Fosamax 70 mg

Doze Doza recomandată este de un comprimat 70 mg, o dată pe săptămână.

Pacientele trebuie instruite ca în cazul omiterii unei doze de FOSAMAX să ia un comprimat în dimineaţa următoare zilei în care şi-au amintit. Nu trebuie să utilizeze două comprimate în aceeaşi zi, dar trebuie să revină la administrarea o dată pe săptămână, aşa cum a fost iniţial programată, în ziua pe care au ales-o.

Nu a fost stabilită durata optimă a tratamentului cu bifosfonaţi pentru osteoporoză. Necesitatea continuării tratamentului trebuie reevaluată periodic, în funcţie de beneficiile şi riscurile potenţiale ale administrării FOSAMAX, pentru fiecare caz în parte, în special după 5 sau mai mulţi ani de utilizare.

Paciente vârstnice În studiile clinice nu au fost observate diferenţe determinate de vârstă ale profilelor de eficacitate şi siguranţă ale alendronatului. De aceea, nu este necesară ajustarea dozei la pacientele vârstnice.

Insuficienţă renală Nu este necesară ajustarea dozelor la pacientele cu clearance-ul creatininei mai mare de 35 ml/min. Alendronatul nu este recomandat pacientelor cu insuficienţă renală în care clearance-ul creatininei este mai mic de 35 ml/min, din cauza lipsei de experienţă.

Copii şi adolescenţi Siguranţa şi eficacitatea FOSAMAX la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Acest medicament nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani. Datele disponibile în prezent pentru acidul alendronic la copii şi adolescenţi sunt descrise la pct. 5.1.

Mod de administrare Administrare orală.

Pentru a permite absorbţia adecvată a alendronatului:

FOSAMAX trebuie administrat doar cu apă simplă, cu cel puţin 30 minute înaintea primei ingestii de alimente, băuturi sau a primei administrări a altor medicamente. Este posibil ca alte băuturi (inclusiv apa minerală), alimente sau anumite medicamente să reducă absorbţia alendronatului (vezi pct. 4.5).

Pentru a facilita ajungerea în stomac şi reducerea potenţialului iritativ local şi esofagian sau a reacţiilor adverse (vezi pct. 4.4):

• FOSAMAX trebuie înghiţit doar după trezirea de dimineaţă, cu un pahar plin cu apă (nu mai puţin de 200 ml).

• Pacientele trebuie să înghită doar comprimatul întreg de FOSAMAX. Pacientele nu trebuie să sfărâme sau să mestece comprimatul sau să-l lase să se dizolve în gură, din cauza posibilităţii de apariţie a ulceraţiilor orofaringiene.

• Pacientele nu trebuie să stea în clinostatism cel puţin 30 minute după ce au luat FOSAMAX şi până după prima masă a zilei.

• FOSAMAX nu trebuie administrat înainte de culcare sau dimineaţa înainte de ridicarea din pat.

Pacientele trebuie să primească suplimente de calciu şi vitamina D dacă aportul din alimentaţie este inadecvat (vezi pct. 4.4).

FOSAMAX 70 mg, administrat o dată pe săptămână, nu a fost investigat în tratamentul osteoporozei indusă de glucocorticoizi.

Reacţii adverse la nivelul tractului gastro-intestinal superior Alendronatul poate determina iritaţie locală a mucoasei tractului gastro-intestinal superior. Deoarece există posibilitatea de agravare a bolii existente, administrarea alendronatului trebuie făcută cu precauţie la pacientele cu probleme active la nivel gastro-intestinal superior, cum ar fi disfagie, boală esofagiană, gastrită, duodenită, ulcere sau la cele cu antecedente recente (în cursul anului anterior) ale unei boli gastro-intestinale severe cum ar fi ulcerul peptic, sângerarea gastro-intestinală activă sau intervenţia chirurgicală la nivelul tractului gastro-intestinal superior, alta decât piloroplastia (vezi pct. 4.3). La pacientele la care s-a stabilit diagnosticul esofag Barrett, medicii curanţi trebuie să ia în considerare beneficiile şi riscurile potenţiale ale administrării alendronatului, pentru fiecare caz în parte.

Reacţiile esofagiene (uneori severe şi care necesită spitalizare), cum ar fi esofagita, ulcerele esofagiene sau eroziunile esofagiene, urmate rareori de strictura esofagiană, au fost raportate la pacientele care au primit alendronat. De aceea, medicii trebuie să fie atenţi la apariţia oricăror semne sau simptome care indică o posibilă reacţie esofagiană, iar pacientele trebuie instruite să întrerupă administrarea de alendronat şi să se adreseze medicului în cazul în care prezintă simptome de iritaţie esofagiană cum ar fi disfagia, durerea la deglutiţie sau durerea retrosternală, apariţia de novo sau agravarea pirozisului (vezi pct. 4.8).

Riscul reacţiilor adverse esofagiene severe pare a fi mai mare la pacientele care nu iau corect alendronatul şi/sau care continuă să ia alendronat după apariţia simptomelor sugestive pentru iritaţia esofagiană. Este foarte important să fie furnizate informaţiile complete pentru administrare şi ca acestea să fie înţelese de către pacientă (vezi pct. 4.2). Pacientele trebuie să fie informate că nerespectarea acestor instrucţiuni le poate creşte riscul de apariţie a problemelor esofagiene.

În timp ce nu a fost observat un risc crescut în studiile clinice extinse cu alendronat, au existat raportări rare (după lansarea pe piaţă) de ulcere gastrice şi duodenale, unele severe şi cu complicaţii (vezi pct. 4.8).

Osteonecroză maxilară Osteonecroza maxilară, în general asociată cu extracţie dentară şi/sau infecţie locală (inclusiv osteomielită), a fost raportată la pacientele cu cancer cărora li s-au administrat regimuri de tratament incluzând bifosfonaţi administraţi iniţial intravenos. Multora dintre aceste paciente li s-a administrat, de asemenea, chimioterapie şi corticosteroizi. Osteonecroza maxilarului a fost, de asemenea, raportată la pacientele cu osteoporoză cărora li s-au administrat bifosfonaţi pe cale orală.

Următorii factori de risc trebuie luaţi în considerare la evaluarea riscului individual de apariţie a osteonecrozei maxilarului:

• potenţa bifosfonatului (cea mai mare pentru acidul zolendronic), calea de administrare (vezi mai sus) şi dozele cumulative
• cancerul, chimioterapia, radioterapia, corticosteroizii, inhibitorii angiogenezei, fumatul
• antecedentele de boli dentare, igiena orală deficitară, boala periodontală, procedurile dentare invazive şi protezele dentare incorect ajustate.

O examinare adecvată preventivă a dentiţiei de către stomatolog trebuie luată în considerare anterior tratamentului cu bifosfonaţi pe cale orală la pacientele cu o stare precară a dentiţiei.

În timpul tratamentului, aceste paciente trebuie să evite, dacă este posibil, procedurile dentare invazive. În cazul pacientelor care dezvoltă osteonecroza maxilarului în timpul tratamentului cu bifosfonaţi, chirurgia dentară poate exacerba această condiţie. Pentru pacientele care solicită proceduri dentare, nu sunt date disponibile care să sugereze dacă întreruperea tratamentului cu bifosfonaţi reduce riscul osteonecrozei maxilarului. Raţionamentul clinic al medicului curant trebuie să ghideze planul de acţiune pentru fiecare pacientă, bazat pe evaluarea individuală risc/beneficiu.

În timpul tratamentului cu bifosfonaţi, toate pacientele trebuie încurajate să menţină o bună igienă orală, să efectueze controale dentare de rutină şi să raporteze orice simptome orale, cum sunt mobilitatea dentară, durerea sau edemul.

Osteonecroză a canalului auditiv extern În cursul tratamentului cu bifosfonați au fost raportate cazuri de osteonecroză a canalului auditiv extern, în special în asociere cu terapia de lungă durată. Factorii de risc posibili pentru osteonecroza canalului auditiv extern includ utilizarea corticosteroizilor și chimioterapia și/sau factorii de risc locali, cum sunt infecțiile sau traumatismele. Trebuie luată în considerare posibilitatea de apariție a osteonecrozei canalului auditiv extern la pacientele cărora li se administrează bifosfonați, care prezintă simptome auriculare, cum sunt durerea sau secreția, sau infecții cronice ale urechii.

Durere musculo-scheletică Durerea osoasă, articulară şi/sau musculară a fost raportată la pacientele care utilizează bifosfonaţi. Conform experienţei de după punerea pe piaţă, aceste simptome au fost rareori severe şi/sau handicapante (vezi pct. 4.8). Timpul până la debutul simptomelor a variat de la o zi până la câteva luni după începerea tratamentului. La majoritatea pacientelor simptomele s-au ameliorat după oprirea tratamentului. Un subgrup a prezentat recurenţa simptomelor atunci când li s-a administrat acelaşi medicament sau alt bifosfonat.

Fracturi femurale atipice În timpul tratamentului cu bifosfonaţi au fost raportate fracturi atipice subtrohanterice şi de diafiză femurală, în special la pacientele care urmează un tratament pe termen lung pentru osteoporoză. Aceste fracturi transversale sau oblice scurte pot apărea oriunde de-a lungul femurului, imediat de sub trohanterul mic până imediat deasupra platoului supracondilar. Aceste fracturi apar în urma unui traumatism minor sau în absenţa unui traumatism, iar unele paciente prezintă durere la nivelul coapsei sau la nivel inghinal, asociată adesea cu aspecte imagistice de fracturi de stres, prezente cu săptămâni până la luni de zile înainte de apariţia unei fracturi femurale complete. Fracturile sunt adesea bilaterale; de aceea, la pacientele tratate cu bifosfonaţi la care s-a confirmat apariţia unei fracturi de diafiză femurală, trebuie examinat femurul contralateral. A fost raportată, de asemenea, vindecarea insuficientă a acestor fracturi. La pacientele la care se suspicionează o fractură femurală atipică până la finalizarea evaluării trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu bifosfonaţi pe baza aprecierii raportului risc-beneficiu individual.

În timpul tratamentului cu bifosfonaţi, pacientele trebuie sfătuite să raporteze orice durere la nivelul coapsei, şoldului sau la nivel inghinal, iar orice pacientă care prezintă astfel de simptome trebuie evaluată pentru o fractură femurală incompletă.

Fracturi atipice la nivelul altor oase Au fost raportate, de asemenea, fracturi atipice la nivelul altor oase, cum ar fi ulna şi tibia, la pacientele care urmează tratament pe termen lung. Ca și în cazul fracturilor femurale atipice, aceste fracturi apar în urma unui traumatism minor sau în absenţa unui traumatism, iar unele paciente prezintă dureri prodromale înainte de apariția unei fracturi complete. În cazurile fracturii de ulnă, acestea pot fi legate de acumularea de stres repetitiv asociat cu utilizarea pe termen lung a dispozitivelor ajutătoare pentru mers.

Insuficienţă renală Alendronatul nu este recomandat pacientelor cu insuficienţă renală la care clearance-ul creatininei este mai mic de 35 ml/min (vezi pct. 4.2).

Metabolismul osos şi mineral Trebuie avute în vedere şi alte etiologii ale osteoporozei, în afara deficitului estrogenic şi îmbătrânirii.

Hipocalcemia trebuie corectată înaintea începerii tratamentului cu alendronat (vezi pct. 4.3). Alte tulburări care afectează metabolismul mineral (cum ar fi deficitul vitaminei D şi hipoparatiroidismul) trebuie să fie, de asemenea, tratate eficient înaintea începerii tratamentului cu acest medicament. La pacientele cu aceste afecţiuni, trebuie monitorizate concentraţia plasmatică a calciului şi simptomele hipocalcemiei în timpul tratamentului cu FOSAMAX.

Datorită efectelor pozitive ale alendronatului de creştere a mineralizării osoase, pot să apară scăderi ale concentraţiilor plasmatice ale calciului şi fosfatului, în special la pacientele care utilizează

glucocorticoizi, la care absorbţia calciului poate să fie scăzută. De obicei, acestea sunt de mică amploare şi asimptomatice. Totuşi, au existat raportări rare ale hipocalcemiei simptomatice, care, ocazional, a fost severă şi a apărut adeseori la pacientele cu afecţiuni predispozante (de exemplu hipoparatiroidism, deficit al vitaminei D şi malabsorbţie a calciului).

De aceea, la pacientele care primesc glucocorticoizi, este deosebit de important aportul adecvat de calciu şi vitamina D.

Lactoză Acest medicament conţine lactoză. Pacientele cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Sodiu Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic „nu conţine sodiu”.

Rezumatul profilului de siguranță Într-un studiu clinic de un an la femei în post-menopauză cu osteoporoză, toate profilurile de siguranţă ale FOSAMAX 70 mg, administrat o dată pe săptămână, (n=519) şi alendronat 10 mg/zi (n=370) au fost similare.

În două studii clinice de trei ani cu design în principiu identic, la femei în post-menopauză (alendronat 10 mg: n=196, placebo: n=397) toate profilurile de siguranţă ale alendronatului 10 mg şi placebo au fost similare. Reacţii adverse legate de medicament raportate de către investigatori ca fiind posibile, probabile sau precise sunt prezentate mai jos dacă ele au apărut la ≥1% în fiecare grup de tratament din studiul de un an sau la ≥1% din pacientele tratate cu alendronat 10 mg/zi şi la o incidenţă mai mare decât a pacientelor ce au primit placebo în studiul de trei ani:

Studiul de un an Studiul de trei ani FOSAMAX Alendronat Alendronat Placebo 70 mg „O dată 10 mg/zi 10 mg/zi (n = 397) pe săptămână” (n = 370) (n = 196) % (n = 519) % % %

Tulburări gastro-intestinale Durere abdominală 3,7 3,0 6,6 4,8 Dispepsie 2,7 2,2 3,6 3,5 Regurgitaţie acidă 1,9 2,4 2,0 4,3 Greaţă 1,9 2,4 3,6 4,0 Distensie abdominală 1,0 1,4 1,0 0,8 Constipaţie 0,8 1,6 3,1 1,8 Diaree 0,6 0,5 3,1 1,8 Disfagie 0,4 0,5 1,0 0,0 Meteorism abdominal 0,4 1,6 2,6 0,5 Gastrită 0,2 1,1 0,5 1,3 Ulcer gastric 0,0 1,1 0,0 0,0 Ulcer esofagian 0,0 0,0 1,5 0,0

Tulburări musculo-scheletice Durere musculo-scheletică 2,9 3,2 4,1 2,5 (osoasă, musculară sau articulară) Crampe musculare 0,2 1,1 0,0 1,0

Tulburări neurologice Cefalee 0,4 0,3 2,6 1,5

Lista reacțiilor adverse sub formă de tabel Următoarele reacţii adverse au fost de asemenea raportate de-a lungul studiilor clinice şi/sau în perioada de după punerea pe piaţă:

placebo.Vezi pct. 4.2 şi 4.4. ‡Această reacţie adversă a fost identificată în timpul supravegherii după punerea pe piaţă. Frecvenţa de reacţii adverse rare

a fost estimată pe baza studiilor clinice relevante.

Descrierea reacțiilor adverse selectate

Fracturi subtrohanterice și fracturi de diafiză femurală atipice Deși fiziopatologia este neclară, dovezi consistente din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de fracturi subtrohanterice și fracturi de diafiză femurală atipice asociat cu tratamentul pe termen lung cu bifosfonați pentru osteoporoza din postmenopauză, mai ales după trei până la cinci ani de utilizare. Riscul absolut de fracturi subtrohanterice și fracturi de diafiză femurală atipice (reacţie adversă specifică clasei bifosfonaţilor) rămâne rar.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro