Carbamazepina Slavia 200 mg

Carbamazepină Slavia se administrează pe cale orală, de obicei în două sau trei doze divizate. Comprimatele pot fi administrată în timpul, după sau între mese. Comprimatele trebuie administrate cu puţin lichid (de exemplu, un pahar cu apă).

Ori de câte ori este posibil, înainte de începerea tratamentului, pacienţii de origine thailandeză şi chineză han trebuie testaţi în vederea depistării HLA-B1502, deoarece prezenţa acestei alele este un indicator de risc crescut de apariţie a sindromului Stevens-Johnson (SSJ) sever asociat utilizării carbamazepinei (vezi pct. 4.4 Farmacogenetică).

Epilepsie Doza de carbamazepină trebuie ajustată în funcţie de nevoile fiecărui pacient, pentru a obține un control adecvat al convulsiilor. Determinarea concentraţiilor plasmatice poate ajuta în stabilirea dozei optime. În tratamentul epilepsiei, de regulă, sunt necesare concentraţii plasmatice totale de carbamazepină de aproximativ 4 până la 12 micrograme/mL (17 până la 50 micromoli/L) (vezi pct. 4.4).

Adulți Se recomandă să se utilizeze o schemă de doze în creștere treptată și aceasta să fie ajustată pentru a se individualiza pentru fiecare pacient. Carbamazepina trebuie administrată în mai multe doze divizate, deși se recomandă inițial 100-200 mg carbamazepină, o dată sau de două ori pe zi. Ulterior, doza se creşte treptat, până la obţinerea unui răspuns optim care, în general, se observă la doza de 800-1200 mg carbamazepină, de 2-3 ori pe zi. La unii pacienţi, doza adecvată poate ajunge la 1600 mg sau chiar 2000 mg de carbamazepină pe zi.

Vârstnici (peste 65 de ani) Din cauza posibilelor interacțiuni medicamentoase, doza de Carbamazepină Slavia trebuie atent aleasă în cazul acestor pacienți.

Copii și adolescenți Se recomandă o creștere treptată și individualizată a dozei. Doza uzuală este de 10-20 mg/kg corp/zi, divizată în mai multe prize. Carbamazepină Slavia nu se recomandă copiilor de vârstă foarte mică.

Doza maximă recomandată în funcție de vârstă și greutate:

Atunci când este posibil, medicamentele antiepileptice se prescriu în monoterapie, iar dacă sunt utilizate în politerapie, dozele se cresc treptat.

Când Carbamazepină Slavia este adăugată unei terapii antiepileptice existente, acest lucru trebuie făcut treptat, menţinând sau, dacă este necesar, ajustând doza celorlalte antiepileptice (vezi pct. 4.5).

Profilaxia psihozei depresive maniacale la pacienții care nu răspund la terapia cu litiu Doza inițială este de 400 mg pe zi, în doze divizate. Doza se va crește treptat până când simptomele sunt controlate sau până când se atinge doza de 1600 mg pe zi, în doze divizate. Intervalul obișnuit de doze este de 400-600 mg pe zi, divizate în mai multe prize.

Nevralgie de trigemen Doza inițială este de 200-400 mg pe zi și se crește treptat până la remisiunea durerii, care, de regulă, se produce la 200 mg de 3-4 ori pe zi. La majoritatea pacienților, o doză de 200 mg de 3 sau 4 ori pe zi este suficientă pentru a menține o stare fără durere. În unele cazuri poate fi necesare doze până la 1600 mg de Carbamazepină Slavia pe zi. După remisiunea durerii, doza trebuie redusă treptat până la doza de întreținere minimă. Doza maximă recomandată este de 1200 mg/zi. Când s-a obținut ameliorarea durerii, trebuie făcute încercări de întrerupere treptată a tratamentului, până când are loc o altă criză.

Vârstnici (65 de ani sau peste) Din cauza interacţiunilor dintre medicamente şi farmacocineticii diferite a medicamentelor antiepileptice, doza de Carbamazepină Slavia trebuie selectată cu precauţie la pacienţii vârstnici.

La pacienţii vârstnici, se recomandă o doză iniţială de 100 mg de două ori pe zi. Doza iniţială de 100 mg de două ori pe zi trebuie crescută treptat până când durerea dispare (în mod normal, la 200 mg de 3 până la 4 ori pe zi). Doza trebuie apoi scăzută treptat până la cel mai mic nivel de menţinere posibil. Doza maxim recomandată este de 1200 mg/zi. După ce durerea a fost îndepărtată, trebuie încercată treptat o încetare a tratamentului până când are loc o altă criză.

Grupe speciale de pacienți

Insuficienţă renală/ insuficienţă hepatică Nu sunt disponibile date privind farmacocinetica carbamazepinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau insuficienţă renală.

Atenționări Administrarea carbamazepinei a fost asociată cu agranulocitoză şi anemie aplastică. Incidența foarte mică a acestor afecțiuni face însă ca riscul real să fie greu de estimat. Se apreciază că riscul global pentru populaţia generală netratată este de 4,7 persoane la un milion per an, pentru agranulocitoză şi de 2 persoane la un milion per an, pentru anemia aplastică.

Poate apărea ocazional până la frecvent scăderea a numărului trombocitelor sau al leucocitelor. Cu toate acestea, înainte de începerea tratamentului, trebuie efectuată hemoleucograma completă, incluzând numărătoarea trombocitelor și, dacă este posibil, a reticulocitelor, precum și sideremia. Se vor determina valorile inițiale iar determinările se vor repeta apoi periodic: în prima lună de tratament – săptămânal, iar ulterior – lunar.

Dacă numărul trombocitelor sau al leucocitelor este scăzut sau scade în timpul tratamentului, hemoleucograma completă și starea generală a pacientului trebuie să fie strict monitorizate (vezi pct. 4.8). Tratamentul cu Carbamazepină Slavia trebuie întrerupt dacă apare fie leucopenia severă, progresivă sau manifestă clinic (cu febră sau odinofagie), fie orice alt semn de depresie medulară importantă.

Pacienţii și rudele acestora trebuie să fie avertizaţi în legătură cu semnele şi simptomele iniţiale ale potenţialelor efecte hematologice, precum şi cu simptomele reacţiilor dermatologice sau hepatice. Dacă apar reacţii adverse precum febră, dureri faringiene, erupţii cutanate, ulceraţii ale mucoasei orale, echimoze la traumatisme minime, peteșii sau purpură hemoragică, pacientul trebuie sfătuit să se adreseze imediat medicului curant.

Reacții dermatologice grave Foarte rar au fost raportate reacții dermatologice grave, inclusiv necroliza epidermică toxică (NET; cunoscută și sub denumirea de sindromul Lyell) și sindromul Steven-Johnson (SJS) la administrarea de carbamazepină. Pacienții cu reacții dermatologice grave necesită spitalizare deoarece aceste condiții pot periclita viața pacientului și pot fi fatale. Majoritatea cazurilor de SJS/TEN apar în primele luni de tratament cu carbamazepină. Se estimează că aceste reacții apar la 1 până la 6 din 10000 de noi utilizatori din țări cu populații preponderent caucaziene. Dacă semnele și simptomele sugerează o reacție adversă severă dermatologică (de exemplu sindromul Steven-Johnson, sindromul Lyell), carbamazepina trebuie întreruptă imediat.

Există dovezi din ce în ce mai pregnane așe rolului diferitelor HLA în ce privește predispunerea pacienților la reacții adverse mediate de sistemul imunitar (vezi punctul 4.2.)

Asocierea cu HLA-A3101 – populația de origine europeană și japoneză Există date care arată că prezența alelei care codifică antigenul leucocitar uman (HLA)-A3101 reprezintă un factor de risc pentru apariţia reacţiilor adverse cutanate la carbamazepină, cum sunt SSJ, NET, erupția medicamentoasă cu eozinofilie (DRESS), inclusiv forma mai puțin severă de pustuloză acută exantematică generalizată (AGEP), precum şi erupţia cutanată maculopapulară (vezi pct. 4.8), la populații din Europa sau din Japonia. Frecvenţa genotipului HLA-A3101 variază în limite largi, în funcţie de originea etnică. Frecvența este de 2- 5% la individzii de origine europeană şi de aproximativ 10%, la indivizii de origine japoneză. Prezența alelei HLA-A3101 poate crește riscul de apariție a reacțiilor cutanate induse de carbamazepină (în general, mai puțin severe), de la 5% în populația generală, la 26% – în cazul indivizilor de origine nord-europeană. Dimpotrivă, absența acesteia poate duce la scăderea riscului de la 5% la 3.8%. Testarea pentru depistarea alelei HLA-A3101 nu se recomandă de rutină înainte de începerea tratamentului cu carbamazepină din cauza lipsei datelor suficiente care să susțină o astfel de recomandare. Utilizarea carbamazepinei la pacienţii de origine europeană sau japoneză cunoscuți drept pozitivi pentru HLA- A3101 se va face doar dacă beneficiile depăşesc riscurile. Asocierea cu HLA-B1502 – populația de origine chineză han, populația de origine thailandeză și alte populații asiatice S-a demonstrat că în cazul administrării de carbamazepină la persoanele de origine thailandeză şi chineză han, există o legătură strânsă între prezenţa specifică a HLA-B1502 şi riscul apariției sindromului Stevens-Johnson (SSJ). Prevalența alelei HLA-B1502 la indivizii de origine thailandeză și chineză han este de aproximativ 10%. Ori de câte ori este posibil, înainte de începerea tratamentului cu carbamazepină, respectivii trebuie testați în vederea depistării acestei alele (vezi pct 4.2). În cazul unui test pozitiv, tratamentul cu carbamazepină nu trebuie început decât dacă nu există altă alternativă terapeutică. În cazul unui test negativ, riscul de apariție a SSJ este foarte redus, dar nu total absent.

Există anumite date care sugerează un risc crescut pentru apariția NET/SSJ grave la administrarea carbamazepinei și în alte populații asiatice. Dat fiind prevalența crescută acestei alele (peste 15% în Filipine și Malaezia), se va avea în vedere testarea genetică pentru HLA-B1502 și la alți pacienți asiatici.

La indivizii de origine europeană, africană, hispanică, precum și la japonezi sau coreeni, frecvenţa genotipului HLA-B1502 este infimă (sub 1%).

Alte reacţii adverse dermatologice Pot apărea, de asemenea, reacţii cutanate uşoare, cum ar fi exantem macular sau maculopapular izolat, în general tranzitorii şi lipsite de complicații. De obicei, ele dispar după câteva zile sau săptămâni de tratament, fie de la sine, fie după scăderea dozei; totuşi, deoarece primele semne ale unor reacţii cutanate mai severe pot fi dificil de diferenţiat de reacţiile ușoare și tranzitorii, pacientul trebuie menţinut sub supraveghere atentă, cu oprirea imediată a administrării în cazul agravării manifestărilor. Prezența sau absența alelei HLA-B1502 nu are nicio valoare predictivă în ce privește riscul apariţiei reacţiilor cutanate mai puțin severe la carbamazepină (de exemplu, sindromul de hipersensibilitate la anticonvulsivante sau erupţia maculopapulară).

Hipersensibilitate Carbamazepina poate declanşa variate reacţii de hipersensibilitate, cum ar fi erupţia medicamentoasă cu eozinofilie şi simptome sistemice (DRESS), reactivarea HHV6 asociată cu DRESS, precum și reacţii de hipersensibilitate întârziată multi-organ, cu febră, exantem, vasculită, limfadenopatie, pseudolimfom, artralgie, leucopenie, eozinofilie, hepatosplenomegalie, teste hepatice alterate şi sindromul dispariției ductelor biliare (distrugerea şi dispariţia căilor biliare intrahepatice), care pot apărea în diverse combinaţii. Pot fi afectate şi alte organe (de exemplu, plămâni, rinichi, pancreas, miocard, colon) (vezi pct. 4.8).

Pacienţii care au prezentat reacţii de hipersensibilitate la carbamazepină trebuie informaţi că în aproximativ 25

• 30% din cazuri pot apărea reacţii de hipersensibilitate și la administrarea oxcarbazepinei.

Pot să apară reacţii de hipersensibilitate încrucişată între carbamazepină şi medicamente antiepileptice care au în structură grupări aromatice (de exemplu, fenitoină, primidonă și fenobarbital).

În general, dacă apar semne şi simptome caracteristice reacţiilor alergice, administrarea Carbamazepină Slavia trebuie oprită imediat.

Convulsii Carbamazepina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu convulsii mixte care includ absenţe tipice sau atipice. În aceste cazuri, carbamazepina poate exacerba convulsiile. În cazul exacerbării convulsiilor, administrarea carbamazepinei trebuie întreruptă.

O creştere a frecvenţei convulsiilor poate apărea la trecerea de la forma de administrare orală la supozitoare.

Funcţia hepatică În timpul tratamentului cu carbamazepină trebuie efectuate o evaluare iniţială şi evaluări periodice ale funcţiei hepatice, în special la pacienţii cu antecedente de afectare hepatică şi la pacienţii vârstnici. Medicamentul trebuie întrerupt imediat în cazul agravării disfuncţiei hepatice sau în cazul unei afecţiuni hepatice acute.

Unele teste ale funcției hepatice pot fi anormale la pacienții care utilizează carbamazepină, în special gama-glutamil transferaza (GGT). Acest lucru se datorează, probabil, inducției enzimatice hepatice. De asemenea, inducția enzimatică poate produce ușoare creșteri ale fosfatazei alcaline. Aceste manifestări nu constituie indicații de întrerupere a tratamentului cu carbamazepină.

Reacțiile adverse hepatice severe asociate cu carbamazepina sunt rare. La apariția semnelor și simptomelor disfuncției hepatice sau ale unei boli hepatice acute, starea pacientului trebuie evaluată de urgență, iar tratamentul cu carbamazepină trebuie întrerupt până la primirea rezultatelor.

Precauţii Carbamazepina trebuie prescrisă numai după o estimare critică a raportului beneficiu-risc și se recomandă supravegherea strictă a pacienţilor cu antecedente de afecţiuni cardiace, hepatice sau renale, a celor cu reacţii adverse hematologice la alte medicamente sau care au urmat tratament cu carbamazepină şi l-au întrerupt.

Se recomandă analiza inițială și periodică completă a urinei și determinările ureei.

Hiponatremie Se cunoaşte că administrarea carbamazepinei determină scăderea concentrației plasmatice a sodiului. La pacienţii cu boli renale preexistente asociate cu hiponatremie sau la pacienţii trataţi concomitent cu medicamente care scad concentraţia de sodiu (de exemplu, diuretice, medicamente asociate cu secreţia inadecvată de ADH), trebuie să fie măsurată concentraţia plasmatică a sodiului, înainte de iniţierea tratamentului cu carbamazepină. Nivelul se verifică din nou după aproximativ două săptămâni şi apoi la intervale lunare, în primele trei luni de tratament, sau ori de câte ori este nevoie. Acești factori de risc se pot aplica mai ales la vârstnici. Dacă se observă apariția hiponatremiei, restricționarea consumului de apă este o contramăsură adecvată dacă aceasta este clinic indicată.

Hipotiroidism Carbamazepina poate reduce concentraţiile plasmatice ale hormonilor tiroidieni prin inducție enzimatică, fapt care la pacienţii cu hipotiroidism necesită creşterea dozei de substituție. Prin urmare, se recomandă monitorizarea funcţiei tiroidiene pentru ajustarea, la nevoie, a dozei tratamentului de întreținere.

Reacţii anticolinergice Carbamazepina are o slabă acţiune anticolinergică. De aceea, pacienţii cu tensiune intraoculară crescută și cei cu retenție urinară trebuie supravegheaţi cu atenţie în timpul tratamentului (vezi pct.4.8).

Reacţii psihice Este posibilă activarea unei psihoze latente sau, în cazul vârstnicilor, apariția unei stări de dezorientare ori de agitaţie.

Ideaţia şi comportamentul suicidar La pacienţii trataţi cu medicamente antiepileptice, pentru diverse indicaţii, s-au raportat ideaţie suicidară şi comportament suicidar. În urma unei meta-analize a studiilor clinice randomizate controlate cu placebo, în care s-au utilizat medicamente antiepileptice, s-a evidenţiat un risc uşor crescut de apariţie a ideaţiei suicidare şi a comportamentului suicidar. Mecanismul acestei reacții nu este cunoscut, iar datele disponibile nu permit excluderea posibilităţii ca și carbamazepina să prezinte un risc crescut de apariţie a ideaţiei suicidare şi a comportamentului suicidar. Pacienţii trebuie să fie monitorizaţi în scopul identificării semnelor de ideaţie suicidară şi de comportament suicidar şi trebuie avută în vedere iniţierea unui tratament adecvat. Pacienţilor (şi celor care îi îngrijesc) li se va recomanda să se adreseze medicului în caz că apar manifestări suicidare.

Reacţii endocrine S-au raportat sângerări intermenstruale la pacientele care au utilizat carbamazepină concomitent cu contraceptive hormonale. De asemenea, eficacitatea contraceptivelor orale poate fi afectată de carbamazepină, iar pacientele de vârstă fertilă trebuie avertizate să ia în considerare utilizarea altor forme de contracepție pe durata tratamentului cu carbamazepină.

Pacientele care utilizează carbamazepină și necesită totodată contracepție hormonală ar trebui să primească un preparat cu minimum 50 µg estrogen sau să apeleze la alte metode, non-hormonale, de contracepție.

Monitorizarea concentraţiilor plasmatice Deşi corelaţia între doză şi concentraţia plasmatică a carbamazepinei şi între concentraţia plasmatică şi eficacitatea clinică sau toleranţă este destul de slabă, determinarea concentraţiilor plasmatice poate fi totuşi utilă în următoarele cazuri:

• creşterea bruscă şi semnificativă a frecvenţei crizelor convulsive (se recomandă verificarea complianţei pacientului);
• la gravide;
• la copii sau adolescenţi;
• când sunt suspectate tulburări de absorbţie;
• când este suspectată toxicitatea în cazul asocierilor medicamentoase (vezi pct. 4.5).

Reducerea dozelor şi efectele întreruperii tratamentului Întreruperea bruscă a tratamentului cu carbamazepină poate precipita crizele convulsive. Prin urmare retragerea carbamazepinei trebuie să se facă treptat. Dacă tratamentul cu carbamazepină trebuie întrerupt brusc la un pacient cu epilepsie, trecerea la un nou antiepileptic trebuie făcută, uneori, sub protecţia unui alt medicament adecvat.

Interacţiuni Sunt necesare precauții în caz de administrare a inhibitorilor CYP3A4 sau a inhibitorilor de epoxid-hidrolază în asociere cu carbamazepină, deoarece se poate induce apariția reacțiilor adverse (creşterea concentraţiilor plasmatice ale carbamazepinei, respectiv ale 10,11-epoxid carbamazepinei). Doza de carbamazepină trebuie ajustată ca atare şi/sau concentraţiile plasmatice monitorizate.

Administrarea inductorilor CYP3A4 în asociere cu carbamazepină poate scădea concentraţiile plasmatice ale carbamazepinei şi efectul terapeutic al acesteia în timp ce încetarea administrării inductorului CYP3A4 poate duce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale carbamazepinei. Este posibil să fie necesară ajustarea dozei de carbamazepină.

Carbamazepina însăși este un inductor puternic al CYP3A4 şi al altor sisteme enzimatice hepatice de fază I şi fază II şi, prin urmare, scade concentraţiile plasmatice ale medicamentelor administrate concomitent care sunt metabolizate în principal de CYP3A4 prin inducerea metabolizării acestora (vezi pct. 4.5).

Pacientele cu potențial fertil trebuie avertizate cu privire la faptul că administrarea concomitentă a carbamazepinei împreună cu contraceptivele hormonale poate face ineficient acest tip de contraceptive (vezi pct 4.5 și 4.6). Formele alternative non-hormonale de contracepție sunt recomandate când se administrează carbamazepina.

Sarcina și femeile fertile Carbamazepina poate fi asociată cu leziuni fetale atunci când este administrată unei femei gravide. Expunerea prenatală la carbamazepină poate crește riscul de apariție a malformațiilor congenitale majore, precum și alte afecțiuni adverse de dezvoltare (vezi pct. 4.6). Carbamazepina trebuie utilizată în timpul sarcinii numai dacă beneficiul potențial justifică riscurile potențiale, după o examinare atentă a altor alternative de tratament.

Femeile aflate la vârstă fertilă trebuie atent informate cu privire la riscurile fătului, asociate cu utilizarea carbamazepinei în timpul sarcinii.

Înainte de începerea tratamentului cu carbamazepină, în cazul unei femeilor cu potențial fertil, se recomandă efectuarea testului de sarcină.

Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze o metodă de contracepție eficientă în timpul tratamentului și timp de două săptămâni după întreruperea tratamentului cu carbamazepină. Datorită inducției enzimatice, carbamazepina poate determina un eșec al efectului terapeutic al contraceptivelor hormonale, prin urmare, femeile aflate la vârsta fertilă trebuie sfătuite cu privire la utilizarea altor metode contraceptive eficiente. (vezi pct. 4.5 și 4.6).

Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie sfătuite cu privire la necesitatea consultării medicului imediat ce planifică o sarcina pentru a putea discuta despre trecerea la tratamente alternative, înainte de concepție și înainte de întreruperea contracepției.

Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie sfătuite să contacteze imediat medicul dacă rămân gravide sau cred că poate fi gravide și se aflî cub un tratament cu carbamazepină.

Căderi accidentale Tratamentul cu carbamazepină a fost asociat cu ataxie, amețeli, somnolență, hipotensiune, stare de confuzie, sedare (vezi pct. 4.8) care pot duce la căderi accidentale și, deci, la fracturi sau alte leziuni. În cazul pacienților cu afecțiuni sau medicație care ar putea exacerba aceste manifestări, este nevoie să se realizeze o evaluare a riscului de cădere, cu adoptarea unor măsuri preventive adecvate pentru pacienții tratați pe termen lung cu carbamazepină.

Rezumatul profilului de siguranță Anumite tipuri de reacţii adverse apar foarte frecvent sau frecvent, mai ales la începutul tratamentului, la doze iniţiale prea mari sau la vârstnici, de exemplu, tulburări la nivelul sistemului nervos central (ameţeli, cefalee, ataxie, somnolenţă, fatigabilitate, diplopie), tulburări gastrointestinale (greaţă, vărsături), reacţii cutanate alergice.

Reacţiile adverse dependente de doză se ameliorează, de obicei, în câteva zile, fie spontan, fie după reducerea tranzitorie a dozei. Reacţiile adverse la nivelul sistemului nervos central (SNC) pot indica un supradozaj sau o fluctuaţie semnificativă a concentraţiilor plasmatice. În aceste cazuri se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice și divizarea dozei zilnice totale în 3-4 prize.

tensiune intraoculară crescută, hipercolesterolemie, valori crescute ale HDL, valori crescute ale trigliceridelor; teste tiroidiene alterate: valori scăzute ale Foarte rare L-tiroxinei (tiroxina liberă, tiroxina, tri-iodotironina) şi valori crescute ale TSH, de regulă, fără manifestări clinice; valori crescute ale prolactinei Cu frecvenţă necunoscută scăderea densității osoase Leziuni, intoxicații și complicații procedurale căderi accidentale (asociate cu reacțiile adverse induse de tratamentul cu Cu frecvenţă necunoscută carbamazepină respectiv, ataxie, amețeli, somnolență, hipotensiune arterială, stare de confuzie, sedare) – vezi pct. 4.4

• În unele ţări asiatice, raportat ca reacţie adversă rară (vezi pct. 4.4). Reacții adverse suplimentare, provenite din raportări spontane (frecvența este necunoscută).

Există raportări de cazuri de scădere a densității minerale osoase, osteopenie, osteoporoză și fracturi și în cazul pacienților tratați pe termen lung cu carbamazepină. Mecanismul prin care carbamazepina afectează metabolismul osos nu este încă identificat.

Există numeroase dovezi referitoare la asocierea dintre anumiți markeri genetici și incidența reacțiilor adverse cutanate la carbamazepină, precum SSJ, NET, DRESS, AGEP și erupția maculopapulară. La pacienții de origine japoneză și europeană, apariția acestor reacții se asociază cu prezența alelei HLA-A3101. Un alt marker, HLA-B-1502, se asociază strâns cu apariția SSJ și NET în rândul indivizilor de origine chineză han, thailandeză și din alte populații asiatice (vezi pct. 4.2 și 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România: Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro