Valkubit 49 mg/51 mg

Doze

Considerații generale Valkubit nu trebuie administrat concomitent cu un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) sau cu un blocant al receptorilor angiotensinei II (BRA). Din cauza riscului posibil de apariţie a angioedemului la administrarea concomitentă cu un inhibitor ECA, administrarea trebuie începută după cel puțin 36 ore de la întreruperea administrării tratamentului cu inhibitorul ECA (vezi pct. 4.3, 4.4 și 4.5).

Valsartanul conținut în Valkubit are o biodisponibilitate mai mare decât valsartanul din alte medicamente de pe piață (vezi pct. 5.2).

Dacă se omite o doză, pacientul trebuie să utilizeze doza următoare la momentul stabilit.

Insuficiență cardiacă la adulți Doza iniţială recomandată de Valkubit este de un comprimat de 49 mg/51 mg de două ori pe zi, cu excepția situațiilor prezentate mai jos. Doza trebuie dublată la 2-4 săptămâni, până se ajunge la doza țintă de un comprimat de 97 mg/103 mg de două ori pe zi, în funcție de tolerabilitatea pacientului (vezi pct. 5.1).

În studiul PARADIGM-HF, Valkubit a fost administrat în asociere cu alte tratamente pentru insuficiența cardiacă, în locul unui inhibitor ECA sau al altui BRA (vezi pct. 5.1). Există experiență limitată la pacieții cărora nu li se administrează în prezent un inhibitor ECA sau un BRA sau care utilizează doze mici din aceste medicamente. Prin urmare, la acești pacienţi, este recomandată o doză iniţială de 24 mg/26 mg de două ori pe zi și ajustarea treptată a dozei (dublarea la interval de 3-4 săptămâni) (vezi „TITRATION” de la pct. 5.1).

Tratamentul nu trebuie inițiat la pacienții cu valori plasmatice ale potasiului de >5,4 mmol/l sau cu TAS <100 mmHg (vezi secțiunea 4.4). O doză inițială de 24 mg/26 mg de două ori pe zi trebuie luată în considerare pentru pacienții cu TAS între 100 și 110 mmHg.

Insuficiență cardiacă la copii și adolescenți Tabelul 1 prezintă doza recomandată pentru pacienții copii și adolescenți. Doza recomandată trebuie administrată oral, de două ori pe zi. Doza trebuie crescută la intervale de 2-4 săptămâni, în funcție de tolerabilitatea pacientului.

Greutatea corporală a A se administra de două ori pe zi pacientului

La pacienții care utilizează în prezent un inhibitor ECA sau un BRA sau care utilizează doze mici din aceste medicamente, se recomandă jumătate din doza inițială. La pacienții copii și adolescenți cu o greutate de 40 kg și mai puțin de 50 kg, se recomandă o doză inițială de 0,8 mg/kg greutate corporală de două ori pe zi (administrată sub formă de granule). După inițierea tratamentului, doza trebuie crescută până la nivelul dozei inițiale standard conform cu titrarea recomandată a dozei din Tabelul 1 și ajustată la fiecare 3-4 săptămâni.

De exemplu, un pacient copil cu greutatea corporală de 25 kg, căruia nu i s-a administrat anterior un inhibitor ECA, trebuie să înceapă cu administrarea a jumătate din doza inițială standard, care corespunde la 20 mg (25 kg × 0,8 mg/kg) de două ori pe zi, administrată sub formă de granule (în capsule care trebuie deschise). După rotunjirea la cel mai apropiat număr de capsule întregi (care conțin granule), aceasta corespunde la 2 capsule de 6 mg/6 mg sacubitril/valsartan, de două ori pe zi.

Grupe speciale de pacienţi Vârstnici Doza trebuie să aibă în vedere funcția renală a pacientului vârstnic.

Insuficienţă renală Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (rată de filtrare glomerulară estimată (RFGe) 60-90 ml/min/1,73 m2).

Trebuie avută în vedere administrarea la jumătate a dozei inițiale la pacienții cu insuficiență renală moderată (RFGe 30-60 ml/min/1,73 m2). Deoarece există experiență clinică foarte limitată la pacienţii cu insuficienţă renală severă (RFGe <30 ml/min/1,73 m2 (vezi pct.5.1), Valkubit trebuie utilizat cu precauție și se recomandă administrarea la jumătate a dozei inițiale. La pacienții copii și adolescenți cu greutatea corporală de 40 kg și mai puțin de 50 kg, se recomandă o doză inițială de 0,8 mg/kg greutate corporală de două ori pe zi (administrată sub formă de granule). După inițierea tratamentului, doza trebuie crescută urmând titrarea recomandată a dozei la intervale de 2-4 săptămâni.

