Dacarbazina Lipomed 200 mg

Tratamentul cu Dacarbazină Lipomed trebuie efectuat numai de medici specializaţi în oncologie sau, respectiv, în hematologie.

În timpul tratamentului cu Dacarbazină Lipomed sunt necesare monitorizarea frecventă a hemoleucogramei şi monitorizarea funcţiei hepatice şi renale. Având în vedere că apar frecvent reacţii gastro-intestinale, se recomandă măsuri antiemetice şi de susţinere.

Deoarece pot apărea perturbări gastro-intestinale şi hematologice, trebuie efectuată o analiză beneficiu-risc extrem de atentă, înainte de fiecare schemă de tratament cu dacarbazină.

Înaintea administrării Dacarbazină Lipomed trebuie evitat consumul de alimente, pentru a reduce severitatea greţei şi vărsăturilor. Produsele de excreţie şi conţinutul vărsăturilor trebuie manipulate cu atenţie.

Doze Se pot utiliza următoarele scheme de tratament. Pentru detalii suplimentare trebuie consultată literatura ştiinţifică curentă.

Melanom malign Dacarbazina poate fi administrată intravenos în monoterapie în doze de 200 – 250 mg/m2 suprafaţă corporală pe zi, timp de 5 zile, la fiecare 3 săptămâni.

Ca alternativă la injecţia intravenoasă lentă, dacarbazina poate fi administrată sub formă de perfuzie de scurtă durată (timp de 15 – 30 minute).

Este de asemenea posibil să se administreze 850 mg/m2 suprafaţă corporală în ziua 1 şi apoi o dată la fiecare 3 săptămâni, sub formă de perfuzie intravenoasă.

Boala Hodgkin Dacarbazina se administrează intravenos în doză zilnică de 375 mg/m2 suprafaţă corporală la fiecare 15 zile, în asociere cu doxorubicina, bleomicina şi vinblastina (schema de tratament ABVD).

Sarcomul ţesuturilor moi În cazul sarcoamelor de ţesuturi moi la adult, dacarbazina se administrează intravenos, în doze zilnice de 250 mg/m2 suprafaţă corporală (zilele 1-5), în asociere cu doxorubicina, la fiecare 3 săptămâni (schema de tratament ADIC).

Durata tratamentului Medicul curant trebuie să decidă durata tratamentului, luând în considerare tipul şi stadiul bolii subiacente, tratamentul asociat administrat, răspunsul la tratament şi reacţiile adverse ale dacarbazinei.

În boala Hodgkin avansată, de obicei se recomandă administrarea a 6 cicluri de tratament asociat ABVD.

În melanomul malign metastazat şi în sarcomul avansat al ţesuturilor moi, durata tratamentului depinde de eficacitate şi de tolerabilitatea fiecărui pacient.

Grupe speciale de pacienţi Pacienţi cu insuficienţă renală/hepatică: În cazul în care există numai insuficienţă renală sau insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, în general nu este necesară reducerea dozei. La pacienţii cu insuficienţă renală şi hepatică combinată, eliminarea dacarbazinei este prelungită. Cu toate acestea, în prezent nu se pot furniza recomandări validate privind reduceri ale dozei.

Pacienţi vârstnici: Deoarece există numai experienţă limitată la pacienţii vârstnici, nu se pot furniza instrucţiuni speciale pentru utilizarea la pacienţii vârstnici.

Copii şi adolescenţi: Siguranţa şi eficacitatea Dacarbazină Lipomed la copii şi adolescenţi nu au fost încă stabilite.

Mod de administrare Dacarbazina este sensibilă la expunerea la lumină. Toate soluţiile reconstituite trebuie protejate în mod adecvat de lumină, inclusiv în timpul administrării (set de perfuzie rezistent la lumină).

Se recomandă atenţie în timpul administrării, pentru a evita administrarea paravenoasă, deoarece aceasta poate provoca durere locală şi deteriorare tisulară.

Dacă se constată administrarea paravenoasă, administrarea trebuie întreruptă imediat şi cantitatea rămasă din doză trebuie introdusă în altă venă.

Ritmul administrării injecţiei/perfuziei Dozele până la 200 mg/m2 pot fi administrate sub formă de injecţie intravenoasă lentă, timp de aproximativ 1 minut. Dozele mai mari (cuprinse între 200 şi 850 mg/m2 ) trebuie administrate sub formă de perfuzie intravenoasă în decurs de 15 – 30 minute. Se recomandă testarea în primă fază a permeabilităţii venei, prin administrare a 5 – 10 ml soluţie perfuzabilă izotonă de clorură de sodiu sau soluţie de glucoză 5%. Aceleaşi soluţii trebuie utilizate după perfuzie, pentru a elimina orice cantitate de medicament rămasă pe linia de perfuzie.

După reconstituire cu apă pentru preparate injectabile şi fără diluarea ulterioară cu soluţie izotonă de clorură de sodiu sau cu soluţie de glucoză 5%, medicamentele Dacarbazin Lipomed 200 sunt hipoosmolare (aproximativ 100 mOsmol/kg) şi prin urmare trebuie administrate prin injectare intravenoasă lentă, de exemplu în decurs de 1 minut şi nu prin injectare i.v. în bolus, în decurs de câteva secunde.

Pentru instrucţiuni privind reconstituirea şi diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6. Soluțiile reconstituite sunt limpezi și de culoare galben pal. Soluțiile perfuzabile diluate sunt limpezi și aproape incolore.

Se recomandă ca dacarbazina să fie administrată numai sub supravegherea unui medic specialist în oncologie, care să aibă la dispoziţie dispozitivele pentru monitorizarea periodică necesară a efectelor clinice, biochimice şi hematologice în timpul tratamentului şi după tratament.

Este necesară încetarea imediată a tratamentului dacă se observă simptome de insuficienţă hepatică sau renală sau simptome ale reacţiilor de hipersensibilitate.

În cazul în care apare boala venoocluzivă a ficatului, tratamentul ulterior cu dacarbazină este contraindicat. Notă: Medicul responsabil trebuie să cunoască faptul că în timpul tratamentului există posibilitatea apariţiei unei complicaţii observate rar, severe, de necroză hepatică din cauza ocluziei venelor intrahepatice. Prin urmare, monitorizarea periodică a dimensiunilor şi funcţiei hepatice şi a hemogramei (în special numărul de eozinofile) prezintă importanţă deosebită. În singurele cazuri suspectate de boală venoocluzivă, tratamentul precoce cu doze mari de corticosteroizi (de exemplu hidrocortizon 300 mg/zi), asociaţi sau nu cu medicamente fibrinolitice cum sunt heparina sau activatorul tisular al plasminogenului, a avut succes (vezi de asemenea pct. 4.8).

Tratamentul pe termen lung poate provoca toxicitatea cumulativă a măduvei osoase. Deprimarea posibilă a măduvei osoase necesită monitorizarea atentă a numărului hematiilor, leucocitelor şi trombocitelor. Toxicitatea hematopoietică poate justifica suspendarea temporară sau încetarea tratamentului.

Injectarea paravenoasă poate duce la deteriorare tisulară şi durere severă.

Administrarea concomitentă a fenitoinei trebuie evitată deoarece există riscul exacerbării convulsiilor, din cauza scăderii absorbţiei digestive a fenitoinei (vezi pct. 4.5).

Mai mult, dacarbazina este un medicament imunosupresor moderat. Administrarea vaccinurilor cu virusuri vii (vii-atenuate) la pacienţii imunocompromişi prin tratamentul cu medicamente chimioterapice, cum este dacarbazina, poate provoca infecţii grave și potențial letale. Vaccinarea cu un vaccin cu virus viu trebuie evitată la pacienţii cărora li se administrează dacarbazină. Când acestea există, trebuie utilizate vaccinuri cu virusuri inactivate.

Medicamentele hepatotoxice şi alcoolul etilic sunt contraindicate în timpul chimioterapiei.

Măsuri contraceptive Se recomandă ca bărbaţii să utilizeze măsuri contraceptive în timpul tratamentului şi timp de 6 luni după oprirea tratamentului (vezi pct. 4.6).

Copii şi adolescenţi: Dacarbazina nu este recomandată pentru utilizare la copii şi adolescenţi, până când vor fi disponibile date suplimentare.

Manipularea dacarbazinei Dacarbazina trebuie manipulată în conformitate cu procedurile standard pentru medicamente citostatice cu efecte mutagene, carcinogene şi teratogene.

Reacţiile adverse la medicament raportate cel mai frecvent sunt tulburările gastro-intestinale (anorexie, greaţă şi vărsături) şi tulburările hematologice şi limfatice, cum sunt anemia, leucopenia şi trombocitopenia. Acestea din urmă depind de doză şi sunt tardive, valorile minime apărând numai după 3 până la 4 săptămâni.

Tulburări gastro- Anorexie, greaţă, Diaree intestinale vărsături Tulburări hepatobiliare Hepatotoxicitate Necroză hepatică din cauza bolii veno-ocluzive, sindrom Budd-Chiari cu rezultat potenţial letal Tulburări renale şi ale Funcţie renală afectată, cu căilor urinare concentraţii serice crescute ale creatininei şi ureei Afecţiuni cutanate şi ale Alopecie, Eritem, exantem ţesutului subcutanat hiperpigmentare, maculopapular, urticarie fotosensibilitate, erupţie cutanată tranzitorie Tulburări generale şi la Simptome Iritaţie la locul nivelul locului de pseudogripale, stare administrării administrare generală de rău Investigaţii diagnostice Creştere a concentrației plasmatice a enzimelor hepatice, creştere a valorii serice a transaminazelor (AST, ALT), creştere a concentrației plasmatice a fosfatazei alcaline, concentraţii plasmatice crescute ale lactat-dehidrogenazei (LDH)

Tulburările gastro-intestinale cum sunt anorexia, greaţa şi vărsăturile, sunt frecvente şi severe. În cazuri rare s-a observat diaree.

Modificările hemogramei, observate frecvent (anemie, leucopenie, trombocitopenie) sunt dependente de doză şi tardive, cu valorile minime apărând frecvent numai după 3 – 4 săptămâni. În cazuri rare s-au descris pancitopenie şi agranulocitoză.

Simptomele de tip gripal cu epuizare, frisoane, febră şi durere musculară sunt observate ocazional în timpul administrării sau, deseori, numai după câteva zile de la administrarea dacarbazinei. Aceste tulburări pot să reapară la următoarea perfuzie.

Creşterea valorilor enzimelor hepatice (de exemplu fosfatază alcalină) se observă în cazuri rare.

Rar s-a observat necroză hepatică cauzată de ocluzia venelor intrahepatice (boala venoocluzivă la nivel hepatic), după administrarea dacarbazinei în monoterapie sau în asociere cu alte chimioterapii. În general, sindromul a apărut în timpul celui de-al doilea ciclu de tratament. Simptomele au inclus febră, eozinofilie, durere abdominală, hepatomegalie, icter şi şoc, care s-a agravat rapid în decurs de câteva ore sau zile. Deoarece a fost descris un rezultat letal, monitorizarea regulată a dimensiunilor ficatului şi a hemogramei (în special a numărului de eozinofile) este deosebit de importantă. În singurele cazuri suspectate de boală venoocluzivă, tratamentul cu doze mari de corticosteroizi (de exemplu hidrocortizon 300 mg/zi), asociaţi sau nu cu medicamente fibrinolitice cum sunt heparina sau activatorul tisular al plasminogenului, a avut succes (vezi pct. 4.2 şi 4.4).

Se consideră că reacțiile locale la nivelul locului de administrare, cum sunt iritarea venei şi unele reacţii adverse sistemice, sunt provocate de formarea produşilor de fotodegradare.

Afectarea funcţiei renale cu valori serice crescute ale substanţelor care se elimină obligatoriu prin urină este rară.

Rareori pot să apară rar reacții adverse la nivelul sistemului nervos central, cum sunt cefalea, tulburarea vederii, confuzia, letargia şi convulsiile. La scurt timp după administrare pot să apară parestezie şi hiperemie facială tranzitorie.

Rar sunt observate reacţii alergice cutanate sub formă de eritem, exantem maculopapular sau urticarie. Mai puţin frecvent pot să apară alopecie, hiperpigmentare şi fotosensibilitate. În cazuri rare s-au descris reacţii anafilactice.

Este de așteptat ca administrarea paravenoasă accidentală să provoace durere şi necroză la nivel local.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacțiilor adverse suspectate după punerea pe piață a medicamentului este importantă. Aceasta permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare: Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro