Innohep 10000 UI Anti-Xa/ml

Doze

Profilaxia evenimentelor tromboembolice la adulți: Administrarea se face prin injecție subcutanată.

Pacienți chirurgicali cu risc moderat de evenimente tromboembolice: 3500 UI anti-Xa în injecţie subcutanată cu 2 ore înaintea intervenţiei chirurgicale şi apoi o dată pe zi, atât timp cât pacientul este considerat ca având risc de TEV.

Pacienții chirurgicali cu risc mare de evenimente tromboembolice de ex. supuși unor operații ortopedice sau oncologice: 4500 UI anti-Xa în injecţie subcutanată cu 12 ore înaintea intervenţiei chirurgicale și apoi o dată pe zi, atât timp cât pacientul este considerat ca având risc de TEV.

Pacienții ne-chirurgicali imobilizați datorită unor afecțiuni medicale acute: 3500 UI anti-Xa în injecţie subcutanată o dată pe zi la pacienții cu risc moderat de TEV sau 4500 UI anti-Xa în injecţie subcutanată o dată pe zi la pacienții cu risc înalt de TEV. Administrarea trebuie să continue, atât timp cât pacientul este considerat ca având risc de TEV.

Anestezia neuraxială Se recomandă prudență când se efectuează anestezie neuraxială sau puncție lombară la pacienții care primesc doze profilactice de innohep, vezi Pct. 4.4 Anestezia neuraxială. Dacă se planifică anestezie neuraxială, un interval de minimum 12 ore trebuie lăsat între ultima doză profilactică și inserarea acului sau a cateterului. innohep nu trebuie să fie administrat până cel puțin 4-6 ore după administrarea anesteziei spinale sau după îndepărtarea cateterului. Prin urmare, inițierea tromboprofilaxiei preoperatorii cu innohep cu 2 ore înaintea intervenției chirurgicale este incompatibilă cu anestezia neuraxială.

Hemodializa și hemofiltrarea la adulți:

Cu durată de 4 ore sau mai puțin: Se administrează în bolus 2000 până la 2500 UI anti-Xa la începutul dializei.

Cu durată de mai mult de 4 ore: Se administrează în bolus o doză de 2500 UI anti-Xa, la începutul dializei/filtrării, urmată apoi în perfuzie de 750 UI anti-Xa/oră.

Ajustarea dozei Creşterea sau scăderea dozei în bolus, dacă este necesară, se face treptat cu câte 500 UI anti-Xa până la obţinerea unui răspuns satisfăcător. Doza uzuală este între 2000-4500 UI anti-Xa. În caz de transfuzii concomitente de sânge sau de masă eritrocitară, se poate administra în bolus o doză suplimentară de 500-1000 UI anti-Xa.

Monitorizarea dozei: Determinarea activităţii plasmatice anti-Xa poate fi folosită pentru monitorizarea dozelor de innohep în timpul hemodializei/hemofiltrării. Nivelul activității plasmatice anti-Xa trebuie să fie de aproximativ 0,5 anti-Xa UI/ml la o oră după administrare.

Interschimbabilitate Pentru posibilitatea de interschimbabilitatea cu alte heparine cu greutate moleculară mică, a se vedea Pct. 4.4.

Populații speciale

Copii și adolescenți Siguranța și eficacitatea utilizării innohep la copiii și adolescenții sub 18 ani nu au fost încă stabilite. Datele disponibile în prezent sunt descrise la punctul. 5.2, dar nu se poate face nicio recomandare privind dozele.

Insuficiența renală Dacă se suspectează insuficiența renală, trebuie evaluată funcția renală folosind o formulă bazată pe creatinina serică, pentru estimarea valorii clearance-ului creatininei. Nu este recomandată administrarea la pacienții cu clearance-ul creatininei < 30 ml/min pentru că nu au fost stabilite dozele pentru acești pacienți. Dovezile disponibile nu au arătat acumularea la pacienții cu valoarea clearance-ului creatininei sub 20 ml/min. Dacă este necesar la acești pacienți, poate fi inițiată administrarea innohep cu monitorizarea activității anti Xa, dacă beneficiile depășesc riscurile (vezi pct. 4.4 Insuficiența renală).

Vârstnici innohep trebuie folosit în doze standard la vârstnici. Se recomandă prudență în tratamentul pacienților vârstnici cu insuficiență renală. Dacă se suspectează insuficiența renală, vezi pct. 4.2. Insuficiență renală și pct. 4.4. Insuficiența renală.

Greutate Pentru pacienții cu greutate corporală foarte mică sau foarte mare, doza de 50 UI anti-Xa pe kg de greutate corporală administrată o dată pe zi poate fi considerată ca o alternativă la doza fixă. Pentru pacienții chirurgicali prima doză se administrează subcutanat cu 2 ore înaintea intervenției chirurgicale. Administrarea trebuie continuată o dată pe zi atât timp cât pacientul este considerat ca având risc de TEV.

Mod de administrare Medicamentele parenterale trebuie inspectate vizual înainte de administrare. Nu utilizați dacă se observă că lichidule este tulbure sau cu precipitate. Lichidul poate deveni gălbui în timpul depozitării dar este încă utilizabil.

Administrarea se face prin injecție subcutanată atunci când se administrează pentru profilaxia evenimentelor tromboembolice la adulți. Aceasta se poate face în pielea de pe abdomen, de pe fața supero-laterală a coapsei, partea inferioară a spatelui, partea superioară a piciorului sau brațului. Nu injectați în zona din imediata vecinătate a ombilicului, lângă cicatrici sau răni. Pentru injectarea abdominală, pacientul trebuie să stea culcat pe spate, alternând injecțiile pe partea stângă și pe cea dreaptă. Bula de aer din seringă nu trebuie eliminată. În timpul injectării, pielea trebuie ținută sub forma unui pliu.

Pentru hemodializă, doza de innohep trebuie administrată în linia arterială a dializorului sau intravenos. Dializorul poate fi amorsat prin spălare cu 500-1000 ml de clorură de sodiu izotonă (9 mg/ml) care conține 5000 UI anti-Xa innohep pe litru.

Anestezia neuraxială Se recomandă prudență când se efectuează anestezie neuraxială sau puncție lombară la pacienții care primesc doze profilactice de innohep, datorită riscului de hematoame spinale care pot duce la paralizie prelungită sau permanentă. Un interval de minimum 12 ore trebuie lăsat între ultima doză profilactică și inserarea acului sau a cateterului. Pentru tehnicile continue, o întârziere similară trebuie asigurată înainte de îndepărtarea cateterului. Mai mult, innohep nu trebuie să fie administrat până cel puțin 4-6 ore după administrarea

anesteziei spinale sau după îndepărtarea cateterului. Pacienții trebuie monitorizați atent pentru semnele și simptomele de leziune neurologică.

Hemoragie Se recomandă prudență când innohep este administrat pacienților cu risc de hemoragie. Pentru pacienții cu risc de hemoragii majore vezi pct. 4.3. Asocierea cu medicamente care afectează funcția plachetară sau sistemul de coagulare trebuie evitată sau monitorizată cu atenție (vezi pct. 4.5).

Injecțiile intramusculare innohep nu trebuie administrat prin injecție intramusculară datorită riscului de hematom. Datorită riscului de hematom, în timpul tratamentului cu innohep trebuie evitat tratamentul intramuscular cu alte medicamente.

Trombocitopenia indusă de heparină Datorită riscului de trombocitopenie mediată imun indusă de heparină (tip II), se recomandă numărătoarea trombocitelor înaintea începerii tratamentului cu tinzaparină și periodic după aceea. Administrarea innohep trebuie întreruptă la pacienții care dezvoltă trombocitopenie mediată imun indusă de heparină (tip II) (vezi pct. 4.3 și 4.8). Numărul de trombocite se va normaliza în mod obișnuit între 2 și 4 săptămâni de la întreruperea tratamentului.

Hiperpotasemia Medicamentele heparinice pot determina supresia secreției adrenale de aldosteron, având drept rezultat hiperpotasemia. Factorii de risc includ diabetul zaharat, insuficiența renală cronică, acidoza metabolică preexistentă, valoarea crescută a potasiului seric înainte de tratament, terapia concomitentă cu medicamente care cresc valorile serice ale potasiului și utilizarea innohep pe termen lung. La pacienții cu risc, concentrația potasiului trebuie măsurată înaintea începerii tratamentului cu innohep și monitorizată periodic ulterior. Hiperpotasemia determinată de heparină este, de obicei, reversibilă după oprirea tratamentului, totuși, dacă tratamentul cu innohep este considerat neapărat necesar, se pot lua în considerare și alte măsuri (scăderea aportului de potasiu, întreruperea administrării altor medicamente care afectează balanța potasiului).

Proteze valvulare La momentul actual nu există studii adecvate care să evalueze eficacitatea şi siguranţa utilizării innohep în prevenire trombozelor valvulare la pacienţii cu proteze valvulare. De aceea nu este recomandată utilizarea innohep în acest scop.

Insuficiența renală Nu este recomandată administrarea la pacienții cu clearance-ul creatininei < 30 ml/min pentru că nu au fost stabilite dozele pentru acești pacienți. Dovezile disponibile nu au arătat acumularea la pacienții cu valoarea clearance-ului creatininei sub 20 ml/min. Dacă este necesar la acești pacienți, tratamentul cu innohep poate fi administrat cu precauție, cu monitorizarea activității anti-factor Xa, dacă beneficiile depășesc riscurile (vezi pct. 4.2.). Deși monitorizarea anti-Xa reprezintă un predictor slab al riscului de hemoragie, este cea mai adecvată metodă de a măsura efectul farmacodinamic al innohep.

Vârstnici Vârstnicii sunt mult mai susceptibili să aibă funcția renală scăzută (vezi pct. 4.4. Insuficiența renală); de aceea este necesară prudență când se prescrie innohep pacienților vârstnici.

Interschimbabilitate Heparinele cu greutate moleculară mică nu trebuie utilizate în mod interschimbabil din cauza diferențelor de farmacocinetica și de activitate biologică. Trecerea la o heparină cu greutate moleculară mică alternativă, în special în timpul administrării prelungite, trebuie efectuată cu prudență și trebuie respectate instrucțiunile de dozare specifice pentru fiecare medicament.

Atenționări privind excipienții: Flacoanele multidoză de innohep conțin 10 mg/ml alcool benzilic. Alcoolul benzilic poate provoca reacții alergice. Alcoolul benzilic poate provoca reacţii toxice şi anafilactoide la sugari şi copii sub 3 ani. Volumele mari trebuie utilizate cu precauție și numai dacă este necesar, în special la pacienții cu insuficiență hepatică sau renală, din cauza riscului de acumulare și toxicitate (acidoză metabolică). innohep 10000 UI anti-Xa/ml soluţie injectabilă conţine mai puțin de 1 mmol (23 mg) sodiu pe ml, adică practic “nu conține sodiu”.

Cele mai frecvent raportate reacții adverse sunt evenimentele hemoragice, anemia secundară hemoragiilor și reacțiile la locul de injectare.

Hemoragiile pot fi prezente în orice organ și au diferite grade de severitate. Complicațiile pot să apară mai ales când sunt administrate doze mari. Deși sângerările majore sunt neobișnuite, au fost raportate în câteva cazuri decesul sau dizabilitatea permanentă.

Trombocitopenia mediată imun indusă de heparină (tip II) în mare măsură se manifestă intre zilele 5 și 14 de la administrarea primei doze. Mai mult, a fost descrisă o formă cu debut rapid la pacienții expuși anterior la heparină. Trombocitopenia mediată imun indusă de heparină (tip II) se poate asocia cu tromboză arterială și venoasă. Administrarea innohep trebuie întreruptă în toate cazurile de trombocitopenie mediată imun indusă de heparină (vezi pct. 4.4).

În cazuri rare innohep poate determina hiperpotasemie datorită hipoaldosteronismului. Pacienții cu risc sunt cei cu diabet zaharat sau insuficiență renală (vezi pct. 4.4).

Reacții alergice grave pot să apară uneori. Acestea includ cazuri rare de necroză cutanată, erupție cutanată toxică (de exemplu sindrom Stevens-Johnson), angioedem și anafilaxie. Tratamentul trebuie întrerupt imediat la cea mai mică suspiciune a unor astfel de reacții severe.

Estimarea frecvenței reacțiilor adverse se bazează pe analiza datelor cumulate din studiile clinice și raportările spontane.

Reacțiile adverse sunt prezentate conform clasificării MedDRA System Organ Class iar reacțiile adverse individuale sunt prezentate începând cu reacția raportată cel mai frecvent. În cadrul fiecărei grupări în funcţie de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tulburări hematologice și limfatice Frecvente 1/100 și <1/10 Anemie (inclusiv scăderea hemoglobinei) Mai puţin frecvente 1/1000 și <1/100 Trombocitopenie (tip I) (inclusiv scăderea numărului de trombocite) Rare 1/10000 și <1/1000 Trombocitopenie indusă de heparină (tip II) trombocitoză Tulburări ale sistemului imunitar Mai puţin frecvente 1/1000 și <1/100 Hipersensibilitate Rare 1/10000 și <1/1000 Reacție anafilactică Tulburări metabolice și de nutriție Rare 1/10000 și <1/1000 Hiperpotasemie Tulburări vasculare Frecvente 1/100 și <1/10 Hemoragii Hematom Mai puţin frecvente 1/1000 și <1/100 Echimoze și purpură Tulburări hepatobiliare Mai puţin frecvente 1/1000 și <1/100 Creșterea enzimelor hepatice (inclusiv creșterea transaminazelor, ALT, AST și GGT) Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat Mai puţin frecvente 1/1000 și <1/100 Dermatită (inclusiv dermatită alergică și buloasă) Erupție tranzitorie cutanată Prurit Rare 1/10000 și <1/1000 Erupție cutanată toxică (inclusiv sindrom Stevens-Johnson) Necroză cutanată Angioedem Urticarie Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Rare 1/10000 și <1/1000 Osteoporoză (în legătură cu tratamentul pe termen lung) Tulburări ale aparatului genital şi sânului Rare 1/10000 si <1/1000 Priapism Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Frecvente 1/100 și <1/10 Reacții la locul de injectare (inclusiv hematom la locul de administrare, hemoragie, durere, prurit, noduli, eritem și extravazare)

Copii și adolescenți Date limítate provenite dintr-un studiu clinic și postmarketing arată că modelul reacțiilor adverse la copii și adolescenți este comparabil cu al adulților.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro