Etruzil 2,5 mg

Doze Adulţi şi vârstnici Doza de letrozol recomandată este 2,5 mg o dată pe zi. Nu este necesară ajustarea dozelor în cazul pacientelor vârstnice.

La pacientele cu boală în stadiu avansat sau metastazată, tratamentul cu Letrozol trebuie continuat până când evoluţia terapeutică favorabilă a tumorii este evidentă.

În schema de tratament adjuvant și adjuvant extins, se recomandă ca tratamentul să fie continuat timp de 5 ani sau până la apariţia recidivei tumorale, oricare are loc mai întâi. În schema de tratament adjuvant poate fi luată în considerare şi o schemă de tratament secvenţial (letrozol 2 ani urmat de tamoxifen 3 ani) (vezi punctul 4.4 şi 5.1).

În schema de tratament neoadjuvant, tratamentul cu Etruzil trebuie continuat 4 până la 8 luni pentru a stabili citoreducţia optimală. Dacă răspunsul terapeutic nu este adecvat, tratamentul cu Etruzil trebuie întrerupt şi trebuie programată intervenţia chirurgicală şi/sau trebuie discutată cu pacientul o altă opţiune de tratament.

Copii şi adolescenţi Etruzil nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi.Nu a fost stabilită siguranţa şi eficacitatea tratamentului cu Etruzil la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 17 ani. Sunt disponibile date limitate şi nu există recomandări privind dozajul la această categorie de pacienţi.

Insuficienţă renală Nu este necesară ajustarea dozei de Etruzil la pacienţii cu insuficienţă renală cu o valoare a clearence-ului creatininei ≥ 10 ml/min. Nu există date suficiente în cazul insuficienţei renale cu o valoare a clearance-ului creatininei < 10 ml/min (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Insuficienţă hepatică Nu este necesară ajustarea dozei de Etruzil la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată (clasă A sau B Child-Pugh). Nu există date suficiente în cazul insuficienţei hepatice severe. Pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (clasă C Child Pugh) necesită o monitorizare strictă (vezi punctul 4.4 şi 5.2).

Mod de administrare Etruzil trebuie administrat oral și independent de ingerarea alimentelor.

Doza omisă trebuie administrată imediat ce pacienta îşi aminteşte de aceasta. Totuşi, dacă este aproape ora la care se administrează doza următoare (în 2 sau 3 ore), doza uitată trebuie omisă, iar pacienta trebuie să reia programul normal de administrare. Nu trebuie administrate doze duble deoarece, la administrarea unor doze zilnice peste doza recomandată de 2,5 mg, s-a observat o supraproporţionalitate a expunerii sistemice (vezi pct. 5.2).

Menopauză La pacientele al căror status de postmenopuază este incert, trebuie evaluate concentraţiile plasmatice ale hormonului luteinizant (LH), hormonului foliculostimulant (FSH) şi/sau estradiolului, înainte de

iniţierea tratamentului cu Etruzil. Doar pacientele aflate în postmenopauză au indicaţie de tratament cu Etruzil.

Insuficienţă renală Administrarea Etruzil nu a fost investigată la un număr suficient de pacienţi cu clearance al creatininei mai mic de 10 ml/min. La astfel de pacienţi, raportul risc/beneficiu trebuie evaluat cu atenţie, înainte de administrarea de Etruzil.

Insuficienţă hepatică La pacientele cu insuficienţă hepatică severă (Child-Pugh C), expunerea sistemică şi timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare au fost aproximativ duble comparativ cu voluntarii sănătoşi. Prin urmare, aceste paciente trebuie menţinute sub supraveghere atentă (vezi pct. 5.2)

Efecte asupra sistemului osos Etruzil este un medicament potent în ceea ce priveşte efectul de scădere a concentraţiei plasmatice de estrogeni.. Înainte de iniţierea tratamentului adjuvant şi a tratamentului adjuvant extins, la femeile cu antecedente de osteoporoză şi/sau fracturi sau cu risc crescut de apariţie a osteoporozei, trebuie să se evalueze specific densitatea minerală osoasă prin osteodensitometrie şi trebuie să fie monitorizate pentru simptomele de dezvoltare a osteoporozei, în timpul şi după tratamentul cu letrozol. Dacă este necesar, trebuie iniţiat tratamentul sau profilaxia osteoporozei şi trebuie instituită monitorizarea atentă. În cazul schemei de tratament adjuvant secvenţial (letrozol 2 ani urmat de tamoxifen 3 ani) trebuie luată în considerare funcţie de evaluarea profilului de siguranţă al pacientului (vezi pct. 4.2, 4.8 şi 5.1).

Tendinită și ruptură de tendon Pot să apară tendinită și rupturi de tendon (rare). Trebuie inițiată o monitorizare strictă și măsuri adecvate (de exemplu imobilizare) a tendonului afectat (vezi pct. 4.8).

Alte atenţionări Administrarea concomitentă de Etruzil cu tamoxifen, alte medicamente antiestrogenice sau medicamente care conţin estrogeni trebuie evitată deoarece aceste substanţe scad acţiunea farmacologică a letrozolului (vezi pct. 4.5).

Lactoză Fiecare comprimat conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Sodiu Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conţine sodiu”.

Rezumatul profilului de siguranţă Frecvenţa reacţiilor adverse ale letrozolului se bazează, în principal, pe date colectate din studii clinice.

Până la apoximativ o treime din pacientele tratate cu letrozol în schema de tratament pentru stadiul metastatic şi aproximativ 80% dintre paciente din schema de tratament adjuvant, ca şi din schema de tratament adjuvant extins, au prezentat reacţii adverse. Majoritatea reacţiilor adverse au apărut în primele câteva săptămâni de tratament.

Cele mai frecvente reacţii adverse raportate în cadrul studiilor clinice au fost bufeuri, hipercolesterolemie, artralgii, fatigabilitate, hipersudoraţie şi greaţă.

Reacţii adverse suplimentare importante care pot apărea la administrarea letrozolului sunt: evenimente scheletale cum sunt osteoporoza şi/sau fracturi osoase şi evenimente cardiovasculare (inclusiv evenimente cerebrovasculare şi tromboembolice). Categoria de frecvenţă pentru aceste reacţii adverse este descrisă în Tabelul 1.

Lista reacţiilor adverse sub formă de tabel Frecvenţa reacţiilor adverse ale letrozolului se bazează, în principal, pe date colectate din studii clinice.

Următoarele reacţii adverse, enumerate în Tabelul 1, au fost raportate din studiile clinice şi din experienţa de după punerea pe piaţă cu letrozol:

Tabel 1

Infecţii şi infestări Mai puţin frecvente Infecţii ale tractului urinar

Tumori benigne, maligne şi nespecificate (incluzând chisturi şi polipi) Mai puţin frecvente Dureri la nivelul tumorii1

Tulburări hematologice şi limfatice Mai puţin frecvente Leucopenie

Tulburări ale sistemului imunitar Frecvenţă necunoscută Reacţie anafilactică

Tulburări metabolice şi de nutriţie Foarte frecvente Hipercolesterolemie Frecvente Anorexie, creştere a apetitului alimentar

Tulburări psihice Frecvente Depresie Mai puţin frecvente Anxietate (incluzând nervozitate), iritabilitate

Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Cefalee, ameţeli Mai puţin frecvente Somnolenţă, insomnie, tulburări de memorie, disestezie (incluzând parestezie şi hipoestezie), disgeuzie, accident vascular cerebral, sindrom de tunel carpian Tulburări oculare Mai puţin frecvente Cataractă, iritaţii oculare, vedere înceţoşată

Tulburări cardiace Frecvente Palpitaţii1, Mai puţin frecvente Tahicardie, evenimente cardiace ischemice (inclusiv nou debut de angină sau agravare a anginei, angină care necesită intervenţie chirurgicală, infarct miocardic şi ischemie miocardică)

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Mai puţin frecvente Dispnee, tuse

Tulburări gastro-intestinale Frecvente Greaţă, dispepsie1, constipaţie, durere abdominală, diaree, vărsături Mai puţin frecvente Xerostomie, stomatită1

Tulburări hepatobiliare Mai puţin frecvente Creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice, hiperbilirubinemie, icter Cu frecvenţă necunoscută Hepatită

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Foarte frecvente Hipersudoraţie Frecvente Alopecie, erupţie cutanată tranzitorie (inclusiv erupţie cutanată tranzitorie eritematoasă, maculopapulară, psoriaziformă şi veziculară), xerodermie Mai puţin frecvente Prurit, urticarie Cu frecvenţă necunoscută Angioedem, necroliză epidermică toxică, eritem polimorf

Tulburări renale şi ale căilor urinare Mai puţin frecvente Creştere a frecvenţei micţiunilor

Tulburări ale aparatului genital şi sânului Frecvente Sângerări vaginale Mai puţin frecvente Secreții vaginale, uscăciune a mucoasei vaginale, mastodinie

Investigaţii diagnostice Frecvente Creştere a greutăţii corporale Mai puţin frecvente Scădere a greutăţii corporale Reacţii adverse raportate numai în schema de tratament pentru stadiul metastatic Unele reacţii adverse au fost raportate cu frecvenţe mult diferite în schema de tratament adjuvant. Tabelele de mai jos furnizează informaţii privind diferenţele semnificative dintre letrozol comparativ cu tamoxifen în monoterapie şi tratamentul succesiv cu letrozol-tamoxifen:

Tabelul 2 Tratament adjuvant cu letrozol în monoterapie comparativ cu tratamentul cu tamoxifen în monoterapie – evenimente adverse cu diferenţe semnificative

Letrozol, incidenţă Tamoxifen, incidenţă N=2448 N=2447 În timpul În orice În timpul În orice tratamentului moment după tratamentului moment după (Mediană 5 randomizare (Mediană 5 randomizare ani) (Mediană 8 ani) (Mediană 8 ani) ani)

Fracturi osoase 10,2% 14,7% 7,2% 11,4%

Osteoporoză 5,1% 5,1% 2,7% 2,7% Evenimente tromboembolice 2,1% 3,2% 3,6% 4,6% Infarct miocardic 1,0% 1,7% 0,5% 1,1% Hiperplazie endometrială / 0,2% 0,4% 2,3% 2,9% neoplasm endometrial Notă: „În timpul tratamentului” include 30 zile după ultima doză. „În orice moment” include perioada de urmărire după finalizarea sau întreruperea tratamentului de studiu. Diferențele s-au bazat pe risc relativ și intervale de încredere 95%.

Tabelul 3 Tratament succesiv comparativ cu letrozol în monoterapie – evenimente adverse cu diferenţe semnificative

Letrozol în Letrozol – tamoxifen Tamoxifen – tamoxifen monoterapie N=1535 N=1527 N=1541 5 ani 2 ani – 3 ani 2 ani – 3 ani Fracturi osoase 10% 7,7% 9,7% Tulburări endometriale 0,7% 3,4% 1,7% proliferative Hipercolesterolemie 52,5% 44,2% 40,8% Bufeuri 37,6% 41,7% 43,9% Sângerări vaginale 6,3% 9,6% 12,7%

• Semnificativ mai puţine decât la administrarea letrozolului în monoterapie Semnificativ mai multe decât la administrarea letrozolului în monoterapie Notă: Perioada de raportare este inclusă în durata tratamentului sau într-o perioadă de 30 de zile de la încetarea tratamentului

Descrierea reacţiilor adverse selectate Reacţii adverse cardiace În schema de tratament adjuvant, pe lângă datele prezentate în Tabelul 2, au fost raportate următoarele evenimente adverse privind letrozolul, respectiv tamoxifen (la o durată mediană de tratament de 60 luni plus 30 zile): angină care necesită intervenţie chirurgicală (1,0% comparativ cu 1,0%); insuficienţă cardiacă (1,1% comparativ cu 0,6%); hipertensiune arterială (5,6% comparativ cu 5,7%); accident vascular cerebral/atac ischemic tranzitoriu (2,1% comparativ cu 1,9%).

În schema de tratament adjuvant extins privind letrozolul (durata mediană de tratament 5 ani) şi placebo (durata mediană de tratament 3 ani) au fost raportate: angină care necesită intervenţie chirurgicală (0,8% comparativ cu 0,6%); angină de novo sau angină agravată (1,4% comparativ cu 1,0%); infarct miocardic (1,0% comparativ cu 0,7%); eveniment tromboembolic (0,9% comparativ cu 0,3%); accident vascular cerebral/ atac ischemic tranzitor (1,5% comparativ cu 0,8%).

Evenimentele marcate cu au fost semnificativ diferite din punct de vedere statistic în cadrul celor două braţe de tratament.

Reacţii adverse la nivelul sistemului osos Pentru date de siguranţă privind reacţiile adverse la nivelul sistemului osos, provenite din schema de tratament adjuvant, vă rugăm să consultaţi Tabelul 2.

În schema de tratament adjuvant extins, semnificativ mai multe paciente tratate cu letrozol au prezentat fracturi osoase sau osteoporoză (fracturi osoase 10,4% şi osteoporoză 12,2%) comparativ cu pacientele din braţul în cadrul căruia s-a administrat placebo (5,8%, respectiv 6,4%). Durata mediană a tratamentului a fost de 5 ani pentru letrozol comparativ cu 3 ani pentru placebo.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la: Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro