Liraglutid Dr. Reddy’s 6 mg/ml

Doze

Pentru îmbunătăţirea tolerabilităţii gastro-intestinale, doza iniţială este de 0,6 mg liraglutid pe zi. După cel puţin o săptămână de tratament, doza trebuie crescută la 1,2 mg. În funcţie de răspunsul clinic, după cel puţin o săptămână de tratament, este de aşteptat ca unii pacienţi să necesite o creştere a dozei de la 1,2 mg la 1,8 mg pentru a realiza un control glicemic mai bun. O doză zilnică mai mare de 1,8 mg nu este recomandată.

Dacă se adaugă liraglutid la o sulfoniluree sau insulină, trebuie luată în considerare reducerea dozei de sulfoniluree sau insulină, pentru a reduce riscul apariţiei hipoglicemiei (vezi pct. 4.4). Terapia în asociere cu sulfoniluree este valabilă numai pentru pacienţii adulţi.

Nu este necesară auto-monitorizarea glicemiei în vederea ajustării dozei de liraglutid. Auto-monitorizarea glicemiei este necesară pentru ajustarea dozei de sulfoniluree și insulină, mai ales atunci când se începe tratamentul cu liraglutid și se reduce doza de insulină. Se recomandă o strategie etapizată de reducere a dozei de insulină.

Grupe speciale de pacienţi

Pacienţi vârstnici (> 65 de ani) Nu este necesară ajustarea dozei în funcţie de vârstă (vezi pct. 5.2).

Insuficienţă renală La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară, moderată sau severă nu este necesară ajustarea dozei. Nu există experienţă terapeutică la pacienţii cu boală renală în stadiu terminal şi prin urmare, liraglutid nu este recomandat la aceste grupe de pacienţi (vezi pct. 5.1 şi 5.2).

Insuficienţă hepatică La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată nu este necesară ajustarea dozei. Utilizarea acestui medicament nu este recomandată la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 5.2).

Copii şi adolescenţi La adolescenţi şi copii cu vârsta de 10 ani şi peste nu este necesară ajustarea dozei. Nu sunt disponibile date la copii cu vârsta sub 10 ani (vezi pct. 5.1 şi 5.2).

Mod de administrare

Liraglutid nu trebuie administrat intravenos sau intramuscular.

Acest medicament se administrează o dată pe zi, în orice moment al zilei, independent de orele de masă şi poate fi injectat subcutanat în abdomen, în coapsă sau în regiunea deltoidiană. Locul şi momentul injectării pot fi modificate fără a fi necesară ajustarea dozei. Cu toate acestea, este de preferat ca liraglutid să fie injectat în acelaşi moment al zilei, după ce s-a ales cel mai potrivit moment posibil. Locurile de administrare a injecției trebuie alternate de fiecare dată pentru a reduce riscul depunerilor amiloide la locul injectării (vezi pct. 4.8). Pentru instrucţiuni suplimentare privind administrarea, vezi pct. 6.6.

Liraglutid nu trebuie utilizat la pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 sau în tratamentul cetoacidozei diabetice.

Liraglutid nu este un substitut pentru insulină. După întreruperea sau reducerea bruscă a dozei de insulină, s-au raportat cazuri de cetoacidoză diabetică la pacienții insulino-dependenți (vezi pct. 4.2).

Nu există experienţă terapeutică privind utilizarea la pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă clasa IV New York Heart Association (NYHA) şi, de aceea, liraglutid nu este recomandat pentru utilizare la aceşti pacienți.

Experienţa privind utilizarea la pacienţii cu boală inflamatorie intestinală şi pareză gastrică diabetică este limitată. Utilizarea liraglutid nu este recomandată la aceşti pacienți deoarece este asociată cu reacții adverse gastrointestinale tranzitorii care includ greață, vărsături şi diaree.

Pancreatita acută

Pancreatita acută a fost observată în asociere cu utilizarea agoniştilor de receptor GLP-1. Pacienţii trebuie informaţi asupra simptomatologiei caracteristice pancreatitei acute. Dacă se suspectează pancreatita, administrarea liraglutid trebuie întreruptă; dacă pancreatita acută este confirmată, administrarea liraglutid nu trebuie reluată (vezi pct. 4.8 şi 5.1).

Boala tiroidiană

Reacţiile adverse tiroidiene, cum este guşa, au fost raportate în studiile clinice şi în mod special la pacienţii cu afecţiuni tiroidiene pre-existente. De aceea, liraglutid trebuie utilizat cu precauție la această grupă de pacienţi.

Hipoglicemia

Pacienţii cărora li se administrează liraglutid în asociere cu o sulfoniluree sau insulină pot prezenta un risc crescut de hipoglicemie (vezi pct. 4.8). Riscul de hipoglicemie poate fi redus prin scăderea dozei de sulfoniluree sau de insulină.

Deshidratarea

La pacienţii trataţi cu liraglutid au fost raportate semne şi simptome de deshidratare, incluzând afectarea funcţiei renale şi insuficienţă renală acută. Pacienţii trataţi cu liraglutid trebuie avertizaţi asupra riscului potenţial de deshidratare în relaţie cu reacţiile adverse gastrointestinale şi pentru a lua măsuri de precauţie ca să evite pierderea de lichide.

Aspirație în asociere cu anestezia generală sau sedarea profundă

S-au raportat cazuri de aspirație pulmonară la pacienți tratați cu agoniști ai receptorilor GLP-1 sub anestezie generală sau sedare profundă. Prin urmare, riscul crescut de conținut gastric rezidual din cauza golirii gastrice întârziate (vezi pct. 4.8) trebuie luat în considerare înainte de efectuarea procedurilor cu anestezie generală sau sedare profundă.

Excipienți Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conține sodiu”.

Rezumatul profilului de siguranţă

În cinci studii clinice de fază 3a efectuate pe termen lung, peste 2500 de pacienţi adulți au fost trataţi cu liraglutid în monoterapie sau cu liraglutid în asociere cu metformină, cu o sulfoniluree (cu sau fără metformină) sau cu metformină plus rosiglitazonă.

În timpul studiilor clinice, cele mai frecvente reacţii adverse raportate au fost tulburările gastro-intestinale: greaţa şi diareea au fost foarte frecvente, în timp ce vărsăturile, constipaţia, durerile abdominale şi dispepsia au fost frecvente. Aceste reacţii adverse gastro-intestinale pot apărea mai frecvent la începutul tratamentului. De obicei, aceste reacţii adverse se diminuează după câteva zile sau săptămâni de tratament continuu. De asemenea, durerile de cap şi rinofaringita au fost frecvente. În plus, hipoglicemia a fost frecventă şi foarte frecventă, dacă liraglutid este utilizat în asociere cu o sulfoniluree. Hipoglicemia severă a fost observată mai ales în asociere cu o sulfoniluree.

Lista tabelară a reacţiilor adverse

Tabelul 1 Reacţiile adverse raportate în studiile clinice controlate de fază 3a, studiul clinic efectuat pe termen lung privind consecinţele cardiovasculare (LEADER) şi din raportările spontane (după punerea pe piață a medicamentului)

Tulburări ale Reacții sistemului imunitar anafilactice

Tulburări Hipoglicemie Deshidratare metabolice şi de Anorexie nutriţie Scăderea apetitului alimentar Tulburări ale Cefalee Disgeuzie sistemului nervos Amețeli

Tulburări cardiace Creşterea frecvenței cardiace Tulburări Greață Vărsături Evacuare Obstrucție Pancreatită gastrointestinale Diaree Dispepsie gastrică intestinală (incluzând Durere în întârziată pancreatita abdomenul necrozantă) superior Constipație Gastrită Flatulență Distensie abdominală Boală de reflux gastroesofagian Disconfort abdominal Dureri dentare Tulburări Litiază hepatobiliare biliară Colecistită Afecţiuni Erupție Urticarie Amiloidoză cutanate şi ale cutanată Prurit cutanată ţesutului tranzitorie subcutanat Tulburări renale Afectarea şi ale căilor funcției urinare renale Insuficiență renală acută Tulburări Oboseală Stare de rău generale şi la Reacții la locul nivelul locului de injectare de administrare Investigaţii Valori crescute diagnostice ale lipazemiei Valori crescute ale amilazemiei

• din studii clinice controlate de fază 3b şi 4 numai când sunt măsurate.

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Într-un studiu clinic cu liraglutid ca monoterapie, frecvenţa hipoglicemiei raportată cu liraglutid a fost mai mică decât frecvenţa raportată la pacienţii trataţi cu comparatorul activ (glimepirida). Cele mai frecvent raportate reacţii adverse au fost tulburările gastro-intestinale, infecţiile şi infestările.

Hipoglicemia În studiile clinice, cele mai multe episoade de hipoglicemie confirmată au fost uşoare. În studiul în care a fost utilizat liraglutid ca monoterapie, nu s-au observat episoade hipoglicemice severe. Hipoglicemia severă poate apărea mai puțin frecvent şi a fost observată mai ales dacă liraglutid este asociat cu o sulfoniluree (0,02 evenimente/pacient şi an). Foarte puţine episoade (0,001 evenimente/pacient şi an) au fost observate în cazul administrării liraglutid în asociere cu antidiabetice orale, altele decât sulfoniluree. Riscul de hipoglicemie este mic dacă se asociază insulina bazală cu liraglutid (1,0 evenimente per pacient şi an, vezi pct. 5.1). În studiul clinic LEADER, episoadele de hipoglicemie severă au fost raportate cu o frecvenţă mai mică la liraglutid comparativ cu placebo (1,0 comparativ cu 1,5 evenimente per 100 pacient-ani; rată estimată de 0,69 [0,51 până la 0,93]) (vezi pct. 5.1). În cazul pacienţilor trataţi cu insulină premixată la momentul iniţial şi apoi timp de cel puţin 26 săptămâni, rata de apariţie a hipoglicemiei severe a fost de 2,2 evenimente per 100 pacient-ani atât pentru liraglutid, cât şi pentru placebo.

Reacţii adverse gastro-intestinale Când liraglutid este administrat concomitent cu metformină, 20,7% dintre pacienţi au raportat cel puţin un episod de greaţă, iar 12,6% dintre pacienţi au raportat cel puţin un episod de diaree. Când liraglutid este administrat concomitent cu o sulfoniluree, 9,1% dintre pacienţi au raportat cel puţin un episod de greaţă, iar 7,9% dintre pacienţi au raportat cel puţin un episod de diaree. Cele mai multe episoade au fost uşoare sau moderate şi au fost dependente de doză. La majoritatea pacienţilor care iniţial au prezentat greaţă, frecvenţa şi severitatea acesteia au scăzut odată cu continuarea tratamentului. Pacienţii cu vârsta >70 de ani pot prezenta mai multe reacţii adverse gastro-intestinale atunci când sunt trataţi cu liraglutid. Pacienţii cu insuficienţă renală uşoară şi moderată (clearance al creatininei 60-90 ml/min şi, respectiv, 30-59 ml/min.) pot prezenta mai multe reacţii adverse gastro-intestinale atunci când sunt trataţi cu liraglutid.

Litiaza biliară şi colecistita Au fost raportate câteva cazuri de litiază biliară (0,4%) şi colecistită (0,1%) pe durata studiilor clinice controlate, de fază 3a, efectuate pe termen lung cu liraglutid. În studiul clinic LEADER, frecvenţa de apariţie a litiazei biliare şi a colecistitei a fost de 1,5% şi, respectiv, 1,1% pentru liraglutid şi de 1,1% şi, respectiv, 0,7% pentru placebo (vezi pct. 5.1).

Amiloidoză cutanată Amiloidoza cutanată poate apărea la locul de injectare (vezi pct. 4.2).

Întreruperea tratamentului În studiile clinice controlate de lungă durată (26 de săptămâni sau mai mult), incidenţa întreruperii tratamentului din cauza reacţiilor adverse a fost de 7,8% la pacienţii trataţi cu liraglutid şi de 3,4% la cei trataţi cu comparator. Reacţiile adverse cele mai frecvente care au dus la întreruperea tratamentului la pacienţii trataţi cu liraglutid au fost greaţa (2,8% dintre pacienţi) şi vărsăturile (1,5%).

Reacţii adverse la nivelul locului de injectare În studiile clinice controlate de lungă durată (26 de săptămâni sau mai mult), reacţiile adverse la nivelul locului de injectare au fost raportate la aproximativ 2% dintre pacienţii trataţi cu liraglutid. De regulă, aceste reacţii au fost uşoare.

Pancreatită În studiile clinice controlate, de fază 3, efectuate pe termen lung cu liraglutid, au fost raportate cazuri rare de pancreatită acută (<0,2%). Pancreatita a fost, de asemenea, raportată după punerea pe piaţă a medicamentului. În studiul clinic LEADER, frecvenţa pancreatitei acute confirmate prin adjudecare a fost de 0,4% pentru liraglutid şi, respectiv, de 0,5% pentru placebo (vezi pct. 4.4 şi 5.1).

Reacţii alergice Reacţii alergice inclusiv urticarie, erupție cutanată tranzitorie şi prurit au fost raportate în urma utilizării după punerea pe piaţă a liraglutid. Câteva cazuri de reacţii anafilactice cu simptome suplimentare cum sunt hipotensiunea arterială, palpitaţiile, dispneea și edemul au fost raportate în urma utilizării după punerea pe piaţă a liraglutid. Câteva cazuri cu angioedem (0,05%) au fost raportate în timpul studiilor clinice de lungă durată cu liraglutid. Copii şi adolescenți În general, frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse la adolescenţi şi copii cu vârsta de 10 ani şi peste au fost comparabile cu cele observate la populaţia adultă. Rata episoadelor hipoglicemice confirmate a fost mai mare cu liraglutid (0,58 evenimente/pacient-an) comparativ cu placebo (0,29 evenimente/pacient-an). La pacienţii trataţi cu insulină înainte de un episod hipoglicemic confirmat, rata a fost mai mare în cazul administrării de liraglutid (1,82 evenimente/pacient-an) comparativ cu placebo (0,91 evenimente/pacient-an). Nu au apărut episoade hipoglicemice severe în grupul de pacienţi trataţi cu liraglutid.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro.