trebuie trataţi cu diclofenac doar după evaluare atentă. Deoarece factorii de risc cardiovasculari asociaţi cu administrarea diclofenacului se pot accentua în funcţie de doză şi durata expunerii, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă perioadă de timp. Trebuie să se reevalueze periodic nevoia pacientului de atenuare a simptomelor şi răspunsul acestuia la tratament. Renal Pacienții cu insuficiență renală, cardiacă sau hepatică și pacienții vârstnici trebuie supravegheați deoarece utilizarea AINS poate determina deteriorarea funcției renale. Trebuie utilizată cea mai mică doză eficientă și funcția renală trebuie monitorizată. Administrarea AINS poate determina scăderea sintezei PG și să agraveze insuficiența renală. Trebuie avută în vedere importanța prostaglandinelor în menținerea fluxului renal la pacienții cu insuficiență cardiacă sau renală, la cei tratați cu diuretice sau care se recuperează după intervenții chirurgicale majore. Efectele asupra funcției renale sunt, de obicei, reversibile la întreruperea Aceclofen.

Tulburări respiratorii Similar altor medicamente care inhibă sinteza prostaglandinelor, diclofenac sodic și alte AINS pot precipita bronhospasmul dacă se administrează la pacienții cu astm bronșic activ sau în antecedente.

Reacții de hipersensibilitate Ca și în cazul altor AINS, în cazuri rare pot să apară și reacții alergice la diclofenac, inclusiv reacții anafilactice/anafilactoide, atunci când nu există expunere anterioară la medicament. De asemenea, reacțiile de hipersensibilitate pot evolua în sindromul Kounis, o reacție alergică gravă care poate determina apariția infarctului miocardic. Printre simptomele prezentate în cazul unor asemenea reacții se poate număra durerea în piept apărută în asociere cu o reacție alergică la diclofenac.

Lupus eritematos sistemic și boală mixtă de țesut conjunctiv Pacienții cu lupus eritematos sistemic (LES) și tulburări ale țesutului conjunctiv pot prezenta risc crescut de meningită aseptică (vezi pct. 4.8).

Reacții cutanate Reacții cutanate grave, unele letale, de exemplu dermatită exfoliantă, sindrom Stevens-Johnson, și necroliză epidermică toxică și erupție medicamentoasă fixă generalizată buloasă, au fost raportate foarte rar în asociere cu administrarea de diclofenac (vezi pct. 4.8). Pacienții par a fi expuși celui mai mare risc de astfel de reacții la scurt timp după inițierea tratamentului, debutul reacției survenind, în majoritatea cazurilor, în prima lună de tratament. Aceclofen trebuie oprit la primele semne de erupție cutanată, leziuni ale mucoaselor sau la orice alt semn de hipersensibilitate.

Fertilitatea feminină Utilizarea diclofenacului poate afecta fertilitatea feminină și nu se recomandă la femeile care doresc să aibă o sarcină. La femeile care au dificultăți de a avea o sarcină sau care sunt investigate pentru infertilitate, trebuie avută în vedere întreruperii tratamentului cu Aceclofen.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.4

Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, aţi utilizat recent sau s-ar putea să utilizaţi orice alte medicamente. Este necesară supravegherea atentă în cazul asocierii diclofenacului cu următoarele medicamente:

  • alte antiinflamatoare nesteroidiene (cum sunt acid acetilsalicilic, indometacin, ibuprofen, piroxicam, fenilbutazona) – risc de ulcerații și sângerări digestive;
  • glucocorticoizi – risc de ulcerații și sângerări digestive;
  • anticoagulante orale cumarinice (cum sunt warfarina, acenocumarol) – risc de sângerări (este necesară monitorizarea timpului de protrombină și adaptarea dozelor);
  • heparine – risc de sângerări;
  • ticlopidină și alte antiagregante plachetare – crește riscul sângerărilor;
  • trombolitice: alteplază, streptokinază – risc de sângerări;
  • litiu – crește concentrația plasmatică a acestuia (risc toxic);
  • metotrexat – crește toxicitatea hematologică a acestuia;
  • diuretice (cum sunt furosemida, hidroclorotiazida) și inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (cum sunt captopril, enalapril) – risc de afectare imediată a rinichilor;
  • diuretice (cum este spironolactona) – scade efectul diuretic, risc de creștere a potasiului în sânge, în cazul diureticelor anti-aldosteronice;
  • antihipertensive (cum sunt IECA, beta-blocante, alfa-blocante, blocante de calciu) – tendință de retenție de apă și sare (este necesară monitorizarea tratamentului);
  • beta-blocante (cum sunt propranolol, atenolol) – scade efectul antihipertensiv al acestora;
  • digoxina – crește concentrația plasmatică a acesteia în sânge și riscul toxic (tratamentul trebuie monitorizat);
  • ciclosporină, compușii cu aur, medicație nefrotoxică (cresc concentrația plasmatică și efectele nefrotoxice ale acestora);
  • tacrolimus (imunomodulator) – risc crescut de nefrotoxicitate;
  • zidovudină (folosită pentru a încetini evoluția infecțiilor cu HIV la pacienții cu SIDA) – risc crescut de toxicitate hematologică; -medicație fotosensibilizantă (cum sunt unele antihipertensive, unele antibiotice, hipocolesterolemiante)
  • apar efecte aditive de fotosensibilizare;
  • antibiotice chinolonice (cum sunt norfloxacina, ofloxacina) – pacienții care sunt tratați cu AINS și chinolone pot prezenta risc crescut de a dezvolta convulsii;
  • mifepristonă – dacă AINS sunt utilizate în decurs de 8-12 zile după mifepristonă, administrarea lor poate reduce efectul mifepristonei;
  • sulfoniluree – AINS pot creşte efectul hipoglicemiant al sulfonilureelor. În cazul unui tratament concomitent, se recomandă monitorizarea glicemiei;
  • moclobemidă – crește efectul diclofenacului;
  • aminoglicozide (cum sunt kanamicina, gentamicina, streptomicina etc) – AINS pot încetini eliminarea aminoglicozidelor și crește toxicitatea acestora;
  • inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) (cum sunt fluoxetina, sertralina, paroxetina, citalopramul, etc) – risc crescut de apariție a hemoragiei gastro-intestinale;
  • colestiramină (folosită pentru fixarea sărurilor biliare pentru a fi excretate) – tratamentul concomitent cu colestiramină și diclofenac duce la absorbția prelungită și redusă a diclofenacului (25%). Medicamentele trebuie administrate la interval de cel puțin o oră unul de celălalt;
  • ritonavir (folosit în infecția cu HIV) – poate determina creșterea concentrațiilor plasmatice ale AINS;
  • alcool etilic, bifosfonaţi (acid alendronic, acid risedronic) și oxpentifilină (pentoxifilină) – pot potența reacțiile adverse gastro-intestinale și riscul de apariție a hemoragiei și ulcerației;
  • baclofen (folosit în combaterea spasmelor) – creșterea toxicității baclofenului.

Modificări ale rezultatelor unor analize de laborator Diclofenacul poate determina modificări ușoare ale valorilor sanguine ale enzimelor ficatului (dacă acestea se mențin sau apar complicații, tratamentul trebuie întrerupt) și poate crește concentrația potasiului în sânge.

Vă rugăm să vă adresați medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luați:

  • flucloxacilină (antibiotic), din cauza unui risc grav de tulburare a sângelui și lichidelor (numită acidoză metabolică) care necesită tratament de urgență (vezi pct. 2).

Aceclofen împreună cu alimente, băuturi şi alcool Nu se cunosc interacţiuni între Aceclofen supozitoare şi alimente sau băuturi.

Diclofenac Asocieri nerecomandate: -alte AINS incluzând salicilaţi: la doze mari, cresc riscul ulcerogen şi hemoragic digestiv prin sinergie aditivă; -anticoagulante orale, heparina şi ticlopidina: cresc riscul hemoragic prin inhibarea funcţiei plachetare şi agresiune asupra mucoasei gastro-duodenale. Dacă asocierea nu poate fi evitată, se recomandă supravegherea clinică şi biologică (urmărirea timpilor de sângerare şi de protrombină); -dispozitive intrauterine: posibilitatea diminuării eficacităţii dispozitivelor intrauterine; -litiu: creşterea litemiei poate atinge valori toxice prin diminuarea excreţiei renale a litiului. Dacă, totuşi, asocierea este necesară se urmăreşte litemia şi se adaptează doza de litiu, în timpul tratamentului şi după întreruperea administrării diclofenacului; -metotrexatul: creşte toxicitatea hematologică când se administrează în doze mari şi la mai puţin de 24 ore înainte sau după diclofenac, prin deplasarea legării de proteinele plasmatice şi/sau diminuarea clearance-ului renal. Asocieri care necesită precauţii la utilizare: -diuretice: risc de insuficienţă renală acută la bolnavi deshidrataţi, prin diminuarea filtrării glomerulare. Este necesară hidratarea bolnavului şi urmărirea funcţiei renale la debutul tratamentului. Asocieri de care se ţine cont: -antihipertensive (β-blocante, captopril, lisinopril, diuretice): scad efectul antihipertensiv prin inhibiţia prostaglandinelor vasodilatatoare; -interferon α: risc de inhibiţie a acţiunii sale. -mifepriston: AINS se administrează la 8- 12 ore după administrarea de mifepriston, deoarece AINS reduce efectul acestuia. -glicozide: administrarea concomitentă poate agrava insuficienţa cardiacă, reducând rata filtratului glomerular şi crescând nivelul glicozidului în plasmă. -antidiabetice orale: au fost raportate izolat efecte hipo-şi hiper-glicemice; se recomandă ajustarea dozelor antidiabeticului. -ciclosporină: cazuri de nefrotoxicitate au fost raportate după administrarea concomitentă de ciclosporină şi AINS.

  • zidovudina – risc crescut de toxicitate hematologică;
  • medicație fotosensibilizantă – apar efecte aditive de fotosensibilizare;
  • moclobemidă – crește efectul diclofenacului;
  • ritonavir – poate determina creșterea concentrațiilor plasmatice ale AINS;
  • alcool etilic, bifosfonaţi și oxpentifilină (pentoxifilină) – pot potența reacțiile adverse gastro-intestinale și riscul de apariție a hemoragiei și ulcerației;
  • baclofen – creșterea toxicității baclofenului.

Paracetamol Trebuie luate măsuri de precauție când paracetamolul este utilizat concomitent cu flucloxacilină, deoarece administrarea concomitentă a fost asociată cu acidoză metabolică cu gaură anionică crescută din cauza acidozei induse de piroglutamat, în special la pacienții cu factori de risc (vezi pct. 4.4)

Poate modifica valorile uricemiei determinate prin metoda acidului fosfotungstic şi valorile glicemiei determinate prin metoda glucozoxidazei-peroxidazei.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.5

Sarcină, alăptare & fertilitate

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.6

Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.

Nu utilizați Aceclofen dacă vă aflați în ultimele 3 luni de sarcină, deoarece vă poate afecta fătul sau poate cauza probleme la naștere. Poate cauza probleme rinichilor și inimii fătului. Poate afecta tendința dumneavoastră și a copilului dumneavoastră de a sângera și poate determina travaliul să fie mai târziu sau mai lung decât se aștepta. Nu trebuie să utilizați Aceclofen în primele 6 luni de sarcină, decât dacă este absolut necesar și la recomandarea medicului dumneavoastră. Dacă aveți nevoie de tratament în această perioadă sau în timp ce încercați să rămâneți gravidă, trebuie utilizată cea mai mică doză pentru cel mai scurt timp posibil. Începând cu 20 de săptămâni de sarcină, dacă sunt utilizate mai mult de câteva zile, Aceclofen supozitoare pot cauza probleme renale fătului, care pot duce la niveluri scăzute de lichid amniotic care înconjoară fătul (oligohidramnios) sau îngustarea unui vas de sânge (ductus arteriosus) în inima bebelușului. Dacă aveți nevoie de tratament pentru mai mult de câteva zile, medicul dumneavoastră vă poate recomanda o monitorizare suplimentară.

Diclofenacul din compoziția Aceclofen este secretat în cantităţi mici în laptele matern. Administrarea produsului în perioada alăptării trebuie evitată.

Sarcina Date despre diclofenac Inhibarea sintezei de prostaglandine poate avea o influenţă negativă asupra sarcinii şi/sau a dezvoltării embrionare/fetale. Datele din studii epidemiologice sugerează o creştere a riscului de avort spontan, de malformaţii cardiace şi de gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandină la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% la aproximativ 1,5%. Se presupune că riscul creşte în raport cu doza şi cu durata tratamentului. La animale, administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandină a avut drept rezultat creşterea numărului de sarcini pierdute pre-şi postimplant şi a letalităţii embrio-fetale. În plus, la animalele cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandină în timpul organogenezei a fost raportată creşterea incidenţei diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare.

Începând cu a 20-a săptămână de sarcină, utilizarea Aceclofen poate provoca oligohidramnios care rezultă din disfuncţia renală fetală. Acest lucru poate apărea la scurt timp după inițierea tratamentului și este de obicei reversibil la întreruperea tratamentului. În plus, au existat raportări de constricție a canalului arterial în urma tratamentului în al doilea trimestru, dintre care majoritatea s-au rezolvat după încetarea tratamentului. Prin urmare, în timpul primului și al doilea trimestru al sarcină, Aceclofen nu trebuie administrat decât dacă este absolut necesar. Dacă Aceclofen este folosit de o femeie care încearcă să rămână gravidă sau în timpul primului și al doilea trimestru de sarcină, doza ar trebui să fie menținută cât mai mică și durata tratamentului cât mai scurtă. Monitorizare prenatală pentru oligohidramnios și constricția canalului arterial trebuie luate în considerare după expunere la Aceclofen timp de câteva zile, începând cu săptămâna 20 de gestație. Aceclofen ar trebui întrerupt dacă se constată oligohidramnios sau constricția canalului arterial.

În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toți inhibitorii sintezei prostaglandinelor pot expune fătul la:

  • toxicitate cardiopulmonară (cu constricția/închiderea prematură a canalului arterial și hipertensiune pulmonară);
  • disfuncție renală (vezi mai sus); iar mama și nou-născutul, la sfârșitul sarcinii, la:
  • posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate apărea chiar și la doze foarte mici;
  • inhibarea contracțiilor uterine, ducând la un travaliu întârziat sau prelungit.

În consecință, Aceclofen este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3 și 5.3)

Date despre paracetamol Un număr mare de date privind femeile gravide, nu indică toxicitate malformativă, nici toxicitate feto/neonatală. Studiile epidemiologice privind neurodezvoltarea la copiii expuși la paracetamol in utero prezintă rezultate neconcludente. Dacă este necesar din punct de vedere clinic, paracetamolul poate fi utilizat în timpul sarcinii, la doza cea mai mică eficace, pentru cel mai scurt timp posibil și cu cea mai mică frecvență posibilă.

Alăptarea Diclofenacul se excretă în cantităţi foarte mici în laptele matern; paracetamolul se excretă în laptele matern dar nu în cantităţi semnificative clinic. Nu se recomandă administrarea de Aceclofen supozitoare în timpul alăptării, pentru a evita reacțiile adverse la sugar.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.6

Ca toate medicamentele, Aceclofen poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Spuneți imediat medicului dumneavoastră dacă observați oricare dintre următoarele:

  • Durere în piept, care poate fi un semn al unei reacții alergice potențial grave numită sindrom Kounis.

Opriți utilizarea Aceclofen și adresați-vă imediat unui medic dacă observați oricare dintre următoarele reacții adverse grave – este posibil să aveți nevoie de tratament medical de urgență:

  • Reacție cutanată alergică gravă, care poate consta în pete roșii și/sau de culoare închisă larg răspândite, umflarea pielii, bășici și mâncărime (erupție medicamentoasă fixă generalizată buloasă).

Tulburări hematologice şi limfatice Cu frecvenţă necunoscută: leucopenie, trombocitopenie (în general asimptomatică, rar sângerări sau hematoame, scaune negre şi moi, sânge în urină şi fecale, pete roşii pe tegumente), agranulocitoză, anemie hemolitică sau aplastică.

Tulburări ale sistemului imunitar Rare: reacţii alergice (erupţie cutanată tranzitorie, parestezii sau prurit, dermatită), manifestări respiratorii (bronhospasm şi foarte rar reacţii anafilactice)

Tulburări ale sistemului nervos: Foarte rare: cefalee, ameţeală, somnolenţă sau insomnie, rar-parestezii, tulburări de memorie, dezorientare, anxietate, iritabilitate, depresie, tremurături, meningită aseptică.

Tulburări cardio-vasculare Cu frecvență necunoscută: sindrom Kounis Reacţiile adverse raportate în asociere cu tratamentul cu AINS au fost edemul, hipertensiunea arterială şi insuficienţa cardiacă. Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează un risc crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic şi accident vascular cerebral) asociate cu utilizarea diclofenacului, în special în doze mari (150 mg zilnic) şi în tratamentul de lungă durată (vezi pct.4.3. 4.4.Contraindicaţii şi Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare.)

Tulburări gastro-intestinale Rare: cazuri de ulcer gastro-duodenal, hemoragie digestivă sau perforaţie, exacerbarea colitei ulcero-hemoragice, iritaţii locale sau agravarea bolii hemoroidale; cu frecvenţă necunoscută: dureri epigastrice, greaţă, vărsături, diaree, crampe abdominale, dispepsie, flatulenţă, anorexie;

Tulburări hepato-biliare: cu frecvenţă necunoscută: hepatită (icter conjunctival sau tegumentar), creşterea nivelului transaminazelor

Cu frecvență necunoscută: Erupție medicamentoasă fixă Erupție medicamentoasă fixă generalizată buloasă

Tulburări oculare Foarte rare: tulburări de vedere (vedere încețoșată, diplopie, nevrită optică).

Tulburări acustice și vestibulare Foarte rare: tulburări de auz (tinitus, foarte rar surditate).

Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale Foarte rare: pneumonie.

Tulburări renale şi ale căilor urinare Rare: colică renală (algie lombară apărută brusc), insuficienţă renală (oligo-anurie), piurie sterilă, hematurie, nefrită, proteinurie şi necroză papilară. La doze mari şi tratament prelungit paracetamolul poate produce afectarea funcţiei renale până la insuficienţă renală cronică (nefropatie caracteristică analgezicelor), în special la persoanele cu afectarea preexistentă a rinichiului.

Tulburări metabolice și de nutriție Cu frecvență necunoscută: acidoză metabolică cu gaură anionică crescută La pacienții cu factori de risc care utilizează paracetamol au fost observate cazuri de acidoză metabolică cu gaură anionică crescută din cauza acidozei induse de piroglutamat (vezi pct. 4.4). La acești pacienți, acidoza indusă de piroglutamat poate apărea ca o consecință a deficitului de glutation.

Tulburări ale aparatului genital și sânului Foarte rare: impotență.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Cu frecvenţă necunoscută: iritaţii rectale şi anale.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată la Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro.

Text oficial · Prospect · pct. 4RCP · pct. 4.8

Compoziție & excipienți

Prospect · pct. 6 RCP · pct. 2 + 6.1

Ce conţine Aceclofen Substanţele active sunt: paracetamol şi diclofenac sodic. Un supozitor conţine paracetamol 500 mg şi diclofenac sodic 50 mg. Celelalte componente sunt: grăsime solidă.

Cum arată Aceclofen şi conţinutul ambalajului Aceclofen se prezintă sub formă de supozitoare de culoare albă, cu formă de torpilă, cu suprafaţa netedă şi onctuoasă.

Este disponibil în cutii cu:

  • 2 folii termosudate din Al/PE a câte 3 supozitoare
  • 2 folii termosudate din Al/PE a câte 6 supozitoare
  • 1 folie termosudată din Al/PE cu 6 supozitoare

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricantul Antibiotice SA Str. Valea Lupului nr. 1, 707410, Iaşi, România

Pentru orice informaţii despre acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţa locală a deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă.

Acest prospect a fost revizuit în februarie 2026.

Un supozitor conţine paracetamol 500 mg şi diclofenac sodic 50 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct.6.1.

Grăsime solidă.

paracetamol 500 mg şi diclofenac sodic 50 mg · substanță activă
Grăsime solidă · excipient
Text oficial · Prospect · pct. 6RCP · pct. 2 + 6.1

Păstrare & valabilitate

Prospect · pct. 5 RCP · pct. 6.3 + 6.4

Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.

Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.

MEDICAMENTELE EXPIRATE ȘI/SAU NEUTILIZATE TREBUIE RETURNATE LA SPITALE PUBLICE SAU PRIVATE.

Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

4 ani.

A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.

Text oficial · Prospect · pct. 5RCP · pct. 6.3 + 6.4

Ambalaje

Cutie cu 2 folii termosudate Al/PE x 3 supoz. · 7222/2014/01
Cutie cu 2 folii termosudate Al/PE x 6 supoz. · 7222/2014/02
Cutie cu 1 folie termosudata Al/PE x 6 supoz. · 7222/2014/03

Documente oficiale