Parecoxib Noridem 40 mg

Doze

Doza recomandată este 40 mg în administrare intravenoasă (i.v.) sau intramusculară (i.m.), urmată de 20 mg sau 40 mg la fiecare 6 până la 12 ore după cum este necesar, fără a depăși doza de 80 mg/zi. Deoarece riscul cardiovascular pentru inhibitorii specifici de COX-2 poate crește cu doza și durata de expunere, trebuie utilizată doza zilnică minimă eficace pe perioada cea mai scurtă posibil. Există o experiența clinică limitată în tratamentul cu parecoxib administrat mai mult de 3 zile (vezi pct. 5.1).

Utilizarea în asociere cu analgezice opioide Analgezicele opioide pot fi utilizate în același timp cu parecoxib, în dozele descrise în paragraful de mai sus. În toate evaluările clinice, parecoxib a fost administrat la intervale fixe de timp, în timp ce opioidele au fost administrate la nevoie.

Pacienții vârstnici În general, nu este necesară ajustarea dozei la pacienții vârstnici (≥ 65 ani). Cu toate acestea, la pacienții vârstnici cu greutate mai mică de 50 kg, tratamentul trebuie început cu jumătate din doza recomandată de Parecoxib Noridem în mod obișnuit și reducerea dozei maxime la 40 mg/zi (vezi pct. 5.2).

Insuficiență hepatică Nu există experiență clinică la pacienții cu insuficiență hepatică severă (scor Child-Pugh ≥10), de aceea utilizarea la acești pacienți este contraindicată (vezi pct. 4.3 și 5.2). În general, la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară (scor Child-Pugh 5-6) nu este necesară ajustarea dozei. La pacienții cu insuficiență hepatică moderată (scor Child-Pugh 7-9), tratamentul cu Parecoxib Noridem trebuie început cu prudență, cu jumătate din doza recomandată uzual, iar doza maximă trebuie scăzută la 40 mg pe zi.

Insuficiență renală La pacienții cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min) sau pacienții cu predisoziție pentru retenție de fluide, parecoxib trebuie inițiat cu doza minimă recomandată (20 mg), iar funcția renală a pacientului trebuie atent monitorizată (vezi pct. 4.4 și 5.2). Pe baza datelor farmacocinetice, nu este necesară scăderea dozei la pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată (clearance al creatininei 30-80 ml/min).

Copii și adolescenți Siguranța și eficacitatea parecoxib la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani nu au fost încă stabilite. Nu există date disponibile. Prin urmare, parecoxib nu este recomandat la acești pacienți.

Mod de administrare

Injectarea unui bolus intravenos poate fi făcută rapid și direct într-o venă sau într-o linie de perfuzie intravenoasă deja montată. Injectarea intramusculară trebuie făcută lent și profund la nivel muscular. Pentru instrucțiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi punctul 6.6. Atunci când Parecoxib Noridem este amestecat în soluție cu alte medicamente, poate precipita și de aceea Parecoxib Noridem nu trebuie amestecat cu alte medicamente, în timpul reconstituirii sau injectării. La acei pacienți la care trebuie folosită aceeași linie de perfuzie intravenoasă pentru administrarea unui alt medicament, linia de perfuzie trebuie spălată adecvat înainte și după perfuzia cu Parecoxib Noridem, cu o soluție cu compatibilitate cunoscută. După reconstituire cu solvenții adecvați, Parecoxib Noridem poate fi injectat numai intravenos sau intramuscular, sau printr-o linie de perfuzie intravenoasă cu:

• soluție injectabilă/perfuzabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%);
• soluție perfuzabilă de glucoză 50 mg/ml (5%);
• soluție injectabilă/perfuzabilă de clorură de sodiu 4,5 mg/ml (0,45%) și soluție injectabilă/perfuzabilă de glucoză 50 mg/ml (5%); sau
• soluție injectabilă Ringer-Lactat Injectarea într-o linie de perfuzie intravenoasă, pentru administrare de soluție de glucoză 50 mg/ml (5%) în soluție injectabilă Ringer-Lactat, sau pentru alte soluții intravenoase care nu au fost menționate mai sus, nu este recomandată deoarece această manevră poate cauza precipitarea soluției.