Nu există experiență la pacienții cu boală renală în stadiu terminal și nu se recomandă utilizarea Valkubit.

Insuficiență hepatică Nu este necesară ajustarea dozei atunci când se administrează Valkubit la pacienţii cu insuficienţă hepatică

uşoară (clasificarea Child-Pugh clasa A).

Există experiență clinică limitată la pacienții cu insuficiență hepatică moderată (clasificarea Child-Pugh clasa

• sau cu valori ale aspartat aminotransferazei (AST)/alanin aminotransferazei (ALT) mai mari de două ori decât limita superioară a valorilor normale (LSVN). Valkubit trebuie utilizat cu precauție la acești pacienți și doza recomandată este jumătate din doza inițială (vezi pct. 4.4 și 5.2). La pacienții copii și adolescenți cu greutate corporală de 40 kg și mai puțin de 50 kg, se recomandă o doză inițială de 0,8 mg/kg greutate corporală de două ori pe zi (administrată sub formă de granule). După inițierea tratamentului, doza trebuie crescută urmând titrarea recomandată a dozei la intervale de 2-4 săptămâni.

Valkubit este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, ciroză biliară sau colestază (clasificarea Child-Pugh clasa C) (vezi pct. 4.3).

Copii şi adolescenţi Siguranţa şi eficacitatea Valkubit la copii cu vârsta sub 1 an nu au fost stabilite. Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 5.1, dar nu se poate face nicio recomandare privind administrarea.

Mod de administrare

Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA)

• Administrarea sacubitril/valsartan concomitent cu un inhibitor ECA este contraindicată din cauza riscului crescut de apariţie a angioedemului (vezi pct. 4.3). Administrarea sacubitril/valsartan nu trebuie începută la mai puţin de 36 ore de la administrarea ultimei doze a tratamentului cu un inhibitor ECA. Dacă tratamentul cu sacubitril/valsartan este oprit, tratamentul cu inhibitorul ECA nu trebuie început la mai puţin de 36 ore de la administrarea ultimei doze de sacubitril/valsartan (vezi pct. 4.2, 4.3 şi 4.5).
• Nu este recomandată administrarea sacubitril/valsartan concomitent cu inhibitori direcţi ai reninei, cum este aliskiren (vezi pct. 4.5). Administrarea sacubitril/valsartan concomitent cu medicamente care conțin aliskiren este contraindicată la pacienţii cu diabet zaharat sau la pacienţii cu insuficienţă renală (RFGe<60 ml/min/1,73 m2) (vezi pct. 4.3 şi 4.5).
• Valkubit conține valsartan. Prin urmare, nu trebuie administrat concomitent cu un alt medicament care conține BRA (vezi pct. 4.2 şi 4.5).

Hipotensiune arterială

Tratamentul trebuie inițiat numai dacă TAS are valori ≥100 mmHg pentru pacientul adult sau valori ≥decât cele din a 5-a percentilă corespunzătoare vârstei pacientului copil și adolescent. Pacienții cu TAS sub aceste valori nu au fost studiați (vezi pct. 5.1). În timpul studiilor clinice (vezi pct. 4.8), au fost raportate cazuri de hipotensiune arterială simptomatică la pacienţii adulți trataţi cu sacubitril/valsartan, mai ales la pacienții cu vârsta ≥65 ani, pacienți cu boală renală și pacienți cu TAS scăzută (<112 mmHg). La începerea tratamentului sau în timpul creșterii dozei de sacubitril/valsartan, trebuie monitorizată regulat tensiunea arterială. Dacă apare hipotensiune arterială, se recomandă scăderea temporară a dozei sau oprirea administrării sacubitril/valsartan (vezi pct. 4.2). Trebuie avută în vedere ajustarea dozei de diuretice, dozei de antihipertensive administrate concomitent şi tratamentul altor cauze ale hipotensiunii (de exemplu, hipovolemie). Este posibil să apară hipotensiunea arterială simptomatică dacă pacientul prezintă depleţie de volum, de exemplu, în urma tratamentului cu diuretice, restricţiei consumului de sare, diareei sau vărsăturilor. Depleţia de sodiu şi/sau volum trebuie corectate înainte de începerea tratamentului cu sacubitril/valsartan, cu toate acestea, trebuie evaluată cu atenţie o astfel de acţiune de corecţie, luându-se în calcul riscul de supraîncărcare de volum.

Insuficiență renală Evaluarea pacienților cu insuficiență cardiacă trebuie să includă întotdeauna evaluarea funcției renale. Pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată prezintă un risc mai ridicat de apariție a hipotensiunii arteriale (vezi pct. 4.2). Există experiență clinică foarte limitată la pacienții cu insuficiență renală severă (RFG estimată <30 ml/min/1,73 m2), acești pacienți prezentând cel mai crescut risc de apariție a hipotensiunii arteriale (vezi pct. 4.2). Nu există experiență la pacienții cu boală renală în stadiu terminal și nu se recomandă administrarea sacubitril/valsartan.

Deteriorarea funcției renale Administrarea sacubitril/valsartan poate fi asociată cu scăderea funcţiei renale. Riscul poate crește în continuare din cauza deshidratării sau administrării concomitente de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) (vezi pct. 4.5). Reducerea treptată a dozei trebuie avută în vedere la pacienţii care au dezvoltat scăderea semnificativă clinic a funcţiei renale.

Hiperkaliemie Tratamentul nu trebuie inițiat dacă concentrațiile plasmatice ale potasiului sunt >5,4 mmol/l la pacienții adulți și >5,3 mmol/l la pacienții copii și adolescenți. Administrarea sacubitril/valsartan poate fi asociată cu un risc crescut de apariţie a hiperpotasemiei, deși poate apărea și hipopotasemia (vezi pct. 4.8). Se recomandă monitorizarea valorilor potasiului plasmatic, mai ales la pacienţii care prezintă factori de risc, cum sunt insuficienţă renală, diabet zaharat sau hipoaldosteronism, care au un regim alimentar cu conţinut ridicat de potasiu sau cărora li se administrează antagoniști de mineralocorticoizi (vezi pct. 4.2). Dacă pacienții prezintă hiperpotasemie semnificativă din punct de vedere clinic, se recomandă ajustarea medicației administrate concomitent sau scăderea temporară sau oprirea administrării. Dacă valorile plasmatice ale potasiului sunt >5,4 mmol/l, trebuie avută în vedere întreruperea administrării medicamentului.

Angioedem A fost raportată apariţia angioedemului la pacienţii trataţi cu sacubitril/valsartan. Dacă apare angioedemul, administrarea sacubitril/valsartan trebuie întreruptă imediat şi trebuie asigurate tratament şi monitorizare adecvate până la remiterea completă şi susţinută a semnelor şi simptomelor acestuia. Administrarea medicamentului nu trebuie reluată. În cazurile de angioedem confirmat, în care edemul a fost limitat la nivelul feţei şi buzelor, acesta a fost, în general, rezolvat, fără tratament, deşi antihistaminicele au fost utile în ameliorarea simptomelor.

Angioedemul asociat cu edem laringian poate fi letal. În cazurile în care sunt implicate limba, glota sau laringele, care pot cauza obstrucţia căilor respiratorii, trebuie administrat prompt tratament adecvat, de exemplu, soluţie de adrenalină 1 mg/1 ml (0,3-0,5 ml) şi/sau măsurile necesare pentru asigurarea căilor aeriene libere.

Nu au fost studiaţi pacienţi cu antecedente de angioedem. Deoarece aceştia pot prezenta un risc mai mare de apariţie a angioedemului, se recomandă precauţie dacă sacubitril/valsartan este utilizat la aceşti pacienţi. Sacubitril/valsartan este contraindicat la pacienţii cu antecedente de angioedem legat de un tratament anterior cu inhibitor ECA sau BRA, angioedem ereditar sau idiopatic (vezi pct. 4.3).

Pacienţii de rasă neagră prezintă susceptibilitate crescută de apariţie a angioedemului (vezi pct. 4.8).

Angioedemul intestinal a fost raportat la pacienții tratați cu blocanți ai receptorilor de angiotensină II, care includ valsartan (vezi pct. 4.8). Acești pacienți au prezentat durere abdominală, greață, vărsături și diaree. Simptomele s-au remis după întreruperea tratamentului cu blocanți ai receptorilor de angiotensină II. Dacă se diagnostichează angioedemul intestinal, trebuie întreruptă administrarea de sacubitril/valsartan și trebuie inițiată monitorizarea adecvată până la remisia completă a simptomelor.

Pacienţi cu stenoză de arteră renală Sacubitril/valsartan poate creşte ureea în sânge şi creatinina serică la pacienţii cu stenoză bilaterală sau unilaterală de arteră renală. Precauţia este necesară la pacienţii cu stenoză de arteră renală şi se recomandă monitorizarea funcţiei renale.

Pacienții cu clasa IV clasificarea NYHA Trebuie procedat cu precauție la inițierea administrării sacubitril/valsartan la pacienții cu clasa IV clasificarea NYHA din cauza experienței clinice limitate la această grupă de pacienți.

Peptida natriuretică de tip B (BNP) BNP nu este un biomarker adecvat al insuficienței cardiace la pacienții tratați cu sacubitril/valsartan deoarece este un substrat de neprilizină (vezi pct. 5.1).

Pacienți cu insuficiență hepatică Există experiență clinică limitată la pacienții cu insuficiență hepatică moderată (clasificarea Child-Pugh clasa

• sau cu valori ale AST/ALT mai mari de două ori decât LSVN. La acești pacienți, expunerea poate fi crescută și siguranța nu este stabilită. Prin urmare, se recomandă precauție în utilizarea la acești pacienți (vezi pct. 4.2 și 5.2). Sacubitril/valsartan este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, ciroză biliară sau colestază (clasificarea Child-Pugh clasa C) (vezi pct. 4.3).

Tulburări psihice Evenimentele psihice, precum halucinațiile, paranoia și tulburările de somn, în contextul evenimentelor psihotice, au fost asociate cu administrarea sacubitril/valsartan. Dacă un pacient prezintă astfel de evenimente, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu sacubitril/valsartan.

Sodiu Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per de doza, adică practic „nu conţine sodiu”.

Rezumatul profilului de siguranţă

Reacțiile adverse cel mai frecvent raportate la adulți în timpul tratamentului cu sacubitril/valsartan au fost hipotensiunea arterială (17,6%), hiperpotasemia (11,6%) și insuficiența renală (10,1%) (vezi pct. 4.4). La pacienții tratați cu sacubitril/valsartan s-a raportat angioedemul (0,5%) (vezi descrierea anumitor reacții adverse).

Lista reacţiilor adverse sub formă de tabel

Tabelul 2. Lista reacțiilor adverse

• Descrierea anumitor reacții adverse. Include halucinații auditive și vizuale.

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Angioedem A fost raportat angioedem la pacienții tratați cu sacubitril/valsartan. În PARADIGM-HF, angioedemul a fost raportat la 0,5% dintre pacienții tratați cu sacubitril/valsartan, comparativ cu 0,2% la pacienții tratați cu enalapril. O incidență mai mare a angioedemului a fost observată la pacienții de rasă neagră tratați cu sacubitril/valsartan (2,4%) și enalapril (0,5%) (vezi pct. 4.4).

Hiperpotasemie și potasiul seric În studiul PARADIGM-HF au fost raportate hiperpotasemia și concentrații plasmatice ale potasiului >5,4 mmol/l la 11,6% și 19,7% dintre pacienții tratați cu sacubitril/valsartan, respectiv la 14,0% și 21,1% dintre pacienții tratați cu enalapril.

Tensiunea arterială În studiul PARADIGM-HF, au fost raportate hipotensiune arterială și tensiune arterială sistolică semnificativ scăzută clinic (20 mmHg) la 17,6% și la 4,76% dintre pacienții tratați cu sacubitril/valsartan comparativ cu 11,9% și 2,67% dintre pacienții tratați cu enalapril.

Insuficiență renală În studiul PARADIGM-HF, insuficiența renală a fost raportată la 10,1% dintre pacienții tratați cu sacubitril/valsartan și 11,5% dintre pacienții tratați cu enalapril.

Copii și adolescenți

În studiul PANORAMA-HF, siguranța sacubitril/valsartan a fost evaluată într-un studiu randomizat, controlat activ, cu durata de 52 săptămâni, la 375 pacienți copii și adolescenți cu insuficiență cardiacă (IC), cu vârsta de la 1 lună până la <18 ani, comparativ cu enalapril. Cei 215 pacienți care au trecut la extensia în regim deschis, pe termen lung, a studiului (PANORAMA-HF OLE) au fost tratați pentru o perioadă mediană de 2,5 ani, timp de până la 4,5 ani. Profilul de siguranță observat în ambele studii a fost similar cu cel observat la pacienții adulți. Datele de siguranță la pacienții cu vârstă de la 1 lună până la <1 sunt limitate.

Sunt disponibile date limitate de siguranță la pacienții copii și adolescenți cu insuficiență hepatică moderată sau insuficiență renală moderată până la severă.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenția Națională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro. Website: www.anm.ro