N03AX09 · Antiepileptice alte antiepileptice Prescripție, valabilă 6 luni

Lamictal 100 mg

Lamictal aparţine unei grupe de medicamente denumită antiepileptice.

Cum citiți informația

De unde vin aceste informații? Pacient = Prospect · Medic = RCP. Ambele aprobate de ANMDMR.

Nu reformulăm liber textul medical. „Pentru pacient” urmează Prospectul; „Pentru medic” urmează Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP). Fiecare secțiune indică documentul-sursă.

Indicații

Prospect · pct. 1 RCP · pct. 4.1

Lamictal aparţine unei grupe de medicamente denumită antiepileptice. Este utilizat pentru a trata două afecţiuni – epilepsia şi tulburarea bipolară.

Lamictal tratează epilepsia prin blocarea semnalelor din creier care declanşează crizele epileptice (convulsiile).

Pentru adulţi şi copii cu vârsta de 13 ani şi peste, Lamictal poate fi utilizat singur sau cu alte medicamente, pentru tratamentul epilepsiei. Lamictal poate fi de asemenea folosit cu alte medicamente pentru tratarea convulsiilor care apar în cadrul unei afecţiuni denumită sindrom Lennox-Gastaut.
Pentru copii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 12 ani, Lamictal poate fi utilizat împreună cu alte medicamente, pentru a trata aceste afecţiuni. Poate fi utilizat singur pentru tratamentul unui tip de epilepsie cunoscut sub numele de absenţe tipice.

Lamictal este utilizat de asemenea pentru tratamentul tulburării bipolare. Persoanele cu tulburare bipolară (denumită uneori depresie maniacală) prezintă schimbări extreme ale dispoziţiei, cu perioade de manie (stare de excitaţie sau euforie) alternând cu perioade de depresie (stare de tristeţe adâncă sau disperare). Pentru adulţii cu vârsta peste 18 ani, Lamictal poate fi utilizat singur sau împreună cu alte medicamente, pentru prevenirea perioadelor de depresie care apar în tulburarea bipolară. Nu se ştie încă cum acţionează Lamictal la nivelul creierului pentru a produce acest efect.

Epilepsie

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 13 ani şi peste

Tratament adjuvant sau ca monoterapie în crizele convulsive parţiale şi generalizate, incluzând convulsii tonico-clonice.
Crizele convulsive asociate cu sindromul Lennox-Gastaut. Lamictal este administrat ca terapie adjuvantă dar poate fi folosit ca medicament antiepileptic (MAE) de primă intenţie în sindromul Lennox-Gastaut.

Copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 2 şi 12 ani

Tratament adjuvant al crizelor convulsive parţiale şi generalizate, incluzând convulsii tonico-clonice şi convulsii asociate cu sindromul Lennox-Gastaut.

Monoterapie în crizele convulsive sub formă de absenţe tipice.

Tulburare bipolară

Adulţi cu vârsta de 18 ani şi peste

Prevenirea episoadelor depresive la pacienţii cu tulburare bipolară de tip I care prezintă predominant episoade depresive (vezi pct. 5.1).

Lamictal nu este indicat pentru tratamentul acut al episoadelor maniacale sau depresive.

Text oficial · Prospect · pct. 1RCP · pct. 4.1

Dozaj & administrare

Prospect · pct. 3 RCP · pct. 4.2

Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Cât Lamictal să luaţi Poate să dureze un timp până la găsirea celei mai bune doze de Lamictal pentru dumneavoastră. Doza pe care o luaţi va depinde de:

vârsta dumneavoastră
dacă luaţi Lamictal împreună cu alte medicamente
dacă aveţi orice fel de probleme cu rinichii sau ficatul.

Medicul dumneavoastră vă va prescrie o doză mică la începutul tratamentului şi va creşte treptat doza în următoarele săptămâni până când atingeţi o doză care are efect la dumneavoastră (denumită doza eficace). Niciodată nu luaţi mai mult Lamictal decât v-a spus medicul.

Doza uzuală eficace de Lamictal pentru adulţi şi copii cu vârsta de 13 ani sau peste este între 100 mg şi 400 mg pe zi.

Pentru copii cu vârsta între 2 şi 12 ani, doza eficace depinde de greutatea lor corporală – de obicei, este între 1 mg şi 15 mg pentru fiecare kg de greutate corporală a copilului, până la o doză de întreţinere maximă de 200 mg pe zi.

Lamictal nu este recomandat copiilor cu vârsta sub 2 ani.

Cum să luaţi doza dumneavoastră de Lamictal Luaţi doza dumneavoastră de Lamictal o dată sau de două ori pe zi, după cum vă recomandă medicul. Poate fi luată cu sau fără alimente.

De asemenea, medicul dumneavoastră poate să vă recomande începerea sau întreruperea administrării altor medicamente, în funcţie de afecţiunea pentru care sunteţi tratat şi de modul în care răspundeţi la tratament.

Înghiţiţi comprimatele întregi. Nu le rupeţi, nu le mestecaţi şi nu le zdrobiţi.
Luaţi întotdeauna doza completă pe care v-a prescris-o medicul. Niciodată nu luaţi doar o parte dintr-un comprimat.

Dacă luaţi mai mult Lamictal decât trebuie

➔ Contactaţi imediat un medic sau cel mai apropiat spital de urgenţă. Dacă este posibil arătaţi-le cutia de Lamictal.

Dacă luaţi prea mult Lamictal, este mult mai probabil să aveţi reacţii adverse grave care ar putea fi letale. O persoană care a luat mai mult decât trebuie din Lamictal poate avea oricare dintre aceste simptome:

mişcări oculare rapide, necontrolabile (nistagmus)
neîndemânare şi lipsă de coordonare, afectarea echilibrului (ataxie)
schimbări ale ritmului cardiac (detectate de obicei pe EKG)

pierderea conştienţei, convulsii sau comă.

Dacă uitaţi să luaţi o singură doză de Lamictal ➔ Nu luaţi comprimate în plus pentru a compensa o doză uitată. Luaţi-vă următoarea doză la ora obişnuită. Dacă uitaţi să luaţi mai multe doze de Lamictal ➔ Cereţi sfatul medicului dumneavoastră în legătură cu modul în care se începe din nou administrarea. Este important să faceţi acest lucru.

Nu întrerupeţi administrarea de Lamictal fără recomandare Lamictal trebuie luat atâta timp cât vă recomandă medicul dumneavoastră. Nu întrerupeţi tratamentul decât dacă medicul dumneavoastră vă recomandă acest lucru.

Dacă luaţi Lamictal pentru epilepsie Pentru a întrerupe administrarea de Lamictal, este important să reduceţi treptat doza, pe durata a 2 săptămâni. Dacă întrerupeţi brusc administrarea de Lamictal, epilepsia dumneavoastră poate reveni sau se poate agrava.

Dacă luaţi Lamictal pentru tulburarea bipolară Lamictal îşi poate face efectul după un anumit timp, deci nu este probabil să vă simţiţi bine imediat. Dacă opriţi administrarea de Lamictal, doza dumneavoastră nu va trebui redusă treptat. Dar tot trebuie să discutaţi mai întâi cu medicul dumneavoastră, dacă doriţi să întrerupeţi administrarea de Lamictal.

Doze

Comprimatele de Lamictal trebuie înghiţite întregi şi nu trebuie mestecate sau zdrobite.

Dacă doza calculată de lamotrigină (de exemplu pentru tratamentul copiilor cu epilepsie sau al pacienţilor cu insuficienţă hepatică) nu este echivalentă cu un număr de comprimate întregi, doza care trebuie administrată va fi egală cu numărul cel mai mic de comprimate întregi.

Reluarea terapiei La pacienţii care au întrerupt administrarea de Lamictal, indiferent de motiv, atunci când reîncep tratamentul cu Lamictal, medicul trebuie să evalueze necesitatea de a creşte treptat doza până la cea de întreţinere, deoarece riscul de erupţie cutanată gravă este asociat cu doze iniţiale mari şi cu depăşirea dozelor de lamotrigină recomandate pentru creşterea dozei (vezi pct. 4.4). Cu cât este mai mare intervalul de timp de la doza anterioară, cu atât este necesară atenţie sporită în privinţa creşterii dozelor până la cea de întreţinere. Când intervalul de la întreruperea administrării de lamotrigină depăşeşte de cinci ori timpul de înjumătăţire plasmatică (vezi pct. 5.2), doza de Lamictal trebuie în general crescută treptat până la doza de întreţinere în conformitate cu schema corespunzătoare.

Se recomandă ca tratamentul cu Lamictal să nu fie reluat la pacienţii care l-au întrerupt ca urmare a unei erupţii cutanate asociate cu un tratament anterior cu lamotrigină, cu excepţia cazului în care beneficiul potenţial depăşeşte în mod clar riscurile.

Epilepsie

Creşterea treptată a dozelor şi dozele de întreţinere recomandate pentru adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 13 ani şi peste (Tabelul 1) şi pentru copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 2 şi 12 ani (Tabelul 2) sunt prezentate mai jos. Doza iniţială şi creşterea ulterioară a dozei nu trebuie depăşite deoarece există riscul de apariţie a unei erupţii cutanate (vezi pct. 4.4).

Schema terapeutică	Săptămâna 1 + 2	Săptămâna 3 + 4	Doza de întreţinere uzuală
Monoterapie:	25 mg/zi (o dată pe zi)	50 mg/zi (o dată pe zi)	100 − 200 mg/zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice)
			Pentru atingerea dozei de întreţinere, dozele pot fi crescute cu maxim 50 – 100 mg la fiecare una până la două săptămâni până la obţinerea răspunsului optim La unii pacienţi a fost necesară o doză de 500 mg/zi pentru obţinerea răspunsului dorit
Terapie adjuvantă în asociere CU valproat (inhibitor al glucuronoconjugării lamotriginei – vezi pct. 4.5):
Această schemă terapeutică trebuie utilizată în cazul asocierii cu valproat indiferent de medicaţia concomitentă	12,5 mg/zi (administrată ca 25 mg o dată la două zile)	25 mg/zi (o dată pe zi)	100 − 200 mg/zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice) Pentru atingerea dozei de întreţinere, dozele pot fi crescute cu maxim 25 – 50 mg la fiecare una până la două săptămâni până la obţinerea răspunsului optim
Terapie adjuvantă FĂRĂ valproat şi în asociere CU inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei (vezi pct. 4.5):
Această schemă terapeutică trebuie utilizată în absenţa valproatului, dar în asociere cu: fenitoină carbamazepină fenobarbital primidonă rifampicină lopinavir/ritonavir	50 mg/zi (o dată pe zi)	100 mg/zi (în 2 prize zilnice)	200 − 400 mg/zi (în două prize zilnice) Pentru atingerea dozei de întreţinere, dozele pot fi crescute cu maxim 100 mg la fiecare una până la două săptămâni până la obţinerea răspunsului optim La unii pacienţi a fost necesară o doză de 700 mg/zi pentru obţinerea răspunsului dorit
Terapie adjuvantă FĂRĂ valproat şi FĂRĂ inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei ( vezi pct. 4.5):
Această schemă terapeutică trebuie utilizată în cazul asocierii cu alte medicamente care nu inhibă şi nu induc semnificativ glucuronoconjugarea lamotriginei	25 mg/zi (o dată pe zi)	50 mg/zi (o dată pe zi)	100 − 200 mg/zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice) Pentru atingerea dozei de întreţinere, dozele pot fi crescute cu maxim 50 – 100 mg la fiecare una până la două săptămâni până la obţinerea răspunsului optim.
La pacienţii care iau medicamente la care nu este cunoscută în prezent interacţiunea farmacocinetică cu lamotrigina (vezi pct. 4.5), trebuie utilizat regimul terapeutic pentru administrarea de lamotrigină în asociere cu valproat.
Schema terapeutică	Săptămâna 1 + 2	Săptămâna 3 + 4	Doza de întreţinere uzuală
Monoterapia în crizele convulsive sub formă de absenţe tipice:	0,3 mg/kg şi zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice)	0,6 mg/kg şi zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice)	1 – 15 mg/kg şi zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice) Pentru atingerea dozei de întreţinere, dozele pot fi crescute cu maxim 0,6 mg/kg/zi la fiecare una până la două săptămâni până la obţinerea răspunsului optim, cu o doză de întreţinere maximă de 200 mg/zi
Terapie adjuvantă în asociere CU valproat (inhibitor al glucuronoconjugării lamotriginei – vezi pct. 4.5):
Această schemă terapeutică trebuie utilizată în cazul asocierii cu valproat indiferent de medicaţia concomitentă	0,15 mg/kg şi zi (o dată pe zi)	0,3 mg/kg şi zi (o dată pe zi)	1 − 5 mg/kg şi zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice) Pentru atingerea dozei de întreţinere, dozele pot fi crescute cu maxim 0,3 mg/kg/zi la fiecare una până la două săptămâni până la obţinerea răspunsului optim, cu o doză de întreţinere maximă de 200 mg/zi
Terapie adjuvantă FĂRĂ valproat şi în asocire CU inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei (vezi pct. 4.5):
Această schemă terapeutică trebuie utilizată în absenţa valproatului, dar în asociere cu: fenitoină carbamazepină fenobarbital primidonă rifampicină lopinavir/ritonavir	0,6 mg/kg şi zi (în două prize zilnice)	1,2 mg/kg şi zi (în două prize zilnice)	5 − 15 mg/kg şi zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice) Pentru atingerea dozei de întreţinere, dozele pot fi crescute cu maxim 1,2 mg/kg/zi la fiecare una până la două săptămâni până la obţinerea răspunsului optim, cu o doză de întreţinere maximă de 400 mg/zi
Terapie adjuvantă FĂRĂ valproat şi FĂRĂ inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei (vezi pct. 4.5):
Această schemă terapeutică trebuie utilizată în cazul asocierii cu alte medicamente care nu inhibă şi nu induc semnificativ glucuronoconjugarea lamotriginei	0,3 mg/kg şi zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice)	0,6 mg/kg şi zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice)	1 − 10 mg/kg şi zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice) Pentru atingerea dozei de întreţinere, dozele pot fi crescute cu maxim 0,6 mg/kg/zi la fiecare una până la două săptămâni până la obţinerea răspunsului optim, cu o doză de întreţinere maximă de 200 mg/zi
La pacienţii care iau medicamente la care nu este cunoscută în prezent interacţiunea farmacocinetică cu lamotrigina (vezi pct. 4.5), trebuie utilizat regimul terapeutic recomandat pentru administrarea de lamotrigină în asociere cu valproat.

Schemă terapeutică	Săptămâna 1 + 2	Săptămâna 3 + 4	Săptămâna 5	Doza ţintă de stabilizare (Săptămâna 6)
Monoterapie cu lamotrigină SAU tratament adjuvant FĂRĂ valproat şi FĂRĂ inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei (vezi pct. 4.5):
Această schemă terapeutică trebuie utilizată în asociere cu alte medicamente care nu inhibă şi nu induc semnificativ glucuronoconjugarea lamotriginei	25 mg/zi (o dată pe zi)	50 mg/zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice)	100 mg/zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice)	200 mg/zi – doza ţintă uzuală pentru răspunsul optim (o dată pe zi sau în două prize zilnice) Dozele utilizate în studiile clinice s-au situat în intervalul 100-400 mg/zi
Tratament adjuvant în asociere CU valproat (inhibitor al glucuronoconjugării lamotriginei – vezi pct. 4.5):
Această schemă terapeutică trebuie utilizată în cazul asocierii cu valproat indiferent de medicaţia concomitentă	12,5 mg/zi (administrată ca 25 mg o dată la două zile)	25 mg/zi (o dată pe zi)	50 mg/zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice)	100 mg/zi – doza ţintă uzuală pentru răspunsul optim (o dată pe zi sau în două prize zilnice) În funcţie de răspunsul clinic poate fi folosită doza maximă de 200 mg/zi.
Tratament adjuvant FĂRĂ valproat ŞI în asociere CU inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei (vezi pct. 4.5):
Această schemă terapeutică trebuie utilizată în absenţa valproatului, dar în asociere cu: fenitoină carbamazepină fenobarbital primidonă rifampicină lopinavir/ritonavir	50 mg/zi (o dată pe zi)	100 mg/zi (în 2 prize zilnice)	200 mg/zi (în 2 prize zilnice)	300 mg/zi în săptămâna 6, cu creşterea până la doza ţintă uzuală de 400 mg/zi în săptămâna 7, pentru obţinerea răspunsului optim, dacă este necesar (în 2 prize zilnice)
La pacienţii care iau medicamente la care nu este cunoscută în prezent interacţiunea farmacocinetică cu lamotrigina (vezi pct. 4.5), trebuie utilizată schema de creştere a dozelor recomandată pentru administrarea lamotriginei în asociere cu valproat.
Schemă terapeutică	Doza actuală de stabilizare de lamotrigină (dinaintea întreruperii)	Săptămâna 1 (începând cu întreruperea)	Săptămâna 2	Începând din săptămâna 3
Întreruperea tratamentului cu valproat (inhibitor al glucuronoconjugării lamotriginei – vezi pct. 4.5), în funcţie de doza iniţială de lamotrigină:
Când se întrerupe administrarea de valproat, se dublează doza de stabilizare, fără ca creşterea să depăşească 100 mg/săptămână	100 mg/zi	200 mg/zi	Menţinerea acestei doze (200 mg/zi) (în două prize zilnice)
	200 mg/zi	300 mg/zi	400 mg/zi	Menţinerea acestei doze (400 mg/zi)
Întreruperea tratamentului cu inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei (vezi pct. 4.5), în funcţie de doza iniţială de lamotrigină:
Această schemă terapeutică trebuie utilizată când se întrerupe administrarea de: fenitoină carbamazepină fenobarbital primidonă rifampicină lopinavir/ritonavir	400 mg/zi	400 mg/zi	300 mg/zi	200 mg/zi
	300 mg/zi	300 mg/zi	225 mg/zi	150 mg/zi
	200 mg/zi	200 mg/zi	150 mg/zi	100 mg/zi
Întreruperea tratamentului cu medicamente care NU inhibă sau NU induc semnificativ glucuronoconjugarea lamotriginei (vezi pct. 4.5):

Această schemă terapeutică trebuie utilizată în cazul întreruperii altor medicamente care nu inhibă şi nu induc semnificativ glucuronoconjugarea lamotriginei	Menţinerea dozei ţintă obţinute în urma creşterii dozei (200 mg/zi; în două prize zilnice) (intervalul de doze 100-400 mg/zi)
La pacienţii care iau medicamente la care nu este cunoscută în prezent interacţiunea farmacocinetică cu lamotrigina (vezi pct. 4.5), schema terapeutică recomandată pentru lamotrigină este de a menţine iniţial doza curentă şi de a ajusta tratamentul cu lamotrigină în funcţie de răspunsul clinic.

Schemă terapeutică	Doza actuală de stabilizare de lamotrigină (dinaintea adăugării)	Săptămâna 1 (începând cu adăugarea)	Săptămâna 2	Începând din săptămâna 3
Adăugarea de valproat (inhibitor al glucuronoconjugării lamotriginei – vezi pct. 4.5), în funcţie de doza iniţială de lamotrigină:
Această schemă terapeutică trebuie utilizată când se adaugă valproat indiferent de medicaţia concomitentă	200 mg/zi	100 mg/zi	Menţinerea acestei doze (100 mg/zi)
	300 mg/zi	150 mg/zi	Menţinerea acestei doze (150 mg/zi)
	400 mg/zi	200 mg/zi	Menţinerea acestei doze (200 mg/zi)
Adăugarea de inductori ai glucuronoconjugării la pacienţi care NU iau valproat (vezi pct. 4.5), în funcţie de doza iniţială de lamotrigină:
Această schemă terapeutică trebuie utilizată la adăugarea următoarelor: fenitoină carbamazepină fenobarbital primidonă rifampicină lopinavir/ritonavir	200 mg/zi	200 mg/zi	300 mg/zi	400 mg/zi
	150 mg/zi	150 mg/zi	225 mg/zi	300 mg/zi
	100 mg/zi	100 mg/zi	150 mg/zi	200 mg/zi
Adăugarea medicamentelor care NU inhibă şi NU induc semnificativ glucuronoconjugarea lamotriginei (vezi pct. 4.5):

Această schemă terapeutică trebuie utilizată în cazul adăugării altor medicamente care nu inhibă şi nu induc semnificativ glucuronoconjugarea lamotriginei	Menţinerea dozei ţintă obţinute în urma creşterii dozei (200 mg/zi; intervalul de doze 100-400 mg/zi)
La pacienţii care iau medicamente la care nu este cunoscută în prezent interacţiunea farmacocinetică cu lamotrigină (vezi pct. 4.5), trebuie utilizată schema terapeutică recomandată pentru administrarea de lamotrigină în asociere cu valproat.

Dacă nu se poate ajunge la doza calculată de lamotrigină prin administrarea comprimatelor întregi, doza trebuie rotunjită la cea mai apropiată doză corespunzând comprimatului întreg.

Pentru a asigura menţinerea unei doze terapeutice, trebuie monitorizată greutatea copilului, iar doza trebuie corectată când apar modificări ale greutăţii. Este probabil ca pacienţii cu vârsta cuprinsă între doi şi şase ani să necesite o doză de întreţinere la limita superioară a intervalului recomandat.

Dacă se obţine controlul epilepsiei cu tratament adjuvant, medicaţia antiepileptică concomitentă poate fi întreruptă, iar pacienţii vor continua tratamentul cu Lamictal în monoterapie.

Copii cu vârsta sub 2 ani Există date limitate referitoare la eficacitatea şi siguranţa lamotriginei administrată ca tratament adjuvant în crizele convulsive parţiale la copii cu vârsta între 1 lună şi 2 ani (vezi pct. 4.4). Nu există date referitoare la copii cu vârsta sub 1 lună. De aceea, Lamictal nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta sub 2 ani. Dacă totuşi se ia decizia de tratament pe baza necesităţii clinice, vezi pct. 4.4, 5.1 şi 5.2.

Tulburare bipolară Creşterea recomandată a dozelor şi dozele de întreţinere recomandate pentru adulţi cu vârsta de 18 ani şi peste sunt prezentate în tabelele de mai jos. Stabilirea treptată a dozei presupune creşterea dozei de lamotrigină pe o perioadă de şase săptămâni până la doza de întreţinere care asigură stabilizarea clinică (Tabelul 3), după care, alte medicamente psihotrope şi/sau medicamente antiepileptice pot fi întrerupte, dacă este indicat clinic (Tabelul 4). Ajustările dozei după adăugarea altor medicamente psihotrope şi/sau antiepileptice sunt de asemenea furnizate mai jos (Tabelul 5). Deoarece există riscul de apariţie a erupţiilor cutanate, doza iniţială şi creşterea ulterioară a dozei nu pot fi depăşite (vezi pct. 4.4).

Dacă este necesar, doza poate fi crescută la 400 mg/zi. Tabel 5: Adulţi cu vârsta de 18 ani şi peste – ajustarea dozei zilnice de lamotrigină după adăugarea altor medicamente pentru tratamentul bolii bipolare Nu există experienţă clinică în ceea ce priveşte ajustarea dozei zilnice de lamotrigină după adăugarea altor medicamente. Cu toate acestea, pe baza studiilor de interacţiune cu alte medicamente, pot fi făcute următoarele recomandări:

Întreruperea administrării de Lamictal la pacienţii cu tulburare bipolară În studii clinice, nu s-a observat creşterea incidenţei, severităţii sau tipului de reacţii adverse după întreruperea bruscă a lamotriginei comparativ cu placebo. De aceea, pacienţii pot întrerupe administrarea de Lamictal fără o reducere treptată a dozei.

Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani Lamictal nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta sub 18 ani, deoarece în cadrul unui studiu randomizat de întrerupere nu a fost demonstrată o eficacitate semnificativă şi au fost raportate creşteri ale comportamentelor suicidare (vezi pct. 4.4 şi 5.1).

Recomandări generale privind administrarea de Lamictal la categorii speciale de pacienţi

Femei care utilizează contraceptive hormonale Utilizarea combinaţiei etinilestradiol/levonorgestrel (30 μg/150 μg) determină creşterea clearance-ului lamotriginei de aproximativ două ori, ducând la scăderea concentraţiilor de lamotrigină. După creşterea dozelor, pot fi necesare doze de întreţinere mai mari de lamotrigină (de până la două ori mai mari) pentru atingerea răspunsului terapeutic maxim. În timpul săptămânii în care nu se administrează contraceptivul oral activ, a fost observată o creştere de două ori a concentraţiilor de lamotrigină. Nu poate fi exclusă apariţia de evenimente adverse legate de doză. De aceea, trebuie luată în considerare utilizarea ca terapie de primă linie metode contraceptive fără săptămâna de tratament inactiv, (de exemplu contraceptive hormonale cu administrare continuă sau metode nehormonale; vezi pct. 4.4 şi 4.5).

Începerea tratamentului contraceptiv hormonal la pacientele la care se administrează deja doze de întreţinere de lamotrigină şi care NU iau inductori ai glucuronojugării lamotriginei În majoritatea cazurilor doza de întreţinere de lamotrigină va trebui crescută de până la două ori (vezi pct. 4.4 şi 4.5). Se recomandă ca de la momentul iniţierii tratamentului contraceptiv hormonal, doza de lamotrigină să fie crescută cu 50 – 100 mg/zi în fiecare săptămână, în funcţie de răspunsul clinic individual. Creşterile dozei nu trebuie să depăşească această rată, cu excepţia cazului în care răspunsul clinic permite creşteri mai mari. Poate fi luată în considerare măsurarea concentraţiilor serice de lamotrigină înainte şi după începerea administrării de contraceptive hormonale, pentru confirmarea menţinerii concentraţiilor iniţiale de lamotrigină. La nevoie, doza trebuie ajustată. La femeile care iau contraceptive hormonale care includ o săptămână de tratament inactiv („săptămâna fără contraceptiv oral activ”), monitorizarea concentraţiilor serice de lamotrigină trebuie efectuată în timpul săptămânii a 3-a de tratament activ, adică între zilele 15 şi 21 ale ciclului contraceptiv. De aceea, trebuie luată în considerare utilizarea de metode contraceptive fără săptămână de tratament inactiv, ca terapie de primă linie (de exemplu, contraceptive hormonale cu administrare continuă sau metode nehormonale; vezi pct. 4.4. şi 4.5).

În majoritatea cazurilor, doza de întreţinere de lamotrigină va trebui scăzută cu până la 50% (vezi pct. 4.4 şi 4.5). Se recomandă scăderea treptată a dozei zilnice de lamotrigină cu 50-100 mg în fiecare săptămână (cu o rată care să nu depăşească 25% din doza totală zilnică pe săptămână) pe o perioadă de 3 săptămâni, cu excepţia cazului în care răspunsul clinic indică altfel. Poate fi luată în considerare măsurarea concentraţiilor serice de lamotrigină înainte şi după întreruperea administrării contraceptivelor hormonale, pentru confirmarea menţinerii concentraţiilor iniţiale de lamotrigină. În cazul femeilor care doresc să înceteze administrarea de contraceptive hormonale cu o săptămână de tratament inactiv („săptămâna fără contraceptiv oral activ”), monitorizarea concentraţiilor serice de lamotrigină trebuie efectuată în timpul săptămânii a 3-a de tratament activ, adică între zilele 15 şi 21 ale ciclului contraceptiv. Probele pentru evaluarea concentraţiilor de lamotrigină după oprirea definitivă a contraceptivului oral nu trebuie recoltate în prima săptămână după întreruperea administrării.

Începerea tratamentului cu lamotrigină la pacientele care iau deja contraceptive hormonale Creşterea dozei trebuie să respecte schemele recomandate în mod normal descrise în tabele.

Utilizarea concomitentă cu alte produse care conțin estrogen Alte terapii care conțin estrogen, cum sunt terapiile de substituție hormonală (TSH), pot interfera cu lamotrigina. Prin urmare, se recomandă o monitorizare clinică atentă a eficacității lamotriginei, inclusiv determinarea concentrațiilor plasmatice de lamotrigină, pentru eventuale ajustări ale dozei, după cum se consideră necesar (vezi pct. 4.4).

Vârstnici (peste 65 de ani) Nu este necesară ajustarea dozei faţă de schema recomandată. Farmacocinetica lamotriginei la acest grup de vârstă nu diferă semnificativ faţă de populaţia de adulţi non-vârstnici (vezi pct. 5.2).

Insuficienţa renală Este necesară precauţie în cazul administrării Lamictal la pacienţii cu insuficienţă renală. Pentru pacienţii cu insuficienţă renală în stadiu terminal, dozele iniţiale de lamotrigină trebuie să ţină cont de medicaţia concomitentă a pacienţilor; la pacienţii cu insuficienţă renală semnificativă pot fi eficace

Insuficienţa hepatică Iniţial, dozele de creştere şi întreţinere trebuie să fie reduse cu aproximativ 50% la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată (Child-Pugh grad B) şi cu 75% la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (Child-Pugh grad C). Dozele de creştere şi întreţinere trebuie ajustate în funcţie de răspunsul clinic (vezi pct. 5.2).

Mod de administrare

Pe cale orală.

Text oficial · Prospect · pct. 3RCP · pct. 4.2

Contraindicații

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.3

dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la lamotrigină sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6).

Dacă vă aflaţi în această situaţie: ➔ Spuneţi-i medicului dumneavoastră şi nu luaţi Lamictal.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi enumeraţi la pct. 6.1.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.3

Atenționări & precauții

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.4

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Lamictal Spuneţi medicul dumneavoastră sau farmacistului înainte să luaţi Lamictal:

dacă aveţi orice fel de probleme cu rinichii
dacă v-a apărut vreodată o erupţie pe piele după ce aţi luat lamotrigină sau alte medicamente pentru tulburarea bipolară sau epilepsie
dacă vă apar erupții pe piele sau arsuri solare după ce luați lamotrigină și vă expuneți la soare sau la lumină artificială (de exemplu, la solar). Medicul dumneavoastră va verifica tratamentul pe care îl urmați și vă poate sfătui să evitați lumina solară sau să vă protejați de soare (de exemplu, să utilizați cremă cu protecție solară și/sau să vă protejați cu îmbrăcăminte).
dacă aţi făcut vreodată meningită după ce aţi luat lamotrigină (citiţi descrierea acestor simptome la pct. 4 al acestui prospect: Rare reacţii adverse)
dacă luaţi deja medicamente care conţin lamotrigină
dacă aveți o afecțiune numită sindrom Brugada sau alte probleme ale inimii. Sindromul Brugada este o boală genetică care conduce la anomalii ale activităţii electrice de la nivelul inimii. Modificările ECG care pot conduce la aritmii (ritm cardiac anormal) pot fi cauzate de tratamentul cu lamotrigină.

Dacă vă aflaţi în oricare dintre aceste situaţii: ➔ Spuneţi-i medicului dumneavoastră, care poate decide scăderea dozei, sau că Lamictal nu este potrivit pentru dumneavoastră.

Informaţii importante despre reacţii adverse care pot pune viaţa în pericol Un număr mic de oameni care iau Lamictal fac o reacţie alergică sau reacţii la nivelul pielii care pot pune viaţa în pericol, care pot duce la probleme mai grave dacă nu sunt tratate. Acestea pot include sindromul Stevens-Johnson (SSJ), necroliză epidermică toxică (NET) şi reacţie medicamentoasă cu eozinofilie şi simptome sistemice (DRESS). Trebuie să cunoaşteţi aceste simptome pentru a le putea remarca cât timp sunteţi sub tratament cu Lamictal.Acest risc poate fi asociat cu o variantă a genelor la persoanele de origine asiatică (în principal indivizi chinezi Han și Thai). Dacă aveți de o astfel de origine și ați fost testat anterior purtând această variantă genetică (HLA-B 1502), discutați acest lucru cu medicul dumneavoastră înainte de a lua Lamictal. ➔ Citiţi descrierea acestor simptome la pct. 4 al acestui prospect “Reacţii adverse care pot pune viaţa în pericol: cereţi imediat ajutorul medicului”

Limfohistiocitoză hemofagocitară (HLH) La pacienţii care luau lamotrigină au fost raportate cazuri de apariţie a unei reacţii a sistemului imunitar foarte rare, dar foarte grave. ➔ Contactaţi imediat medicul sau farmacistul dacă prezentaţi oricare dintre următoarele simptome în timpul administrării de lamotrigină: febră, erupţie cutanată tranzitorie, simptome neurologice (cum ar fi frisoane sau tremurături, stare de confuzie, tulburări ale funcţiei cerebrale).

Gânduri de auto-vătămare sau sinucidere Medicamentele anti-epileptice sunt utilizate pentru a trata diverse boli, inclusiv epilepsia şi tulburarea bipolară. Persoanele cu tulburare bipolară pot prezenta uneori gânduri de auto-vătămare sau sinucidere. Dacă aveţi tulburare bipolară, este mai probabil să gândiţi în acest fel:

când începeţi pentru prima oară tratamentul
dacă aţi avut în trecut gânduri de auto-vătămare sau sinucidere
dacă aveţi vârsta sub 25 de ani. Dacă aveţi gânduri sau experienţe triste, sau dacă observaţi că vă simţiţi mai rău sau că apar simptome noi în timp ce luaţi Lamictal: ➔ Mergeţi la un medic cât mai curând posibil sau mergeţi la cel mai apropiat spital pentru ajutor. Poate fi de ajutor să spuneţi unui membru al familiei, aparţinător sau prieten apropiat că puteţi deveni deprimat sau avea schimbări de dispoziţie importante şi să îi rugaţi să citească acest prospect. Îi puteţi ruga să vă spună dacă sunt îngrijoraţi în legatură cu depresia dumneavoastră sau cu alte schimbări în comportamentul dumneavoastră.

La un număr mic de pacienţi trataţi cu medicamente antiepileptice precum Lamictal s-a constatat apariţia unor gânduri de auto-vătămare sau de sinucidere. În cazul în care vă apar astfel de gânduri, contactaţi-vă imediat medicul, indiferent de moment.

Dacă luaţi Lamictal pentru epilepsie Crizele din unele tipuri de epilepsie se pot agrava ocazional sau se pot produce mai frecvent chiar dacă luaţi Lamictal. Unii pacienţi pot prezenta crize severe, care pot provoca probleme grave de sănătate. Dacă crizele survin mai frecvent sau dacă prezentaţi o criză severă când luaţi Lamictal: ➔ Mergeţi la un medic cât mai curând posibil.

Lamictal nu trebuie administrat persoanelor cu vârsta sub 18 ani pentru tratamentul tulburării bipolare. Medicamentele pentru tratamentul depresiei şi altor probleme de sănătate mintală determină creşterea riscului de gânduri şi comportamente suicidare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.

Erupţie cutanată

Au existat raportări de reacţii adverse cutanate, care au apărut în general în primele opt săptămâni după iniţierea tratamentului cu lamotrigină. Majoritatea erupţiilor cutanate sunt uşoare şi auto-limitante, însă au fost raportate de asemenea erupţii cutanate grave care au necesitat spitalizare şi întreruperea administrării de lamotrigină. Acestea au inclus reacţii cutanate care pot pune în pericol viaţa, precum sindromul Stevens-Johnson (SSJ), necroliza epidermică toxică (NET) şi reacţie medicamentoasă cu eozinofilie şi simptome sistemice (DRESS); cunoscut de asemenea şi ca Sindrom de hipersensibilitate (SHS) (vezi pct. 4.8).

La adulţii recrutaţi în studii care au utilizat recomandările actuale privind dozele de lamotrigină, incidenţa erupţiilor cutanate grave a fost de aproximativ 1 la 500 de pacienţi epileptici. Aproximativ jumătate dintre aceste cazuri au fost raportate ca sindrom Stevens-Johnson (1 din 1000). În studiile clinice efectuate la pacienţi cu tulburare bipolară, incidenţa erupţiei cutanate grave este de aproximativ 1 la 1000.

La copii, riscul de erupţii cutanate grave este mai mare ca la adulţi. Datele disponibile din câteva studii sugerează faptul că, la copii, incidenţa erupţiilor cutanate asociate cu spitalizare este de la 1 la 300 la 1 la 100. La copii, manifestarea iniţială a unei erupţii cutanate poate fi confundată cu o infecţie, medicii trebuie să ia în considerare posibilitatea unei reacţii la tratamentul cu lamotrigină la copiii la care apar simptome de erupţie cutanate şi febră în timpul primelor opt săptămâni de tratament.

În plus, riscul global de erupţie cutanată pare să se asocieze strâns cu:

doze iniţiale mari de lamotrigină şi depăşirea dozelor recomandate de creştere a tratamentului cu lamotrigină (vezi pct. 4.2)
utilizarea concomitentă de valproat (vezi pct. 4.2).

Este necesară, de asemenea, precauţie în cazul tratării pacienţilor cu antecedente de alergie sau erupţie cutanată la alte medicamente antiepileptice, deoarece frecvenţa erupţiilor cutanate non-grave după tratamentul cu lamotrigină a fost de aproximativ trei ori mai mare la aceşti pacienţi comparativ cu cei fără astfel de antecedente.

Alela HLA-B1502 la persoanele de origine asiatică (în special cele de origine chineză Han și Thai) a fost asociată cu riscul dezvoltării sindromului Stevens-Johnson (SJS) și necroză epidermică toxică (TEN) în urma tratamentului cu lamotrigină. Dacă se știe că acești pacienți sunt pozitivi pentru HLA-

B1502, utilizarea lamotriginei trebuie luată în considerare cu atenție.

Toţi pacienţii (adulţi şi copii) la care apare o erupţie cutanată trebuie să fie evaluaţi prompt şi trebuie întreruptă imediat administrarea de Lamictal, cu excepţia cazului în care erupţia cutanată nu prezintă legătură clară cu tratamentul cu lamotrigină. Se recomandă să nu se reînceapă administrarea de Lamictal la pacienţii care au întrerupt tratamentul din cauza erupţiei cutanate asociate cu tratamentul anterior cu lamotrigină, decât dacă beneficiul potenţial depăşeşte în mod clar riscurile. Dacă pacientul a dezvoltat sindrom Stevens-Johnson (SSJ), necroliză epidermică toxică (NET) sau reacţie medicamentoasă cu eozinofilie şi simptome sistemice (DRESS) în urma administrării de lamotrigină, nu trebuie reînceput tratamentul cu lamotrigină la acest pacient în niciun moment.

Erupţia cutanată a fost de asemenea raportată ca o componentă a DRESS; cunoscut de asemenea şi ca sindrom de hipersensibilitate. Această condiţie este asociată cu un tablou variabil de simptome sistemice incluzând febră, limfadenopatie, edem facial, anomalii sanguine, hepatice, renale şi meningită aseptică (vezi pct. 4.8). Sindromul prezintă un spectru larg de severitate clinică şi poate, rareori, să ducă la coagulare intravasculară diseminată şi la insuficienţă multiorganică. Este important de remarcat faptul că manifestările iniţiale de hipersensibilitate (de exemplu febră, limfadenopatie) pot fi prezente chiar dacă erupţia nu este evidentă. Dacă astfel de semne şi simptome sunt prezente, pacientul trebuie evaluat imediat, iar administrarea de Lamictal întreruptă dacă nu poate fi stabilită o altă etiologie.

În majoritatea cazurilor, meningita aseptică a fost reversibilă la întreruperea administrării medicamentului, dar în unele cazuri a reapărut în cazul expunerii ulterioare la lamotrigină. Expunerea ulterioară a determinat reapariţia rapidă a simptomelor, care, în mod frecvent, au fost mai severe. Lamotrigina nu trebuie administrată din nou la pacienţi care au întrerupt administrarea acesteia din cauza meningitei aseptice asociate tratamentului anterior cu lamotrigină.

În asociere cu utilizarea lamotriginei au fost raportate și reacții de fotosensibilitate (vezi pct. 4.8). În mai multe cazuri, reacția a apărut în asociere cu o doză mare (400 mg sau mai mult), după creșterea progresivă a dozei sau creșterea rapidă a dozei în cadrul schemei de stabilire treptată a dozei. În cazul în care se suspectează apariția fotosensibilității asociate utilizării lamotriginei la un pacient care prezintă semne de fotosensibilitate (cum ar fi o arsură solară exagerată), trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului. Dacă se consideră că este justificată clinic continuarea tratamentului, pacientul trebuie sfătuit să evite expunerea la soare și la lumină UV artificială și să ia măsuri de protecție (de exemplu, să se protejeze cu îmbrăcăminte și creme cu protecție solară).

Limfohistiocitoză hemofagocitară (HLH)

HLH a fost raportată la pacienţii trataţi cu lamotrigină (vezi pct. 4.8). HLH se caracterizează prin semne şi simptome precum febră, erupţie cutanată tranzitorie, simptome neurologice, hepatosplenomegalie, limfadenopatie, citopenii, concentraţii serice mari de feritină, hipertrigliceridemie şi valori anormale ale testelor de funcţie hepatică şi coagulare. Simptomele apar în general în decurs de 4 săptămâni de la iniţierea tratamentului, iar HLH poate pune viaţa în pericol.

Pacienţii trebuie informaţi cu privire la simptomele asociate cu HLH şi trebuie sfătuiţi să solicite imediat asistenţă medicală dacă prezintă aceste simptome în timpul terapiei cu lamotrigină.

Pacienţii la care apar aceste semne şi simptome trebuie evaluaţi imediat, cu luarea în considerare a diagnosticului de HLH. Tratamentul cu lamotrigină trebuie imediat întrerupt, cu excepţia cazului în care se poate stabili o etiologie alternativă.

Agravarea clinică şi riscul suicidar

La pacienţii trataţi cu medicamente antiepileptice pentru diverse indicaţii s-au raportat ideaţie suicidară şi comportament suicidar. În urma unei meta-analize a studiilor clinice randomizate controlate cu placebo în care s-au utilizat medicamente antiepileptice, s-a evidenţiat un risc uşor crescut de apariţie a

ideaţiei suicidare şi comportamentului suicidar. Mecanismul care a determinat apariţia acestui risc nu este cunoscut iar datele disponibile nu permit excluderea posibilităţii ca lamotrigina să prezinte un risc crescut de apariţie a ideaţiei suicidare şi comportamentului suicidar.

Din acest motiv, pacienţii trebuie monitorizaţi în scopul identificării semnelor de ideaţie suicidară şi comportament suicidar şi trebuie avută în vedere iniţierea unui tratament adecvat. Pacienţilor (şi îngrijitorilor acestora) trebuie să li se recomande să ceară sfatul medicului în cazul apariţiei semnelor de ideaţie suicidară şi comportament suicidar.

La pacienţii cu tulburare bipolară, agravarea simptomelor depresive şi/sau apariţia tendinţei suicidare poate apărea, fie că iau medicamente pentru tulburarea bipolară, incluzând Lamictal, fie că nu. Prin urmare, pacienţii la care se administrează Lamictal pentru tulburare bipolară trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru agravarea clinică (inclusiv apariţia de simptome noi) şi tendinţa suicidară, în special la începutul tratamentului sau la momentul modificării dozei. Unii pacienţi, cum ar fi cei cu antecedente de comportament şi ideaţie suicidară, adulţii tineri şi pacienţii care prezintă un grad semnificativ de ideaţie suicidară înainte de începerea tratamentului pot să prezinte un risc mai mare de gânduri suicidare şi tentative de suicid şi trebuie monitorizaţi cu atenţie în timpul tratamentului.

Trebuie luată în considerare modificarea schemei terapeutice, inclusiv posibila întrerupere a medicamentului, la pacienţii care prezintă agravare clinică (inclusiv apariţia de simptome noi) şi/sau apariţia ideaţiei/comportamentului suicidar, mai ales dacă aceste simptome sunt severe, se instalează brusc sau nu fac parte dintre simptomele iniţiale ale pacientului.

Efectele produselor care conțin estrogen, inclusiv ale contraceptivelor hormonale asupra eficacităţiii lamotriginei Utilizarea unei combinaţii de etinilestradiol/levonorgestrel (30 μg/150 μg) determină creşterea clearance-ului lamotriginei de aproximativ două ori, ducând la scăderea concentraţiilor plasmatice de lamotrigină (vezi pct. 4.5). O scădere a concentraţiilor plasmatice de lamotrigină a fost asociată cu pierderea controlului terapeutic al convulsiilor. După creşterea treptată a dozelor, în majoritatea cazurilor pot fi necesare doze de întreţinere mai mari de lamotrigină (de până la două ori mai mari) pentru atingerea răspunsului terapeutic maxim. La oprirea administrării contraceptivelor hormonale, clearance-ul lamotriginei se poate reduce la jumătate. Creşterea concentraţiilor de lamotrigină poate fi asociată cu evenimente adverse dependente de doză. Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia acestui fenomen.

La femeile care nu iau deja un inductor al glucuronoconjugării lamotriginei şi care iau un contraceptiv hormonal care presupune o săptămână de tratament inactiv (de exemplu “săptămână fără contraceptiv oral activ”), va apărea creşterea temporară a concentraţiilor de lamotrigină în săptămâna cu tratament inactiv (vezi pct. 4.2). Variaţiile concentraţiilor de lamotrigină pot fi asociate cu reacţii adverse. De aceea, trebuie luată în considerare utilizarea metodelor de contracepţie fără săptămână de tratament inactiv, ca terapie de primă linie (de exemplu contraceptive hormonale cu administrare continuă sau metode nehormonale).

Interacţiunile dintre alte contraceptive orale sau alte terapii care conțin estrogen (cum sunt TSH) şi lamotrigină nu au fost studiate, totuşi acestea pot influenţa similar parametrii farmacocinetici ai lamotriginei.

Efectele lamotriginei asupra eficacităţii contraceptivelor hormonale Un studiu de interacţiune la 16 voluntari sănătoşi a demonstrat că atunci când lamotrigina s-a administrat împreună cu un contraceptiv hormonal (combinaţie de etinilestradiol/levonorgestrel), a existat o creştere modestă a clearance-ului levonorgestrelului şi creşteri ale concentraţiilor serice de FSH şi LH (vezi pct. 4.5). Nu se cunoaşte impactul acestor modificări asupra activităţii ovulatorii ovariene. Cu toate acestea nu poate fi exclusă posibilitatea ca aceste modificări să reducă eficacitatea contraceptivului la unele paciente care iau preparate hormonale împreună cu lamotrigină. De aceea, pacientele trebuie instruite să raporteze prompt apariţia modificărilor legate de ciclul menstrual, cum sunt sângerările intermenstruale.

Dihidrofolat reductaza

Lamotrigina are un efect inhibitor uşor asupra dihidrofolat reductazei, şi astfel există o posibilitate de interferenţă cu metabolizarea folatului în timpul tratamentului pe termen lung (vezi pct. 4.6). Cu toate acestea, în timpul administrării pe termen lung la om, lamotrigina nu a produs modificări semnificative ale concentraţiei de hemoglobină, ale volumului eritrocitar mediu sau ale concentraţiilor serice sau eritrocitare de folat la pacienţi trataţi până la 1 an sau asupra concentraţiilor eritrocitare de folat la pacienţi trataţi până la 5 ani.

Insuficienţa renală

În studiile cu doză unică la subiecţii cu insuficienţă renală în stadiu terminal, concentraţiile plasmatice de lamotrigină nu au fost modificate semnificativ. Cu toate acestea, este de aşteptat acumularea metabolitului glucuronoconjugat; de aceea este necesară precauţie în ceea ce priveşte tratarea pacienţilor cu insuficienţă renală.

Pacienţii care iau alte preparate care conţin lamotrigină

Lamictal nu trebuie utilizat la pacienţii care sunt trataţi în prezent cu alte preparate care conţin lamotrigină, fără consult medical.

Modificări ECG tipice pentru sindromul Brugada și alte anomalii de ritm cardiac şi tulburări de conducere

La pacienţii trataţi cu lamotrigină au fost raportate modificări aritmogene de segment ST-T şi traseu ECG tipic pentru sindromul Brugada.

Pe baza constatărilor in vitro, lamotrigina ar putea încetini conducerea ventriculară (lărgirea complexului QRS) și poate induce proaritmie la concentrații relevante din punct de vedere terapeutic la pacienții cu boli cardiace. Lamotrigina se comportă ca un agent antiaritmic slab de clasă IB având asociate riscuri potențiale pentru evenimente cardiace grave sau letale. Utilizarea concomitentă a altor blocante ale canalelor de sodiu poate crește și mai mult riscurile (vezi pct. 5.3). La doze terapeutice de până la 400 mg/zi, lamotrigina nu a încetinit conducerea ventriculară (lărgirea complexului QRS) și nici nu a provocat prelungirea intervalului QT la indivizi sănătoși în cadrul unui studiu aprofundat privind QT. Utilizarea lamotriginei trebuie luată în considerare cu atenție la pacienții cu boli cardiace structurale sau funcționale importante din punct de vedere clinic, cum ar fi sindromul Brugada sau alte canalopatii cardiace, insuficiență cardiacă, boală cardiacă ischemică, bloc cardiac sau aritmii ventriculare. Dacă lamotrigina este justificată clinic la acești pacienți, trebuie luată în considerare consultarea unui medic cardiolog înainte de a începe tratamentul cu lamotrigină.

Excipienţi

Comprimatele de Lamictal (25 şi 100 mg comprimate) conţin lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Lamictal comprimate conţine mai puţin de 1 mmol sodiu (23 mg) per comprimat, deci practic „nu conţine sodiu”.

Dezvoltarea copiilor Nu există date referitoare la efectul lamotriginei asupra creşterii, maturării sexuale şi cognitive, dezvoltării emoţionale şi comportamentale la copii.

Precauţii legate de epilepsie

Similar altor medicamente antiepileptice, întreruperea bruscă a administrării de Lamictal poate provoca recăderi cu agravarea simptomatologiei (fenomenele de rebound). Cu excepţia cazurilor în care există îngrijorări legate de siguranţă (de exemplu erupţie cutanată) ce necesită întreruperea bruscă a tratamentului, doza de Lamictal trebuie scăzută treptat într-o perioadă de două săptămâni.

Există în literatură raportări de crize convulsive severe, incluzând stare de rău epileptic, ce pot duce la rabdomioliză, disfuncţie multiorganică şi coagulare intravasculară diseminată, uneori cu evoluţie letală. Au existat cazuri similare şi în cazul utilizării lamotriginei.

Se poate observa o agravare semnificativă din punct de vedere clinic a frecvenţei crizelor în locul unei ameliorări. La pacienţii care prezintă mai mult de un tip de criză convulsivă, beneficiul observat al controlului pentru un tip de criză convulsivă trebuie evaluat în raport cu orice agravare observată în alt tip de criză convulsivă.

Crizele mioclonice pot fi agravate de lamotrigină.

Există date sugestive privind faptul că răspunsurile în cazul asocierii cu inductori enzimatici sunt mai scăzute decât în asociere cu medicamente antiepileptice non-inductoare enzimatice. Motivul nu este clar.

În cazul copiilor care iau lamotrigină pentru tratamentul crizelor convulsive sub formă de absenţe tipice, eficacitatea nu poate fi menţinută la toţi pacienţii.

Precauţii legate de tulburarea bipolară

Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani La copiii şi adolescenţii cu tulburare depresivă majoră şi alte tulburări psihice, tratamentul cu antidepresive este asociat cu un risc crescut de ideaţie şi comportament suicidar.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.4

Interacțiuni

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.5

Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente inclusiv medicamente din plante şi medicamente eliberate fără prescripţie medicală.

Medicul dumneavoastră trebuie să fie informat dacă luaţi alte medicamente pentru tratamentul epilepsiei sau al altor probleme de sănătate mintală. Această informaţie este necesară pentru a se stabili dacă vi se administrează doza corectă de Lamictal. Aceste medicamente includ:

oxcarbazepină, felbamat, gabapentină, levetiracetam, pregabalin, topiramat sau zonisamidă, utilizate pentru tratamentul epilepsiei
litiu, olanzapină sau aripiprazol utilizate pentru tratamentul problemelor de sănătate mintală
bupropionă, utilizată pentru tratamentul problemelor de sănătate mintală sau pentru oprirea fumatului
paracetamol, utilizat pentru tratamentul durerii și febrei ➔ Spuneţi-i medicului dumneavoastră dacă luaţi oricare dintre acestea.

Anumite medicamente interacţionează cu Lamictal sau fac mai probabilă apariţia reacţiilor adverse. Acestea includ:

valproat, utilizat pentru tratamentul epilepsiei şi problemelor de sănătate mintală
carbamazepină, utilizată pentru tratamentul epilepsiei şi problemelor de sănătate mintală
fenitoină, primidonă sau fenobarbital, utilizate pentru tratamentul epilepsiei
risperidonă, utilizată pentru tratamentul problemelor de sănătate mintală
rifampicină, care este un antibiotic
medicamente, utilizate pentru tratamentul infecţiei cu virusul imunodeficienţei umane (HIV) (o combinaţie de lopinavir şi ritonavir sau atazanavir şi ritonavir)

produse care conțin estrogen, inclusiv contraceptive hormonale, cum ar fi pilula (a se vedea mai jos) și terapia de substituție hormonală (TSH). ➔ Spuneţi-i medicului dumneavoastră dacă luaţi, aţi început să luaţi sau aţi întrerupt administrarea oricăruia dintre acestea.

Contraceptivele hormonale (cum ar fi contraceptive orale combinate) pot influenţa modul în care acţionează Lamictal Medicul dumneavoastră vă poate recomanda să utilizaţi un anume tip de contraceptiv hormonal, sau altă metodă de contracepţie, precum prezervative, diafragmă sau sterilet. Dacă utilizaţi un contraceptiv hormonal precum contraceptive orale combinate, medicul dumneavoastră poate să vă recolteze probe de sânge pentru a verifica concentraţia de Lamictal. Dacă folosiţi un contraceptiv hormonal sau plănuiţi să începeţi utilizarea unuia: ➔ Discutaţi cu medicul dumneavoastră, care vă va prezenta metode contraceptive adecvate pentru dumneavoastră.

Lamictal poate influenţa, de asemenea, modul în care acţionează contraceptivele hormonale, deşi este improbabil ca acest lucru să le facă mai puţin eficace. Dacă utilizaţi un contraceptiv hormonal şi remarcaţi modificări ale ciclului menstrual, cum ar fi sângerări neregulate sau pătare între cicluri: ➔ Spuneţi-i medicului dumneavoastră. Acestea pot fi semne că Lamictal afectează modul în care acţionează contraceptivul dumneavoastră.

TSH poate influența modul în care acționează Lamictal Dacă urmați o terapie de substituție hormonală (TSH) care conține estrogen, medicul dumneavoastră vă poate preleva probe de sânge pentru a verifica nivelul Lamictal în organism.

Au fost efectuate studii de interacţiune doar la adulţi.

Uridin 5’-difosfo (UDP)-glucuronil transferazele (UGT) au fost identificate ca enzimele responsabile pentru metabolizarea lamotriginei. Prin urmare, medicamentele care induc sau inhibă glucurononidarea pot afecta clearence-ul aparent al lamotriginei. Inductorii puternici sau moderaţi ai enzimei citocromului P450 3A4 (CYP3A4), care sunt, de asemenea, cunoscuţi a induce UGT, pot creşte şi metabolizarea lamotriginei. Nu există dovezi că lamotrigina ar provoca inducţia sau inhibarea clinic semnificativă a enzimelor citocromului P450. Lamotrigina îşi poate induce propria metabolizare, dar efectul este modest şi este improbabil să apară consecinţe clinice semnificative.

Aceste medicamente, care au demonstrat ca au un impact clinic relevant asupra concentrației de lamotrigină, sunt listate în tabelul 6. Ghiduri de dozare specifice sunt prezentate la pct. 4.2. În plus, în acest tabel sunt prezentate medicamentele care s-a dovedit că nu au efecte sau au un efect redus asupra concentrației de lamotrigină. În principiu, nu se așteaptă ca administrarea concomitentă a acestor medicamente să aibă un impact clinic. Cu toate acestea, trebuie luați în considerare pacienții a căror epilepsie prezintă sensibilitate în special la fluctuațiile concentrațiilor de lamotrigină.

Tabelul 6: Efectele medicamentelor asupra concentrației de lamotrigină

Medicamente care cresc Medicamente care scad Medicamente care nu au concentrația de lamotrigină concentrația de lamotrigină efecte sau au un efect redus asupra concentrației de lamotrigină Valproat Atazanavir/ritonavir Aripiprazol Carbamazepină Bupropion Combinaţia Felbamat etinilestradiol/levonorgestrel Lopinavir/ritonavir Gabapentină Fenobarbital Lacosamidă Fenitoină Levetiracetam Primidonă Litiu Rifampicină Olanzapină Oxcarbazepină Paracetamol Perampanel Pregabalin Topiramat Zonisamidă

Pentru recomandări de doză vezi pct. 4.2 iar pentru femeile care iau contraceptive hormonale, vezi pct. 4.4

Interacţiuni care implică medicamente antiepileptice

Valproatul, care inhibă glucuronoconjugarea lamotriginei, scade metabolizarea lamotriginei şi determină creşterea timpului de înjumătăţire plasmatică al lamotriginei de aproape două ori. La pacienţii care urmează concomitent tratament cu valproat, trebuie utilizat regimul terapeutic adecvat (vezi pct. 4.2).

Anumite MAE (cum ar fi fenitoină, carbamazepinv, fenobarbitalul şi primidonă) care induc enzimele citocromului P450 induc, de asemenea, UGT şi, prin urmare, cresc metabolizarea lamotriginei. La pacienţii care urmează tratament concomitent cu fenitoină, carbamazepină, fenobarbital sau primidonă, trebuie utilizată schema terapeutică adecvată (vezi pct. 4.2).

La pacienţii trataţi cu carbamazepină, după introducerea lamotriginei s-au raportat evenimente ce ţin de sistemul nervos central inclusiv ameţeli, ataxie, diplopie, vedere înceţoşată şi greaţă. Aceste evenimente în general dispar când se reduce doza de carbamazepină. Un efect similar a fost întâlnit într-un studiu cu lamotrigină şi oxacarbazepină la voluntari adulţi sănătoşi, dar nu a fost investigată reducerea dozei.

Există în literatură raportări de scădere a concentraţiei de lamotrigină când aceasta a fost administrată în asociere cu oxcarbazepină. Totuşi, într-un studiu prospectiv la voluntari adulţi sănătoşi, care a utilizat doze de 200 mg de lamotrigină şi 1200 mg de oxcarbazepină, oxcarbazepina nu a modificat metabolizarea lamotriginei şi lamotrigina nu a modificat metabolizarea oxacarbazepinei. Prin urmare, la pacienţii care urmează terapie concomitentă cu oxcarbamazepină, trebuie utilizată schema de tratament pentru terapia adjuvantă a lamotriginei fără valproat şi fără inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei (vezi pct. 4.2).

Într-un studiu la voluntari adulţi sănătoşi, administrarea concomitentă de felbamat (1200 mg de două ori pe zi) împreună cu lamotrigină (100 mg de două ori pe zi timp de 10 zile) a părut să nu aibă efecte clinic semnificative asupra farmacocineticii lamotriginei.

Pe baza unei analize retrospective a concentraţiilor plasmatice la pacienţii la care s-a administrat lamotrigină atât cu cât şi fără gabapentină, gabapentina nu a părut să modifice clearance-ul aparent al lamotriginei.

Interacţiunile potenţiale dintre levetiracetam şi lamotrigină au fost evaluate prin monitorizarea concentraţiilor serice ale ambelor medicamente în timpul studiilor clinice controlate placebo. Aceste date indică faptul că lamotrigina nu influenţează farmacocinetica levetiracetamului şi levetiracetamul nu influenţează farmacocinetica lamotriginei.

Concentraţiile plasmatice minime la starea de echilibru nu au fost influenţate de administrarea concomitentă de pregabalin (200 mg de 3 ori pe zi). Nu există interacţiuni farmacocinetice între lamotrigină şi pregabalin.

Topiramatul nu a dus la nicio modificare a concentraţiilor plasmatice de lamotrigină. Administrarea de lamotrigină a dus la o creştere cu 15% a concentraţiilor de topiramat.

Într-un studiu la pacienţi cu epilepsie, administrarea concomitentă de zonisamidă (200 – 400 mg/zi) cu lamotrigină (150 – 500 mg/zi) timp de 35 de zile nu a avut efect semnificativ asupra farmacocineticii lamotriginei.

Concentraţia plasmatică a lamotriginei nu a fost afectată de administrarea concomitentă de lacosamidă (200, 400 sau 600 mg/zi) într-un studiu controlat placebo la pacienţi cu crize parţiale.

Într-o analiză cumulată a datelor din trei studii clinice controlate placebo care au studiat asocierea perampanel la pacienţi cu crize parţiale și crize primare tonico-clonice, cea mai mare doză de perampanel evaluată (12 mg/zi) a crescut clearance-ul lamotriginei cu mai puţin de 10 %.

Deşi au fost raportate modificări ale concentraţiilor plasmatice ale altor antiepileptice, studiile controlate nu au adus dovezi că lamotrigina influenţează concentraţiile plasmatice ale antiepilepticelor administrate concomitent. Dovezile din studiile in vitro indică faptul că lamotrigina nu deplasează alte antiepileptice de pe situsurile de legare de proteinele plasmatice.

Interacţiuni cu alte medicamente psihoactive

Farmacocinetica litiului după administrarea a 2 g de gluconat de litiu anhidru de două ori pe zi timp de şase zile la 20 de subiecţi sănătoşi nu a fost modificată de administrarea concomitentă a 100 mg/zi de lamotrigină.

Dozele orale repetate de bupropionă nu au avut efecte semnificative statistic asupra farmacocineticii unei doze unice de lamotrigină la 12 subiecţi şi s-a înregistrat doar o creştere uşoară a ASC a lamotriginei glucuronoconjugate.

Într-un studiu la voluntari adulţi sănătoşi, 15 mg de olanzapină au redus ASC şi Cmax ale lamotriginei în medie cu 24% şi, respectiv, 20%. 200 mg de lamotrigină nu au influenţat farmacocinetica olanzapinei.

La 14 voluntari adulţi sănătoşi, doze orale repetate de 400 mg lamotrigină pe zi nu au avut efecte semnificative clinic asupra farmacocineticii unei doze unice de 2 mg de risperidonă. După administrarea concomitentă de 2 mg de risperidonă cu lamotrigină, 12 din cei 14 voluntari au raportat somnolenţă comparativ cu 1 din 20 în cazul administrării doar a risperidonei şi cu niciunul când s-a administrat doar lamotrigină.

Într-un studiu efectuat la 18 pacienţi adulţi cu tulburare bipolară primară, care urmau un tratament instituit cu lamotrigină (100-400 mg/zi), dozele de aripiprazol au fost crescute de la 10 mg/zi până la o doză ţintă de 30 mg/zi timp de 7 zile, doză ţintă a cărei administrare s-a continuat o dată pe zi timp de

încă alte 7 zile. A fost observată o reducere medie de aproximativ 10% a Cmax şi ASC pentru lamotrigină.

Experimentele in vitro au indicat faptul că formarea metabolitului principal, 2-N-glucuronoconjugat, a fost inhibată minim de co-incubaţia cu amitriptilină, bupropionă, clonazepam, haloperidol sau lorazepam. Aceste experimente sugerează de asemenea faptul că metabolizarea lamotriginei este improbabil să fie inhibată de clozapină, fluoxetină, fenelzină, risperidonă, sertralină sau trazodonă. În plus, un studiu al metabolizării bufuralolului care a utilizat preparate cu microzomi hepatici umani a sugerat faptul că lamotrigina nu a scăzut clearance-ul medicamentelor metabolizate predominant de către CYP2D6.

Interacţiuni care implică contraceptive hormonale

Efectul contraceptivelor hormonale asupra farmacocineticii lamotriginei Într-un studiu la 16 voluntari de sex feminin, administrarea de 30 μg de etinilestradiol/150 μg de levonorgestrel într-un contraceptiv oral combinat a provocat o creştere de aproximativ două ori a clearance-ului lamotriginei administrate oral, ducând la o reducere medie de 52% a ASC a lamotriginei şi de 39 % a Cmax de lamotrigină. Concentraţiile serice de lamotrigină au crescut în timpul săptămânii cu tratament inactiv (săptămâna “fără contraceptiv oral activ”), cu concentraţii înainte de administrarea dozei la finalul săptămânii de tratament inactiv, mai mari, în medie, de aproximativ 2 ori decât în timpul administrării concomitente (vezi pct. 4.4). Nu sunt necesare ajustări ale schemei de creştere a dozei recomandate doar pentru că se utilizează contraceptive hormonale, dar în majoritatea cazurilor doza de întreţinere de lamotrigină va trebui crescută sau scăzută când se începe sau se întrerupe administrarea contraceptivelor hormonale (vezi pct. 4.2).

Efectul lamotriginei asupra farmacocineticii contraceptivelor hormonale Într-un studiu la 16 voluntari de sex feminin, o doză de 300 mg lamotrigină la starea de echilibru nu a avut niciun efect asupra farmacocineticii componentei etinilestradiol dintr-un contraceptiv oral combinat. S-a observat o creştere modestă a clearance-ului componentei levonorgestrel, ducând la o reducere în medie cu 19 % a ASC şi respectiv de 12% a Cmax, a levonorgestrelului. Măsurarea concentraţiilor serice de FSH, LH şi estradiol în timpul studiului a evidenţiat o oarecare reducere a supresiei activităţii hormonale ovariene la anumite femei, deşi măsurarea concentraţiei serice de progesteron a indicat faptul că nu există dovadă hormonală a ovulaţiei la niciunul dintre cei 16 subiecţi de sex feminin. Influenţa creşterii modeste a clearance-ului levonorgestrelului şi modificărilor concentraţiilor serice de FSH şi LH asupra activităţii ovulatorii ovariene este necunoscută (vezi pct. 4.4). Efectele dozelor de lamotrigină altele decât cea de 300 mg/zi nu au fost studiate şi nu au fost efectuate studii cu alte preparate conţinând hormoni feminini.

Interacţiuni implicând alte medicamente

Într-un studiu efectuat la 10 voluntari de sex masculin, rifampicina a determinat creşterea clearance-ului lamotriginei şi scăderea timpului de înjumătăţire plasmatică al lamotriginei ca urmare a inducţiei enzimelor hepatice responsabile de glucuronoconjugare. La pacienţii trataţi concomitent cu rifampicină, trebuie utilizată schema terapeutică adecvată (vezi pct. 4.2).

Într-un studiu efectuat la voluntari sănătoşi, lopinavir/ritonavir a redus aproximativ la jumătate concentraţiile plasmatice de lamotrigină, probabil prin inducţia glucuronoconjugării. La pacienţii care urmează tratament concomitent cu lopinavir/ritonavir, trebuie utilizată schema terapeutică adecvată (vezi pct. 4.2).

Într-un studiu efectuat la voluntari adulţi sănătoşi, atazanavir/ritonavir (300 mg/100 mg) administrat timp de 9 zile a redus ASC şi Cmax plasmatică de lamotrigină (doză unică de 100 mg) în medie cu 32%, respectiv 6%. La pacienţii care urmează tratament concomitent cu atazanavir/ritonavir, trebuie utilizată schema terapeutică adecvată (vezi pct. 4.2).

Într-un studiu efectuat la voluntari adulţi sănătoşi, paracetamol 1g (administrat de patru ori pe zi) a redus ASC şi Cmin plasmatică de lamotrigină în medie cu 20% și respectiv, 25%.

Datele obţinute într-o evaluare in vitro demonstrează că lamotrigina, dar nu şi metabolitul N(2)- glucuronoconjugat, este un inhibitor al transportorului organic 2 (OCT 2) la concentraţii potenţial relevante din punct de vedere clinic. Aceste date demonstrează că lamotrigina este un inhibitor al OCT 2, cu valoarea CI50 de 53,8 µM. Administrarea concomitentă a lamotriginei cu medicamente excretate la nivel renal, care sunt substraturi ale OCT 2 (de exemplu metformin, gabapentină şi vareniclină), poate determina concentraţii plasmatice crescute ale acestor medicamente. Deşi nu se cunoaşte cu exactitate semnificaţia clinică a acestor observaţii, se recomandă precauţie în cazul pacienţilor cărora li se administrează concomitent aceste medicamente şi lamotrigină.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.5

Sarcină, alăptare & fertilitate

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.6

➔ Dacă sunteţi gravidă, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.

Nu trebuie să întrerupeţi tratamentul fără să fi discutat în prealabil despre acest lucru cu medicul dumneavoastră. Acest lucru este deosebit de important dacă sunteţi bolnav de epilepsie.
Sarcina poate, de asemenea, modifica eficacitatea Lamictal, astfel încât să fie necesar să efectuaţi nişte analize de sânge şi doza dumneavoastră de Lamictal să fie modificată.
Poate exista un risc uşor crescut de defecte congenitale, inclusiv despicătură labială sau palatină, dacă Lamictal este luat în primele 3 luni de sarcină.
Medicul dumneavoastră vă poate sfătui să luaţi suplimente de acid folic dacă plănuiţi să rămâneţi gravidă şi în timpul sarcinii.

➔ Dacă alăptaţi sau intenţionaţi să alăptaţi, consultaţi-vă cu medicul sau farmacistul înainte de a lua acest medicament. Substanţa activă din compoziţia Lamictal se excretă în laptele matern şi îl poate afecta pe copilul dumneavoastră. Medicul va discuta cu dumneavoastră despre riscurile şi beneficiile alăptării în timpul administrării de lamotrigină şi, în cazul în care decideţi să alăptaţi, va verifica periodic copilul pentru a observa dacă prezintă somnolenţă, erupţii cutanate sau deficit de creştere ponderală. Informaţi medicul dacă observaţi oricare dintre aceste simptome la copilul dumneavoastră.

Riscul legat de medicamentele antiepileptice în general

Femeile aflate la vârstă fertilă trebuie să fie sfătuite de un specialist. Tratamentul cu antiepileptice trebuie analizat când o femeie intenţionează să rămână gravidă. La femeile tratate pentru epilepsie, întreruperea bruscă a tratamentului cu medicamente antiepileptice trebuie evitată deoarece acest lucru poate duce la reapariţia crizelor convulsive care ar putea avea consecinţe grave pentru femeie şi pentru făt. Ori de câte ori este posibil, este de preferat utilizare monoterapiei, deoarece tratamentul cu mai multe antiepileptice poate fi asociat cu un risc mai mare de malformaţii congenitale decât monoterapia în funcţie de medicamentele antiepileptice asociate.

Risc legat de lamotrigină

Sarcina

Un număr mare de informaţii cu privire la femeile însărcinate expuse la monoterapia cu lamotrigină în timpul primului trimestru de sarcină (peste 8700) nu sugerează o creştere substanţială a riscului de malformaţii congenitale majore, inclusiv despicături labio-palatine. Studiile la animale au evidenţiat toxicitate asupra dezvoltării (vezi pct. 5.3).

Dacă este considerată necesară terapia cu Lamictal în timpul sarcinii, este recomandată cea mai mică doză terapeutică posibilă.

Lamotrigina are un uşor efect inhibitor asupra dihidrofolat reductazei şi de aceea ar putea să ducă teoretic la un risc crescut de afectare embrio-fetală prin reducerea concentraţiilor de acid folic. Poate fi luată în considerare suplimentarea cu acid folic la momentul planificării unei sarcini şi în primele luni de sarcină.

Modificările fiziologice din timpul sarcinii pot influenţa concentraţiile de lamotrigină şi/sau efectul terapeutic. Au existat raportări de scădere a concentraţiilor de lamotrigină în timpul sarcinii cu risc potenţial de scădere a controlului crizelor convulsive. După naştere, concentraţiile de lamotrigină pot creşte rapid cu risc de apariţie a evenimentelor adverse dependente de doză. De aceea concentraţiile serice de lamotrigină trebuie monitorizate înainte, în timpul sarcinii şi la scurt timp după naştere. Dacă este necesar, doza trebuie adaptată pentru menţinerea concentraţiei serice de lamotrigină la acelaşi nivel de dinainte de sarcină, sau adaptată în funcţie de răspunsul clinic. În plus, reacţiile adverse dependente de doză trebuie monitorizate după naştere.

Alăptarea S-a raportat faptul că lamotrigina se excretă în laptele matern în concentraţii extrem de variabile, nivelurile totale de lamotrigină la sugari ajungând la aproximativ 50% din cele prezente la mamă. Prin urmare, la unii dintre copiii alăptaţi la sân, concentraţiile serice de lamotrigină pot atinge valori ce se asociază cu apariţia efectelor farmacologice.

Beneficiile posibile ale alăptării trebuie evaluate comparativ cu riscul potenţial de reacţii adverse la care este expus copilul. În cazul în care o femeie decide să alăpteze pe parcursul terapiei cu lamotrigină, copilul trebuie monitorizat pentru apariţia reacţiilor adverse, cum ar fi sedarea, erupţia cutanată tranzitorie şi deficitul de creştere ponderală.

Fertilitatea Experimentele la animale nu au evidenţiat afectarea fertilităţii de către lamotrigină (vezi pct. 5.3).

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.6

Reacții adverse

Prospect · pct. 4 RCP · pct. 4.8

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Reacţii care pot pune viaţa în pericol: cereţi imediat ajutorul medicului Un număr mic de oameni care iau Lamictal fac o reacţie alergică sau reacţii la nivelul pielii care pot pune viaţa în pericol, care pot duce la probleme mai grave dacă nu sunt tratate.

Aceste simptome apar cu precădere în primele luni de tratament cu Lamictal, mai ales dacă doza iniţială este prea mare sau este crescută prea brusc, sau dacă Lamictal este administrat cu un alt medicament numit valproat. Unele din aceste simptome sunt mai frecvente în cazul copiilor şi din această cauză părinţii trebuie să fie atenţi pentru a le putea sesiza la timp.

Simptomele acestor reacţii includ:

erupţii sau roşeaţă la nivelul pielii, care se pot transforma în reacţii grave la nivelul pielii saucare uneori pun viaţa în pericol, cum ar fi erupții cu leziuni în formă de țintă (Eritem polimorf), erupţii cutanate extinse cu pustule şi descuamări ale pielii, care apar în special în jurul gurii, nasului, ochilor şi organelor genitale (Sindrom Stevens-Johnson) şi exfoliere extinsă a pielii (pe mai mult de 30 % din suprafaţa corpului – necroliză toxică epidermică) sau erupţie cutanată extinsă cu implicare hepatică, sanguină şi a altor organe (reacţie medicamentoasă cu eozinofilie şi simptome sistemice care mai este cunoscută şi sub denumirea de sindrom de hipersensibilitate DRESS)
ulcere la nivelul gurii, gâtului, nasului sau organelor genitale
dureri la nivelul gurii sau înroşirea sau umflarea ochilor (conjunctivită)
creşterea temperaturii (febră), simptome asemănătoare gripei sau somnolenţă
umflare în jurul feţei sau umflarea ganglionilor de la nivelul gâtului, axilei sau zonei inghinale
sângerare sau învineţire neaşteptată, sau degetele dumneavoastră devin albastre
durere în gât sau mai multe infecţii (cum ar fi răcelile) decât de obicei.
valori crescute ale enzimelor hepatice observate la analizele de sânge
creşterea unui tip de celule albe din sânge (eozinofilie)

mărirea ganglionilor limfatici
afectarea organelor, inclusiv ficat şi rinichi.

În multe cazuri, aceste simptome vor fi semne de reacţii adverse mai puţin grave. Dar trebuie să fiţi conştient de faptul că vă pot pune viaţa în pericol şi dacă nu sunt tratate, se pot transforma în afecţiuni şi mai grave, cum ar fi insuficienţa anumitor organe. Dacă remarcaţi oricare dintre aceste simptome: ➔ Mergeţi imediat la un medic. Medicul dumneavoastră poate decide să vă efectueze analize pentru a vă verifica ficatul, rinichii sau sângele şi vă poate spune să întrerupeţi administrarea de Lamictal. Dacă aţi făcut sindrom Stevens-Johnson sau necroliză epidermică toxică, medicul dumneavoastră vă va spune că trebuie să nu mai luaţi niciodată lamotrigină.

Limfohistiocitoză hemofagocitară (HLH) (vezi pct. 2: Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Lamictal).

Reacţii adverse foarte frecvente Acestea pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane:

durere de cap
erupţie pe piele.

Reacţii adverse frecvente Acestea pot afecta până la 1 din 10 persoane:

agresivitate sau iritabilitate
senzaţie de somnolenţă sau moleşeală
senzaţie de ameţeală
frisoane sau tremurături
dificultăţi de somn (insomnie)
senzaţie de agitaţie
diaree
uscăciunea gurii
senzaţie de rău (greaţă) sau stare de rău (vărsături)
senzaţie de oboseală
durere de spate, de articulaţii, sau în altă parte.

Reacţii adverse mai puţin frecvente Acestea pot afecta până la 1 din 100 persoane:

neîndemânare şi lipsă de coordonare (ataxie)
vedere dublă sau vedere înceţoşată
pierdere neobișnuită a părului sau subțiere (alopecie)
erupții pe piele sau arsuri solare după expunerea la soare sau la lumină artificială (fotosensibilitate)

Reacţii adverse rare Acestea pot afecta până la 1 din 1000 persoane:

reacţie cutanată care provoacă apariţia unor pete sau leziuni roşii pe piele, care pot avea aspect ţintă sau „ochi de taur”, cu un centru roşu închis înconjurat de cercuri concentrice de culoare roșie mai palidă (eritem polimorf).
o afecţiune a pielii care poate pune viaţa în pericol (sindrom Stevens–Johnson): vezi de asemenea informaţiile incluse la începutul pct. 4.
un grup de simptome care include: febră, greaţă, vărsături, dureri de cap, rigiditate la nivelul gâtului şi sensibilitate crescută la lumină strălucitoare. Aceste simptome pot fi provocate de o inflamaţie a membranelor care acoperă creierul şi măduva spinării (meningită). Aceste simptome dispar în general la oprirea tratamentului; totuşi, dacă aceste simptome persistă sau se înrăutăţesc, contactaţi-vă medicul.
mişcări rapide, necontrolabile ale ochilor (nistagmus)
mâncărime la nivelul ochilor cu secreţii şi cruste la nivelul pleoapelor (conjunctivită). Reacţii adverse foarte rare Acestea pot afecta până la 1 din 10000 persoane:
o reacţie la nivelul pielii care poate pune viaţa în pericol (necroliză epidermică toxică): (vezi de asemenea informaţiile incluse la începutul pct. 4)
reacţie medicamentoasă cu eozinofilie şi simptome sistemice (DRESS): (vezi de asemenea informaţiile incluse la începutul pct. 4)
creşterea temperaturii (febră): (vezi de asemenea informaţiile incluse la începutul pct. 4)
umflarea în jurul feţei (edem) sau umflarea ganglionilor la nivelul gâtului, axilei sau zonei inghinale (limfadenopatie): (vezi de asemenea informaţiile incluse la începutul pct. 4)
modificări ale funcţiei hepatice, care se va vedea în analizele de sânge sau insuficienţă hepatică: (vezi de asemenea informaţiile incluse la începutul pct. 4)
o tulburare gravă a coagulării sângelui, care poate provoca sângerări sau învineţiri neaşteptate (coagulare intravasculară diseminată): (vezi de asemenea informaţiile incluse la începutul pct. 4)
limfohistiocitoză hemofagocitară (HLH) (vezi pct. 2 Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Lamictal)
modificări care se pot vedea în analizele de sânge – inclusiv scăderea numărului de globule roşii (anemie), scăderea numărului de globule albe (leucopenie, neutropenie, agranulocitoză), scăderea numărului de trombocite (trombocitopenie), scăderea numărului tuturor acestor tipuri de celule din sânge (pancitopenie) şi o tulburare a măduvei osoase hematogene denumită anemie aplastică
halucinaţii (‘vederea’ sau ‘auzirea’ de lucruri care nu există în realitate)
confuzie
senzaţie de “clătinare” sau de dezechilibru când vă deplasaţi
mişcări necontrolate repetate ale corpului și/sau sunete sau cuvinte (ticuri), spasme musculare necontrolabile care afectează ochii, capul şi toracele (coreoatetoză) sau alte mişcări neobişnuite ale corpului ca spasme, tremor sau rigiditate
la persoanele care au deja epilepsie, crizele pot să apară mai frecvent
la persoanele care au deja boală Parkinson, agravarea simptomelor
reacţii asemănătoare lupusului (simptomele pot include dureri de articulaţii sau de spate care pot fi uneori însoţite de febră şi/sau stare generală de rău).

Alte reacţii adverse Alte reacţii adverse au afectat un număr mic de persoane, însă frecvenţa exactă de apariţie a acestora este necunoscută:

Au fost raportate cazuri de tulburări la nivelul oaselor, incluzând osteopenie şi osteoporoză (subţierea osului) şi fracturi. Verificaţi împreună cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă luaţi tratament antiepileptic pe termen lung, dacă aveţi antecedente de osteoporoză sau dacă luaţi steroizi.
Inflamarea rinichilor (nefrită tubulo-interstiţială), sau inflamarea ambilor rinichi şi a ochilor (sindromul de nefrită tubulo-interstițială și uveită)
Coşmaruri.
Scăderea imunităţii din cauza nivelurilor scăzute ale anticorpilor denumiţi imunoglobuline din sânge, care ajută la protejarea organismului de infecţii.
Noduli sau pete roșii pe piele (pseudolimfom).

Raportarea reacţiilor adverse Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro.

Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.

Reacţiile adverse pentru indicaţiile de epilepsie şi tulburare bipolară se bazează pe datele obţinute din studiile clinice controlate şi alte experienţe clinice şi sunt prezentate în tabelul de mai jos. Categoriile de frecvenţă sunt obţinute din studiile clinice controlate (epilepsie tratată cu monoterapie (marcate cu †) şi tulburarea bipolară (marcate cu §)). Acolo unde categoriile de frecvenţă diferă între datele obţinute din studiile clinice pentru epilepsie şi cele din studiile clinice pentru tulburare bipolară, este arătată frecvenţa adecvată. Însă acolo unde nu sunt disponibile date din studiile clinice, categoriile de frecvenţă au fost obţinute din alte experienţe clinice.

Limfohistiocitoză hemofagocitară (HLH) (vezi Foarte rare pct. 4.4)

Limfadenopatie1, Pseudolimfom Cu frecvenţă necunoscută Tulburări ale Sindrom de hipersensibilitate2 Foarte rare sistemului imunitar Hipogamaglobulinemie Cu frecvenţă necunoscută Tulburări psihice Agresivitate, iritabilitate Frecvente

Confuzie, halucinaţii, ticuri (ticuri motorii și/sau Foarte rare fonice) Cu frecvenţă Coşmaruri necunoscută

Tulburări ale Cefalee† § Foarte frecvente sistemului nervos Somnolenţă † §, ameţeli † §, tremor †, insomnie† Frecvente agitaţie §

Ataxie† Mai puţin frecvente

Nistagmus†, meningită aseptică (vezi pct. 4.4) Rare

Dezechilibru, tulburări motorii, agravarea bolii Foarte rare Parkinson 3, efecte extrapiramidale, coreoatetoză†, creşterea frecvenţei convulsiilor Tulburări oculare Diplopie †, vedere înceţoşată † Mai puţin frecvente

Eritem polimorf, Sindrom Stevens–Johnson § Rare

Necroliză epidermică toxică Foarte rare

Descrierea reacţiilor adverse selectate Anomaliile hematologice şi limfadenopatia se pot asocia sau nu cu reacţia medicamentoasă cu eozinofilie şi simptome sistemice (DRESS)/sindromul de hipersensibilitate (vezi pct.4.4 şi Tulburările sistemului imunitar). S-a raportat, de asemenea, erupţia cutanată ca parte a acestui sindrom, cunoscut de asemenea şi ca DRESS. Această condiţie este asociată cu un tablou variabil de simptome sistemice incluzând febră, limfadenopatie, edem facial şi anomalii sanguine, hepatice şi renale. Sindromul prezintă un spectru larg de severitate clinică şi poate, rareori, să ducă la coagulare intravasculară diseminată şi la insuficienţă multiorganică. Este important de remarcat faptul că manifestările iniţiale de hipersensibilitate (de exemplu febră, limfadenopatie) pot fi prezente chiar dacă erupţia nu este evidentă. Dacă astfel de semne şi simptome sunt prezente, pacientul trebuie evaluat imediat, iar administrarea de Lamictal întreruptă dacă nu poate fi stabilită o altă etiologie (vezi pct. 4.4).

Aceste efecte au fost raportate în cadrul altor experienţe clinice. Au existat raportări că lamotrigina poate agrava simptomele parkinsoniene la pacienţii cu boală Parkinson preexistentă şi raportări izolate de efecte extrapiramidale şi coreoatetoză la pacienţii fără această boală subiacentă.

Disfuncţia hepatică apare de obicei în asociere cu reacţiile de hipersensibilitate, dar au fost raportate şi cazuri izolate fără semne evidente de hipersensibilitate.

În studiile clinice efectuate la adulţi, erupţiile cutanate au apărut la maxim 8-12% dintre pacienţii care luau lamotrigină şi la 5-6% dintre pacienţii care luau placebo. Erupţiile cutanate au determinat întreruperea tratamentului cu lamotrigină la 2% din pacienţi. Erupţia, de obicei cu aspect maculo-papular, apare în general în primele opt săptămâni după începerea tratamentului şi dispare la întreruperea administrării de Lamictal (vezi pct. 4.4).

Au fost raportate erupţii cutanate severe care pot pune viaţa în pericol, inclusiv sindrom Stevens- Johnson şi necroliză epidermică toxică (Sindrom Lyell) şi reacţie medicamentoasă cu eozinofilie şi simptome sistemice (DRESS). Cu toate că majoritatea pacienţilor se recuperează la întreruperea tratamentului cu lamotrigină, unii pacienţii prezintă cicatrici ireversibile şi au existat cazuri rare asociate cu decesul (vezi pct. 4.4).

Riscul global de erupţie cutanată pare să se asocieze strâns cu:

doze iniţiale mari de lamotrigină şi depăşirea dozelor recomandate de creştere a tratamentului cu lamotrigină (vezi pct. 4.2)
utilizarea concomitentă de valproat (vezi pct. 4.2).

La pacienţii la care se administrează lamotrigină pe termen lung, au fost raportate cazuri de reducere a densităţii minerale osoase, osteopenie, osteoporoză şi fracturi. Nu a fost identificat mecanismul prin care lamotrigina afectează metabolismul la nivelul oaselor.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro.

Text oficial · Prospect · pct. 4RCP · pct. 4.8

Compoziție & excipienți

Prospect · pct. 6 RCP · pct. 2 + 6.1

Ce conţine Lamictal comprimate Substanţa activă este lamotrigină. Fiecare comprimat conţine lamotrigină 25 mg. Fiecare comprimat conţine lamotrigină 100 mg. Celelalte componente sunt: lactoză monohidrat, celuloză microcristalină, povidonă K30, amidonglicolat de sodiu (tip A), oxid galben de fer (E172) şi stearat de magneziu.

Cum arată Lamictal comprimate şi conţinutul ambalajului Comprimatele de Lamictal (toate concentraţiile) sunt pătrate cu colţuri rotunjite şi de culoare deschisă, maro-gălbui. Este posibil ca în ţara dumneavoastră să nu fie comercializate toate mărimile de ambalaj enumerate.

Comprimatele de Lamictal 25 mg sunt marcate cu ‘GSEC7’ pe una din feţe şi cu ‘25’ pe cealaltă faţă. Fiecare ambalaj conţine blistere cu 14, 21, 28, 30, 42, 50, 56 sau 100 comprimate. Ambalaje de iniţiere a tratamentului ce conţin 21 sau 42 comprimate sunt de asemenea disponibile pentru utilizare în timpul primelor câteva săptămâni de tratament când doza este crescută lent.

Comprimatele de Lamictal 100 mg sunt marcate cu ‘GSEE5’ pe una din feţe şi cu ‘100’ pe cealaltă faţă. Fiecare ambalaj conţine blistere cu 28, 30, 42, 50, 56, 60, 90, 98 sau 100 comprimate.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricantul

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă

GlaxoSmithKline Trading Services Limited 12 Riverwalk, Citywest Business Campus Dublin 24 D24 YK11 Irlanda

Fabricantul

Delpharm Poznań Spółka Akcyjna, Ul. Grunwaldzka 189, 60-322 Poznań, Polonia

Acest medicament este autorizat în Statele Membre ale Spaţiului Economic European sub următoarele denumiri comerciale:

Austria Lamictal Belgia Lamictal Bulgaria Lamictal Croaţia Lamictal Cipru Lamictal Cehia Lamictal Danemarca Lamictal Estonia Lamictal Finlanda Lamictal Franţa Lamictal Germania Lamictal Grecia Lamictal Ungaria Lamictal Islanda Lamictal Irlanda Lamictal Italia Lamictal Letonia Lamictal Lituania Lamictal Luxemburg Lamictal Malta Lamictal Țările de Jos Lamictal Norvegia Lamictal Polonia Lamitrin Portugalia Lamictal Lamitrin S România Lamictal Slovacia Lamictal Slovenia Lamictal Spania Lamictal Suedia Lamictal

Acest prospect a fost revizuit în decembrie 2025.

Fiecare comprimat de Lamictal 25 mg conţine lamotrigină 25 mg. Excipient cu efect cunoscut: Fiecare comprimat conţine lactoză 23,5 mg.

Fiecare comprimat de Lamictal 100 mg conţine lamotrigină 100 mg. Excipient cu efect cunoscut: Fiecare comprimat conţine lactoză 93,9 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Lactoză monohidrat Celuloză microcristalină Povidonă K30 Amidonglicolat de sodiu (tip A) Oxid galben de fer (E172) Stearat de magneziu.

lamotrigină 25 mg · substanță activă

Lactoză monohidrat · excipient

Celuloză microcristalină · excipient

Povidonă K30 · excipient

Amidonglicolat de sodiu (tip A) · excipient

Oxid galben de fer (E172) · excipient

Stearat de magneziu · excipient

Text oficial · Prospect · pct. 6RCP · pct. 2 + 6.1

Păstrare & valabilitate

Prospect · pct. 5 RCP · pct. 6.3 + 6.4

Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.

Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe blister, cutie sau flacon. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

Lamictal nu necesită condiţii speciale pentru păstrare.

MEDICAMENTELE EXPIRATE ȘI/SAU NEUTILIZATE TREBUIE RETURNATE LA SPITALE PUBLICE SAU PRIVATE.

Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

3 ani.

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Text oficial · Prospect · pct. 5RCP · pct. 6.3 + 6.4

Ambalaje

Cutie cu blist. x 28 compr. · 1744/2009/01

Cutie cu blist. x 30 compr. · 1744/2009/02

Cutie cu blist. x 42 compr. · 1744/2009/03

Cutie cu blist. x 50 compr. · 1744/2009/04

Cutie cu blist. x 56 compr. · 1744/2009/05

Cutie cu blist. x 60 compr. · 1744/2009/06

Cutie cu blist. x 90 compr. · 1744/2009/07

Cutie cu blist. x 98 compr. · 1744/2009/08

Cutie cu blist. x 100 compr. · 1744/2009/09

Documente oficiale

RCPRezumatul caracteristicilor produsuluiDeschide PDF · ANMDMR ProspectProspect — informații pentru pacientDeschide PDF · ANMDMR AmbalajInformații privind etichetareaDeschide PDF · ANMDMR