Parecoxibul a fost studiat în tratamentul chirurgical dentar, ortopedic, ginecologic (mai ales histerectomie) și by-pass coronarian. Experiența în alte tipuri de intervenții chirurgicale, cum sunt cele gastro-intestinale sau urologice, este limitată (vezi pct. 5.1). Alte moduri de administrare în afară de i.v. sau i.m.(de exemplu intraarticular, intratecal) nu au fost studiate și nu trebuie utilizate. Din cauza posibilului risc de creștere a reacțiilor adverse la doze mai mari de parecoxib, alți inhibitori de COX-2 și AINS, în cazul creșterii dozei de parecoxib pacienții trebuie supravegheați, iar dacă nu se constată creșterea eficacității, trebuie avute în vedere alte opțiuni terapeutice (vezi pct. 4.2). Experiența clinică în cazul tratamentului cu parecoxib administrat pe perioade mai lungi de 3 zile este limitată (vezi pct. 5.1). Dacă în timpul tratamentului disfuncția oricăruia dintre organele și sistemele descrise mai jos se agravează, trebuie luate măsuri adecvate, inclusiv întreruperea tratamentului cu parecoxib, dacă este necesar.

Afecțiuni cardiovasculare Inhibitorii COX-2 au fost asociați cu un risc crescut de evenimente adverse cardiovasculare și trombotice în cazul administrării prelungite. Nu a fost determinată dimensiunea exactă a riscului asociat cu administrarea unei doze unice, nici durata exactă a tratamentului asociată cu riscul crescut. Pacienții cu factori de risc semnificativi pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat) trebuie tratați cu parecoxib numai după o evaluare medicală atentă (vezi pct. 5.1). Dacă la acești pacienți apar dovezi clinice de agravare a simptomelor clinice specifice, trebuie luate măsuri adecvate, inclusiv întreruperea tratamentului cu parecoxib, dacă este necesar. Parecoxibul nu a fost studiat în alte intervenții de revascularizare cardiovasculară decât bypass al arterelor coronare cu grefon (BACG). Studii în cadrul altor tipuri de intervenții chirurgicale decât bypass-ul coronarian au inclus doar pacienți cu stadiu fizic de clasă I-III conform clasificării Societății Americane de Anestezie (American Society of Anaesthesiology, ASA).

Acid acetilsalicilic și alte AINS Inhibitorii de COX-2 nu pot substitui acidul acetilsalicilic în profilaxia bolilor cardiovasculare tromboembolice, deoarece nu au proprietăți antiplachetare. De aceea, tratamentul antiplachetar nu trebuie întrerupt (vezi pct. 5.1). Asocierea Parecoxib Noridem cu warfarină sau alte anticoagulante orale se va face cu prudență (vezi pct. 4.5). Utilizarea concomitentă de parecoxib și AINS altele decât acidul acetilsalicilic trebuie evitată.

Tratamentul cu Parecoxib Noridem poate masca febra și alte semne ale inflamației (vezi pct. 5.1). În cazuri izolate, în asociere cu utilizarea AINS și în studiile non-clinice cu parecoxib, a fost observată agravarea infecțiilor țesuturilor moi (vezi pct. 5.3). Este necesară prudență la pacienții chirurgicali care primesc parecoxib, cu monitorizare pentru a depista eventuala apariție a semnelor de infecție la locul

inciziei.

Afecțiuni gastro-intestinale La pacienți tratați cu parecoxib, au fost constatate complicații la nivelul tractului gastro-intestinal (GI) superior (perforații, ulcere sau hemoragii [PUH]), uneori letale. Se recomandă prudență în cazul tratării pacienților cu risc de complicații gastro-intestinale la tratamentul cu AINS; vârstnici sau pacienți cu istoric de afectare gastro-intestinală cum sunt ulcerațiile și hemoragiile GI sau pacienți tratați concomitent cu acid acetilsalicilic. Clasa de AINS se asociază, de asemenea, cu complicații GI crescute la administrarea concomitentă de glucocorticosteroizi, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, alte medicamente antiplachetare, alte AINS sau pacienți care consumă alcool. În cazul tratamentului cu parecoxib concomitent cu acidul acetilsalicilic (chiar și la doze mici), există o creștere suplimentară a riscului de apariție a reacțiilor adverse gastro-intestinale (ulcerații gastro-intestinale sau alte complicații gastro-intestinale).

Reacții cutanate În cadrul supravegherii după punerea pe piață la pacienții tratați cu parecoxib au fost raportate reacții cutanate grave, inclusiv eritem multiform, dermatită exfoliativă și sindrom Stevens-Johnson (unele letale). În plus, cazuri letale de necroliză epidermică toxică, au fost raportate în cadrul supravegherii după punerea pe piață la pacienții tratați cu valdecoxib (metabolitul activ al parecoxibului) și nu pot fi excluse în cazul parecoxibului (vezi pct. 4.8). Unele AINS și unii inhibitori selectivi COX-2 au fost asociați cu un risc crescut de erupții fixe generalizate buloase induse de medicament (EFGBIM). Sindromul DRESS poate apărea la expunerea la parecoxib pe baza altor reacții cutanate grave raportate cu expunerea la celecoxib și valdecoxib. Riscul acestor reacții pare mai mare la începutul tratamentului, debutul reacției fiind, în majoritatea situațiilor, în prima lună de tratament. Medicul trebuie să monitorizeze în mod adecvat orice reacției cutanată gravă în timpul tratamentului, de exemplu prin consultații suplimentare ale pacientului. Pacienții trebuie sfătuiți să raporteze imediat medicului orice reacție cutanată. Tratamentul cu parecoxib trebuie întrerupt la prima apariție a erupției cutanate, leziunilor mucoaselor, sau a altor semne de hipersensibilitate. Se cunosc reacții cutanate grave la tratamentul cu AINS, inclusiv cu inhibitori selectivi de COX-2, ca și în cazul altor medicamente. Totuși, rata evenimentelor cutanate grave raportate pare mai mare în cazul valdecoxibului (metabolitul activ al parecoxibului) față de alți inhibitori selectivi de COX-2. Pacienții cu istoric de alergie la sulfonamide în trecut prezintă un risc crescut de apariție a reacțiilor cutanate (vezi pct. 4.3). Pacienții fără istoric de alergie la sulfonamide în trecut pot prezenta, de asemenea, un risc de apariție a reacțiilor cutanate grave.

Hipersensibilitate Experiența după punerea pe piață a valdecoxibului și parecoxibului a cuprins rapoarte de reacții de hipersensibilitate (reacții anafilactice și edem angioneurotic) (vezi pct. 4.8). Unele dintre aceste reacții au fost înregistrate la pacienții cu istoric de reacții de tip alergic la sulfonamide în trecut (vezi pct. 4.3). Tratamentul cu parecoxib trebuie întrerupt de la prima manifestare de hipersensibilitate. În cadrul experienței după punerea pe piață a parecoxib, au fost raportate cazuri de hipotensiune arterială severă la scurt timp de la administarea parecoxib. Unele dintre aceaste cazuri au apărut fără alte simptome de anafilaxie. Medicul trebuie să fie pregătit să trateze hipotensiunea arterială severă.

Retenție lichidiană, edeme, afecțiuni renale Asemenea altor medicamente care inhibă sinteza prostaglandinelor, și în cazul pacienților tratați cu parecoxib s-au observat retenție lichidiană și edeme. Prin urmare, parecoxibul trebuie utilizat cu prudență la pacienții cu funcție cardiacă compromisă, cu edeme pre-existente sau alte afecțiuni care predispun la sau sunt agravate de retenția lichidiană, incluzând pacienții care urmează un tratament cu diuretice sau pacienții care prezintă risc de hipovolemie. Daca există dovezi clinice de agravare a stării acestor pacienți, trebuie luate măsuri corespunzătoare inclusiv întreruperea tratamentului cu parecoxib. În cadrul supravegherii după punerea pe piață a parecoxibului au fost raportate cazuri de insuficiență renală acută (vezi pct. 4.8). Parecoxib Noridem trebuie administrat cu prudență la pacienții cu insuficiență renală (vezi pct. 4.2) sau cu hipertensiune arterială sau la pacienții cu funcție cardiacă sau hepatică alterată sau alte afecțiuni care predispun la retenție lichidiană, deoarece inhibarea sintezei de prostaglandine poate duce la afectarea funcției renale și la retenție lichidiană în organism. La pacienții deshidratați, inițierea tratamentului cu Parecoxib Noridem trebuie făcută cu prudență. În

acest caz, înainte de inițierea tratamentului cu Parecoxib Noridem, este recomandată rehidratarea pacienților.

Hipertensiune arterială Similar tuturor AINS, parecoxib poate duce la debutul unei hipertensiuni arteriale sau la agravarea hipertensiunii arteriale pre-existente, contribuind astfel la creșterea incidenței evenimentelor cardiovasculare. Parecoxib trebuie utilizat cu precauție la pacienții hipertensivi. Tensiunea arterială trebuie monitorizată îndeaproape pe durata inițierii tratamentului cu parecoxib și pe parcursul tratamentului.Dacă tensiunea arterială crește în mod semnificativ, trebuie luat în considerare un tratament alternativ.

Insuficiență hepatică Parecoxib Noridem trebuie folosit cu prudență la pacienții cu insuficiență hepatică moderată (scor Child-Pugh 7-9) (vezi pct. 4.2).

Utilizarea în asociere cu anticoagulante orale Utilizarea concomitentă a AINS cu anticoagulante orale crește riscul de sângerare. Anticoagulantele orale includ warfarina/cele de tip cumarinic și anticoagulantele orale inovatoare (de exemplu apixaban, dabigatran și rivaroxaban) (vezi pct. 4.5).

Conținut de sodiu Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per ml, adică practic „nu conține sodiu”.

Rezumatul profilului de siguranță Cea mai frecventă reacție adversă pentru parecoxib este greața. Cele mai grave reacții apar mai puțin frecvent până la rar și includ evenimente cardiovasculare precum infarct miocardic și hipotensiune arterială severă, precum și reacții de hipersensibilitate precum anafilaxie, angioedem și reacții cutanate severe. După intervenția de bypass coronarian, pacienții cărora li s-a administrat parecoxib pot prezenta un risc mai mare de reacții adverse precum: evenimente cardiovasculare/tromboembolice (incluzând infarct miocardic, accident vascular cerebral/atac ischemic tranzitor, embolie pulmonară și tromboză venoasă profundă, vezi pct. 4.3 și 5.1), infecții chirurgicale profunde și complicații în vindecarea plăgii sternale.

Lista reacțiilor adverse sub formă de tabel Următoarele reacții adverse au fost raportate la pacienți cărora li s-a administrat parecoxib (N=5402) în cadrul a 28 de studii clinice controlate cu placebo. Reacțiile adverse raportate în cadrul experienței acumulate după punerea pe piață a medicamentului au fost încadrate la categoria “frecvență necunoscută” deoarece frecvența acestora nu poate fi estimată din datele disponibile. În cadrul fiecărei categorii de frecvență, reacțiile sunt listate utilizând terminologia MedDRA și sunt aranjate în ordinea descrescătoare a gravității.

Tulburări hematologice și Anemie Trombocito-limfatice postoperatorie penie

Tulburări ale sistemului Reacție imunitar anafilactoidă Tulburări metabolice și de Hipokaliemie Hiperglicemie, nutriție anorexie

Tulburări psihice Agitație, insomnie Tulburări ale sistemului Hipoestezie, Afectare nervos amețeală cerebro-vasculară Tulburări acustice și Otalgie vestibularecardiace Tulburări Infarct Șoc miocardic, hipotensiv, bradicardie insuficiență cardiacă congestivă, tahicardie

Tulburări vasculare Hipertensiune Hipertensiune arterială, arterială hipotensiune (agravată), arterială hipotensiune arterială ortostatică Tulburări respiratorii, Insuficiență Embolie Dispnee toracice și mediastinale respiratorie pulmonară Tulburări gastro-intestinale Greață Dureri Ulcer gastro- Pancreatită, abdominale, duodenal, esofagită, vărsături, boală de reflux edem bucal constipație, gastro- (edem dispepsie, esofagian, perioral) flatulență xerostomie, zgomote gastro-intestinale anormale

Afecțiuni cutanate și ale Prurit, Echimoză, Sindrom țesutului subcutanat hiperhidroză erupție Stevens – cutanată, Johnson, urticarie eritem polimorf, dermatită exfoliativă Tulburări musculo- Durere Artralgie scheletice și ale țesutului lombară conjunctiv Tulburări renale și ale Oligurie Insuficiență Insuficiență căilor urinare renală acută renală

Tulburări generale și la Edeme Astenie, durere Reacții de nivelul locului de periferice la nivelul hipersensibil administrare locului itate, include injectării, anafilaxie și reacție la angioedem nivelul locului injectării Investigații diagnostice Creșterea Creșterea CPK creatininei serice, creșterea serice LDH serice, creșterea AST, creșterea ALT, creșterea ureei serice Leziuni, intoxicații și Complicații complicații legate de postoperatorii procedurile utilizate (cutanate)

Descrierea anumitor reacții adverse În cadrul experienței acumulate după punerea pe piață a fost raportată necroliză epidermică toxică la utilizarea valdecoxib și aceasta nu poate fi exclusă în cazul parecoxib (vezi pct. 4.4). De asemenea, următoarele reacții adverse rare, grave au fost raportate în timpul utilizării AINS și nu pot fi excluse pentru parecoxib: bronhospasm și hepatită.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro.