Ropivacaina Kabi 10 mg/ml

Ropivacaina Kabi trebuie administrată fie de către medici cu experiență în efectuarea anesteziei regionale, fie sub supravegherea acestora.

Doze

Adulți și adolescenți cu vârsta peste 12 ani

Tabelul 1 următor reprezintă un ghid privind dozele recomandate în cele mai frecvente tipuri de anestezie utilizate. Se va folosi cea mai mică doză necesară pentru obținerea unei anestezii eficiente. Pentru alegerea dozei, sunt importante experiența clinicianului și cunoașterea stării de sănătate a pacientului.

Tabelul 1 Concentrație Volum Doză Debutul Durata acțiunii acțiunii mg/ml ml mg minute ore ANESTEZIE ÎN INTERVENȚII CHIRURGICALE Administrare epidurală lombară Chirurgie 7,5 15-25 113-188 10-20 3-5 10,0 15-20 150-200 10-20 4-6 Operație cezariană 7,5 15-20 113-1501) 10-20 3-5 Administrare epidurală toracică Pentru asigurarea anesteziei pentru 7,5 5-15 38-113 10-20 n/a2) ameliorarea durerii postoperatorii (în funcție de nivelul la care se face injectarea) Anestezie tronculară Anestezia plexului brahial 7,5 30-40 225-3003) 10-25 6-10 Anestezie locală (de exemplu, anestezia nervilor 7,5 1-30 7,5-225 1-15 2-6 periferici și infiltrații) Dozele din tabel sunt cele considerate a fi necesare pentru a obține o anestezie de succes și trebuie privite drept recomandări pentru administrarea la adulți. Există variații individuale în ceea ce privește debutul și durata. Valorile din coloana „Doză” reflectă intervalul mediu al dozei care se anticipează a fi necesară. Pentru factori care influențează tehnicile specifice de anestezie și necesitățile individuale ale pacientului, trebuie consultate manuale de specialitate.

• Cu privire la anestezia tronculară, doza este recomandată numai pentru anestezia plexului brahial. Este posibil ca în cazul altor anestezii tronculare să fie necesare doze mai mici. Totuși, până în prezent, nu există experiență în ceea ce privește recomandarea unor doze specifice pentru alte anestezii. 1) Dozele trebuie crescute progresiv, pornind de la o doză inițială de aproximativ 100 mg (97,5 mg = 13 ml; 105 mg = 14 ml), administrată în decurs de 3-5 minute. La nevoie, pot fi administrate două doze suplimentare, însumând 50 mg. 2) n/a = nu este cazul. 3) Doza pentru anestezia tronculară trebuie ajustată în funcție de locul de administrare și de starea de sănătate a pacientului. Anestezia plexului brahial la nivel interscalenic și supraclavicular se poate asocia cu o frecvență mai mare a reacțiilor adverse grave, indiferent de anestezicul local utilizat. (vezi pct. 4.4).

În general, anestezia din intervenții chirurgicale (de exemplu, administrarea epidurală) necesită utilizarea concentrațiilor și dozelor mai mari. Ropivacaina Kabi 10 mg/ml este indicat pentru anestezia epidurală în cazul în care este esențială o anestezie motorie completă pentru intervenția chirurgicală. Pentru analgezie (de exemplu, administrarea epidurală pentru tratamentul durerii acute) se recomandă concentrațiile și dozele mai mici.

Mod de administrare

Pentru a preveni injectarea intravasculară, se recomandă aspirarea cu atenție înaintea și în timpul injectării. În situația în care urmează să fie injectată o doză mare, se recomandă administrarea în prealabil a unei doze test de 3-5 ml lidocaină (lignocaină) cu adrenalină (epinefrină). Injectarea intravasculară accidentală poate fi recunoscută printr-o creștere temporară a frecvenței cardiace, iar injectarea intratecală accidentală poate fi recunoscută prin semne de anestezie spinală.

Aspirarea trebuie efectuată înaintea și în timpul administrării dozei principale, care trebuie injectată lent sau în doze crescătoare, cu o viteză de 25-50 mg/minut, în timp ce vor fi monitorizate atent funcțiile vitale ale

pacientului și se va menține contactul verbal. Dacă apar simptome de toxicitate, injectarea trebuie întreruptă imediat.

Pentru anestezia epidurală în cadrul intervențiilor chirurgicale, au fost utilizate doze unice de până la 250 mg ropivacaină, care au fost bine tolerate.

Pentru anestezia plexului brahial, o doză unică de 300 mg a fost folosită la un număr limitat de pacienți și a fost bine tolerată.

Când se induce anestezia prelungită, prin perfuzie continuă sau prin bolusuri repetate, trebuie avute în vedere riscurile atingerii unei concentrații plasmatice toxice sau ale inducerii unor leziuni nervoase locale. Doze cumulative de ropivacaină de până la 675 mg, administrate pe parcursul a 24 de ore, pentru intervenții chirurgicale și pentru analgezie postoperatorie au fost bine tolerate, la adulți; de asemenea, a fost bine tolerată și administrarea postoperatorie în perfuzie epidurală continuă, cu viteze de perfuzare de până la 28 mg/oră, timp de 72 de ore. La un număr limitat de pacienți, au fost administrate doze mai mari, de până la 800 mg pe zi, care au determinat relativ puține reacții adverse.

Pentru tratamentul durerii postoperatorii, este recomandată următoarea tehnică: dacă nu a fost instituit preoperator, se induce anestezie epidurală cu ropivacaină 7,5 mg/ml administrată printr-un cateter epidural. Analgezia este menținută cu ropivacaină 2 mg/ml administrată în perfuzie. Viteza de perfuzare de 6-14 ml (12-28 mg) pe oră asigură o analgezie adecvată cu anestezie motorie ușoară și neprogresivă, în majoritatea cazurilor de durere postoperatorie moderată până la severă. Durata maximă a anesteziei epidurale este de 3 zile. Totuși, trebuie monitorizat atent efectul analgezic, pentru a îndepărta cateterul de îndată ce intensitatea durerii o permite. Prin folosirea acestei tehnici, s-a observat o scădere semnificativă a necesității administrării opioizilor.

În studii clinice, ropivacaina în concentrație de 2 mg/ml a fost administrată pentru tratamentul durerii postoperatorii, în perfuzie epidurală, în monoterapie sau în asociere cu fentanil 1-4 µg/ml, timp de până la 72 de ore. Asocierea ropivacainei cu fentanil a îmbunătățit controlul durerii, însă a determinat apariția reacțiilor adverse produse de opioizi. Asocierea ropivacainei cu fentanil a fost studiată numai pentru ropivacaină 2 mg/ml.

Atunci când se realizează anestezia prelungită de nerv periferic, fie prin perfuzie continuă, fie prin injectare repetată, trebuie avute în vedere riscurile atingerii unei concentrații plasmatice toxice sau ale producerii unei leziuni nervoase locale. În studii clinice, s-a realizat preoperator anestezia de nerv femural cu doza de 300 mg ropivacaină 7,5 mg/ml, respectiv anestezia interscalenică cu doza de 225 mg ropivacaină 7,5 mg/ml. Analgezia a fost ulterior menținută cu ropivacaină 2 mg/ml. Viteze de perfuzare sau injectări intermitente a 10-20 mg pe oră timp de 48 ore au asigurat o analgezie adecvată și au fost bine tolerate.

Administrarea de ropivacaină în concentrație mai mare de 7,5 mg/ml nu este documentată în operația cezariană.

Insuficiență renală În mod normal, nu este necesară modificarea dozei la pacienții cu insuficiență renală, în cazul tratamentului cu doză unică sau a tratamentului pe termen scurt (vezi pct. 4.4 și 5.2).

Insuficiență hepatică Ropivacaina este metabolizată la nivel hepatic; în consecință, va fi administrată cu precauție la pacienții cu afecțiuni hepatice severe. Din cauza eliminării întârziate, poate fi necesar să se reducă dozele repetate (vezi pct. 4.4 și 5.2).

Copii și adolescenți

Copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 0 (nou-născuți la termen) și până la 12 ani inclusiv

Administrarea ropivacainei 10 mg/ml poate fi asociată cu evenimente toxice centrale și sistemice, la copii. Concentrația mai mică (2 mg/ml) este mai adecvată pentru administrarea la această grupă de pacienți.

Tehnicile de anestezie regională trebuie efectuate întotdeauna în secții dotate cu aparatură și personal adecvat. Trebuie să fie imediat disponibile echipamentul și medicamentele necesare pentru monitorizare și resuscitare de urgență.

Pacienții cărora li se induce o anestezia tronculară trebuie să aibă o stare generală optimă și să aibă montată o linie venoasă înainte de procedura de anestezie.

Medicul responsabil trebuie să ia măsurile de precauție necesare pentru a evita injectarea intravasculară a anestezicului (vezi pct. 4.2) și să fie instruit corespunzător și să cunoască bine diagnosticul și tratamentul reacțiilor adverse, ale efectelor toxice sistemice și ale altor complicații (vezi pct. 4.8 și 4.9), cum sunt injectarea subarahnoidiană accidentală, care poate determina o anestezie spinală înaltă, însoțită de apnee și hipotensiune arterială. Convulsiile au apărut cel mai frecvent după anestezia plexului brahial și după anestezia epidurală. Acestea sunt probabil rezultatul fie al injectării intravasculare accidentale, fie al absorbției rapide la locul de administrare a injecției.

Se recomandă atenție pentru a preveni injectarea în zonele inflamate.

Efecte cardiovasculare Anestezia epidurală și intratecală pot produce hipotensiune arterială și bradicardie. Hipotensiunea arterială trebuie tratată prompt cu un medicament vasopresor administrat intravenos, asociat cu administrarea unui substituent volemic adecvat. Pacienții tratați cu medicamente antiaritmice din clasa a III-a (de exemplu, amiodaronă) trebuie supravegheați atent și se va avea în vedere monitorizarea ECG, deoarece efectele cardiace pot fi aditive (vezi pct. 4.5). Au fost raportate, rar, cazuri de stop cardiac în timpul tratamentului cu ropivacaină, în vederea anesteziei epidurale sau anesteziei de nerv periferic, în special după administrarea intravasculară neintenționată la pacienți vârstnici și la pacienți cu afecțiuni cardiace concomitente. În unele cazuri, resuscitarea a fost dificilă. În caz că apare stopul cardiac, pot fi necesare eforturi prelungite de resuscitare pentru a asigura succesul acesteia.

Anestezie la nivelul capului și gâtului Anumite tehnici de anestezie locală, cum sunt cele care presupun injectarea în regiunea capului și în regiunea gâtului, pot fi asociate cu o frecvență mai mare a reacțiilor adverse grave, indiferent de anestezicul local folosit.

Anestezie la nivelul trunchiurilor nervoase periferice Anestezia la nivelul trunchiurilor nervoase periferice poate presupune administrarea unui volum mare de anestezic local în zone bogat vascularizate, adesea în vecinătatea unor vase mari, situație în care există un risc crescut de injectare intravasculară și/sau absorbție sistemică rapidă, ceea ce poate duce la o concentrație plasmatică ridicată.

Hipersensibilitate Trebuie avută în vedere o posibilă hipersensibilitate încrucișată cu alte anestezice locale de tip amidic (vezi pct. 4.3).

Hipovolemie Pacienții cu hipovolemie din orice cauză pot prezenta brusc hipotensiune arterială severă în timpul anesteziei epidurale, indiferent de anestezicul local utilizat (vezi pct. 4.3).

Pacienți cu stare generală de sănătate alterată Pacienții cu stare generală alterată din cauza vârstei sau a altor factori agravanți, cum sunt tulburări de conducere parțiale sau complete la nivelul inimii (blocuri), afecțiuni hepatice avansate sau insuficiență renală severă, necesită o atenție specială; cu toate că anestezia regională este indicată frecvent la acești pacienți.

Pacienți cu insuficiență hepatică și renală Ropivacaina este metabolizată la nivel hepatic; în consecință, trebuie administrată cu prudență pacienților cu afecțiuni hepatice severe; este posibil să fie necesară reducerea dozelor repetate, din cauza eliminării întârziate. În mod normal, nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală, atunci când anestezicul se administrează în doză unică sau ca tratament pe termen scurt. Acidoza și scăderea concentrației proteinelor plasmatice, întâlnite frecvent la pacienții cu insuficiență renală cronică, pot crește riscul de toxicitate sistemică.

Porfirie acută Ropivacaina Kabi soluție injectabilă este potențial porfirinogen și va fi indicat pacienților cu porfirie acută numai atunci când nu este disponibilă nicio alternativă terapeutică mai sigură. În cazul pacienților vulnerabili, se vor lua măsuri de precauție adecvate, conform manualelor de specialitate și/sau în urma consultării cu experți în domeniul terapeutic specific.

Condroliză După punere pe piață a medicamentului, au existat raportări privind apariția condrolizei la pacienți tratați postoperator cu anestezice locale, inclusiv ropivacaină, administrate în perfuzie continuă intraarticulară. Majoritatea cazurilor de condroliză raportate au implicat articulația umărului. Administrarea intraarticulară în perfuzie continuă nu este o indicație aprobată pentru ropivacaină. Administrarea intraarticulară în perfuzie continuă cu Ropivacaina Kabi trebuie evitată, deoarece eficacitatea și siguranța nu au fost stabilite.

Excipienți cu acțiune/efect recunoscut Acest medicament conține 2,8 mg sodiu pe ml, echivalent cu 0,14% din doza maximă zilnică recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.

Administrare prelungită Se va evita administrarea prelungită a ropivacainei la pacienții tratați concomitent cu inhibitori puternici ai CYP1A2, cum sunt fluvoxamină și enoxacină (vezi pct. 4.5).

Copii și adolescenți

• Siguranța și eficacitatea ropivacainei 10 mg/ml nu au fost stabilite la copii cu vârsta de până la 12 ani inclusiv.

Generalități

Profilul reacțiilor adverse al Ropivacaina Kabi este similar celui întâlnit la alte anestezice locale cu durată lungă de acțiune, de tip amidic. Reacțiile adverse trebuie diferențiate de efectele fiziologice ale anesteziei nervilor în sine, de exemplu, scăderea tensiunii arteriale și bradicardia care apar în timpul anesteziei epidurale/spinale și de reacțiile produse în urma înțepăturii acului (de exemplu, hematom spinal, cefalee după puncție durală, meningită și abces epidural).

Reacțiile adverse cel mai frecvent raportate, greața și hipotensiunea arterială, sunt în general foarte frecvente în timpul anesteziei și intervenției chirurgicale și nu se poate face diferența între reacțiile adverse determinate de situația clinică și cele determinate de medicament sau de anestezie.

Procentul pacienților la care este de așteptat apariția reacțiilor adverse diferă în funcție de calea de administrare a Ropivacaina Kabi. Reacțiile adverse sistemice și localizate ale ropivacainei apar, de obicei, din cauza dozelor prea mari, absorbției rapide sau a injectării intravasculare accidentale.

Tabelul 2 Lista tabelară a reacțiilor adverse

• Aceste simptome apar, de obicei, din cauza injectării intravasculare accidentale, supradozajului sau absorbției rapide (vezi pct. 4.9).

Descriere a reacțiilor adverse selectate

Complicații neurologice Neuropatiile și disfuncțiile la nivelul măduvei spinării (de exemplu, sindrom de arteră spinală anterioară, arahnoidită, sindrom de coadă de cal), care pot determina în cazuri rare sechele definitive, au fost asociate anesteziei regionale, indiferent de anestezicul local utilizat.

În urma administrării epidurale, difuzia cranială a anestezicului local, în special la femeile gravide, poate

duce ocazional la sindromul Horner, manifestat prin mioză, ptoză palpebrală și anhidroză. Remisia spontană apare la întreruperea tratamentului.

Anestezia totală spinală Anestezia totală spinală poate apărea, dacă o doză epidurală este administrată accidental intratecal.

Toxicitate sistemică acută Reacțiile toxice sistemice afectează îndeosebi sistemul nervos central (SNC) și sistemul cardiovascular. Astfel de reacții sunt determinate de o concentrație sanguină mare a unui anestezic local, care poate rezulta ca urmare a injectării intravasculare (accidentale), supradozajului sau absorbției neobișnuit de rapide de la nivelul unor zone bogat vascularizate, vezi de asemenea pct. 4.4. Reacțiile SNC sunt similare pentru toate anestezicele locale de tip amidic, în timp ce reacțiile cardiace depind în mai mare măsură de medicament, atât sub aspect cantitativ, cât și calitativ.

Toxicitate la nivelul sistemului nervos central Toxicitatea la nivelul sistemului nervos central apare ca un răspuns gradat, cu simptome și semne de gravitate crescândă. Inițial, se observă simptome ca: tulburări vizuale sau auditive, parestezie periorală, amețeală, stare confuzivă, furnicături și parestezii. Disartria, rigiditatea musculară și spasmele musculare sunt manifestări mai severe și pot preceda debutul unor convulsii generalizate. Aceste semne nu trebuie interpretate greșit ca un comportament nevrotic. Este posibil să urmeze pierderea conștienței și convulsii de tip grand mal, care pot dura de la câteva secunde la câteva minute. În timpul convulsiilor, hipoxia și hipercapnia se instalează rapid, din cauza creșterii activității musculare, asociate cu modificarea respirației. În cazuri severe, se poate produce chiar apnee. Acidoza respiratorie și metabolică cresc și prelungesc efectele toxice ale anestezicelor locale.

Revenirea are loc ca urmare a redistribuirii substanței active din sistemul nervos central, urmată de metabolizare și excreție. Revenirea poate fi rapidă, cu excepția situației în care a fost injectată o cantitate mare de medicament.

Toxicitate la nivelul sistemului cardiovascular Toxicitatea cardiovasculară indică o situație mai gravă. Ca urmare a unor concentrații sistemice mari de anestezice locale pot apărea hipotensiune arterială, bradicardie, aritmii și chiar stop cardiac. La voluntari, administrarea ropivacainei în perfuzie intravenoasă a provocat semne de inhibare a funcțiilor cardiace de conducere și contractilitate.

Efectele toxice cardiovasculare sunt, în general, precedate de semne de toxicitate la nivelul sistemului nervos central, cu excepția cazurilor în care pacientului i se administrează un anestezic general sau în care pacientul este puternic sedat cu medicamente cum sunt benzodiazepinele sau barbituricele.

Copii și adolescenți Este de așteptat ca frecvența, tipul și severitatea reacțiilor adverse la copii să fie similare cu cele raportate la adulți, cu excepția hipotensiunii arteriale care apare mai rar la copii (>1 din 100 până la 1 din 10).

La copii, detectarea precoce a semnelor de toxicitate a anestezicului local poate fi dificilă, deoarece este posibil ca aceștia să nu le poată exprima verbal, vezi de asemenea pct. 4.4.

Tratamentul toxicității sistemice acute Vezi pct. 4.9.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată la Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478-RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro