Rocuronium Kabi 10 mg/ml

Bromura de rocuroniu trebuie administrată doar de către personal medical cu experiență, familiarizat cu utilizarea medicamentelor blocante neuromusculare. Trebuie să fie disponibile, pentru utilizare imediată, aparatură și personal medical adecvate pentru intubația endotraheală și ventilația artificială.

Similar altor medicamente blocante neuromusculare, doza de bromură de rocuroniu trebuie individualizată pentru fiecare pacient. Pentru stabilirea dozei, trebuie să se ţină cont de metoda de anestezie şi durata prevăzută pentru intervenţia chirurgicală, metoda de sedare şi durata prevăzută pentru

ventilaţia mecanică, posibila interacţiune cu alte medicamente administrate concomitent, precum şi starea pacientului. Este recomandată utilizarea unei tehnici de monitorizare neuromusculară adecvate, pentru evaluarea blocului neuromuscular şi a trezirii din anestezie. Anestezicele inhalatorii potenţează efectele blocante neuromusculare ale bromurii de rocuroniu. Această potenţare devine relevantă clinic în timpul anesteziei, atunci când anestezicele volatile ating o anumită concentraţie tisulară. Consecutiv, este necesară ajustarea dozelor prin administrarea unor doze de întreţinere mai mici, la intervale de timp mai mari sau utilizând viteze de perfuzare mai mici pentru bromura de rocuroniu, în timpul procedurilor de lungă durată (peste o oră), efectuate sub anestezie inhalatorie (vezi pct. 4.5).

La pacienţii adulţi, următoarele recomandări pentru dozare pot servi ca şi ghid general pentru intubaţia traheală şi relaxarea musculară în intervenţii chirurgicale de scurtă şi lungă durată, precum şi pentru utilizarea în terapia intensivă.

Intervenţii chirurgicale

Intubaţie traheală: Doza standard pentru intubaţie traheală în timpul unei anestezii de rutină este de 0,6 mg bromură de rocuroniu/kg corp, aceasta asigurând condiţii corespunzătoare de intubaţie în aproximativ 60 de secunde, la majoritatea pacienţilor. Pentru a facilita condiţiile de intubaţie traheală în timpul inducerii anesteziei în secvenţă rapidă, se recomandă o doză de 1,0 mg bromură de rocuroniu/kg corp, care asigură, de asemenea, condiţii corespunzătoare de intubaţie în aproximativ 60 de secunde, la majoritatea pacienţilor. Dacă se utilizează o doză de 0,6 mg bromură de rocuroniu/kg corp pentru inducerea anesteziei în secvenţă rapidă, se recomandă intubarea pacientului după 90 de secunde de la administrarea bromurii de rocuroniu.

Doze mari În cazul în care există motive pentru alegerea unor doze mai mari la anumiți pacienți individuali, nu există nicio indicație provenită din studiile clinice care să arate că utilizarea unor doze inițiale de până la 2 mg bromură de rocuroniu/kg este asociată cu creșterea frecvenței sau a severității efectelor cardiovasculare. Utilizarea acestor doze mărite de bromură de rocuroniu duce la scăderea timpului de instalare și la creșterea duratei de acțiune (vezi pct. 5.1).

Doză de întreţinere: Doza de întreţinere recomandată este de 0,15 mg bromură de rocuroniu/kg corp. În cazul anesteziei inhalatorii de lungă durată, doza trebuie redusă la 0,075-0,1 mg bromură de rocuroniu/kg corp. Este preferabil ca dozele de întreţinere să se administreze atunci când amplitudinea răspunsului muscular la stimularea unică a revenit la 25% din amplitudinea răspunsului la stimularea unică de control sau când sunt prezente 2-3 răspunsuri pentru o serie de patru stimulări (SPS).

Perfuzie continuă: Dacă bromura de rocuroniu este administrată în perfuzie continuă, se recomandă administrarea unei doze de încărcare de 0,6 mg bromură de rocuroniu/kg corp şi, când blocul neuromuscular începe să se reducă, să se înceapă administrarea în perfuzie. Viteza de perfuzare trebuie ajustată astfel încât să se menţină o amplitudine a răspunsului muscular la stimularea unică de 10% din răspunsul la stimularea unică de control sau să se menţină 1-2 răspunsuri pentru o serie de patru stimulări. La pacienţii adulţi aflaţi sub anestezie intravenoasă, viteza de perfuzare necesară pentru menţinerea blocului neuromuscular la acest nivel variază între 0,3-0,6 mg/kg şi oră. Sub anestezie inhalatorie, viteza de perfuzare variază între 0,3-0,4 mg/kg şi oră. Deoarece viteza de perfuzare variază în funcţie de pacient şi de metoda de anestezie utilizată, este necesară monitorizarea continuă a blocului neuromuscular.

Doze utilizate la femei gravide: La paciente supuse intervenţiei prin cezariană, se recomandă utilizarea doar a dozei de 0,6 mg bromură de rocuroniu/kg corp, deoarece doza de 1,0 mg/kg nu a fost investigată la acest grup de paciente.

Reversia blocului neuromuscular indus de medicamente blocante neuromusculare poate fi inhibată sau nesatisfăcătoare la paciente care au primit săruri de magneziu pentru toxemia gravidică, deoarece sărurile de magneziu potenţează blocul neuromuscular. Prin urmare, la aceste paciente, doza de rocuroniu trebuie redusă şi ajustată în funcţie de răspunsul muscular la stimularea unică. Pentru informații suplimentare, vezi, de asemenea, pct 4.6.

Copii şi adolescenţi: La nou-născuţi (0-27 zile), sugari (28 zile până la 2 luni), copii mici (3 luni până la 23 luni), copii (2- 11 ani) şi adolescenţi (12 până la 17 ani), doza recomandată pentru intubaţie în timpul anesteziei de rutină şi doza de întreţinere sunt similare cu cele recomandate la adulţi. Totuşi, durata de acţiune a unei doze unice pentru intubare va fi mai lungă la nou-născuţi şi sugari decât la copii (vezi pct. 5.1). În pediatrie, vitezele de perfuzare pentru perfuzia continuă sunt aceleaşi ca la adulţi, cu excepţia copiilor (2-11 ani). Pentru copii cu vârsta cuprinsă între 2 și 11 ani, pot fi necesare viteze de perfuzare mai mari. Prin urmare, la copii (2-11 ani) se recomandă aceleaşi viteze de perfuzare iniţiale ca pentru adulţi şi acestea trebuie ajustate astfel încât, în timpul procedurii, să se menţină amplitudinea răspunsului muscular la stimulare unică la 10% din cea a stimulării unice de control sau să se menţină 1-2 răspunsuri la o serie de patru stimulări. Experienţa cu bromură de rocuroniu în inducţia cu secvenţă rapidă la copii şi adolescenţi este limitată. Prin urmare, bromura de rocuroniu nu este recomandată pentru a facilita condiţiile de intubaţie traheală în timpul inducerii anesteziei în secvenţă rapidă, la copii şi adolescenţi.

Doze utilizate la vârstnici şi la pacienţi cu afecţiuni hepatice şi/sau ale căilor biliare şi/sau cu insuficienţă renală: Doza standard pentru intubaţie la vârstnici şi la pacienţi cu afecţiuni hepatice şi/sau ale căilor biliare şi/sau cu insuficienţă renală în timpul anesteziei de rutină este de 0,6 mg bromură de rocuroniu/kg corp. Pentru inducerea anesteziei în secvenţă rapidă la pacienţi la care se aşteaptă o acţiune prelungită, trebuie avută în vedere o doză de 0,6 mg/kg corp, deşi condiţiile corespunzătoare pentru intubaţia traheală nu pot fi obţinute la 90 de secunde după administrarea bromurii de rocuroniu. Independent de tehnica de anestezie utilizată, doza de întreţinere recomandată pentru aceşti pacienţi este de 0,075-0,1 mg bromură de rocuroniu/kg corp şi viteza de perfuzare este de 0,3-0,4 mg/kg şi oră (vezi Perfuzie continuă) (vezi, de asemenea, pct. 4.4).

Doze utilizate la pacienţi supraponderali şi obezi: În cazul utilizării la pacienţi supraponderali sau obezi (definiţi ca pacienţi cu o greutate corporală cu 30% sau mai mult peste greutatea ideală), dozele trebuie reduse având în vedere greutatea corporală ideală.

Proceduri de terapie intensivă

Intubaţie traheală Pentru intubaţie traheală, se utilizează dozele descrise anterior pentru intervenţiile chirurgicale.

Mod de administrare Bromura de rocuroniu se administrează intravenos (i.v.), fie injectată în bolus, fie în perfuzie continuă (pentru informaţii suplimentare, vezi, de asemenea, pct. 6.6). Acest medicament este pentru o singură administrare.

Întrucât bromura de rocuroniu determină paralizia musculaturii respiratorii, se va asigura ventilaţia asistată la pacienţii trataţi cu acest medicament, până la restabilirea respiraţiei spontane eficiente.

Similar tuturor medicamentelor blocante neuromusculare, este importantă anticiparea dificultăţilor de intubaţie, mai ales când aceste medicamente sunt utilizate în cadrul unei tehnici de inducere a anesteziei cu secvenţă rapidă. În cazul dificultăţilor apărute la intubare, care determină o necesitate clinică de reversie imediată a blocajului neuromuscular indus de rocuroniu, trebuie luată în considerare utilizarea sugammadex.

Similar altor medicamente blocante neuromusculare, s-a raportat fenomenul de bloc neuromuscular rezidual pentru rocuroniu. Pentru a preveni complicaţiile determinate de blocul neuromuscular rezidual, se recomandă extubarea pacientului numai după o suficientă remitere a blocului neuromuscular. Pacienții vârstnici (cu vârsta de 65 de ani sau peste) pot prezenta un risc crescut de bloc neuromuscular rezidual. Trebuie luaţi în considerare şi alţi factori care pot determina curarizare reziduală după extubaţie, în faza post-operatorie (cum sunt, interacţiunile medicamentoase sau starea pacientului). Dacă nu este utilizat ca o componentă a practicii clinice standardizate, trebuie avută în vedere utilizarea unui medicament pentru trezire (cum ar fi sugammadex sau inhibitori ai acetilcolinesterazei), în special în cazurile în care probabilitatea de apariţie a fenomenului de curarizare reziduală este mai mare.

Înainte de a părăsi sala de operaţie după anestezie, medicul trebuie să se asigure că pacientul respiră spontan, profund şi regulat.

Au fost raportate rate crescute de sensibilitate încrucișată între medicamentele blocante neuromusculare. De aceea, atunci când este posibil, înaintea administrării Rocuronium Kabi trebuie exclusă hipersensibilitatea la alte medicamente blocante neuromusculare. La pacienții sensibili, Rocuronium Kabi trebuie utilizat doar atunci când este absolut necesar. Pacienții care au suferit o reacție de hipersensibilitate în timpul anesteziei generale, trebuie testați ulterior pentru hipersensibilitate la alte blocante neuromusculare. Doze mai mari de 0,9 mg bromură de rocuroniu/kg corp pot determina creşterea frecvenţei cardiace; acest efect poate contracara bradicardia determinată de alte medicamente anestezice sau prin stimulare vagală.

În general, s-a observat paralizie şi/sau slăbiciune musculară prelungită, după utilizarea de lungă durată a medicamentelor blocante neuromusculare în unităţile de terapie intensivă. Pentru a preveni o posibilă prelungire a blocului neuromuscular şi/sau supradozajul, se recomandă cu insistenţă monitorizarea transmisiei neuromusculare pe întreaga perioadă de utilizare a medicamentelor blocante neuromusculare. În plus, pacientului trebuie să i se administreze medicamente analgezice şi sedative adecvate. Mai mult, medicamentele blocante neuromusculare trebuie dozate în funcţie de efectul individual al pacientului. Administrarea trebuie efectuată de medici cu experienţă, familiarizaţi cu efectele acestor medicamente şi cu tehnicile corespunzătoare de monitorizare neuromusculară sau sub îndrumarea unor astfel de medici.

Deoarece bromura de rocuroniu este întotdeauna utilizată împreună cu alte medicamente şi ţinând cont de riscul de hipertermie malignă din timpul anesteziei, chiar în absenţa unor factori declanşatori cunoscuţi, medicii trebuie să fie conștienți de simptomele precoce, diagnosticul de confirmare şi tratamentul hipertermiei maligne, înainte de începerea anesteziei. Studiile la animale au arătat că bromura de rocuroniu nu este un factor declanşator al hipertermiei maligne. Au fost observate cazuri rare de hipertermie malignă asociată utilizării de bromură de rocuroniu în timpul monitorizării de după punerea pe piață; cu toate acestea, asocierea cauzală nu a fost demonstrată.

S-a raportat în mod regulat miopatie după administrarea pe termen lung în terapia intensivă a altor blocante neuromusculare antidepolarizante, în asociere cu tratamentul cu corticosteroizi. Prin urmare, în cazul pacienţilor cărora li se administrează atât medicamente blocante neuromusculare, cât şi corticosteroizi, perioada de administrare a medicamentului blocant neuromuscular trebuie redusă cât se poate de mult.

Rocuroniu trebuie administrat numai după revenirea completă din blocul neuromuscular determinat de suxametoniu.

Următoarele afecţiuni pot influenţa farmacocinetica şi/sau farmacodinamia bromurii de rocuroniu:

Afecţiuni hepatice şi/sau ale căilor biliare şi insuficienţă renală Bromura de rocuroniu se excretă în urină şi bilă. De aceea, trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni hepatice şi/sau biliare semnificative clinic şi/sau insuficienţă renală. La aceste grupe de pacienţi, s-a observat prelungirea efectului la doze de 0,6 mg bromură de rocuroniu/kg corp.

Timp de persistenţă în circulaţie prelungit Afecţiunile asociate cu un timp de persistenţă în circulaţie prelungit, cum sunt afecţiunile cardiovasculare, vârsta înaintată şi stările edematoase, care determină un volum de distribuţie crescut, pot contribui la întârzierea instalării acţiunii medicamentului. Durata de acţiune poate fi, de asemenea, prelungită, ca urmare a reducerii clearance-ului plasmatic.

Afecţiuni neuromusculare Similar altor medicamente blocante neuromusculare, bromura de rocuroniu trebuie utilizată cu precauţie deosebită la pacienţii care au boală neuromusculară sau după poliomielită, deoarece răspunsul la medicamentele blocante neuromusculare poate fi considerabil alterat în aceste cazuri. Mărimea şi tipul acestei alterări poate varia foarte mult. La pacienţii cu miastenia gravis sau cu sindrom miastenic (Eaton-Lambert), doze mici de bromură de rocuroniu pot avea efecte marcate şi doza de bromură de rocuroniu trebuie ajustată în funcţie de răspuns.

Hipotermie În cursul intervenţiilor chirurgicale efectuate în condiţii de hipotermie, efectul blocant neuromuscular al bromurii de rocuroniu este crescut şi acţiunea este prelungită.

Obezitate Similar altor medicamente blocante neuromusculare, administrarea bromurii de rocuroniu la pacienţi obezi poate determina o acţiune prelungită şi o întârziere a trezirii spontane din anestezie, dacă dozele administrate sunt calculate în funcţie de greutatea corporală reală.

Arsuri Este cunoscut faptul că pacienţii cu arsuri dezvoltă rezistenţă la medicamentele blocante neuromusculare antidepolarizante. Se recomandă ajustarea dozelor în funcţie de răspuns.

Afecţiuni care pot potenţa efectele bromurii de rocuroniu Hipokaliemie (de exemplu, după vărsături severe, diaree sau tratament cu diuretice), hipermagneziemie, hipocalcemie (după transfuzii masive), hipoproteinemie, deshidratare, acidoză, hipercapnie şi caşexie. Prin urmare, dezechilibrele electrolitice severe, modificarea pH-ului sanguin sau deshidratarea trebuie corectate, când este posibil.

Excipienți cu acțiune/efect cunoscut: Acest medicament conține 3,3 mg sodiu pe ml, echivalent cu 0,17% din doza maximă zilnică recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.

Reacţiile adverse care apar cel mai frecvent includ durere/reacţie la locul de injectare, modificări ale semnelor vitale şi prelungirea blocului neuromuscular. Reacţiile adverse grave raportate cel mai frecvent în cadrul supravegherii după punerea pe piaţă sunt “reacţii anafilactice şi anafilactoide” şi simptomele asociate. A se vedea, de asemenea, explicaţiile din tabelul de mai jos.

Tulburări generale şi la Lipsa eficacităţii Edem facial nivelul locului de medicamentului administrare Scăderea eficacităţii medicamentului/ răspunsului terapeutic Creşterea eficacităţii medicamentului/ răspunsului terapeutic Durere la locul de injectare Reacţie la locul de injectare Leziuni, intoxicaţii şi Bloc neuromuscular Complicaţii la nivelul complicaţii legate de prelungit căilor respiratorii procedurile utilizate Revenire întârziată din provocate de anestezie anestezie Frecvenţele sunt estimări provenite din rapoartele de supraveghere după punerea pe piaţă şi din datele din literatura generală. Datele provenite din supravegherea după punerea pe piaţă nu pot furniza cifre exacte privind incidenţa. Din acest motiv, frecvenţele de raportare au fost împărţite în două categorii şi nu în cinci. În contextul unei posibile creșteri a permeabilității sau compromitere a integrității barierei hematoencefalice (BHE). După utilizarea pe termen lung în unităţile de terapie intensivă.

Reacţie anafilactică Deşi foarte rare, au fost raportate reacţii anafilactice severe la medicamentele blocante neuromusculare, inclusiv bromura de rocuroniu. Reacţiile anafilactice/anafilactoide sunt: bronhospasm, modificări cardiovasculare (de exemplu, hipotensiune arterială, tahicardie, colaps circulator – şoc) şi modificări cutanate (de exemplu, angioedem, urticarie). În unele cazuri, aceste reacţii adverse au fost letale. Ţinând cont de posibila severitate a acestor reacţii, trebuie avut întotdeauna în vedere că ele pot să apară şi trebuie luate măsurile de precauţie necesare.

Reacţii la locul de injectare În timpul inducerii anesteziei în secvenţă rapidă, s-a raportat durere la nivelul locului de injectare, mai ales când pacientul nu şi-a pierdut complet conştienţa şi, în special, când s-a folosit propofol pentru inducerea anesteziei. În studii clinice, durerea la nivelul locului de injectare a fost observată la 16%

din pacienţii supuşi anesteziei cu inducţie în secvenţă rapidă cu propofol şi la mai puţin de 0,5% din pacienţii supuşi anesteziei cu inducţie în secvenţă rapidă cu fentanil sau tiopental.

Concentraţii plasmatice crescute ale histaminei Întrucât se cunoaşte că medicamentele blocante neuromusculare pot induce eliberarea histaminei atât la nivel local, la locul de injectare, cât şi sistemic, posibila apariţie a pruritului şi a reacţiilor eritematoase la locul de injectare şi/sau a reacţiilor histaminice generalizate (anafilactoide) (vezi, de asemenea, informaţiile privind reacţiile anafilactice) trebuie avută întotdeauna în vedere când se administrează aceste medicamente.

În studii clinice, s-a observat numai o creştere uşoară a concentraţiilor plasmatice ale histaminei, după administrarea rapidă, în bolus, a 0,3-0,9 mg bromură de rocuroniu/kg corp.

Bloc neuromuscular prelungit Cea mai frecventă reacţie adversă întâlnită la grupa medicamentelor blocante neuromusculare antidepolarizante constă într-o prelungire a acţiunii farmacologice a medicamentului, dincolo de intervalul de timp necesar. Aceasta poate varia de la hipotonia musculaturii osoase până la paralizia profundă şi prelungită a musculaturii osoase, care determină insuficienţă respiratorie sau apnee.

Miopatie Miopatia a fost raportată după utilizarea în unităţile de terapie intensivă a mai multor medicamente blocante neuromusculare în asociere cu corticosteroizi (vezi pct. 4.4).

Copii şi adolescenţi O meta-analiză a 11 studii clinice efectuate la copii şi adolescenţi (n=704) cu bromură de rocuroniu (pâna la 1 mg/kg) a demonstrat faptul că tahicardia a fost identificată ca reacţie adversă la medicament, cu o frecvenţă de 1,4 %.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478-RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro