Phenhydan 250 mg/5 ml
Soluție injectabilă · DCI: Phenytoinum
Phenhydan aparţine unui grup de medicamente numite antiepileptice.
De unde vin aceste informații? Pacient = Prospect · Medic = RCP. Ambele aprobate de ANMDMR.
Nu reformulăm liber textul medical. „Pentru pacient” urmează Prospectul; „Pentru medic” urmează Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP). Fiecare secțiune indică documentul-sursă.
Phenhydan aparţine unui grup de medicamente numite antiepileptice. Este utilizat pentru tratamentul unei stări patologice (boală) numite „status epilepticus” (caracterizată prin convulsii prelungite sau repetate), convulsiile epileptice cu apariţie frecventă, precum şi pentru prevenirea apariţiei convulsiilor în timpul şi după intervenţiile de neurochirurgie. Phenhydan este, de asemenea, utilizat pentru a trata formele grave de tahiaritmie ventriculară (un tip anume de aritmie cardiacă) despre care medicul consideră că pot pune viaţa în pericol, precum şi pentru a trata o afecţiune dureroasă a feţei, numită nevralgie de trigemen.
Notă Fenitoina nu este eficace pentru tratarea crizelor de tip absenţă (un anumit tip de crize care apar în mod prelungit sau repetat) sau pentru tratamentul ori profilaxia convulsiilor febrile.
- Status epilepticus, convulsii frecvente;
- Profilaxia convulsiilor care apar în timpul sau după intervenţiile neurochirurgicale;
- Tahiaritmie ventriculară simptomatică severă care poate pune viaţa în pericol;
- Tratamentul durerii neurogene din cadrul nevralgiei de trigemen.
Notă Fenitoina nu este eficace pentru tratamentul absenţelor sau pentru tratamentul şi profilaxia convulsiilor febrile.
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la fenitoină;
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la alte medicamente cu o structură chimică asemănătoare fenitoinei (de exemplu hidantoină);
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la oricare din celelalte componente ale Phenhydan;
- dacă funcţia hematogenă (de producere a celulelor sanguine) a măduvei osoase este sever afectată;
- dacă aveţi o afecţiune a inimii caracterizată prin bătăi neregulate ale inimii cum sunt bloc atrioventricular de gradul II sau III, boala nodului sinusal sau bloc sino-atrial;
- dacă aveţi o afecţiune a inimii numită sindrom Adams-Stokes, care este o tulburare a ritmului inimii care se manifestă prin leşin şi uneori crize epileptice;
- dacă aveţi o afecţiune a inimii caracterizată prin bătăi rare ale inimii (mai puţin de 50 bătăi pe minut) cum este bradicardia sinusală;
- dacă aţi suferit un infarct miocardic în ultimele 3 luni sau dacă funcţia inimii dumneavoastră este sever afectată şi debitul de sânge pompat de inimă (debitul cardiac) este scăzut, cu excepţia situaţiilor când aveţi o tulburare a ritmului de bătaie a inimii care vă pune viaţa în pericol;
- pe cale subcutanată, perivasculară, venoasă sau intraarterială, datorită pH-ului mare al medicamentului.
- Hipersensibilitate la substanţa activă, fenitoină, la alte hidantoine sau la oricare dintre excipienţi;
- Bloc atrioventricular de grad II şi III, sindrom Adam-Stokes, datorită efectului asupra automatismului ventricular
- Boala nodului sinusal
- Bloc sino-atrial
- Bradicardie sinusală ( 50 bătăi/minut)
- În timpul primelor 3 luni după infarct miocardic sau în caz de insuficienţă cardiacă cu debit cardiac scăzut (fracţia de ejecţie a ventriculului stâng mai mică de 35 %), exceptând pacienţii cu aritmii ventriculare care pot pune în pericol viaţa pacientului
- Discrazii sanguine severe preexistente.
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, aţi utilizat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală. Anumite medicamente pot creşte sau scădea concentraţia fenitoinei din sânge. Fenitoina poate modifica concentraţia altor medicamente în sânge. Aceste efecte se numesc interacţiuni. Dacă medicul dumneavoastră consideră că există o interacţiune medicamentoasă în cazul dumneavoastră, va verifica concentraţiile fenitoinei.
Următoarele substanţe pot creşte concentraţia fenitoinei:
- alcool etilic (consumarea rapidă)
- anticoagulante orale (medicamente care subţiază sângele, de exemplu dicumarol)
- benzodiazepine (utilizate pentru a trata agitaţia)
- anestezice (de exemplu halotan)
- alte medicamente antiepileptice (de exemplu sultiam, etosuximidă, mesuximidă, felbamat, oxcarbazepină)
- antiaritmice (de exemplu amiodaronă)
- antireumatice nesteroidiene (AINS) (de exemplu salicilat, azapropazonă, fenilbutazonă)
- antibiotice (de exemplu cloramfenicol, eritromicină, trimetoprim, sulfonamidă)
- antimicotice (medicamente antifungice de exemplu amfotericină B, fluconazol, ketoconazol, miconazol, itraconazol)
- izoniazidă, acid para-amino salicilic (PAS), cicloserină (folosită în tratamentul tuberculozei)
- blocante ale canalelor de calciu (medicamente pentru inimă, de exemplu diltiazem, nifedipină)
- hormoni (de exemplu estrogeni)
- disulfiram (folosit în tratamentul dependenţei de alcool)
- metilfenidat (folosit în tratamentul tulburării hiperkinetice cu deficit de atenţie [ADHD])
- cimetidină, omeprazol, ranitidină (folosite în tratamentul ulcerului gastro-duodenal)
- ticlopidină (folosită în profilaxia trombozelor)
- medicamente antidepresive (de exemplu amitriptilină, clomipramină, trazodonă, viloxazină, fluoxetină)
- medicamente psihotrope triciclice (utilizate pentru tratamentul psihozelor)
- tolbutamidă (folosită în tratamentul diabetului)
- fluoropirimidină, de exemplu 5-fluorouracil (folosit în tratamentul cancerului)
- propoxifen (utilizat pentru tratarea tusei)
Substanţe care pot scădea concentraţia fenitoinei:
- antibiotice (de exemplu rifampicină)
- alte medicamente antiepileptice (de exemplu vigabatrină, primidonă)
- rezerpină, diazoxid (folosite în tratamentul hipertensiunii arteriale)
- sucralfat (folosit în tratamentul ulcerului duodenal)
- teofilină (folosită în tratamentul afecţiunilor respiratorii)
- abuz cronic de alcool (abuz persistent de alcool pe durată lungă)
- nelfinavir, lopinavir, ritonavir (substanţe folosite în tratamentul infecţiilor virale determinate de HIV (SIDA))
- acid folic: efectul fenitoinei poate fi mai puţin eficace dacă utilizaţi în acelaşi timp acid folic
- nu trebuie utilizate preparate din plante medicinale care conţin sunătoare (Hypericum perforatum) (acestea determină scăderea concentraţiei serice şi efectul clinic al fenitoinei).
Substanţe care pot creşte sau scădea concentraţia fenitoinei:
- antiepileptice (de exemplu carbamazepină, valproat de sodiu, acid valproic, fenobarbital)
- benzodiazepine (utilizate pentru a trata agitaţia, de exemplu clordiazepoxid, diazepam)
- ciprofloxacină (un antibiotic)
Acidul valproic (un medicament antiepileptic): dacă utilizaţi şi acid valproic în asociere cu fenitoina sau dacă doza de acid valproic este crescută, pot să apară mai multe reacţii adverse. În special riscul de afectări cerebrale este mai crescut (vezi punctul 4 “Reacţii adverse posibile“).
Fenitoina poate modifica concentraţia următoarelor medicamente în sânge, precum şi efectul medicamentelor:
- corticosteroizi (de exemplu dexametazonă, prednisonă, fludrocortizonă)
- anticoagulante orale (medicamente care subţiază sângele de exemplu dicumarol)
- tetracicline, de exemplu doxiciclină (antibiotice)
- praziquantel (folosit în tratamentul infestărilor cu viermi)
- rifampicină (folosită în tratamentul tuberculozei)
- anumiţi agenţi antifungici, de exemplu itraconazol (utilizat pentru tratamentul infecţiilor determinate de ciuperci)
- antiepileptice (de exemplu lamotrigină, carbamazepină, valproat, felbamat, oxcarbazepină, stiripentol)
- estrogen (folosit în terapia de substituţie hormonală [TSH])
- alcuroniu, pancuroniu, vecuroniu (relaxante musculare)
- ciclosporină, tacrolimus (folosite în prevenirea rejetului de grefă de organ)
- furosemid (un diuretic [determină eliminarea apei din corp] folosit în tratamentul insuficienţei cardiace)
- teofilină (folosită în tratamentul dificultăţilor la respiraţie)
- digitoxină (medicament pentru inimă)
- nicardipină, diazoxid (utilizate pentru tratamentul hipertensiunii arteriale)
- nimodipină (utilizată pentru prevenirea spasmului vaselor sanguine de la nivelul creierului)
- chinidină, verapamil (utilizate în tratamentul tulburărilor de ritm cardiac)
- medicamente antidepresive (de exemplu amitriptilină, clomipramină, paroxetină, sertralină)
- medicamente psihotrope triciclice (de exemplu clozapină folosită în tratamentul schizofreniei)
- metadonă (folosită în tratamentul dependenţei de heroină)
- clorpropamidă, glibenclamidă, tolbutamidă (folosite în tratamentul diabetului zaharat)
- atorvastatină
- vitamina D
- anticoncepţionale orale: efectul contraceptiv nu este sigur.
- medicamente care subţiază sângele (anticoagulante): dacă folosiţi astfel de medicamente, trebuie să verificaţi cu regularitate timpul de coagulare a sângelui (valoarea INR-ului).
- teniposidă, metotrexat (medicamente anticanceroase). Puteţi avea un număr mai mare de reacţii adverse şi agravarea reacţiilor adverse la tratamentul cu metotrexat.
Phenhydan împreună cu alimente, băuturi și alcool Nu trebuie să consumaţi alcool etilic în timpul tratamentului cu Phenhydan.
Un număr de medicamente poate creşte sau scădea concentraţiile plasmatice ale fenitoinei, iar fenitoina poate modifica la rândul ei concentraţiile plasmatice ale altor medicamente. Fenitiona acţionează ca inductor pentru câteva enzime din citocromul P450, incluzând în mod specific enzima 3A4, putând scădea concentraţiile plasmatice ale unor medicamente. Dacă se suspectează interacţiuni, se recomandă determinarea valorilor plasmatice ale fenitoinei. Doza poate fi adaptată în funcţie de necesităţile clinice.
Următoarele medicamente au efect asupra fenitoinei:
Substanţe care pot creşte concentraţiile plasmatice ale fenitoinei Consumul acut de alcool etilic, anticoagulante orale (de exemplu dicumarol), benzodiazepine, anestezice (de exemplu halotan), antiaritmice (de exemplu amiodaronă), antiepileptice (de exemplu sultiam, etosuximidă, mesuximidă, felbamat, oxcarbazepină, stiripentol), antireumatice nesteroidiene (de exemplu salicilat, azapropazonă, fenilbutazonă), antibiotice (de exemplu cloramfenicol, eritromicină, izoniazidă, cicloserină, acid para-amino salicilic (PAS), trimetoprim, sulfonamidă), antimicotice (de exemplu amfotericină B, fluconazol, ketoconazol, miconazol, itraconazol), blocante ale canalelor de calciu (diltiazem, nifedipină), hormoni (de exemplu estrogen), disulfiram, metilfenidat, ticlopidină, cimetidină, ranitidină, omeprazol, medicamente psihotrope triciclice, antidepresive (de exemplu amitriptilină, clomipramină, viloxazină, trazodonă, fluoxetină), tolbutamidă, fluoropirimidină (de exemplu 5-fluorouracil), propoxifen.
Substanţe care pot scădea concentraţiile plasmatice ale fenitoinei Abuz cronic de alcool etilic, antibiotice (de exemplu rifampicină); antiepileptice (de exemplu vigabatrină, primidonă), rezerpină, sucralfat, diazoxid, teofilină, nelfinavir, inductorii sistemului citocromial P-450 (în principal izoenzimele CYP2C9 şi CYP2C19), de exemplu lopinavir, ritonavir (administrarea orală concomitentă poate determina scăderea concentraţiilor plasmatice ale fenitoinei; din acest motiv se vor monitoriza concentraţiile plasmatice ale fenitoinei în cazul administrării
concomitente a acestor medicamente).
Substanţe care pot creşte sau scădea valorile plasmatice ale fenitoinei Antiepileptice (de exemplu carbamazepină, valproat de sodiu, acid valproic, fenobarbital), benzodiazepine (de exemplu clordiazepoxid, diazepam), ciprofloxacină. Dacă fenitoina se administrează în asociere cu acidul valproic sau dacă se creşte doza de acid valproic, aceasta poate determina creşterea fracţiunii libere de fenitoină (concentraţia de fenitoină nelegată de proteinele plasmatice) fără a creşte concentraţia serică totală a fenitoinei. Acest fapt poate creşte riscul apariţiei reacţiilor adverse, în special a afectării cerebrale (vezi punctul 4.8).
Fenitoina poate modifica concentraţia substanţelor active sau efectul următoarelor medicamente: corticosteroizi (de exemplu dexametazonă, prednisonă, fludrocortizonă), anticoagulante orale (de exemplu dicumarol), tetracicline (de exemplu doxiciclină), praziquantel, rifampicină, derivaţi de azol (de exemplu itraconazol), antiepileptice (de exemplu lamotrigină, carbamazepină, oxcarbazepină, valproat, felbamat, stiripentol), anticoncepţionale orale (efectul anticoncepţional poate fi nesigur), estrogen, alcuroniu, pancuroniu, vecuroniu, ciclosporină, tacrolimus, diazoxid, furosemidă, antidepresive (de exemplu clomipramină, amitriptilină, paroxetină, sertralină), teofilină, digitoxină, nicardipină, nimodipină, chinidină, verapamil, medicamente psihotrope triciclice (de exemplu clozapină), metadonă, clorpropamidă, glibenclamidă, tolbutamidă, atorvastatină, vitamina D, teniposidă.
Alte interacţiuni: Pacienţilor sub tratament anticoagulant li se recomandă controlul periodic al timpului de coagulare (INR). Toxicitatea metotrexatului poate fi crescută. Efectul fenitoinei poate fi scăzut în urma administrării concomitente de acid folic.
Nu trebuie utilizate preparate din plante medicinale care conţin sunătoare (Hypericum perforatum) în timpul administrării fenitoinei datorită riscului scăderii concentraţiilor plasmatice şi scăderii efectelor clinice ale fenitoinei.
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului pentru recomandări înainte de a utiliza acest medicament. Din cauza riscului de malformaţii (vă rugăm să consultaţi secţiunea referitoare la Sarcină) este necesară planificarea şi monitorizarea fiecărei sarcini.
Sarcina Reţineţi faptul că pilula anticoncepţională poate să nu aibă efect dacă utilizaţi Phenhydan.
Dacă planificaţi să rămâneţi gravidă sau sunteţi deja gravidă, utilizaţi Phenhydan doar dacă vă indică medicul, în urma evaluării atente a raportului riscuri/beneficii.
Dacă sunteţi gravidă şi utilizaţi orice medicament antiepileptic, probabilitatea malformaţiilor la făt este mai mare. Dovezile sugerează că această probabilitate este de 2 până la 3 ori mai mare. Printre malformaţiile posibile se numără:
- buză de iepure;
- malformaţii la nivelul inimii şi vaselor;
- afectarea dezvoltării capului (microcefalie), feţei, a unghiilor sau degetelor de la mâini sau de la picioare;
- defecte ale tubului neural (segment embrionar din care se va forma sistemul nervos al fătului);
- creştere întârziată şi dezvoltare cognitivă scăzută.
Ca urmare, trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră imediat dacă planificaţi să rămâneţi gravidă sau sunteţi deja gravidă. Medicul va verifica dacă tratamentul cu Phenhydan este necesar.
În cazul în care sunteţi gravidă şi trebuie să fiţi tratată de urgenţă cu Phenhydan
- Dacă este posibil, nu trebuie să utilizaţi şi alte medicamente antiepileptice. Utilizarea mai multor medicamente antiepileptice creşte riscul apariţiei malformaţiilor la făt.
- În special în primele 3 luni de sarcină trebuie să vi se administreze doza minimă eficace. Aceasta este cea mai mică doză posibilă la care convulsiile sunt ţinute sub control. Medicul dumneavoastră va stabili care este această doză.
- Starea dumneavoastră şi a fătului vor fi urmărite pe durata tratamentului;
- Concentraţiile serice ale fenitoinei se vor modifica în timpul şi după sarcină. Medicul dumneavoastră vă va determina concentraţiile din sânge ale fenitoinei pentru a se asigura că vi se administrează doza potrivită;
- Este recomandat să vi se efectueze un examen ecografic. Acesta poate reda o imagine detaliată a fătului. Trebuie să fiţi informată cu privire la orice probleme ale fătului.
Tratamentul cu Phenhydan nu trebuie întrerupt brusc în timpul sarcinii. Întreruperea bruscă a tratamentului poate determina apariţia convulsiilor, fapt care vă poate dăuna atât dumneavoastră cât şi fătului.
Îngrijirea nou-născutului Nou-născutul poate prezenta tulburări ale sângelui în primele 24 de ore după naştere. Pentru a preveni acest lucru:
- medicul dumneavoastră trebuie să vă administreze o doză de vitamina K1 în ultima săptămână de sarcină;
- medicul trebuie să administreze nou-născutului o doză de vitamina K1.
Prevenirea deficitului de acid folic Pentru a preveni un posibil deficit de acid folic determinat de tratamentul cu fenitoină, trebuie să utilizaţi acid folic în timpul sarcinii. Medicul vă va spune ce cantitate să utilizaţi.
Alăptarea Mici cantităţi de substanţă activă (fenitoina sodică) se excretă în laptele uman. Ca urmare, se recomandă să nu alăptaţi în timpul tratamentului cu Phenhydan. Dacă doriţi totuşi să alăptaţi, sugarul va trebui supavegheat pentru a vă asigura de următoarele:
- creşte în greutate în mod corespunzător;
- nu are o nevoie crescută de somn.
Sarcina
Riscuri asociate cu epilepsia şi antiepilepticele în general
- Femeile la care probabilitatea de a rămâne gravide este mare sau cele cu potenţial fertil trebuie să beneficieze de sfaturi de specialitate;
- Necesitatea tratamentului antiepileptic trebuie reevaluată dacă o femeie îşi planifică o sarcină;
- Riscul de malformaţii congenitale este crescut cu un factor de 2 până la 3 la copiii mamelor tratate cu un antiepileptic. Cele mai frecvente malformaţii raportate sunt cheiloschizis, malformaţii cardiovasculare şi ale tubului neural;
- Terapia combinată antiepileptică poate fi asociată cu creşterea riscului de malformaţii congenitale în comparaţie cu monoterapia, motiv pentru care este important să se practice monoterapia ori de câte ori este posibil;
- Terapia cu antiepileptice nu trebuie întreruptă brusc, deoarece poate declanşa crize care pot avea consecinţe grave atât la mamă cât şi la copil.
Riscuri asociate cu fenitoina
- O malformaţie tipică determinată de fenitoină este hipoplazia unghiilor şi a întregii falange distale;
- În urma monoterapiei cu fenitoină s-au observat frecvent dismorfie craniofacială (hipoplazia părţii din mijloc a feţei), malformaţii cardiace, microcefalie, creştere întârziată şi dezvoltare cognitivă scăzută;
- La copiii cu expunere prenatală la fenitoină au fost relatate 12 cazuri de tumori neuroectodermale. Şase din aceşti copii au dezvoltat neuroblastom. Deşi numărul cazurilor
este prea mic pentru a demonstra o conexiune cauzală, nu poate fi exclusă existenţa unui risc de carcinogeneză transplacentară;
- La copiii cu expunere prenatală la fenitoină trebuie anticipată o scădere a factorilor de coagulare dependenţi de vitamina K în primele 24 de ore de viaţă. La nou-născuţi s-au raportat hemoragii.
Având în vedere aceste date, trebuie luate în considerare următoarele
- Femeile la care probabilitatea de a rămâne gravide este mare sau cele cu potenţial fertil trebuie informate de către un specialist cu privire la necesitatea planificării şi supravegherii oricărei sarcini, precum şi cu privire la faptul că riscul malformaţiilor este de 2-3 ori mai mare sub tratament antiepileptic. Femeile trebuie să fie conştiente de faptul că eficacitatea anticoncepţionalelor orale poate fi redusă (vezi punctul 4.5);
- Dacă o femeie este gravidă sau planifică o sarcină, trebuie reevaluată necesitatea tratamentului antiepileptic. În sarcină, fenitoina trebuie utilizată doar în urma unei evaluări atente a raportului risc/beneficiu;
- Dacă este posibil, fenitoina trebuie prescrisă în monoterapie în timpul sarcinii;
- Tratamentul antiepileptic nu trebuie întrerupt brusc în timpul sarcinii, deoarece poate declanşa crize de întrerupere care pot dăuna atât mamei cât şi fătului;
- În timpul organogenezei, în special între zilele de gestaţie 20 şi 40, trebuie administrată cea mai mică doză necesară pentru controlul crizelor, deoarece incidenţa malformaţiilor depinde în mod evident de mărimea dozei. Concentraţiile plasmatice ale fenitoinei scad în timpul sarcinii şi cresc după naştere atingând valorile dinainte de sarcină. Din acest motiv se recomandă determinarea periodică a concentraţiilor plasmatice ale fenitoinei pe toată perioada sarcinii şi după naştere;
- Pentru a preveni complicaţiile hemoragice la nou-născuţi, vitamina K1 trebuie administrată profilactic mamei în ultimele săptămâni de sarcină şi, ulterior, nou-născutului;
- Este recomandată profilaxia cu acid folic;
- Gravidelor trebuie să le fie oferită posibilitatea unui diagnostic ecografic de înaltă rezoluţie.
Alăptarea
În timpul tratamentului cu fenitoină nu se recomandă alăptarea, deoarece cantităţi mici din substanţa activă se excretă în laptele uman. Concentraţia fenitoinei în laptele matern este aproximativ o treime din concentraţia plasmatică a mamei. Dacă mama doreşte totuşi să alăpteze, copilul trebuie supravegheat pentru a observa eventualele tulburări de creştere în greutate şi o nevoie mai accentuată de somn.
Ce conţine Phenhydan
- Substanţa activă este fenitoină sodică. Fiecare mililitru soluţie injectabilă conţine fenitoină 50 mg sub formă de fenitoină sodică 54,35 mg. O fiolă (5 ml) soluţie injectabilă conţine fenitoină 250 mg sub formă de fenitoină sodică 271,75 mg.
- Celelalte componente sunt glicofurol 75, edetat disodic, apă pentru preparate injectabile.
Cum arată Phenhydan şi conţinutul ambalajului Phenhydan se prezintă sub formă de soluţie limpede, incoloră sau uşor gălbuie. Phenhydan este ambalat în cutii cu 5 fiole din sticlă incoloră tip I a câte 5 ml soluţie incoloră.
Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricantul DESITIN Arzneimittel GmbH Weg beim Jäger 214 D-22335 Hamburg, Germania
Pentru orice informaţii despre acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţa locală a deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă:
DESITIN PHARMA SRL Str. Sevastopol 13-17, Ap. 102 010 991 Bucureşti România Tel: +40 21 252 34 81 Fax:+40 21 318 29 09 e-mail: office@desitin.ro
Acest prospect a fost aprobat în Februarie 2017.
Fiecare mililitru soluţie injectabilă conţine fenitoină 50 mg sub formă de fenitoină sodică 54,35 mg. O fiolă (5 ml) soluţie injectabilă conţine fenitoină 250 mg sub formă de fenitoină sodică 271,75 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: Sodiu (mai puţin de 23 mg per fiolă).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
Glicofurol 75 Edetat disodic Apă pentru preparate injectabile
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor. Nu utilizaţi Phenhydan după data de expirare înscrisă pe ambalaj după “EXP:”. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
Soluţia trebuie utilizată imediat după deschiderea fiolei. Soluţia nu trebuie să fie utilizată dacă conţine particule vizibile.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
5 ani
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.