Glucose B. Braun 100 mg/ml

Doze

Dozele de soluţie depind de necesarul individual de glucoză şi lichide al fiecărui pacient.

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta mai mare de 15 ani Doza zilnică maximă este de 40 ml pe kg corp şi zi, echivalent cu 4 g glucoză pe kg corp şi zi. Viteza maximă de perfuzie este de cel mult 2,5 ml pe kg corp şi oră, echivalent cu 0,25 g glucoză pe kg corp şi oră.

Astfel, în cazul unui pacient care cântăreşte 70 kg, viteza maximă de perfuzie este de aproximativ 175 ml pe oră, ceea ce generează un aport de glucoză de 17,5 g pe oră.

Copii şi adolescenţi Doza maximă zilnică, în g de glucoză per kg corp şi în ml de soluţie per kg corp şi zi, este pentru:

Când se administrează această soluţie, trebuie să fie luat în considerare aportul total zilnic de lichid. În cazul copiilor, aportul zilnic recomandat de lichid pe cale parenterală este următorul:

Pacienţi vârstnici În principiu, se aplică aceleaşi doze ca şi la adulţi, dar trebuie adoptată o atitudine precaută în cazul pacienţilor care suferă şi de alte boli cum sunt insuficienţa cardiacă sau insuficienţa renală, care se pot asocia frecvent cu vârsta înaintată.

Pacienţi cu afectare a metabolizării glucozei Dacă metabolizarea oxidativă a glucozei este afectată (de exemplu în perioada precoce post-operatorie sau post-traumatică sau în prezenţa hipoxiei sau a insuficienţei de organ), trebuie ajustată doza pentru a menţine glicemia la un nivel apropiat de valorile normale. Se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei pentru a preveni apariţia hiperglicemiei.

Mod de administrare

Intravenoasă. Soluţia poate fi administrată prin perfuzie într-o venă periferică mare.

Nu este recomandată administrarea de soluţii de glucoză după accidente vasculare cerebrale acute de tip ischemic, întrucât s-a raportat că hiperglicemia agravează leziunile cerebrale ischemice şi afectează procesul de recuperare.

Administrarea de soluţii hiperosmolare de glucoză la pacienţi cu afectare a barierei hematoencefalice poate conduce la creşterea presiunii intracraniene/intraspinale.

Administrarea perfuziilor cu glucoză nu trebuie să înceapă înainte ca deficitele lichidiene şi electrolitice existente, de exemplu deshidratarea hipotonă, hiponatremia şi hipopotasemia, să fie corectate în mod adecvat.

Această soluţie trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii care prezintă:

• hipervolemie
• insuficienţa renală
• insuficienţă cardiacă
• osmolaritate serică crescută
• diabet zaharat frust sau subclinic cunoscut, ori intoleranţă la carbohidraţi, indiferent de etiologie.

Instabilitatea metabolismului (de exemplu post-operator sau în urma leziunilor, hipoxiei, insuficienţei de organ) afectează metabolizarea oxidativă a glucozei şi poate conduce la acidoză metabolică.

Stările de hiperglicemie trebuie monitorizate în mod adecvat şi tratate cu insulină. Administrarea insulinei poate cauza trecerea unor cantităţi suplimentare de potasiu în celule, putând astfel determina apariţia sau amplificarea stării de hipopotasemie.

Întreruperea bruscă a perfuziilor cu glucoză administrate la viteze mari poate conduce la instalarea unor stări de hipoglicemie profundă datorită concentraţiilor serice mari ale insulinei, care apar în cazul acestor perfuzii.

Acest lucru este valabil în special în cazul copiilor cu vârsta sub 2 ani, pacienţilor cu diabet zaharat şi altor stări patologice asociate cu afectarea homeostaziei glucozei. În cazurile evidente, viteza perfuziei cu glucoză trebuie redusă treptat în ultimele 30 – 60 minute ale acesteia. Ca măsură de precauţie, se recomandă ca fiecare pacient să fie monitorizat timp de 30 minute pentru detectarea hipoglicemiei, în prima zi în care se face întreruperea bruscă a nutriţiei parenterale.

Monitorizarea clinică trebuie să includă determinarea glicemiei, electroliţilor serici, echilibrului hidric şi acido-bazic în general. Frecvenţa şi tipul testelor de laborator depind de starea generală a pacientului, de situaţia metabolică prevalentă, de doza administrată şi de durata tratamentului. De asemenea, se vor monitoriza volumul total şi cantitatea de glucoză administrate.

Nutriţia parenterală la pacienţii malnutriţi sau depleţionaţi, folosind chiar valorile complete ale dozelor şi vitezelor de perfuzie, în lipsa unei suplimentări adecvate cu potasiu, magneziu şi fosfor, poate conduce la apariţia sindromului de realimentare, caracterizat prin hipopotasemie, hipofosfatemie şi hipomagneziemie.

Manifestările clinice pot apărea în decurs de câteva zile de la instituirea nutriţiei parenterale. La acest tip de pacienţi, regimurile de perfuzie trebuie amplificate treptat. Este necesară suplimentarea adecvată cu electroliţi, în funcţie de devierile de la valorile normale.

Trebuie acordată o atenţie specială hiponatremiei şi hipopotasemiei. Este absolut obligatorie suplimentarea adecvată cu aceşti electroliţi.

Trebuie asigurat aportul de electroliţi şi vitamine conform necesarului. Vitamina B, în special tiamina, este necesară pentru metabolizarea glucozei.

Perfuziile de glucoză nu trebuie administrate prin acelaşi echipament de perfuzie, simultan cu administrarea sângelui ori înainte sau după aceasta, din cauza posibilităţii de pseudo-aglutinare.

Dacă apar semne de iritaţie venoasă, flebită sau tromboflebită în cursul perfuziei într-o venă periferică, trebuie luată în considerare schimbarea locului de administrare a perfuziei.

Vă rugăm să reţineţi: În cazul utilizării acestei soluţii ca soluţie-vehicul, trebuie să fie respectate informaţiile referitoare la siguranţă ale aditivului furnizat de respectivul fabricant.

Copii şi adolescenţi Copiii aflaţi în primul şi în al 2-lea an de viaţă prezintă un risc special de hipoglicemie de rebound după întreruperea bruscă a perfuziilor administrate cu viteză mare; vezi mai sus.

Dacă Glucose B. Braun 100 mg/ml, soluţie perfuzabilă este utilizată conform instrucţiunilor, nu sunt de aşteptat reacţii adverse.

Următoarele reacţii adverse pot să apară în cazul în care administrarea nu s-a realizat conform instrucţiunilor:

Tulburări metabolice şi de nutriţie

• hipopotasemia poate fi corelată cu administrarea de insulină
• în cazul nutriţiei parenterale la pacienţii cu stări de epuizare, fără substituţie de potasiu, magneziu şi fosfat, poate să apară o scădere a concentraţiilor acestor electroliţi. Stările clinice se manifestă după cateva zile de la începerea tratamentului şi pot include anemie hemolitică, hipofosfatemie şi somnolenţă (vezi pct. 4.4).
• întreruperea bruscă poate cauza hipoglicemie severă datorită concentraţiilor mari de insulină din sânge, ]n special la pacienţii cu vârsta sub 2 ani, cu disfuncţii ale metabolismului glucozei.

Tulburări vasculare

• iritaţii ale venelor, flebite sau tromboflebite. În aceste cazuri trebuie schimbat locul perfuzării.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.