Esomeprazol Rompharm 40 mg

Esomeprazol Rompharm pentru injecție și perfuzie este indicat la adulţi pentru:

• Tratamentul antisecretor gastric, când terapia orală nu este posibilă, ca în cazul:
• bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE), la pacienţii cu esofagită şi/sau simptome severe de reflux.
• vindecării ulcerelor gastrice asociate tratamentului cu AINS.
• prevenirii ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS, la pacienţii cu risc.

• Prevenirea resângerării după hemostaza endoscopică realizată în cazul hemoragiilor acute de la nivelul ulcerelor gastrice sau duodenale.

Esomeprazol Rompharm pentru injecție și perfuzie este indicat la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 1 şi 18 ani pentru:

• Tratamentul antisecretor gastric, când terapia orală nu este posibilă, ca în cazul:
• bolii de reflux gastro-esofagian, la pacienţii cu esofagită şi/sau simptome severe de reflux.

Hipersensibilitate la substanța activă sau la alți benzimidazoli substituiți sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

Esomeprazol nu trebuie utilizat concomitent cu nelfinavir (vezi pct. 4.5).

Efecte ale esomeprazolului asupra farmacocineticii altor medicamente

Inhibitori ai proteazei S-a raportat faptul că omeprazolul interacţionează cu unii inhibitori ai proteazei. Importanţa clinică şi mecanismele din spatele acestor interacţiuni raportate nu este întotdeauna cunoscută. Creşterea pH-ului gastric în timpul tratamentului cu omeprazol poate modifica absorbţia inhibitorilor proteazei. Alte mecanisme posibile de interacţiune sunt prin inhibarea CYP2C19.

Pentru atazanavir şi nelfinavir, s-a raportat scăderea valorilor serice la administrarea concomitentă cu omeprazol, motiv pentru care nu este recomandată administrarea lor concomitentă. Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) cu atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg la voluntarii sănătoşi a determinat o reducere substanţială a expunerii la atazanavir (o scădere de aproximativ 75% a ASC, Cmax şi Cmin). Creşterea dozei de atazanavir la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir. Administrarea concomitentă a omeprazolului (20 mg, o dată pe zi) cu atazanavir 400 mg/ritonavir 100 mg la voluntari sănătoşi a evidenţiat o scădere de aproximativ 30% a expunerii la atazanavir faţă de expunerea observată la administrarea atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg fără administrare de omeprazol 20 mg o dată pe zi. Administrarea concomitentă a omeprazolului (40 mg o dată pe zi) cu nelfinavir a redus valoarea medie a ASC, Cmax şi Cmin pentru nelfinavir cu 36–39% şi valoarea medie a ASC, Cmax şi Cmin pentru metabolitul activ farmacologic M8 a fost redusă cu 75-92%. Datorită efectelor farmacodinamice şi proprietăţilor farmacocinetice similare ale omeprazolului şi esomeprezolului, administrarea concomitentă a esomeprazolului cu atazanavir nu este recomandată (vezi pct 4.4) şi cu nelfinavir este contraindicată (vezi pct 4.3).

Pentru saquinavir (administrat concomitent cu ritonavir) s-a raportat creşterea valorilor serice (80-100%) în timpul tratamentului concomitent cu omeprazol (40 mg o dată pe zi). Tratamentul cu omeprazol 20 mg o dată pe zi nu a avut efect asupra expunerii la darunavir (administrat concomitent cu ritonavir) şi amprenavir (administrat concomitent cu ritonavir). Tratamentul cu esomeprazol 20 mg o dată pe zi nu a avut efect asupra expunerii la amprenavir (cu sau fără administrare concomitentă de ritonavir). Tratamentul cu omeprazol 40 mg o dată pe zi nu a avut efect asupra expunerii la lopinavir (administrat concomitent cu ritonavir).

Metotrexat Atunci când este administrat împreună cu IPP, la unii pacienţi s-a raportat o creştere a concentraţiilor plasmatice de metotrexat. Întreruperea temporară a administrării esomeprazolului poate fi luată în considerare, în cazul administrării de doze mari de metotrexat.

Tacrolimus S-a raportat că administrarea concomitentă de esomeprazol creşte concentraţiile plasmatice de tacrolimus. Este necesară instituirea unei monitorizări intense a concentraţiilor plasmatice de tacrolimus, precum şi a funcţiei renale (clearance-ul creatininei) şi, la nevoie, trebuie ajustată doza de tacrolimus.

Medicamente cu absorbţie dependentă de pH Supresia acidităţii gastrice în timpul tratamentului cu esomeprazol şi alţi IPP poate determina scăderea sau creşterea absorbţiei medicamentelor cu o absorbţie dependentă de pH-ul gastric. Ca şi în cazul altor produse medicamentoase care scad aciditatea intra-gastrică, absorbţia medicamentelor precum ketoconazol, itraconazol şi erlotinib poate scădea, iar absorbţia digoxinei poate creşte în timpul tratamentului cu esomeprazol. Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg zilnic) şi digoxină, la subiecţii sănătoşi, a determinat o creştere a biodisponibilităţii digoxinei cu 10% (până la 30% la doi din zece subiecţi). Toxicitatea digoxinei a fost rareori raportată. Cu toate acestea, este necesară prudenţă când esomeprazolul este administrat în doze mari la pacienţii vârstnici. Monitorizarea terapeutică a digoxinei trebuie intensificată.

Medicamente metabolizate de către enzima CYP2C19 Esomeprazolul inhibă CYP2C19, enzima principală implicată în metabolizarea esomeprazolului. Prin urmare, când esomeprazolul este administrat concomitent cu medicamente metabolizate de către enzima CYP2C19, cum sunt diazepam, citalopram, imipramină, clomipramină, fenitoină, etc., concentraţiile plasmatice ale acestor medicamente pot creşte şi poate fi necesară o reducere a dozei. Nu au fost realizate studii de interacţiune in vivo cu doze mari în regim intravenos (80 mg+8 mg/oră). Efectul esomeprazolului asupra medicamentelor metabolizate de CYP2C19 poate fi mai pronunţat în timpul acestui regim, iar pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru reacţiile adverse în timpul perioadei de 3 zile de tratament intravenos.

Diazepam Administrarea orală concomitentă a 30 mg esomeprazol a determinat o scădere cu 45% a clearance-ului diazepamului, substrat al CYP2C19.

Fenitoina Administrarea orală concomitentă a 40 mg esomeprazol a determinat o creştere cu 13% a concentraţiilor plasmatice minime ale fenitoinei, la pacienţii epileptici. Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale fenitoinei când tratamentul cu esomeprazol este iniţiat sau întrerupt.

Voriconazol Omeprazol (40 mg o dată pe zi) a crescut Cmax şi ASCτ a voriconazolului (un substrat CYP2C19) cu 15%, respectiv 41%.

Cilostazol Omeprazolul, ca şi esomeprazolul, acţionează ca inhibitor al CYP2C19. Într-un studiu încrucişat, omeprazolul administrat în doze de 40 mg la pacienţii sănătoşi, a determinat creşterea Cmax şi ASC a cilostazolului cu 18% şi respectiv cu 26%, iar pentru unul dintre metaboliţii săi activi, cu 29%, respectiv cu 69%.

Cisaprida La voluntarii sănătoşi, administrarea orală concomitentă a 40 mg esomeprazol cu cisapridă, a determinat o creştere cu 32% a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) şi o prelungire cu 31% a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t1/2), dar nu şi o creştere semnificativă a concentraţiilor plasmatice maxime pentru cisapridă. Prelungirea uşoară a intervalului QTc observată după administrarea cisapridei în monoterapie nu a fost prelungită suplimentar când cisaprida s-a administrat concomitent cu esomeprazol.

Warfarina Administrarea orală concomitentă a 40 mg esomeprazol la pacienţii trataţi cu warfarină în cadrul unui studiu clinic, a arătat că timpii de coagulare se aflau în intervalul valorilor normale. Totuşi, după punerea pe piaţă a medicamentului, în timpul tratamentului concomitent, au fost raportate câteva cazuri izolate de INR crescut, semnificative din punct de vedere clinic. Se recomandă monitorizarea pacienţilor la iniţierea şi întreruperea tratamentului concomitent cu esomeprazol, pe parcursul tratamentului cu warfarină sau cu alţi derivaţi de cumarină.

Clopidogrel Rezultatele din studiile clinice la indivizii sănătoşi au evidenţiat interacţiuni farmacocinetice (FC)/farmacodinamice (FD) între clopidogrel (300 mg ca doză de iniţiere urmată de 75 mg/zi doză de întreţinere) şi esomeprazol (40 mg zilnic pe cale orală) determinând scăderea expunerii la metabolitul activ al clopidogrelului în medie cu 40% şi o scădere în medie a inhibării plachetare maxime (induse de ADP) cu 14%.

Într-un studiu clinic la indivizi sănătoşi, s-a înregistrat o scădere de aproximativ 40% a expunerii la metabolitul activ al clopidogrelului atunci când combinaţia în doză fixă de esomeprazol 20 mg + acid acetilsalicilic 81 mg a fost administrată împreună cu clopidogrel, comparativ cu clopidogrel administrat singur. Cu toate acestea nivelul maxim de inhibare a agregării plachetare (ADP indusă) la aceşti indivizi a fost acelaşi la ambele grupe de pacienţi.

S-au raportat date neconcordante cu privire la implicaţiile clinice ale acestei interacţiuni farmacocinetice (FC)/farmacodinamice (FD) din punct de vedere al evenimentelor cardiovasculare majore atât din studii observaţionale, cât şi din studiile clinice. Ca o măsură de precauţie, nu se recomandă administrarea concomitentă cu clopidogrel.

Medicamente investigate fără interacţiuni relevante clinic

Amoxicilina şi chinidina S-a demonstrat că esomeprazolul nu are efecte relevante din punct de vedere clinic asupra farmacocineticii amoxicilinei sau chinidinei.

Naproxen sau rofecoxib Studiile care au evaluat administrarea concomitentă a esomeprazol şi naproxen sau rofecoxib nu au identificat interacţiuni farmacocinetice relevante clinic în timpul studiilor pe termen scurt.

Efecte ale altor medicamente asupra parametrilor farmacocinetici ai esomeprazolului

Medicamente inhibitoare ale CYP2C19 şi/sau CYP3A4 Esomeprazolul este metabolizat de către CYP2C19 şi CYP3A4. Administrarea concomitentă de esomeprazol şi claritromicină (500 mg de două ori pe zi), un inhibitor al CYP3A4, a determinat dublarea expunerii la esomeprazol (ASC). Administrarea concomitentă a esomeprazolului şi a unui inhibitor mixt al CYP2C19 şi CYP3A4 poate determina mai mult decât dublarea expunerii la esomeprazol. Voriconazolul, inhibitor al CYP2C19 şi CYP3A4 creşte ASCτ a omeprazolului cu 280%. O ajustare a dozei de esomeprazol nu este, în general, necesară în niciuna dintre aceste situaţii. Cu toate acestea, ajustarea dozei trebuie avută în vedere la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi dacă tratamentul pe termen lung este indicat.

Medicamente inductoare ale CYP2C19 şi/sau CYP3A4 Medicamente cunoscute pentru efectul inductor asupra CYP2C19 sau CYP3A4 sau asupra ambelor (cum ar fi rifampicina şi sunătoarea) pot determina scăderea concentraţiilor plasmatice de esomeprazol prin creşterea metabolizării esomeprazolului.

Copii și adolescenți Au fost efectuate studii privind interacțiunile numai la adulți.

Sarcina Datele clinice privind sarcinile expuse la esomeprazol sunt insuficiente. În cazul amestecului racemic de omeprazol, datele dintr-un număr mare de sarcini expuse, din cadrul unor studii epidemiologice, nu au indicat apariţia malformaţiilor sau a efectelor fetotoxice. Studiile la animal cu esomeprazol nu au indicat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra dezvoltării embrionare sau fetale. Studiile la animal cu amestecul racemic nu au indicat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, naşterii sau dezvoltării postnatale. Se recomandă prudență atunci când se prescrie esomeprazol femeilor gravide.

Conform unui număr moderat de date privind femeile gravide (între 300-1000 de rezultate obţinute la gravide), nu s-au evidenţiat malformații sau efecte toxice feto/neo-natale ale esomeprazolului.

Studiile la animal nu au evidenţiat efecte dăunătoare, toxice directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).

Alăptarea Nu se cunoaşte dacă esomeprazolul este excretat în laptele uman. Nu există suficiente informaţii în ceea ce priveşte efectele esomeprazolului la sugari/copii. Esomeprazol nu trebuie utilizat în timpul alăptării.

Fertilitatea Studiile la animal cu amestecul racemic de omeprazol administrat oral nu au evidenţiat efecte asupra fertilităţii.

Un flacon conţine esomeprazol 40 mg (sub formă de esomeprazol sodic). După reconstituirea cu 5 ml clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) soluție injectabilă, 1 ml de soluție reconstituită conține 8 mg esomeprazol.

Excipient(ți) cu efect cunoscut: Acest medicament conține sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) de sodiu per 40 mg, adică practic „nu conţine sodiu”.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Edetat disodic Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)

Flacon nedeschis 2 ani

După reconstituire și diluare După reconstituirea cu 5 ml clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) soluție injectabilă, stabilitatea chimică și fizică a fost demonstrată pentru 12 ore la 30°C.

După reconstituire și diluare cu 100 ml clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) soluție injectabilă, stabilitatea chimică și fizică a fost demonstrată pentru 12 ore la 30°C.

După reconstituire și diluare – se utilizează imediat.

Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat imediat,

responsabilitatea privind timpul și condițiile până la utilizare revine utilizatorului.

A se păstra la temperaturi sub 25°C. A se ţine în cutie pentru a fi protejat de lumină.