Risedronat Sodic Zentiva 35 mg

Doze Doza recomandată pentru adulţi este de un comprimat de 35 mg, administrat pe cale orală, o dată pe săptămână. Comprimatul se administrează în aceeaşi zi a săptămânii.

Mod de administrare Absorbţia risedronatului sodic este influenţată de aportul de alimente; de aceea, pentru a asigura absorbţia adecvată, pacienţii trebuie să utilizeze Risedronat sodic Zentiva 35 mg:  Înainte de micul dejun: Cu cel puţin 30 de minute înainte de prima ingestie de alimente, băuturi (altele decât apă plată) sau alt medicament din ziua respectivă.

Pacienţii trebuie instruiţi ca, în cazul în care omit o doză, să ia un comprimat de Risedronat sodic Zentiva 35 mg în ziua în care îşi amintesc de comprimatul omis. Ulterior, pacienţii trebuie să revină la programul normal de administrare săptămânală a comprimatului, în ziua în care luau de obicei comprimatul. Nu trebuie administrate două comprimate în aceeaşi zi.

Comprimatul trebuie înghiţit întreg şi nu trebuie supt sau mestecat. Ca să ajungă mai uşor în stomac,

Risedronat sodic Zentiva 35 mg trebuie luat stând în poziţie verticală, cu un pahar cu apă plată (>120 ml). Pacienţii trebuie să nu se aşeze în decubit timp de 30 de minute după ce iau comprimatul (vezi pct. 4.4).

Trebuie luată în considerare administrarea de suplimente de calciu şi vitamina D, dacă aportul alimentar este inadecvat.

Nu a fost stabilită durata optimă a tratamentului cu bifosfonaţi pentru osteoporoză. Necesitatea continuării tratamentului trebuie reevaluată periodic, în funcţie de beneficiile şi riscurile potenţiale ale administrării risendronatului, pentru fiecare caz în parte, în special după 5 sau mai mulţi ani de utilizare.

Grupe speciale de pacienţi Vârstnici Nu este necesară ajustarea dozelor, deoarece biodisponibilitatea, distribuţia şi eliminarea au fost similare la vârstnici (cu vârsta > 60 ani), comparativ cu subiecţii mai tineri. Acest lucru a fost demonstrat şi în cazul pacientelor aflate în perioada post-menopauză, cu vârsta foarte înaintată, de 75 de ani şi peste.

Insuficienţă renală Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată. Utilizarea risedronatului sodic este contraindicată la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance al creatininei mai mic de 30 ml/min) (vezi pct. 4.3 şi 5.2).

Copii şi adolescenţi Risedronatul sodic nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, din cauza datelor insuficiente privind siguranţa şi eficacitatea (vezi şi pct. 5.1).

Alimentele, băuturile (altele decât apa plată) şi medicamentele care conţin cationi polivalenţi (cum sunt calciul, magneziul, fierul şi aluminiul) interferă cu absorbţia bifosfonaţilor şi nu trebuie luate simultan cu Risedronat sodic Zentiva 35 mg (vezi pct. 4.5). Pentru a obţine eficacitatea dorită, este necesară respectarea strictă a recomandărilor de administrare (vezi pct. 4.2).

Eficacitatea bifosfonaţilor în tratamentul osteoporozei este legată de prezenţa densităţii minerale osoase mici şi/sau a fracturilor frecvente. Numai vârsta înaintată sau factorii clinici de risc pentru fractură nu constituie argumente suficiente pentru a iniţia tratamentul osteoporozei cu un bifosfonat. Dovezile care susţin eficacitatea bifosfonaţilor, inclusiv a risedronatului, la persoanele foarte vârstnice (> 80 de ani) sunt limitate (vezi pct. 5.1).

Bifosfonaţii au fost asociaţi cu esofagită, gastrită, ulceraţii esofagiene şi ulceraţie gastro-duodenală. Astfel, este necesară prudenţă:

• la pacienţii cu antecedente de tulburări care întârzie tranzitul şi golirea esofagiană, de exemplu stricturi sau acalazie.
• la pacienţii care nu pot sta în poziţie verticală timp de cel puţin 30 de minute după ce iau comprimatul.

• dacă risedronatul este administrat pacienţilor cu tulburări esofagiene sau ale tractului gastro-intestinal superior (inclusiv cu diagnostic de esofag Barrett) active sau recente. Medicii care prescriu medicamentul trebuie să sublinieze pacienţilor importanţa de a acorda atenţie respectării instrucţiunilor de utilizare şi să fie atenţi la orice semn şi simptom al unei posibile reacţii esofagiene. Pacienţii trebuie instruiţi să solicite imediat asistenţă medicală dacă dezvoltă simptome de iritaţie esofagiană precum disfagie, durere la deglutiţie, durere retrosternală sau apariţia de novo/agravarea pirozisului.

Înainte de iniţierea tratamentului cu Risendronat sodic Zentiva 35 mg trebuie tratată hipocalcemia. Alte tulburări ale metabolismului mineral şi osos (de exemplu disfuncţii paratiroidiene, hipovitaminoză D) trebuie tratate la momentul începerii terapiei cu Risendronat sodic Zentiva 35 mg.

Osteonecroza de maxilar

La pacienţi cu cancer cărora li s-au administrat scheme terapeutice cu bifosfonaţi administraţi, în special, intravenos, s-a raportat apariţia osteonecrozei maxilarului, în general, asociată cu extracţiile dentare şi/sau infecţiile locale (inclusiv osteomielita). Mulţi dintre aceşti pacienţi erau, de asemenea, trataţi cu chimioterapie şi corticosteroizi. Apariţia osteonecrozei maxilarului a fost raportată şi în cazul pacienţilor cu osteoporoză cărora li s-au administrat bifosfonaţi pe cale orală.

Înaintea tratamentului cu bifosfonaţi la pacienţi cu factori de risc concomitenţi (de exemplu cancer, chimioterapie, radioterapie, corticosteroizi, igienă orală deficitară), trebuie avută în vedere efectuarea unei examinări stomatologice, cu măsuri preventive stomatologice adecvate.

În timpul tratamentului, aceşti pacienţi trebuie să evite, dacă este posibil, intervenţiile stomatologice. Pentru pacienţii care dezvoltă osteonecroză de maxilar în timpul terapiei cu bifosfonaţi, chirurgia dentară poate exacerba afecţiunea. În cazul pacienţilor care necesită intervenţii stomatologice, nu există date disponibile care să sugereze că întreruperea tratamentului cu bifosfonaţi reduce riscul de osteonecroză a maxilarului.

Abordarea terapeutică pentru fiecare pacient trebuie ghidată de judecata clinică a medicului curant, în funcţie de evaluarea individuală a raportului beneficiu/risc.

Osteonecroza canalului auditiv extern În cursul tratamentului cu bifosfonați au fost raportate cazuri de osteonecroză a canalului auditiv extern, în special în asociere cu terapia de lungă durată. Factorii de risc posibili pentru osteonecroza canalului auditiv extern includ utilizarea corticosteroizilor și chimioterapia și/sau factorii de risc locali, cum sunt infecțiile sau traumatismele. Trebuie luată în considerare posibilitatea de apariție a osteonecrozei canalului auditiv extern la pacienții cărora li se administrează bifosfonați, care prezintă simptome auriculare, inclusiv infecții cronice ale urechii.

Fracturi femurale atipice În timpul tratamentului cu bifosfonaţi au fost raportate fracturi atipice subtrohanteriene şi de diafiză femurală, în special la pacienţii care urmează un tratament pe termen lung pentru osteoporoză. Aceste fracturi transversale sau oblice scurte pot apărea oriunde de-a lungul femurului, imediat de sub trohanterul mic până imediat deasupra platoului supracondilar. Aceste fracturi apar în urma unui traumatism minor sau în absenţa unui traumatism, iar unii pacienţi prezintă durere la nivelul coapsei sau la nivel inghinal, asociată adesea cu aspecte imagistice de fracturi de stres, prezente cu săptămâni până la luni de zile înainte de apariţia unei fracturi femurale complete. Fracturile sunt adesea bilaterale; de aceea, la pacienţii trataţi cu bifosfonaţi la care s-a confirmat apariţia unei fracturi de diafiză femurală, trebuie examinat femurul contralateral. A fost raportată, de asemenea, vindecarea insuficientă a acestor fracturi. La pacienţii la care se suspicionează o fractură femurală atipică până la finalizarea evaluării trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu bifosfonaţi pe baza aprecierii raportului risc-beneficiu individual. În timpul

tratamentului cu bifosfonaţi, pacienţii trebuie sfătuiţi să raporteze orice durere la nivelul coapsei, şoldului sau la nivel inghinal, iar orice pacient care prezintă astfel de simptome trebuie evaluat pentru o fractură femurală incompletă.

Sodiu Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat deci, practic „nu conţine sodiu”.

Risedronatul a fost studiat în studii clinice de fază III care au inclus mai mult de 15000 de pacienţi. Majoritatea reacţiilor adverse observate în studiile clinice au fost uşoare până la moderate din punct de vedere al severităţii şi, de regulă, nu au necesitat întreruperea tratamentului.

Reacţiile adverse raportate în studiile clinice de fază III efectuate la femei cu osteoporoză aflate în post-menopauză, la care s-a administrat timp de până la 36 luni risedronat sodic în doză de 5 mg/zi (n=5020) sau placebo (n=5048), şi care au fost considerate posibil sau probabil asociate risedronatului sodic sunt prezentate mai jos utilizând următoarea convenţie (incidenţele faţă de placebo sunt prezentate în paranteze): foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi

<1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000).

Tulburări ale sistemului nervos Frecvente: cefalee (1,8% faţă de 1,4%).

Tulburări oculare Mai puţin frecvente: irită.

Tulburări gastro-intestinale Frecvente: constipaţie (5,0% faţă de 4,8%), dispepsie (4,5% faţă de 4,1%), greaţă (4,3% faţă de 4,0%), durere abdominală (3,5% faţă de 3,3%), diaree (3,0% faţă de 2,7%) Mai puţin frecvente: gastrită (0,9% faţă de 0,7%), esofagită (0,9% faţă de 0,9%), disfagie (0,4% faţă de 0,2%), duodenită (0,2% faţă de 0,1%), ulcer esofagian (0,2% faţă de 0,2%) Rare: glosită (<0,1% faţă de 0,1%), strictură esofagiană (<0,1% faţă de 0,0%).

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Tulburări Frecvente: durere musculo-scheletică (2,1% faţă de 1,9%).

Investigaţii diagnostice Rare: modificări ale testelor funcţionale hepatice.

• Fără incidenţe relevante în studiile de fază III efectuate la pacienţi cu osteoporoză; frecvenţa se bazează pe evenimentele adverse/rezultatele analizelor de labotator/simptomele apărute la reluarea administrării în studiile clinice anterioare.

Într-un studiu multicentric, dublu-orb, cu durata de un an, efectuat la femei aflate în post-menopauză cu osteoporoză, în care s-a comparat risendronatul sodic administrat zilnic în doză de 5 mg (n=480) şi risendronatul sodic administrat săptămânal în doză de 35 mg (n=485), profilurile de siguranţă şi de eficacitate globale au fost similare. Au fost raportate suplimentar următoarele reacţii adverse considerate de către investigatori posibil sau probabil legate de administrarea medicamentului (incidenţă mai mare în grupul tratat cu risendronat 35 mg, decât în grupul tratat cu risendronat sodic 5 mg): tulburări (1,6% vs 1,0%)şi dureri (1,2% vs 0,8%) gastro-intestinale. Într-un studiu cu durata de 2 ani, efectuat la bărbaţi cu osteoporoză, siguranţa şi tolerabilitatea globale au fost similare între grupul la care s-a administrat tratament şi grupul cu placebo. Reacţiile adverse au fost concordante cu cele observate anterior la femei.

Analize de laborator: La unii pacienţi, s-au observat precoce scăderi uşoare, asimptomatice şi tranzitorii ale concentraţiilor serice de calciu şi fosfat.

Următoarele reacţii adverse suplimentare au fost raportate în timpul utilizării după punerea pe piaţă (cu frecvenţă necunoscută):

Tulburări oculare: irită, uveită. musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv: osteonecroză de maxilar.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: reacţii cutanate şi de hipersensibilitate incluzând angioedem, erupţie cutanată generalizată, urticarie şi reacţii cutanate buloase, unele severe incluzând raportări izolate de sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică şi vasculită leucocitoclazică. cădere a părului.

Tulburări ale sistemului imunitar: reacţie anafilactică.

Tulburări hepatobiliare: tulburări hepatice grave. În cele mai multe dintre cazurile raportate, pacienţilor li s-au administrat şi alte medicamente cunoscute că produc tulburări hepatice.

După punerea pe piaţă au fost raportate următoarele reacţii adverse:: Rare: fracturi subtrohanterice şi fracturi de diafiză femurală atipice (reacţii adverse specifice clasei bifosfonaţilor). Foarte rare: Osteonecroza canalului auditiv extern (reacții adverse specifice clasei bifosfonaților).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după punerea pe piaţă a medicamentului este importantă. Aceasta permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.