Zoladex 3,6 mg

Adulţi Doza recomandată este de 3,6 mg goserelină (un implant Zoladex), injectată subcutanat, în peretele abdominal anterior, la intervale de 28 de zile. Nu sunt necesare ajustări ale dozelor la vârstnici sau la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică.

Deoarece în prezent nu există date clinice pentru perioade mai lungi de tratament, se recomandă ca endometrioza să fie tratată numai pe o perioadă de 6 luni. Curele de tratament nu trebuie repetate datorită posibilităţii apariţiei demineralizării osoase. La pacientele cu endometrioză tratate cu Zoladex, demineralizarea osoasă şi simptomatologia vasomotorie sunt reduse prin utilizarea concomitentă a terapiei de substituţie hormonală (un medicament estrogenic şi un progestativ, zilnic).

Pentru reducerea grosimii endometrului este necesar un tratament de 4 sau 8 săptămâni. A doua doza de Zoladex poate fi necesară la pacientele cu uter mare sau pentru a permite planificarea tratamentului chirurgical la momentul oportun.

La femeile cu anemie, ca urmare a fibromatozei uterine, timp de până la 3 luni înainte de intervenţia chirurgicală tratamentul cu Zoladex trebuie administrat împreună cu preparate care să suplimenteze ferul.

Reproducerea asistată Zoladex se administrează pentru supresia glandei hipofize, exprimată printr-o concentraţie plasmatică a estradiolului similară cu cea observată la începutul fazei foliculare (aproximativ 150 pmol/l). Supresia hipofizei apare, de obicei, la 7-21 de zile.

După supresia hipofizei se începe stimularea ovariană controlată (superovulaţie) cu gonadotrofină. Inhibiţia hipofizară obţinută prin folosirea unui medicament depot agonist este mai puternică, sugerând în anumite cazuri, necesitatea creşterii dozei de gonadotrofină. La atingerea nivelului optim de dezvoltare foliculară se întrerupe administrarea gonadotrofinei şi se începe administrarea gonadotrofinei corionice umane în scopul inducerii ovulaţiei. Monitorizarea tratamentului, izolarea oocitului precum şi tehnicile de fertilizare se efectuează conform procedurilor de rutină ale fiecărei clinici în parte.

Copii Zoladex nu este indicat pentru utilizare la copii.

Mod de administrare Pentru administrarea corectă a Zoladex, vezi instrucţiunile de pe cardul de administrare.

Cardul cu instrucțiuni de administrare trebuie citit înaintea administrării.

Trebuie acordată atenție la inserarea Zoladex in peretele abdominal anterior din cauza proximității arterei epigastrice inferioare și ramificațiilor ei.

O atenție deosebită trebuie acordată la administrarea Zoladex la pacienții cu IMC scăzut și/sau care primesc medicație anticoagulantă (vezi pct. 4.4).

Trebuie acordată atenție pentru a asigura administrarea subcutanată a injecției, folosind tehnica descrisă în cardul cu instrucțiuni de administrare. A nu se injecta într-un vas de sânge, mușchi sau peritoneu.

În situația în care este nevoie de îndepărtarea chirurgicală a Zoladex implant, acesta poate fi localizat cu ultrasunete.

Pentru precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare, vezi pct 6.6.

Pentru pacienții tratați cu agoniști LHRH, ca de exemplu goserelina, există un risc crescut al incidenței depresiei (care poate fi severă). Pacienții trebuie informați și tratați corespunzător dacă apar simptome.

Terapia de supresie androgenică poate prelungi intervalul QT

La pacienții cu antecedente sau factori de risc pentru prelungirea intervalului QT și la pacienții care primesc concomitent medicamente care pot prelungi intervalul QT (vezi pct. 4.5), medicii trebuie să evalueze raportul risc beneficiu, incluzând potențialul de torsadă a vârfurilor înainte de inițierea tratamentului cu Zoladex.

Au fost raportate leziuni vasculare la locul de administrare a injectiei cu Zoladex, inclusiv evenimente ca durere, hematom, hemoragie sau leziuni vasculare. Monitorizați pacienții afectați cu privire la apariția unor semne și simptome ale hemoragiei abdominale. În cazuri foarte rare, erori în administrare au dus la leziuni vasculare și șoc hemoragic, necesitând transfuzii de sânge și intervenții chirurgicale. O atenție deosebită trebuie acordată la administrarea Zoladex la pacienții cu IMC scăzut și/sau care primesc medicație anticoagulantă. (vezi pct. 4.2).

Bărbaţi Administrarea Zoladex la bărbaţii cu un anumit risc de a dezvolta obstrucţie ureterală sau compresie a măduvei spinării trebuie făcută cu prudenţă şi pacienţii trebuie atent monitorizaţi în timpul primei luni de tratament. În cazul în care este prezentă sau apare compresia măduvei spinării sau insuficienţa renală prin obstrucţie ureterală, trebuie instituit tratamentul standard specific al acestor complicaţii.

Trebuie luată în considerare utilizarea iniţială a unui anti-androgen (de exemplu ciproteron acetat 300 mg pe zi cu 3 zile înainte de administrarea Zoladex, iar tratamentul asociat va fi continuat timp de 3 săptămâni) la începutul terapiei cu analoagi de LHRH, deoarece s-a demonstrat că această asociere a prevenit posibilele sechele ale creşterii iniţiale a concentraţiei plasmatice de testosteron.

Utilizarea agoniştilor LHRH poate determina scăderea densităţii minerale osoase. La bărbaţi, datele preliminare sugerează că administrarea bifosfonaţilor în asociere cu agonişti LHRH la bărbaţi poate reduce scăderea densităţii minerale osoase. O atenţie deosebită este necesară în cazul pacienţilor cu factori de risc adiţionali pentru osteoporoză (de exemplu consumul cronic de alcool etilic, fumatul, tratament de lungă durată cu anticonvulsivante sau corticosteroizi, antecedente heredo-colaterale de osteoporoză).

Pacienţii diagnosticaţi cu depresie şi pacienţii cu hipertensiune arterială trebuie monitorizaţi cu atenţie.

La bărbaţii trataţi cu agonişti de LHRH a fost observată o scădere a toleranţei la glucoză. La pacienţii cu diabet zaharat preexistent, această scădere a toleranţei la glucoză se poate manifesta ca un diabet zaharat sau ca o pierdere a controlului glicemic. Din acest motiv, trebuie avută în vedere monitorizarea glicemiei.

Infarctul miocardic și insuficiența cardiacă au fost observate într-un studiu farmacoepidemiologic cu agonişti de LHRH utilizați în tratamentul cancerului de prostată. Riscul pare să crească la utilizarea în combinație cu anti-androgeni.

Femei Neoplasm mamar Scăderea densităţii minerale osoase Utilizarea agoniştilor LHRH la femei poate determina reducerea densităţii minerale osoase.

După un tratament cu durata de 2 ani pentru cancer mamar în faza precoce, pierderea medie a densităţii minerale osoase a fost de 6,2% la nivelul colului femural şi 11,5% la nivelul coloanei vertebrale lombare. S-a demonstrat că această pierdere este parţial reversibilă, cu o recuperare la interval de un an după tratament de 3,4% faţă de valorile iniţiale la nivelul colului femural şi de 6,4% faţă de valorile iniţiale la nivelul coloanei vertebrale lombare, deşi procentele de reversibilitate se bazează pe date limitate. În cazul

majorităţii femeilor, datele disponibile sugerează faptul că recuperarea pierderii osoase are loc după încetarea tratamentului.

Datele preliminare sugerează faptul că utilizarea goserelinei în asociere cu tamoxifen la paciente cu neoplasm mamar poate scădea pierderea minerală osoasă.

Afecţiuni benigne Scăderea densităţii minerale osoase Utilizarea agoniştilor LHRH poate determina scăderea densităţii minerale osoase în medie cu 1% pe lună în primele 6 luni de tratament. Fiecare reducere cu 10% a densităţii minerale osoase este asociată cu creşterea de 2 până la 3 ori a riscului de apariţie a fracturilor. Datele disponibile sugerează faptul că în cazul majorităţii femeilor, densitatea minerală osoasă de reface după întreruperea tratamentului.

La pacientele tratate cu Zoladex pentru endometrioză, terapia de substituţie hormonală, adiţională s-a dovedit a avea un efect de reducere a pierderilor minerale osoase precum şi a simptomelor vasomotorii.

Nu sunt disponibile date specifice provenite de la paciente cu osteoporoză diagnosticată sau cu factori de risc pentru osteoporoză [de exemplu abuz cronic de alcool etilic, fumat, tratament de lungă durată cu medicamente care scad densitatea minerală osoasă (de exemplu anticonvulsivante sau corticosteroizi), antecedente heredo-colaterale de osteoporoză, malnutriţie (de exemplu anorexie nervoasă)]. Deoarece scăderea densităţii minerale osoase este mai probabil să afecteze într-o mai mare măsură aceste paciente, tratamentul cu goserelină trebuie evaluat individual şi trebuie iniţiat doar dacă beneficiile tratamentului depăşesc riscurile. Trebuie avute în vedere măsuri suplimentare pentru combaterea scăderii densităţii minerale osoase.

Sângerarea de întrerupere La începutul tratamentului cu goserelină unele femei pot prezenta sângerări vaginale cu durată şi intensitate variabilă. De obicei, acestea apar în prima lună de tratamentului. Această sângerare reprezintă, probabil, sângerarea de întrerupere a estrogenilor şi este de aşteptat să se oprească spontan. Dacă sângerarea continuă, trebuie investigată etiologia.

Nu sunt disponibile date clinice referitoare la efectele tratamentului cu Zoladex cu durata mai mare de 6 luni în afecţiunile ginecologice benigne.

Zoladex poate determina creşterea rezistenţei colului uterin, ceea ce poate duce la dificultăţi în dilatarea acestuia.

În cazul reproducerii asistate, Zoladex trebuie administrat în cadrul terapiei numai sub îndrumarea unui medic specialist în acest domeniu.

Similar altor agonişti ai LHRH, administrarea asociată de Zoladex 3,6 mg cu gonadotrofine a determinat apariţia sindromului de hiperstimulare ovariană (SHSO). În unele cazuri s-a observat că inhibiţia obţinută cu un preparat retard poate duce la creşterea necesarului de gonadotrofine. Stimularea ciclului ovarian trebuie atent monitorizată pentru a identifica pacientele cu risc de a dezvolta SHSO, frecvenţa de apariţie şi severitatea acestuia fiind dependente de dozele de gonadotrofină. Dacă este cazul, administrarea gonadotrofinei corionice umane (hCG) trebuie evitată pe cât este posibil.

Se recomandă ca Zoladex să fie utilizat cu atenţie în programele de reproducere asistată la pacientele cu sindrom ovarian polichistic, deoarece există riscul creşterii numărului de foliculi stimulaţi.

În timpul tratamentului trebuie utilizate metode non-hormonale de contracepţie până la repornirea menstruaţiei după oprirea tratamentului cu Zoladex.

Pacienţii diagnosticaţi cu depresie şi pacienţii cu hipertensiune arterială trebuie monitorizaţi cu atenţie.

Zoladex poate să determine o reacţie pozitivă în cadrul testelor pentru controlul antidoping.

Copii și adolescenți Zoladex nu este indicat la copii şi adolescenţi deoarece siguranţa şi eficacitatea nu au fost stabilite la această grupă de vârstă.

Următoarele categorii de frecvenţă a reacţiilor adverse (RA) au fost stabilite pe baza raportărilor din studii clinice şi raportărilor după punerea pe piaţă şi raportări spontane. Cel mai frecvent raportate reacţii adverse sunt bufeurile, transpiraţiile şi reacţiile la locul administrării.

Bărbaţi Femei

Tulburări ale sistemului Frecvente Parestezii Parestezii nervos Compresie a măduvei N/A spinării N/A Cefalee Tulburări cardiace Frecvente Insuficienţă cardiacăf, NA infarct miocardicf Cu frecvență Prelungirea intervalului Prelungirea intervalului necunoscută QT(vezi pct. 4.4 și 4.5) QT(vezi pct. 4.4 și 4.5)

Tulburări vasculare Foarte Bufeurib Bufeurib frecvente Frecvente Tensiune arterială Tensiune arterială anormalăc anormalăc

Afecţiuni cutanate şi ale Foarte Hiperhidrozab Hiperhidrozab acneei ţesutului subcutanat frecvente Frecvente Erupţii cutanated Erupţii cutanated, alopecie

Cu frecvenţă Alopecieh (vezi Frecvente) necunoscută Tulburări musculo- Frecvente Dureri osoasee N/A scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Vezi “Mai puţin Artralgii frecvente” Mai puţin Artralgii (vezi ‘Frecvente’) frecvente Tulburări renale şi ale căilor Mai puţin Obstrucţie ureterală N/A urinare frecvente Tulburări ale aparatului Foarte Disfuncţie erectilă N/A genital şi sânului frecvente N/A Uscăciune vulvo-vaginală N/A Mărirea sânilor Frecvente Ginecomastia N/A

N/A Mărirea tumorii, tumoare dureroasă (la începutul tratamentului)

Investigaţii diagnostice Frecvente Scădere densităţii Scădere densităţii minerale osoase (vezi pct minerale osoase (vezi pct 4.4), creştere în greutate 4.4), creştere în greutate a. O reducere a toleranţei la glucoză a fost observată la bărbaţii trataţi cu agonişti de LHRH. Aceasta se poate manifesta ca un diabet zaharat sau pierderea controlului glicemiei, la pacienţii cu un diabet zaharat preexistent. b. Acestea sunt reacţii adverse care necesită rareori întreruperea terapiei. Hiperhidroza şi bufeurile pot continua după încetarea tratamentului cu Zoladex. c. Modificările tensiunii arteriale, manifestate prin hipotensiune arterială şi hipertensiune arterială au fost raportate ocazional. Modificările sunt de obicei tranzitorii, dispărând fie în timpul tratamentului, fie după întreruperea lui. Rar, aceste modificări au necesitat o intervenţie medicală, incluzând întreruperea tratamentului cu Zoladex. d. Acestea au fost în general de intensitate medie, adesea au regresat, fără a necesita întreruperea tratamentului. e. Iniţial, pacienţii cu cancer de prostată pot acuza o creştere temporară a intensităţii durerilor osoase, care pot fi tratate simptomatic. f. Observată în studiul farmacoepidemiologic cu agonişti LHRH folosiţi pentru tratamentul cancerului de prostată. Riscul pare sa crească la utilizarea asocierii cu anti-androgeni. g. Căderea părului a fost raportată la femei, inclusiv la pacienţii tineri trataţi pentru pacienţii trataţi pentru afecţiuni benigne. Căderea părului este uşoară dar ocazional poate fi severă. h. Mai ales pierderea părului de pe corp, un efect aşteptat al nivelului scăzut de androgen. i. În multe cazuri, acneea a fost raportată în prima lună după începerea tratamentui cu Zoladex.

Experienţa după punerea pe piaţă A fost raportat un număr mic de cazuri de modificări ale hemoleucogramei, disfuncţie hepatică, embolie pulmonară şi pneumonie interstiţială ca urmare a administrării de Zoladex.

Suplimentar, următoarele reacţii adverse la medicament au fost raportate la femeile tratate pentru indicaţii benigne ginecologice: acnee, modificări ale pilozităţii corporale, xeroză cutanată, creştere în greutate, creştere a concentraţiei plasmatice a colesterolului, sindrom de hiperstimulare ovariană (în cazul utilizării concomitente cu gonadotropine), vaginită, secreţie vaginală, nervozitate, tulburări ale somnului, oboseală, edeme periferice, mialgii, crampe musculare la nivelul gambelor, greaţă, vărsături, diaree, constipaţie, disconfort abdominal, afectare a vocii.

Inițial, pacientele cu cancer mamar pot experimenta o intensificare a semnelor și simptomelor, care pot fi controlate.

Rar, pacientele cu neoplasm mamar metastazat au prezentat hipercalcemie la iniţierea tratamentului cu Zoladex. Dacă apar simptome care indică hipercalcemie (de exemplu senzaţie de sete), aceasta trebuie exclusă.

Rar, unele femei pot intra la menopauză în timpul tratamentului cu analogi LHRH şi menstrele nu se reiau la întreruperea tratamentului. Nu se cunoaste dacă acestea sunt determinate de tratamentul cu Zoladex sau rezultă ca urmare a afecţiunii ginecologice.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.