Au existat raportări de depresie la pacienţii care iau Diphereline, care poate fi severă. Dacă sunt luaţi Diphereline şi dezvoltați o stare depresivă, informaţi medicul dumneavoastră. Medicul dumneavoastră ar putea dori să va monitorizeze depresia în timpul tratamentului.
În timpul tratamentului cu Diphereline 3,75 mg, poate fi descoperită o mărire a glandei pituitare (tumoare benignă) nediagnosticată anterior. Simptomele includ dureri de cap bruște, probleme de vedere și paralizie la nivelul ochilor.
Bărbaţi Utilizarea de agonişti GnRH poate cauza o reducere a densităţii minerale osoase. La bărbati, datele preliminare sugerează că utilizarea unui bifosfonat în asociere cu un agonist GnRH poate reduce pierderea minerală osoasă. Se recomandă prudenţă deosebită în cazul pacienţilor cu factori suplimentari de risc pentru osteoporoză (de exemplu, abuzul cronic de alcool, fumătorii, terapie pe termen lung cu medicamente care reduc densitatea minerală osoasă, de exemplu, anticonvulsivante sau corticoizi, antecedentele familiale de osteoporoză, malnutriţie).
Au fost raportate modificări de dispoziţie, inclusiv depresie. Pacienţii cu depresie cunoscută trebuie monitorizaţi îndeaproape pe perioada tratamentului.
Dacă aveti orice probleme cu inima sau cu vasele de sânge, inclusiv probleme de ritm cardiac (aritmii), sau sunteti sub tratament cu medicamente pentru aceste probleme, riscul de a avea probleme de ritm cardiac poate creşte când utilizaţi Diphereline 3.75 mg.
Cancerul de prostată Iniţial, triptorelina, ca şi alţi agonişti GnRH, determină o creştere tranzitorie a concentraţiilor plasmatice de testosteron. Ca o consecinţă, în primele săptămâni de tratament, pot apărea ocazional cazuri izolate de agravare tranzitorie a semnelor şi simptomelor cancerului de prostată. În timpul fazei iniţiale de tratament, trebuie luată în considerare administrarea suplimentară a unui anti-androgen adecvat pentru a contracara creşterea iniţială a concentraţiilor plasmatice de testosteron şi agravarea simptomelor clinice.
Un număr mic de pacienţi pot prezenta o agravare temporară a semnelor şi simptomelor cancerului de prostată (exacerbarea tumorii) şi o creştere temporară a durerii provocate de cancer (durere metastatică), care pot fi tratate simptomatic.
Ca şi în cazul altor agonişti GnRH, au fost observate cazuri izolate de compresie medulară sau obstrucţie uretrală. În cazul în care se produce compresie medulară sau insuficienţă renală, trebuie instituit tratamentul standard al acestor complicaţii, şi, în cazuri extreme, trebuie luată în considerare o orhiectomie imediată (castrare chirurgicală). Se recomandă monitorizarea atentă în timpul primelor săptămâni de tratament, în special la pacienţii care suferă de metastaze vertebrale, şi care prezintă riscul de compresie medulară, şi la pacienţii cu obstrucţie de tract urinar.
Terapia de privare de androgeni pe termen lung, fie prin orhiectomie bilaterală sau prin administrarea de analogi GnRH este asociată cu un risc crescut de pierdere de masă osoasă şi poate conduce la osteoporoză şi la un risc crescut de fracturi osoase.
În plus, din datele epidemiologice, s-a observat că pacienţii pot experimenta modificări metabolice (de exemplu, intoleranţă la glucoză), sau un risc crescut de boli cardiovasculare în timpul terapiei cu privare de androgeni. Cu toate acestea, datele prospective nu au confirmat legătura dintre tratamentul cu analogi GnRH şi o creştere a mortalităţii cardiovasculare. Pacienţii cu risc ridicat pentru bolile cardiovasculare sau metabolice trebuie evaluaţi cu atenţie înainte de iniţierea tratamentului şi trebuie monitorizaţi în mod adecvat pe perioada terapiei cu privare de androgeni.
Administrarea de triptorelină în doze terapeutice are ca rezultat supresia sistemului gonadal pituitar. După castrarea chirurgicală, triptorelina nu induce nicio scădere suplimentară a concentraţiilor plasmatice de testosteron.
Funcţia normală este de obicei, reluată după întreruperea tratamentului. Testele de diagnostic pentru funcţia gonadală pituitară efectuate în timpul tratamentului şi după întreruperea tratamentului cu analogi GnRH pot fi, prin urmare, înşelătoare.
Femei Trebuie să se confirme absenţa sarcinii înainte de prescrierea triptorelinei.
Utilizarea agoniştilor GnRH este de natură să provoace reducerea densităţii minerale osoase în medie cu 1% pe lună pe parcursul unei perioade de şase luni de tratament. Fiecare reducere cu 10% a densităţii minerale osoase este corelată cu un risc mai crescut de aproximativ două-trei ori de producere a fracturilor.
Nu sunt disponibile date specifice pentru pacientele cu osteoporoză stabilită sau cu factori de risc pentru osteoporoză (de exemplu, abuzul cronic de alcool, fumătorii, terapia pe termen lung cu medicamente care reduc densitatea minerală osoasă, de exemplu, anticonvulsivante sau corticoizi, antecedentele familiale de osteoporoză, malnutriţie, de exemplu, anorexia nervoasă). Deoarece este mai probabil ca reducerea densităţii minerale osoase să afecteze cu precădere aceste paciente, tratamentul cu triptorelină trebuie luat în considerare în mod individual şi trebuie iniţiat numai dacă în urma unei evaluări foarte atente se stabileşte că beneficiile tratamentului depăşesc riscurile. Trebuie luate în considerare măsuri suplimentare pentru a contracara pierderea densităţii minerale osoase.
Fibrom uterin şi endometrioza Folosită în doza recomandată, triptorelina determină constant amenoree hipogonadotropă. Dacă hemoragia genitală apare după prima lună, trebuie măsurat nivelul plasmatic de estradiol şi în cazul în care acesta este sub 50 pg / ml, trebuie investigate posibile leziuni organice.
După retragerea tratamentului, funcţia ovariană este restabilită iar ovulaţia apare la aproximativ două luni după ultima injectare. Pe parcursul tratamentului, precum şi timp de 1 lună după ultima injectare, trebuie utilizată o metodă contraceptivă non-hormonală.
În timpul tratamentului de infertilitate, gonadotropinele administrate împreună cu acest medicament pot induce o creștere a dimensiunii ovarelor sau o hiperstimulare ovariană care poate determina dureri pelvine și/sau abdominale și dificultăți la respirație. Dacă se întâmplă acest lucru, adresați-vă imediat medicului dumneavoastră.
Deoarece menstruaţia trebuie să se oprească în timpul tratamentului cu triptorelină, pacienta trebuie instruită să anunţe medicul dacă menstruaţia ei persistă.
Se recomandă ca în timpul tratamentului pentru fibrom uterin, să se monitorizeze periodic dimensiunea fibromului. Au fost raportate câteva cazuri de sângerare la pacientele cu fibrom submucos după terapia cu analogi GnRH. De obicei sângerarea s-a produs între 6-10 săptămâni după iniţierea tratamentului.
Infertilitate feminină Trebuie să se confirme faptul că pacienta nu este gravidă înainte de prescrierea triptorelinei. La un număr mic de paciente predispuse, este posibil ca recrutarea foliculară, indusă de utilizarea analogilor GnRH şi gonadotropine, să crească semnificativ, în special în cazul sindromului ovarelor polichistice.
Ca şi în cazul altor analogi GnRH, au existat raportări privind sindromul de hiperstimulare ovariană (SHSO) asociat cu utilizarea de triptorelină în combinaţie cu gonadotropine.
La pacientele cu insuficienţă renală sau hepatică, timpul mediu de înjumătăţire plasmatică terminal al triptorelinei este între 7-8 ore, în comparaţie cu 3-5 ore la subiecţii sănătoşi. În ciuda acestei expuneri prelungite, este puţin probabil ca triptorelina să fie prezentă în circulaţia sanguină în momentul embriotransferului. Ovulația indusă trebuie monitorizată sub supraveghere medicală riguroasă, cu controale biologice și clinice stricte și regulate: analiza estrogenului plasmatic și ultrasonografie (vezi Reacții adverse).
Cancer de sân Dacă aveți o afecțiune care vă afectează oasele, cum ar fi osteoporoza, informați-vă medicul. Acest lucru poate afecta modul în care medicul dumneavoastră decide să vă trateze. Medicul dumneavoastră va face o scanare osoasă înainte de a începe tratamentul în cazul în care sunteți expus(ă) riscului de osteoporoză și vă va monitoriza în timpul tratamentului. Dacă aveți diabet zaharat sau hipertensiune arterială, informați-vă medicul. Medicul dumneavoastră vă va verifica nivelul zahărului din sânge și tensiunea arterială în timpul tratamentului. Dacă suferiți de depresie, informați-vă medicul. Medicul dumneavoastră poate dori să vă monitorizeze depresia în timpul tratamentului.
Pubertate precoce centrală La fete, trebuie să se confirme că pacienta nu este gravidă înainte de a prescrie triptorelină. Tratamentul copiilor cu tumori cerebrale progresive trebuie iniţiat numai în urma unei evaluări individuale atente a riscurilor şi beneficiilor.
Trebuie excluse pubertatea pseudo-precoce (tumori sau hiperplazie gonadale sau suprarenale) și pubertatea precoce dependentă de gonadotropină (toxicoza testiculară, hiperplazia familială a celulelor Leydig).
La fete, stimularea ovariană iniţială, la începutul tratamentului, urmată de retragerea de estrogen indusă de tratament, poate conduce, în prima lună, la sângerare vaginală de intensitate uşoară sau moderată.
După întreruperea tratamentului, se va produce dezvoltarea caracteristicilor specifice pubertăţii.
Informaţiile cu privire la fertilitatea viitoare sunt încă limitate. La majoritatea fetelor, menstruaţia lunară va apare, în medie, la un an după terminarea tratamentului.
Este posibil ca densitatea minerală osoasă (DMO) să scadă în timpul tratamentului cu GnRH pentru pubertate precoce centrală. Cu toate acestea, după oprirea tratamentului, se păstrează acumularea
ulterioară de masă osoasă, şi este puţin probabil ca masa osoasă maximă din adolescenţa târzie să fie afectată de tratament.
Se poate remarca alunecarea epifizei superioare femurale după retragerea tratamentului cu GnRH. Teoria sugerează că datorită concentraţiilor scăzute de estrogen din timpul tratamentului cu agonişti GnRH, platoul epifizal se slăbeşte. Intensificarea vitezei de creştere după oprirea tratamentului conduce ulterior la o reducere a forţei de forfecare necesare pentru deplasarea epifizei.
Dacă copilul dumneavoastră suferă de dureri de cap puternice sau recurente, probleme cu vederea și țiuit sau bâzâit în urechi, contactați imediat un medic (vezi pct. 4).
Vă rugăm să discutaţi cu medicul dvs. dacă sunteţi îngrijorat/ă de oricare dintre aspectele de mai sus.
Utilizarea de agonişti GnRH poate cauza o reducere a densităţii minerale osoase. La barbaţi, datele preliminare sugerează că utilizarea unui bifosfonat în asociere cu un agonist GnRH poate reduce pierderea minerală osoasă. Se recomandă prudenţă deosebită în cazul pacienţilor cu factori suplimentari de risc pentru osteoporoză (de exemplu, abuzul cronic de alcool, fumătorii, terapie pe termen lung cu medicamente care reduc densitatea minerală osoasă, de exemplu, anticonvulsivante sau corticoizi, antecedentele familiale de osteoporoză, malnutriţie).
În cazuri rare, tratamentul cu agonişti GnRH poate evidenţia prezenţa unui adenom pituitar al celulelor gonadotrope necunoscut anterior. Aceşti pacienţi pot prezenta o apoplexie hipofizară caracterizată prin cefalee bruscă, vărsături, tulburări vizuale şi oftalmoplegie.
Există un risc crescut de depresie (care poate fi severă) la pacienţii care urmează tratament cu agonişti GnRH, cum este triptorelină. Pacienţii trebuie să fie informați în consecinţă şi tratați, după caz, dacă apar simptome. Pacienţii cu depresie cunoscută trebuie monitorizaţi îndeaproape pe perioada tratamentului.
Au fost raportate convulsii cu analogii GnRH, în special la femei și copii. Unii dintre acești pacienți prezentau factori de risc pentru convulsii (cum ar fi antecedente de epilepsie, tumori intracraniene sau administrarea concomitentă cu medicamente despre care se știe că prezintă risc de reacții convulsive). Au fost raportate, de asemenea, convulsii la pacienți în absența unor astfel de factori de risc.
Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol sodiu (23 mg) per doză, adică practic „nu conţine sodiu.
Bărbaţi Iniţial, triptorelina, ca şi alţi agonişti GnRH, determină o creştere tranzitorie a concentraţiilor plasmatice de testosteron. Ca o consecinţă, în primele săptămâni de tratament, pot apărea ocazional cazuri izolate de agravare tranzitorie a semnelor şi simptomelor cancerului de prostată. În timpul fazei iniţiale de tratament, trebuie luată în considerare administrarea suplimentară a unui anti-androgen adecvat pentru a contracara creşterea iniţială a concentraţiilor plasmatice de testosteron şi agravarea simptomelor clinice.
Un număr mic de pacienţi pot prezenta o agravare temporară a semnelor şi simptomelor cancerului de prostată (exacerbarea tumorii) şi o creştere temporară a durerii provocate de cancer (durere metastatică), care pot fi tratate simptomatic.
Ca şi în cazul altor agonişti GnRH, au fost observate cazuri izolate de compresie medulară sau obstrucţie uretrală. În cazul în care se produce compresie medulară sau insuficienţă renală, trebuie instituit tratamentul standard al acestor complicaţii, şi, în cazuri extreme, trebuie luată în considerare o orhiectomie imediată (castrare chirurgicală). Se recomandă monitorizarea atentă în timpul primelor săptămâni de tratament, în special la pacienţii care suferă de metastaze vertebrale, şi care prezintă riscul de compresie medulară, şi la pacienţii cu obstrucţie de tract urinar.
Terapia de privare de androgeni pe termen lung, fie prin orhiectomie bilaterală sau prin administrarea de analogi GnRH este asociată cu un risc crescut de pierdere de masă osoasă şi poate conduce la osteoporoză şi la un risc crescut de fracturi osoase.
Terapia de privare androgenică poate prelungi intervalul QT La pacienţii care au în istoric factori de risc ce duc la prelungirea intervalului QT, precum şi la pacienţii care primesc concomitent medicamente ce ar putea prelungi intervalul QT (vezi pct. 4.5) medicul ar trebui ca, înainte de a iniţia tratamentul cu Diphereline 3.75 mg, să evalueze profilul beneficiu-risc, inclusiv potenţialul de apariţie a torsadelor vârfurilor.
În plus, din datele epidemiologice, s-a observat că pacienţii pot prezenta modificări metabolice (de exemplu, intoleranţă la glucoză, ficat gras), sau un risc crescut de boli cardiovasculare în timpul terapiei de deprivare androgenică. Cu toate acestea, datele prospective nu au confirmat legătura dintre tratamentul cu analogi GnRH şi o creştere a mortalităţii cardiovasculare. Pacienții cu risc crescut de boli metabolice sau cardiovasculare trebuie evaluați cu atenție înainte de începerea tratamentului și monitorizați în mod adecvat în timpul terapiei de deprivare androgenică.
Administrarea de triptorelină în doze terapeutice are ca rezultat supresia sistemului gonadal pituitar. După castrarea chirurgicală, triptorelina nu induce nicio scădere suplimentară a concentraţiilor plasmatice de testosteron.
Funcţia normală este de obicei, reluată după întreruperea tratamentului. Testele de diagnostic pentru funcţia gonadală pituitară efectuate în timpul tratamentului şi după întreruperea tratamentului cu analogi GnRH pot fi, prin urmare, înşelătoare.
Datorită lipsei de androgeni, tratamentul cu analogi GnRH poate crește riscul de anemie. Acest risc trebuie evaluat la pacienții tratați și monitorizat în mod corespunzător.
Femei Trebuie să se confirme absenţa sarcinii înainte de prescrierea triptorelinei. Utilizarea agoniştilor GnRH este de natură să provoace reducerea densităţii minerale osoase în medie cu 1% pe lună pe parcursul unei perioade de şase luni de tratament. Fiecare reducere cu 10% a densităţii minerale osoase este corelată cu un risc mai crescut de aproximativ două-trei ori de producere a fracturilor.
Nu sunt disponibile date specifice pentru pacientele cu osteoporoză stabilită sau cu factori de risc pentru osteoporoză (de exemplu, abuzul cronic de alcool, fumatorii, terapia pe termen lung cu medicamente care reduc densitatea minerală osoasă, de exemplu, anticonvulsivante sau corticoizi, antecedentele familiale de osteoporoză, malnutriţie, de exemplu, anorexia nervosă). Deoarece este mai probabil ca reducerea densităţii minerale osoase să afecteze cu precădere aceste paciente, tratamentul cu triptorelină trebuie luat în considerare în mod individual şi trebuie iniţiat numai dacă în urma unei evaluări foarte atente se stabileşte că beneficiile tratamentului depăşesc riscurile. Trebuie luate în considerare măsuri suplimentare pentru a contracara pierderea densităţii minerale osoase.
Fibrom uterin şi endometrioza Agonistul GnRH nu este recomandat pacientelor cu vârsta sub 18 ani. O atenție deosebită trebuie acordată adolescentelor și femeilor tinere (în special celor cu vârsta mai mică de 16 ani), la care este posibil să nu fie atinsă densitatea osoasă maximă. La pacientele tratate cu analogi GnRH pentru endometrioză, s-a demonstrat că adăugarea de ABT (un estrogen și un progestativ) reduce pierderea densității minerale osoase și simptomele vasomotorii (vezi pct. 4.2 „Doze și mod de administrare” pentru informații suplimentare).
Folosită în doza recomandată, triptorelina determină constant amenoree hipogonadotropă. Dacă hemoragia genitală apare după prima lună, trebuie măsurat nivelul plasmatic de estradiol şi în cazul în care acesta este sub 50 pg / ml, trebuie investigate posibile leziuni organice.
După retragerea tratamentului, funcţia ovariană este restabilită iar ovulaţia apare la aproximativ două luni după ultima injectare. Pe parcursul tratamentului, precum şi timp de 1 lună după ultima injectare, trebuie utilizată o metodă contraceptivă non-hormonală.
Deoarece menstruaţia trebuie să se oprească în timpul tratamentului cu triptorelină, pacienta trebuie instruită să anunţe medicul dacă menstruaţia ei persistă.
Se recomandă ca în timpul tratamentului pentru fibrom uterin, să se monitorizeze periodic dimensiunea fibromului. Au fost raportate câteva cazuri de sângerare la pacientele cu fibrom submucos după terapia cu analogi GnRH. De obicei sângerarea s-a produs între 6-10 săptămâni după iniţierea tratamentului.
Cancer de sân Pentru a asigura o supresie ovariană adecvată la femeile aflate în pre-menopauză, tratamentul cu triptorelină trebuie administrat timp de cel puțin 6-8 săptămâni înainte de începerea tratamentului cu un inhibitor de aromatază, iar injecțiile lunare cu triptorelină trebuie administrate la timp și fără întrerupere pe toata durata tratamentului cu un inhibitor de aromatază. Femeile care sunt în perioada de pre-menopauză la momentul punerii diagnosticului de cancer de sân și care devin amenoreice în timpul chimioterapiei, pot sau nu să continue producerea de estrogen din ovare. Indiferent de prezenţa sau absenţa menstruaţiei, este necesară confirmarea statusului de post-menopauză în timpul chimioterapiei şi înaintea începerii unui tratament cu triptorelină, prin
determinarea nivelelor serice ale estradiolului si hormonului foliculo-stimulant (FSH) în intervalele de referință pentru femei în pre-menopauză, pentru a se evita un tratament inutil cu triptorelină în cazul unei menopauze induse de chimioterapie. După începerea tratamentului cu triptolină, este importantă confirmarea adecvată a suprimării ovariene (menopauză indusă de analogii de gonadotropină) prin evaluarea in serie a FSH și estradiolulului circulant, în cazul în care acest subgrup de femei este luat în considerare pentru terapia cu un inhibitor de aromatază, în conformitate cu recomandarile din practica clinică curentă. În consecință, suprimarea ovariană trebuie confirmată prin concentrații scăzute în sânge de FSH și estradiol înainte de inițierea tratamentului cu inhibitor de aromatază, evaluarea trebuind repetată la fiecare trei luni în cursul tratamentului combinat cu triptorelină și un inhibitor de aromatază. Această confirmare se face pentru a evita creșterea de tip rebound a estrogenului circulant indusă de inhibitorul de aromatază, creștere care are implicații pentru cancerul de sân. De notat, concentrațiile de FSH circulant sunt reduse ca răspuns la suprimarea ovariană indusă de analogii de gonadotrofină (menopauză indusă), spre deosebire de o menopauză naturală în care nivelurile de FSH sunt crescute. Triptorelina, atunci când este utilizată ca terapie adjuvantă în combinație cu tamoxifen sau cu un inhibitor de aromatază, este asociată cu un risc crescut de osteoporoză. Osteoporoza a fost raportată cu o frecvență mai mare în urma utilizării triptorelinei în asociere cu un inhibitor de aromatază decât în combinație cu tamoxifen (39% față de 25%). Densitatea minerală osoasă trebuie evaluată înainte de începerea tratamentului cu triptorelină, mai ales la femeile care au multipli factori de risc pentru osteoporoză. Acești pacienți trebuie monitorizați îndeaproape și tratamentul sau profilaxia osteoporozei trebuie inițiate atunci când este cazul. Tratamentul cu triptorelină în asociere cu tamoxifen sau un inhibitor de aromatază, la femei aflate în premenopauză și care au cancer de sân hormono-receptiv în stadiu incipient trebuie să urmeze o evaluare individuală atentă a riscurilor și beneficiilor. Pacienții care au întrerupt tratamentul cu triptorelină trebuie să întrerupă, de asemenea, tratamentul cu inhibitori de aromatază în termen de 1 lună de la ultima administrare de triptorelină 3.75 mg (concentrația ce se administrează lunar). Riscul afecțiunilor musculo-scheletale (inclusiv dureri articulare sau musculo-scheletale), atunci când triptorelina este utilizată în asociere fie cu un inhibitor de aromatază, fie cu tamoxifen, este de aproximativ 89% în cazul asocierii cu inhibitorul de aromatază și de aproximativ 76%, la asocierea cu tamoxifen. Hipertensiunea arterială a fost raportată ca reacție adversă foarte frecventă la administrarea triptorelinei în combinație fie cu exemestan, fie cu tamoxifen (vezi pct 4.8). Femeile cu cancer de sân aflate în premenopauză și care primesc triptorelină în asociere fie cu exemestan, fie cu tamoxifen trebuie să fie monitorizate regulat pentru factorii de risc cardiovascular și tensiunea arterială. Hiperglicemia și diabetul au fost raportate ca reacții adverse frecvente la administrarea triptorelinei în combinație fie cu exemestan, fie cu tamoxifen (vezi pct 4.8). Femeile cu cancer de sân aflate în premenopauză și care primesc triptorelină în asociere fie cu exemestan, fie cu tamoxifen trebuie să fie monitorizate pentru factorii de risc pentru diabet zaharat, cu monitorizarea glicemiei din sânge în mod regulat și tratament antidiabetic adecvat inițiat, dacă este cazul, în conformitate cu ghidurile naționale.
Depresia a apărut la aproximativ 50% dintre pacienții tratați cu triptorelină în asociere fie cu tamoxifen, fie cu exemestan la toate grupurile de tratament în studiile TEXT și SOFT, dar mai puțin de 5% dintre pacienți au avut depresie severă (grad 3-4). Pacienții trebuie să fie informați în mod corespunzător și tratati, după caz, în cazul în care apar simptome. Pacienții cu depresie sau cu depresie în antecedente trebuie sa fie atent monitorizați în timpul tratamentului.
O atenție deosebită trebuie acordată informațiilor de prescriere a exemestan și tamoxifen, atunci când sunt administrate în asociere cu triptorelină, pentru cunoașterea informațiilor relevante privind siguranța.
Chimioterapia poate induce amenoreea temporară sau o pierdere permanentă a funcției ovariene din cauza deteriorării citotoxice a țesutului gonadal. Menținerea stării de premenopauză după finalizarea chimioterapiei ar trebui să fie confirmată, conform recomandărilor din ghidurile clinice prin concentrațiile sanguine ale estradiolului și FSH în intervalele de referință pentru femei în pre-menopauză.
Infertilitate feminină Trebuie să se confirme că pacienta nu este gravidă înainte de prescrierea de triptorelin PR 3,75 mg. La un număr mic de paciente predispuse, este posibil ca recrutarea foliculară, indusă de utilizarea analogilor GnRH şi gonadotropine, să crească semnificativ, în special în cazul sindromului ovarelor polichistice. Ca şi în cazul altor analogi GnRH, au existat raportări privind sindromul de hiperstimulare ovariană (SHSO) asociat cu utilizarea de triptorelină în combinaţie cu gonadotropine.
Răspunsul ovarian la asocierea triptorelină-gonadotrofină poate diferi, în cazul administrării acelorași doze de la o pacientă la alta și, în anumite cazuri, de la un ciclu la altul la aceeași pacientă.
La pacientele cu insuficienţă renală sau hepatică, timpul mediu de înjumătăţire plasmatică terminal al triptorelinei este între 7-8 ore, în comparaţie cu 3-5 ore la subiecţii sănătoşi. În ciuda acestei expuneri prelungite, este puţin probabil ca triptorelina sa fie prezentă în circulaţia sanguină în momentul embriotransferului.
Ovulația indusă trebuie monitorizată sub supraveghere medicală riguroasă, cu controale biologice și clinice stricte și regulate: analiza estrogenului plasmatic și ultrasonografie (vezi Reacții adverse). Dacă răspunsul ovarian este excesiv, se recomandă întreruperea ciclului de stimulare prin întreruperea injecțiilor cu gonadotrofine.
Pubertate precoce centrală La fete, trebuie să se confirme că pacienta nu este gravidă înainte de a prescrie triptorelină. Tratamentul copiilor cu tumori cerebrale progresive trebuie iniţiat numai în urma unei evaluări individuale atente a riscurilor şi beneficiilor.
Trebuie să se excludă pseudopubertatea precoce (tumori gonadale sau adrenale sau hiperplazia) şi pubertatea precoce gonadotropin-independentă (toxicoză testiculară, hiperplazie a celulelor Leydig familială. La fete, stimularea ovariană iniţială, la începutul tratamentului, urmată de retragerea de estrogen indusă de tratament, poate conduce, în prima lună, la sângerare vaginală de intensitate uşoară sau moderată.
După întreruperea tratamentului, se va produce dezvoltarea caracteristicilor specifice pubertăţii.
Informaţiile cu privire la fertilitatea viitoare sunt încă limitate. La majoritatea fetelor, menstruaţia lunară va apare, în medie, la un an după terminarea tratamentului.
Este posibil ca densitatea minerală osoasă (DMO) să scadă în timpul tratamentului cu GnRH pentru pubertate precoce centrală. Cu toate acestea, după oprirea tratamentului, se păstrează acumularea ulterioară de masă osoasă, şi este puţin probabil ca masa osoasă maximă din adolescenţa târzie să fie afectată de tratament.
Se poate remarca alunecarea epifizei superioare femurale după retragerea tratamentului cu GnRH. Teoria sugerează că datorită concentraţiilor scăzute de estrogen din timpul tratamentului cu agonişti GnRH, platoul epifizal se slăbeşte. Intensificarea vitezei de creştere după oprirea tratamentului conduce ulterior la o reducere a forţei de forfecare necesare pentru deplasarea epifizei.
Hipertensiune intracraniană idiopatică Hipertensiunea intracraniană idiopatică (pseudotumor cerebri) a fost raportată la copii și adolescenți cărora li s-a administrat triptorelină. Pacienții trebuie avertizați cu privire la semnele și simptomele hipertensiunii intracraniene idiopatice, inclusiv dureri de cap severe sau recurente, tulburări de vedere și tinitus. Dacă apare hipertensiune intracraniană idiopatică, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu triptorelină.