Curosurf 120 mg

4.2.1.Doze 4.2.1.1.Tratament

Doza recomandată este de 100-200 mg/kg (1,25-2,5 ml suspensie/kg), în priză unică. Pot fi administrate doze suplimentare de 100 mg/kg (1.25 ml/kg) la intervale de aproximativ 12 ore, până la doza totală maximă recomandată de 300-400 mg/kg, dacă sindromul de detresă respiratorie este considerat a fi cauza statusului respirator deteriorat al copilului. Se recomandă începerea tratamentului cât mai repede posibil după ce a fost stabilit diagnosticul de sindrom de detresă respiratorie.

4.2.1.2.Profilaxie

Doza recomandată este de 100-200 mg/kg, administrată cât mai repede posibil (în primele 15 minute) după naştere. Se pot administra doze suplimentare de 100 mg/kg la intervale de 6-12 ore de la prima doză şi apoi la intervale de 12 ore, în cazul în care se instalează sindromul de detresă respiratorie, care necesită ventilaţie asistată (doza totală maximă recomandată: 300-400 mg/kg). 4.2.2 Mod de administrare: Curosurf se administrează numai de către personalul medical cu pregătire de specialitate în resuscitarea şi stabilizarea copiilor prematuri. Curosurf se administrează pe cale endotraheo-pulmonară la copiii la care ritmul cardiac şi saturaţia în oxigen sunt monitorizate continuu în unităţile neonatale de terapie intensivă. Curosurf este disponibil în flacoane, gata pregătite pentru utilizare, care trebuie păstrate în frigider, la temperaturi de 2°-8°C. Înainte de administrare, flaconul trebuie încălzit la temperatura camerei, răsturnat uşor de câteva ori, în sus şi în jos, fără a fi agitat, pentru obţinerea unei suspensii omogene. Suspensia trebuie extrasă din flacon cu un ac steril, ataşat la o seringă, urmând instrucţiunile de la pct 6.6. Curosurf poate fi admnistrat:

a. cu deconectarea copilului de la ventilator Se deconectează copilul pentru un timp de la ventilator şi se administrează 1,25 – 2.5 ml/kg (100 – 200 mg/kg) de suspensie, într-o singură priză, direct în partea inferioară a traheei prin sonda endotraheală. Pacientul trebuie ventilat manual cu balonul timp de aproximativ 1 minut, după care se reconectează copilul la ventilator, cu aceeaşi concentraţie de oxigen ca şi înainte de administrare. Eventualele doze suplimentare (1,25 mg/ml) se administrează în acelaşi mod.

b. fără deconectarea copilului de la ventilator Se administrează 1,25 – 2,5 ml/kg (100 – 200 mg/kg) de suspensie, intr-o singură priză direct în partea inferioară a traheei, montând un cateter în punctul de bifurcaţie.şi direct în sonda endotraheală. Eventualele doze suplimentare (1,25 mg/ml) se administrează în acelaşi mod.

c. există şi a treia opţiune de administrare,în sala de naşteri, printr-un tub endotraheal înainte să înceapă ventilaţia mecanică. În acest caz se foloseşte ventilaţie manuală cu balonul iar extubaţia pe CPAP este o opţiune fie în sala de naşteri sau mai târziu după transferarea copilului în unitatea de terapie intensivă. (Intubation SURfactant Extubation – INSURE).

d. Administrarea mai puțin invazivă a surfactantului cu un cateter subțire (LISA) În cazul sugarilor prematuri care respiră spontan, Curosurf poate fi, de asemenea, administrat prin tehnica LISA (Less Invasive Surfactant Administration) folosind un cateter subțire. Dozele sunt aceleași indicate pentru modalitățile de la punctele 1), 2) și 3). Un cateter cu diametru mic este plasat în traheea sugarilor pe CPAP, asigurând respirația spontană continuă, cu vizualizarea directă a corzilor vocale prin laringoscopie. Curosurf este instilat cu un singur bolus peste 0,5-3 minute. După instilația cu Curosurf tubul este îndepărtat imediat. Tratamentul cu CPAP trebuie continuat pe parcursul întregii proceduri. Cateterele subțiri cu marcaj CE prevăzute pentru această utilizare rebuie utilizate pentru administrarea surfactantului.

Populație specială

Insuficiență renală sau hepatică

Siguranța și eficacitatea CUROSURF la pacienții cu insuficiență renală sau hepatică nu au fost evaluate.

Curosurf se administrează numai de către personalul medical cu experienţă în îngrijirea şi resuscitarea prematurilor şi numai în spitale utilate cu echipamente de ventilaţie şi de monitorizare a copiilor cu SDR. Precauţii speciale necesită copiii născuţi după o perioadă foarte lungă, mai mare de 3 săptămâni, de la ruperea membranelor, cu posibilă hipoplazie pulmonară şi fără un răspuns optim la administrarea de surfactant exogen. Starea generală a copilului trebuie stabilizată. Se recomandă corectarea acidozei, hipotensiunii arteriale, anemiei, hipoglicemiei şi hipotermiei. Administrarea de surfactant poate fi însoţită, ocazional, de obstrucţia cu mucus a sondei endotraheale; s-au raportat rar bradicardie, hipotensiune arterială, scăderea saturaţiei de oxigen. Aceste evenimente necesită întreruperea tratamentului şi aplicarea unor măsuri terapeutice adecvate. După stabilizare, pacientul poate fi tratat sub monitorizare corespunzătoare. După administrare, expansiunea pieptului se poate îmbunătăţi rapid, făcând necesară reducerea promptă a presiunii de inspiraţie, fără a aştepta confirmarea analizei dozării gazelor sanguine. Se recomandă monitorizarea frecventă a gazelor sanguine deoarece, după administrare, se observă o creştere imediată a PaO2 sau a saturaţiei în oxigen. Oricum, pentru a evita hiperoxia, este recomandată monitorizarea transcutanată continuă a PaO2 sau a saturaţiei în oxigen.

Atunci când Curosurf s-a administrat prin tehnica LISA, s-a raportat o creștere a frecvenței bradicardiei, apneei și saturației reduse a oxigenului. Aceste evenimente sunt în general de scurtă durată, fără consecințe în timpul administrării și ușor de gestionat. Dacă aceste evenimente devin grave, opriți tratamentul cu surfactant și tratați complicațiile.

Profilaxia cu surfactant trebuie făcută numai în spitale bine utilate, unde există secţii de terapie intensivă neonatologică şi conform următoarelor recomandări:

• nou-născuţi la vârsta gestaţională mai mică de 26 săptămâni: se recomandă profilaxia imediată.
• nou-născuţi la vârsta gestaţională între 26 şi 28 săptămâni: 1. fără administrare prenatală de corticoizi: se recomandă profilaxie imediată. 2. cu administrare prenatală de corticoizi: surfactantul trebuie administrat numai dacă dezvoltă SDR. Se recomandă profilaxia în cazul în care factorii de risc corespunzători vârstei gestaţionale mai mici de 28 săptămâni sunt asociaţi cu doi sau mai mulţi factori de risc de SDR:
• asfixie perinatală;
• necesitatea intubării la naştere;
• diabet matern;
• sarcini multiple;
• sex masculin;
• predispoziţie familială pentru SDR;
• operaţie cezariană.
• nou-născuţi la vârsta gestaţională de 29 săptămâni sau mai mare: surfactantul trebuie administrat numai dacă se dezvoltă SDR. La sugarii trataţi cu surfactant exogen, datorită îmbunătăţirii funcţiei pulmonare,se poate administra terapie cu presiune pozitivă continuă în căile aeriene superioare, cu echipamente speciale. Administrarea de surfactant poate să producă o scădere a severităţii SDR sau a riscului apariţiei acestuia, dar nu se poate aştepta o eliminare completă a mortalităţii şi a morbidităţii asociate naşterilor unor copii prematuri, atât timp cât copiii prematuri sunt expuşi altor complicaţii, datorate imaturităţii.

O complicaţie rară şi uneori letală la prematuri este hemoragia pulmonară. Incidenţa ei este cu atât mai mare cu cât imaturitatea copilului este mai mare. Nu există nicio dovadă a creşterii riscului de apariţie a acestui eveniment, după administrarea Curosurf. S-au raportat cazuri rare de bradicardie, hipotensiune arterială, scăderea saturaţiei în oxigen (vezi pct. 4.4), scăderea trecătoare a activităţii cerebrale electrice.

Infecţii şi infestări Sepsis Mai puţin frecvente Tulburări ale sistemului nervos Hemoragie intracraniană Mai puţin frecvente Tulburări cardiace Bradicardie Rare Tulburări vasculare Hipotensiune Rare Tulburări respiratorii, toracice şi Displazie bronhopulmonară Rare mediastinale Pneumotorax Mai puţin frecvente Hemoragie pulmonară Rare Hiperoxie Nu se cunoaşte Cianoză neonatală Nu se cunoaşte Apnee Nu se cunoaşte Investigaţii diagnostice Scăderea saturaţiei în oxigen Rare Electroencefalogramă anormală Nu se cunoaşte Leziuni, intoxicaţii şi Complicaţii la intubarea Nu se cunoaşte complicaţii legate de endotraheală procedurile de utilizare

Apneea şi sepsisul pot apărea ca o consecinţă a imaturităţii copilului. Apariţia hemoragiilor intracraniene după instilaţia Curosurf a fost corelată cu reducerea presiunii arteriale medii şi cu creşterea rapidă a PaO2. Se recomandă utilizarea ventilatorului imediat după instilaţie pentru a evita creşterea rapidă a PaO2. In studiile clinice efectuate până în prezent s-a constatat o uşoară tendinţă de creştere a incidenţei de persistenţă a canalului arterial la copiii trataţi cu Curosurf (ca şi cu alt surfactant). S-a observat formarea de anticorpi impotriva componentelor proteice ale Curosurf, dar fără relevanţă clinică. Prematurii prezintă o incidenţă crescută a hemoragiilor cerebrale şi a ischemiilor celebrale, raportate ca leucomalacie periventriculară şi anomalii hemodinamice cum ar fi persistenţa canalului arterial şi persistenţa circulaţiei fetale independent de îngrijirea în unităţile de terapie intensivă.

Aceşti copii prematuri prezintă un risc crescut de apariţie a infecţiilor cum ar fi pneumonia şi septicemia. Pot apărea şi convulsii în perioada perinatală. Copiii prematuri dezvoltă frecvent tulburări hematologice şi limfatice care pot fi înrăutăţite de alte afecţiuni grave şi de ventilaţia mecanică. Pentru a completa tabloul complicaţiilor care apar la prematuri, pot să apară următoarele tulburări, corelate direct cu gravitatea afecţiunii şi folosirea ventilaţiei mecanice: pneumotorax, emfizem pulmonar interstiţial şi hemoragie pulmonară. Folosirea îndelungată a oxigenului în concentraţie mare şi a ventilaţiei mecanice sunt asociate cu apariţia displaziei bronhopulmonare şi a retinopatiei de prematuritate. Tehnica LISA În studiile clinice, unele evenimente adverse tranzitorii și ușoare, fără consecințe în timpul administrării, au fost mai frecvente în loturile LISA decât în grupurile standard de control al tratamentului; în special: desaturarea oxigenului (grupul LISA 57,4% vs grupul standard de 26,6%), apneea (21,8% vs 12,8%), bradicardia (11,9% vs 2,8%), spuma la nivelul gurii vs 0,9%), sufocare (6,9% vs 1,8%) și strănut (5% vs 0). Această diferență între cele două grupuri poate fi justificată de utilizarea mai puțin frecventă a sedării în grupurile LISA față de standardele de îngrijire. Majoritatea acestor evenimente au fost ușor de gestionat. În timpul unui studiu clinic comparativ spontan (NINSAPP), unele cazuri de enterocolită necrotizantă care necesită intervenție chirurgicală (8,4% în grupul cu metoda LISA și 3,8% în grupul cu administrare intubație standard / MV) și perforare interstițială focală care necesită intervenție chirurgicală (11,2% lotul LISA și 10,6% în grupul standard) au fost raportate, fără diferențe semnificative statistic între grupuri. Aceste evenimente ar putea fi fie complicații ale prematurității, fie consecințe ale altor tratamente utilizate la acești copii prematuri.