Niontix 100%

Personalul medical care administrează protoxidul de azot, va avea o pregătire adecvată şi va fi corespunzător instruit în vederea administrării acestui gaz medicinal. Gazul de inhalat NIONTIX se va administra acolo unde există la îndemână echipament adecvat pentru a asigura o cale respiratorie liberă şi pentru a iniţia resuscitarea.

Doze

Protoxidul de azot prezintă proprietăţi analgezice şi sedative dependente de doză şi creează un efect dependent de doză asupra funcţiilor cognitive.

Analgezia/Sedarea Protoxidul de azot inspirat în concentraţii de până la 50% determină analgezie/sedare/anxioliză dar, de obicei, fără a influenţa conştienţa şi răspunsul la comenzile verbale.

Datele arată că, în cazul analgeziei, o concentraţie de 30% este eficace în unele situaţii, 50% este în general suficientă (concentraţii mai mari s-au folosit în anumite aplicaţii pentru analgezie/sedare, de exemplu în stomatologie, la 70%).

Respiraţia, circulaţia şi reflexele de apărare sunt, de obicei, păstrate în siguranţă la aceste concentraţii.

Protoxidul de azot nu trebuie administrat în concentrații mai mari de 70%-75%, astfel încât să poată fi asigurată o fracție de oxigen sigură. La pacienții cu oxigenare compromisă trebuie administrată o fracție de oxigen sigură.

Protoxidul de azot gaz medicinal poate fi administrat timp de până la 6 ore fără monitorizare hematologică la pacienții fără factori de risc (vezi Atenționări și precauții speciale de utilizare, pct. 4.4).

Anestezia În ceea ce priveşte anestezia, protoxidul de azot este de obicei folosit într-un interval de volum cuprins între 35 şi 75 %, în amestec cu oxigen. Când este utilizat pentru anestezie generală, protoxidul de azot uzual nu este suficient pentru a crea un efect anestezic adecvat singur, prin urmare trebuie utilizat în combinație cu doze adecvate de alte anestezice. Protoxidul de azot are efect aditiv cu cele mai multe anestezice (vezi pct. 4.5 Interacțiunea cu alte medicamente și alte forme de interacțiune)

Se foloseşte de obicei în asociere cu oxigen, într-o schemă care prespune o parte oxigen şi două părţi de protoxid de azot, realizându-se un amestec gazos de aproape 66% protoxid de azot/33% oxigen sub formă de gaz proaspăt într-un sistem de respiraţie anestezic, atât timp cât este necesar pentru finalizarea operaţiei. 66% protoxid de azot este echivalentul a aproximativ 63% din concentrația minimă alveolară (CMA).

Efectele protoxidului de azot nu depind de vârstă, dar interacţiunea cu alte anestezice diferă în orice caz în funcţie de vârstă. Poate fi observat un efect relativ mai pronunţat la vârstele mai înaintate prin efect de reducere relativă a CMA care crește după vârsta de 40-45 ani.

Copii şi adolescenţi Nu există diferenţe privind recomandările de dozare pentru copii şi adolescenţi. Cu toate acestea, trebuie luat în considerare riscul potenţial de creştere a sedării şi compromiterea reflexelor de protecţie la utilizarea protoxidului de azot la copii şi adolescenţi.

Mod de administrare Trebuie luate precauții înainte de manipularea sau administrarea gazului medicinal, a se vedea precauții speciale pentru eliminare și alte manipulări (secțiunea 6.6).

Protoxidul de azot trebuie administrat fie prin inhalare prin echipamente specifice, fie prin respiraţie normală, fie prin ventilaţie controlată. Protoxidul de azot trebuie administrat în combinaţie cu oxigen utilizând un dispozitiv special, dispozitiv ce furnizează amestec de protoxid de azot şi oxigen medicinal. Dispozitivul trebuie să includă sistem de monitorizare şi alarmă privind conţinutul de oxigen, nepermiţând scăderea concentraţiei sub 21%.

Atunci când este utilizat în anestezie, protoxidul de azot este administrat prin intermediul unui echipament special în care gazul expirat este recirculat și poate fi reinhalat (de exemplu, un sistem circular cu reinhalare).

Protoxidul de azot trebuie administrat numai în încăperi cu ventilaţie adecvată şi/sau încăperi ce includ echipament de evacuare a gazelor pentru a evita concentraţii excesive în aerul ambiental în conformitate cu reglementările locale (vezi Atenționări și precauții speciale de utilizare, pct. 4.4).

Copii și adolescenți Atunci când este utilizat pentru tratarea durerilor pe termen scurt la copiii care nu sunt capabili să înțeleagă și să urmeze instrucțiunile, N2O poate fi administrat sub supravegherea personalului medical instruit adecvat, care îi poate ajuta să mențină masca în poziție și poate monitoriza activ administrarea.

Precauţii pentru utilizare Efectul protoxidului de azot asupra sistemului cardiovascular este neglijabil la pacienții sănătoși cu funcție cardiovasculară bună. S-a demonstrat că protoxidul de azot are un uşor efect deprimant asupra contractilităţii muşchiului cardiac, dar acesta este compensat de o creştere uşoară a stimulării simpatice a inimii, astfel încât nu are loc niciun efect net semnificativ asupra circulaţiei. În orice caz, din acest motiv, protoxidul de azot trebuie folosit cu grijă la pacienţii cu insuficienţă cardiacă sau disfuncţie cardiacă severă.

Protoxidul de azot medicamentos în concentrație mare (> 50 %) poate duce la pierderea reflexelor laringiene și scăderea nivelului de conștiență. În concentrații mai mari de 60 – 70 % determină frecvent pierderea conștienței și crește riscul de afectare a reflexelor laringiene.

Administrarea NIONTIX poate crește presiunea în baloanele cateterului, de exemplu, în intubația traheală.

Protoxidul de azot nu trebuie utilizat în timpul chirurgiei cu laser a căilor respiratorii din cauza riscului de aprindere spontană și explozie.

După anestezia generală care constă în administrarea unui procent ridicat de protoxid de azot, riscul de hipoxemie (hipoxemie de difuzie) este o problemă clinică bine cunoscută care depinde nu numai de compoziția gazului alveolar dar și de afectarea răspunsurilor la hipoxie, hipercapnie și hipoventilație.

După anestezia generală, se recomandă administrarea de oxigen suplimentar și monitorizarea saturației în oxigen prin pulsoximetrie, până când pacientul prezintă semne adecvate de recuperare.

Protoxidul de azot induce creșterea presiunii în urechea medie.

Întotdeauna trebuie efectuate eforturi pentru a se menţine concentraţiile de protoxid de azot din mediul de lucru cât mai mici posibil şi în conformitate cu reglementările locale. În prezent, nu este posibilă evidenţierea unei relaţii de cauzalitate clare între expunerea la concentraţii infime de protoxid de azot şi efecte negative asupra sănătăţii. Nu poate fi complet exclus riscul de afectare a fertilităţii care s-a raportat la personalul medical sau paramedical în timpul expunerii cronice la protoxid de azot şi în încăperi impropriu ventilate. Încăperile unde se foloseşte în mod constant protoxidul de azot, trebuie să fie prevăzute cu o ventilaţie adecvată şi cu un sistem de eliminare care să permită menţinerea concentraţiei de protoxid de azot din aerul ambiental sub limitele naţionale stabilite, limita de expunere profesională (LEP), evaluată de obicei prin media ponderată în timp (MPT).

NIONTIX trebuie utilizat numai unde poate fi administrat oxigen suplimentar în prezenţa unui personal medical adecvat pregătit pentru procedurile de urgenţă.

Utilizare abuzivă și risc de dependență Administrarea sau expunerea repetată la protoxid de azot poate duce la dependență. Se recomandă prudență la pacienții cu antecedente cunoscute de abuz de substanțe sau la profesioniștii din domeniul sănătății cu risc de expunere profesională la protoxid de azot.

Protoxidul de azot provoacă inactivarea vitaminei B12, care este un cofactor al metionin-sintetazei. Prin urmare aceasta interferează cu metabolismul folatului, iar sinteza ADN este afectată după administrarea prelungită a protoxidului de azot. Protoxidul de azot medicinal poate fi utilizat până la 6 ore fără monitorizare hematologică la pacienții fără factori de risc. Utilizarea prelungită sau frecventă a protoxidului de azot poate duce la modificări megaloblastice la nivelul măduvei osoase, mieloneuropatie și degenerare subacută combinată a măduvei spinării. Protoxidul de azot trebuie utilizat doar sub supraveghere clinică atentă și monitorizare hematologică. În astfel de cazuri, trebuie consultat un hematolog pentru recomandări de specialitate. Evaluarea hematologică trebuie să includă evaluarea pentru modificarea megaloblastică a globulelor roșii și hipersegmentarea neutrofilelor. Toxicitatea neurologică poate să apară fără anemie sau macrocitoză și cu niveluri ale vitaminei B12 situate în intervalul de valori normale. La pacienți cu deficit subclinic nediagnosticat de vitamina B12 toxicitatea neurologică a apărut după o singură expunere la protoxidul de azot în timpul anesteziei.

Protoxidul de azot interferă cu metabolismul vitaminei B12/ acidului folic. Ulterior, NIONTIX trebuie utilizat cu prudență la pacienții cu risc de deficit de vitamina B12 sau acid folic, adică la cei cu aport sau absorbție deficitară de vitamina B12/acid folic sau cu perturbări genetice ale acestui sistem, și la pacienții imunocompromiși. Trebuie luată în considerare posibilitatea refacerii depozitelor de vitamina B12/acid folic, sau terapia de substituție.

Copii şi adolescenţi Atenționările și precauțiile speciale pentru utilizare la grupele de copii și adolescenți sunt aceleași ca pentru populația adultă.

4.8.a Rezumatul profilului de siguranță Reacțiile adverse enumerate provin din literatura medicală științifică din domeniul public și din supravegherea siguranței după punerea pe piață.

Datorită efectelor protoxidului de azot asupra vitaminei B12, în cazurile de administrare prelungită sau frecvent repetată de protoxid de azot au fost raportate anemie megaloblastică și leucopoenie. După utilizarea protoxidului de azot au fost raportate tulburări neurologice cum ar fi mieloneuropatia sau neuropatia și degenerarea subacută a măduvei spinării. În cazul deficienței suspectate sau diagnosticate de vitamina B12, sau dacă apar simptome compatibile de afectarea metionin-sintetazei, trebuie administrat tratament de substituție cu vitamina B pentru a scădea riscul apariției semnelor/simptomelor adverse asociate inhibării metionin-sintetazei, precum leucopenie, anemie megaloblastică, mieloneuropatie și neuropatie și degenerare subacută a măduvei spinării.

Alte terapii analgezice trebuie avute în vedere la pacienții care prezintă manifestări ale deficitului de vitamina B12/folați.

4.8.b Rezumat tabelar al reacțiilor adverse

Tulburări Euforie psihiatrice (Bună Dependență dispoziție – – – Psihoză exagerată ) Tulburări ale Degenerarea sistemului nervos subacută a măduvei spinării

Amețeală Convulsii

• – generalizate Somnolență Mieloneuropatie

Cefalee Tulburări ale Presiune urechii și ale crescută în

• – – – labirintului urechea medie

Tulburări Balonare, gastrointestinale Vărsături (volum

• crescut de – – Greață gaze intestinale) Tulburări generale și Stare de condiții ale – – – – intoxicare locului de administrare Afecțiuni respiratorii, Depresie toracice și respiratorie tulburări mediastinale

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro website: www.anm.ro