Ganciclovir Rompharm 500 mg

Doze

Tratamentul infecției cu CMV

Adulți și adolescenți cu vârsta ≥ 12 ani, cu funcție renală normală:

• Tratamentul de inducţie: o doză de 5 mg/kg administrată sub formă de perfuzie intravenoasă cu durata de o oră, la interval de 12 ore, timp de 14 – 21 de zile.
• Tratamentul de întreţinere: la pacienţii imunocompromişi cu risc de recădere, se poate administra tratamentul de întreţinere – o doză de 5 mg/kg administrată sub formă de perfuzie intravenoasă cu durata de o oră, o dată pe zi, 7 zile pe săptămână sau o doză de 6 mg/kg o dată pe zi, 5 zile pe săptămână. Durata tratamentului de întreţinere trebuie stabilită individual pentru fiecare caz în parte şi trebuie consultate ghidurile locale de tratament.
• Tratamentul bolii progresive: la orice pacient la care infecţia cu CMV progresează, fie în timpul tratamentului de întreţinere, fie din cauza întreruperii tratamentului cu ganciclovir, terapia poate fi reluată utilizând schema tratamentului de inducţie.

Copii cu vârsta < 12 ani, inclusiv nou-născuți: Datele curente privind utilizarea la copii şi adolescenţi sunt descrise la pct. 5.1 şi 5.2, dar nu se pot face recomandări cu privire la doze.

Prevenirea infecției cu CMV utilizând terapia de îngrijire preventivă (PET)

Adulți și adolescenți cu vârsta ≥ 12 ani, cu funcție renală normală:

• Tratamentul de inducţie: o doză de 5 mg/kg administrată sub formă de perfuzie intravenoasă cu durata de o oră, la interval de 12 ore, timp de 7 – 14 de zile.
• Tratamentul de întreţinere: o doză de 5 mg/kg administrată sub formă de perfuzie intravenoasă cu durata de o oră, o dată pe zi, 7 zile pe săptămână sau o doză de 6 mg/kg o dată pe zi, 5 zile pe săptămână. Durata tratamentului de întreţinere se bazează pe evaluarea riscului apariției infecției cu CMV, iar ghidurile locale de tratament trebuie consultate.

Copii cu vârsta < 12 ani, inclusiv nou-născuți: Datele curente privind utilizarea la copii şi adolescenţi sunt descrise la pct. 5.1 şi 5.2, dar nu se pot face recomandări cu privire la doze.

Prevenirea infecției cu CMV utilizând profilaxia universală

Adulți și adolescenți cu vârsta > 16 ani: O doză de 5 mg/kg administrată sub formă de perfuzie intravenoasă cu durata de o oră, o dată pe zi, 7 zile pe săptămână sau o doză de 6 mg/kg o dată pe zi, 5 zile pe săptămână. Durata tratamentului de întreţinere se bazează pe evaluarea riscului apariției infecției cu CMV, iar ghidurile locale de tratament trebuie consultate.

Copii cu vârsta ≤ 16 ani, inclusiv nou-născuți: Doza zilnică recomandată de ganciclovir administrat sub formă de perfuzie intravenoasă timp de o oră se bazează pe suprafața corporală (SC) utilizând ecuația Mosteller BSA și clearance-ul creatininei estimat prin ecuația Schwartz (ClCrS), prezentate mai jos. Durata profilaxiei universale se bazează pe riscul infecției cu CMV și trebuie determinată individual.

Doza pediatrică (mg) = 3 × SC × ClCrS (a se vedea formula Mosteller pentru SC și formula Schwartz pentru clearance-ul creatininei de mai jos).

În cazul în care valoarea cleareance-ului creatininei conform formulei Schwartz depășește 150 ml/min/1,73 m2, atunci în ecuație trebuie utilizată o valoare maximă de 150 ml/min/1,73 m2:

Î𝑛ă𝑙ț𝑖𝑚𝑒 (cm) × 𝐺𝑟𝑒𝑢𝑡𝑎𝑡𝑒 (𝑘𝑔) Mosteller SC (m2)= √ 3600

𝑘 × Î𝑛ă𝑙ț𝑖𝑚𝑒 (cm) Clearance-ul Creatininei Schwartz (ml/min / 1.73 m2) = √𝐶𝑟𝑒𝑎𝑡𝑖𝑛𝑖𝑛ă 𝑝𝑙𝑎𝑠𝑚𝑎𝑡𝑖𝑐ă (𝑚𝑔/𝑑𝑙)

Unde k = 0,33 pentru pacienții cu vârsta < 1 an cu greutate scăzută la naștere, 0,45 pentru pacienții cu vârsta < 2 ani, 0,55 pentru băieții cu vârste cuprinse între 2 și < 13 ani și fetele cu vârsta cuprinsă între 2 și 16 ani, și 0,7 pentru băieții cu vârsta între 13 și 16 ani. A se vedea dozele la adulți pentru pacienți cu vârsta mai mare de 16 ani. Valorile k prezentate se bazează pe metoda Jaffe de măsurare a creatininei serice și poate fi necesară corecție atunci când sunt utilizate metode enzimatice.

Se recomandă monitorizarea regulată a concentrației creatininei serice și trebuie luate în considerare modificările înălțimii și greutății și ajustarea adecvată a dozei.

Instrucțiuni speciale cu privire la doze

Pacienți cu insuficiență renală Pacienții pediatrici (≤ 16 ani, inclusiv nou-născuți) cu insuficiență renală cărora li se administrează o doză profilactică de ganciclovir calculată utilizând algoritmul de dozare 3 × SC × ClCrS, nu necesită modificarea suplimentară a dozei, deoarece această doză este deja ajustată în funcție de clearance-ul creatininei. La pacienții cu insuficiență renală (≥ 12 ani) tratați în funcție de greutatea corporală (mg/kg) pentru terapia de îngrijire preventivă (PET) și tratamentul infecției cu CMV, doza de ganciclovir trebuie ajustată în funcție de clearance-ul creatininei după cum se arată în tabelul de mai jos (vezi pct 4.4 și 5.2).

(140−vârsta [ani]×(greutate corporală [kg]) Pentru bărbați = (72)×(0,011 × creatinină serică [μmol /l])

Pentru femei: = 0,85 × valoarea pentru bărbați

Deoarece se recomandă pacienților cu insuficienţă renală ajustarea dozei, valorile concentrației plasmatice ale creatininei sau ale clearance-ului creatininei estimat trebuie atent monitorizate.

Insuficiență hepatică La pacienții cu insuficiență hepatică, nu s-au stabilit siguranța și eficacitatea ganciclovirului (vezi pct. 5.2).

Leucopenie, neutropenie, anemie, trombocitopenie și pancitopenie severe Înainte de inițierea tratamentului, vezi pct. 4.4.

Dacă în timpul tratamentului cu ganciclovir, apare o modificare semnificativă a hemoleucogramei, trebuie luat în considerare tratamentul cu factori de creştere hematopoietici şi/sau întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.4 şi 4.8).

Pacienți vârstnici: Siguranța și eficacitatea nu au fost stabilite la această grupă de pacienți. Deoarece clearance-ul renal scade odată cu vârsta, ganciclovir trebuie administrat pacienţilor vârstnici acordând o atenție deosebită statusului funcției renale (vezi pct. 5.2).

Mod de administrare

Atenție:

Ganciclovir trebuie administrat sub formă de perfuzie intravenoasă, cu durata de 1 oră, la o concentraţie care să nu depăşească 10 mg/ml. Nu se administrează prin injectare intravenoasă rapidă sau în bolus, deoarece valorile mari ale concentraţiilor plasmatice rezultate pot creşte toxicitatea ganciclovirului.

Nu se administrează prin injectare intramusculară sau subcutanată, deoarece aceasta poate determina iritație severă a țesutului din cauza pH-ului ridicat (~ 11) al soluției de ganciclovir (vezi pct. 4.8).

Nu trebuie depășite dozele, frecvența de administrare și viteza de perfuzare recomandate.

Ganciclovir Rompharm este o pulbere pentru soluție perfuzabilă. După reconstituire, Ganciclovir Rompharm este o soluție clară și incoloră, practic lipsită de particule vizibile.

Perfuzia trebuie administrată într-o venă cu flux sanguin corespunzător, preferabil printr-o canulă din plastic.

Pentru instrucțiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Precauții înainte de manipularea sau administrarea medicamentului: Deoarece ganciclovir este considerat o substanță cu potențial teratogen și carcinogen la om, este necesară atenție la manipulare (vezi pct. 6.6).

Hipersensibilitate încrucișată Din cauza similarităţii structurii chimice dintre ganciclovir, aciclovir şi penciclovir, este posibilă o hipersensibilitate încrucişată între aceste medicamente. Prin urmare, este necesară atenţie atunci când Ganciclovir Rompharm este prescris pacienţilor cu hipersensibilitate cunoscută la aciclovir sau penciclovir (sau la precursorii lor, valaciclovir sau, respectiv, famciclovir).

Mutagenitate, teratogenitate, carcinogenitate, fertilitate și contracepție Înaintea iniţierii tratamentului cu ganciclovir, pacienţii trebuie avertizaţi asupra riscurilor potenţiale asupra fătului. În studiile la animale, ganciclovirul s-a demonstrat a fi mutagen, teratogen, carcinogen şi supresor al fertilităţii. În baza studiilor clinice și nonclinice este posibil ca ganciclovir să determine inhibarea temporară sau permanentă a spermatogenezei (vezi pct. 4.6, 4.8 şi 5.3). Prin urmare, ganciclovir trebuie considerat ca având un potenţial teratogen şi carcinogen la om, existând posibilitatea de a produce malformaţii congenitale şi neoplasme. De aceea, femeile aflate la vârsta fertilă trebuie sfătuite să utilizeze metode contraceptive eficiente pe durata tratamentului şi timp de cel puțin 30 de zile după tratament. Bărbaţii trebuie sfătuiţi să utilizeze metode contraceptive de tip barieră pe durata tratamentului şi timp de cel puţin 90 de zile după tratament, cu excepţia cazului în care sunt siguri că partenera nu prezintă riscul de a rămâne gravidă (vezi pct. 4.6, 4.8 şi 5.3).

Utilizarea ganciclovir necesită precauţie extremă, în special la copii şi adolescenţi din cauza potenţialului de carcinogenitate pe termen lung şi a efectelor toxice asupra funcţiei de reproducere. Beneficiile tratamentului trebuie evaluate pentru fiecare caz în parte şi trebuie să depăşească în mod clar riscurile (vezi pct. 4.2). A se consulta ghidurile de tratament.

Mielosupresie Ganciclovir Rompharm trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu citopenie hematologică preexistentă sau antecedente de citopenie hematologică indusă de medicamente şi la pacienţii aflaţi în radioterapie.

La pacienţii trataţi cu ganciclovir au fost observate fenomene severe de leucopenie, neutropenie, anemie, trombocitopenie, pancitopenie şi deprimare medulară. Tratamentul nu trebuie iniţiat dacă valoarea absolută a numărului de neutrofile este mai mică de 500 celule/µl sau dacă numărul de trombocite este mai mic de 25000 celule/µl sau dacă valoarea hemoglobinei este mai mică de 8 g/dl (vezi pct. 4.2 şi 4.8).

În timpul tratamentului se recomandă monitorizarea hemoleucogramei complete, inclusiv a numărului de trombocite. La pacienții cu insuficiență renală și la cei pediatrici trebuie efectuată o monitorizare hematologică mai atentă (vezi pct. 4.8). Pe durata primelor 14 zile de administrare se recomandă ca leucograma (de preferat ca test diferențial) să fie efectuată la interval de două zile; la pacienții cu valori inițiale scăzute ale neutrofilelor (< 1000 neutrofile/µl), la cei care au dezvoltat leucopenie pe durata terapiei anterioare cu alte substanţe mielotoxice şi la cei cu funcţia renală afectată, această monitorizare trebuie efectuată zilnic.

În cazul pacienților care prezintă fenomene severe de leucopenie, neutropenie, anemie și/sau trombocitopenie, se recomandă să se ia în considerare utilizarea tratamentului cu factori de creștere hematopoietici și/sau întreruperea tratamentului cu ganciclovir (vezi pct. 4.2 și 4.8).

Insuficiență renală Pacienții cu disfuncție renală prezintă un risc crescut de toxicitate (în special toxicitate hematologică). Este necesară reducerea dozei (vezi pct. 4.2 și 5.2).

Utilizare concomitentă cu alte medicamente La pacienții tratați concomitent cu imipenem-cilastatin și ganciclovir au fost raportate convulsii. Ganciclovir nu trebuie utilizat concomitent cu imipenem-cilastatin decât dacă beneficiile potențiale depășesc riscurile potențiale (vezi pct. 4.5).

Pacienții tratați concomitent cu ganciclovir și didanozină sau cu medicamente cunoscute ca mielosupresoare sau care afectează funcția renală, trebuie monitorizați cu atenție pentru a identifica semnele de toxicitate asociată (vezi pct. 4.5).

Excipienți Acest medicament conține 45 mg sodiu pe fiecare flacon, echivalent cu 2,15% din doza maximă zilnică recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.

Rezumatul profilului de siguranță Valganciclovir este un precursor al ganciclovirului, iar la administrarea ganciclovirului este posibilă apariția de reacții adverse asociate cu valganciclovir. Forma de administrare orală a ganciclovirului nu mai este disponibilă, însă reacțiile adverse raportate în cazul utilizării sale sunt de așteptat să fie raportate și în cazul pacienților cărora li se administrează ganciclovir pe cale intravenoasă. Prin urmare, reacțiile adverse raportate în cazul ganciclovirului administrat intravenos sau oral sau în cazul valganciclovirului sunt incluse în tabelul cu reacții adverse.

La pacienții care au fost tratați cu ganciclovir/valganciclovir, cele mai grave și frecvente reacții adverse au fost reacțiile hematologice și au inclus neutropenia, anemia și trombocitopenia (vezi pct. 4.4). Alte reacții adverse sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Profilul de siguranță global al ganciclovir/valganciclovir este consecvent la populația cu infecție cu HIV și cu transplant de organ solid, cu excepția dezlipirii retinei, care a fost raportată numai la pacienții cu retinită cu CMV. Cu toate acestea, există unele diferențe în ceea ce privește frecvența anumitor reacții adverse. Gangiclovirul administrat intravenos este asociat cu un risc mai mic de apariție al diareei comparativ cu valganciclovirul administrat oral. Au fost raportate mai frecvent reacțiile adverse precum pirexie, candidoze, depresie, neutropenie severă (număr absolut de neutrofile/NAN < 500/microlitru) și reacții cutanate la pacienții cu infecție cu HIV. Disfuncția hepatică și renală au fost raportate mai frecvent la pacienții cu transplant de organ.

Descrierea anumitor reacții adverse

Neutropenie Riscul de neutropenie nu poate fi prevăzut pe baza numărului de neutrofile anterior iniţierii tratamentului. De obicei, neutropenia survine în prima sau a doua săptămână a terapiei de inducţie şi după administrarea unei doze cumulative de ≤ 200 mg/kg. Numărul de celule revine la normal de obicei între 2 și 5 zile de la întreruperea administrării medicamentului sau de la reducerea dozei (vezi pct. 4.4).

Neutropenie severă Neutropenia severă a fost raportată mai frecvent la pacienții infectați cu HIV (14%) care au primit tratament de întreținere cu valganciclovir oral sau ganciclovir intravenos (n = 1704) decât la pacienții cu transplant de organ care au primit același tratament. La pacienții cărora li s-a administrat valganaciclovir sau ganciclovir oral până în ziua 100 post-transplant, incidența neutropeniei severe a fost de 5% respectiv 3%, în timp ce în rândul pacienților cărora li s-a administrat valganaciclovir până în ziua 200 post-tranplant incidența a fost de 10%.

Trombocitopenie Pacienţii cu valori iniţiale scăzute ale numărului de trombocite (< 100000 / µl) prezintă un risc crescut de a dezvolta trombocitopenie. Pacienţii cu imunosupresie iatrogenă cauzată de tratamentul cu medicamente cu efect imunosupresor prezintă un risc mai mare de trombocitopenie, comparativ cu pacienţii diagnosticaţi cu sindromul imunodeficienţei dobândite (SIDA) (vezi pct. 4.4). Trombocitopenia severă poate fi asociată cu sângerare care poate pune viaţa în pericol.

Convulsii Convulsiile au fost raportate în cazul pacienţilor cărora li s-au administrat concomitent imipenem-cilastatin şi ganciclovir (vezi pct. 4.4 şi 4.5).

Dezlipire de retină Această reacţie adversă a fost raportată doar în studii clinice, la pacienţii cu SIDA trataţi cu ganciclovir pentru retinită CMV.

Reacții la nivelul locului de administrare Reacțiile la nivelul locului de administrare apar frecvent la pacienții cărora li se administrează ganciclovir. Ganciclovir Rompharm trebuie administrat conform recomandărilor de la pct 4.2 pentru a reduce riscul de iritație locală a țesutului.

Copii și adolescenți Studiile formale privind siguranţa ganciclovir nu au fost efectuate la copii cu vârsta sub 12 ani, însă pe baza experienţei în ceea ce priveşte administrarea de valganciclovir, un precursor al ganciclovirului, profilul general de siguranţă al substanţei active este similar la copii şi adolescenţi şi la pacienţii adulţi. De asemenea, neutropenia apare mai frecvent la copii şi adolescenţi, însă nu există o corelaţie între neutropenie şi reacţiile adverse de natură infecţioasă la copii şi adolescenţi. Riscul crescut de apariție al citopeniei la nou-născuți și sugari justifică necesitatea unei monitorizări mai atente a hemoleucogramei la aceste grupe de vârstă (vezi pct. 4.4).

Sunt disponibile doar date limitate în cazul nou-născuţilor sau sugarilor cu HIV/SIDA sau cu infecţie congenitală simptomatică cu CMV trataţi cu valganciclovir sau cu ganciclovir. Cu toate acestea, profilul de siguranţă pare a fi în concordanţă cu profilul de siguranţă cunoscut al valganciclovir/ganciclovir.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro