Colistimetat Rompharm 1000000 UI

Doza care trebuie administrată şi durata tratamentului trebuie să ia în considerare severitatea infecţiei, precum şi răspunsul clinic. Trebuie respectate ghidurile terapeutice.

Doza este exprimată în unităţi internaţionale (UI) de colistimetat de sodiu (CMS). La sfârşitul acestei secţiuni este inclus un tabel de conversie din CMS cu exprimare în UI în CMS cu exprimare in mg, precum şi în mg de activitate a colistin bază (CBA).

Doze Următoarele recomandări cu privire la doze se fac pe baza datelor limitate de farmacocinetică la pacienţii în stare critică (vezi pct. 4.4):

Adulţi şi adolescenţi Doza de întreţinere este de 9 000 000 UI/zi divizată în 2-3 doze.

La pacienţii în stare critică, trebuie administrată o doză de încărcare de 9 000 000 UI. Nu a fost stabilit intervalul de timp adecvat până la administrarea primei doze de întreținere.

Modelele experimentale sugerează că pot fi necesare, în anumite cazuri, doze de încărcare şi de întreţinere de până la 12 000 000 UI la pacienţii cu funcţie renală normală. Experienţa clinică cu aceste doze este însă extrem de limitată, iar siguranţa nu a fost stabilită.

Doza de încărcare se aplică la pacienţii cu funcţie renală normală şi insuficienţă renală, inclusiv la pacienţii cu terapie de substituţie renală.

Insuficiență renală La pacienții cu insuficienţă renală este necesară ajustarea dozei, dar datele farmacocinetice disponibile pentru pacienţii cu insuficienţă renală sunt foarte limitate.

Următoarele ajustări ale dozelor sunt sugerate cu rol de îndrumare.

La pacienţii cu un clearance al creatininei < 50 ml/minut este recomandată reducerea dozelor: Se recomandă o schemă cu două administrări pe zi.

Hemodializă şi hemo(dia)filtrare continuă: Colistina pare să fie dializabilă prin hemodializă convenţională şi hemo(dia)filtrare continuă venovenoasă (HFCVV, HDFCVV). Există date extrem de limitate din studiile populaţionale de farmacocinetică la un număr foarte mic de pacienţi cu terapie de substituţie renală. Nu pot fi făcute recomandări ferme cu privire la doză. Pot fi luate în considerare următoarele scheme de administrare.

Hemodializă (HD) Zile fără HD: 2 250 000 UI/zi (2 250 000 -2 300 000 UI/zi). Zilele cu HD: 3 000 000 UI/zi în zilele cu hemodializă, doză administrată după ședința de hemodializă. Se recomandă două administrări pe zi.

HFCVV/ HDFCVV Ca şi pacienţii cu funcţie renală normală. Se recomandă trei administrări pe zi.

Insuficienţă hepatică Nu există date la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Se recomandă prudenţă la administrarea colistimetatului de sodiu la aceşti pacienţi.

Pacienţi vârstnici Nu sunt considerate necesare ajustări ale dozelor la pacienţii vârstnici cu funcţie renală normală.

Populația pediatrică Datele care susţin schema de administrare la populația pediatrică sunt foarte limitate. Atunci când se selectează doza ar trebui să fie luată în considerare maturitatea renală. Doza trebuie să se bazeze pe greutatea corporală.

Copii ≤ 40kg: 75 000-150 000 UI/kg/zi împărțite în 3 doze.

Pentru copii cu o greutate corporală peste 40 kg, pot fi luate în considerare recomandările de dozare utilizate în cazul adulților.

Utilizarea dozelor > 150 000 UI/kg/zi a fost raportată la copii cu fibroză chistică.

Nu există date referitoare la utilizarea sau valoarea unei doze de încărcare la copii în stare critică.

Nu au fost stabilite recomandări de doze la copiii cu insuficienţă renală.

Administrarea intratecală şi intraventriculară Pe baza datelor limitate, următoarele doze sunt recomandate la adulţi:

Administrare intraventriculară: 125 000 UI/zi Dozele administrate pe cale intratecală nu trebuie să le depășească pe cele recomandate administrării pe cale intraventriculară (vezi pct. 6.6).

Nu se pot face recomandări specifice cu privire la doza pentru copii în ceea ce priveşte administrarea intratecală şi intraventriculară.

Mod de administrare Colistimetat Rompharm este administrat intravenos sub formă de perfuzie lentă timp de 30-60 de minute.

Pacienții cu dispozitiv de acces venos complet implantabil (DAVCI) pot tolera o doză de până la 2 000 000 UI în 10 ml administrată în bolus timp de cel puțin 5 minute (vezi pct. 6.6).

Colistimetatul de sodiu este hidrolizat la colistin în soluție apoasă. Pentru prepararea dozelor, în special în cazul în care sunt necesare mai multe flacoane, reconstituirea dozei necesare trebuie să fie efectuată în condiţii aseptice stricte. Pentru instrucțiuni privind reconstituirea și diluarea medicamentului înainte de administrare vezi pct. 6.6.

Tabel de conversie a dozelor: În Uniunea Europeană, doza de colistimetat de sodiu (CMS) trebuie prescrisă şi administrată numai în unităţi internaţionale (UI). Eticheta produsului precizează numărul de UI pe flacon.

Din cauza diferitelor exprimări ale dozei în termeni de potenţă au apărut confuzii şi erori de administrare a medicamentului. În SUA şi în alte părţi ale lumii, doza este exprimată în miligrame de activitate a colistinei bază (mg CBA).

Următorul tabel de conversie este cu titlu informativ, iar valorile trebuie considerate doar nominale și aproximative.

Tabel de conversie CMS

• Potenţă nominală a substanţei medicamentoase = 12 500 UI/mg

Trebuie luată în considerare administrarea concomitentă intravenoasă a colistimetatului de sodiu cu un alt medicament antibacterian, ori de câte ori acest lucru este posibil, ținând seama de sensibilităţile rămase ale agentului (agenţilor) patogen(i) aflați sub tratament. Pe măsură ce dezvoltarea rezistenţei la colistin intravenos a fost raportată în special atunci când este utilizată în monoterapie, trebuie luată în

considerare administrarea concomitentă cu alţi agenţi antibacterieni pentru a preveni dezvoltarea rezistenţei.

Există date clinice limitate privind eficacitatea și siguranța colistimetatului de sodiu administrat intravenos. Dozele recomandate, la toate subpopulaţiile de pacienţi, se bazează în egală măsură pe date limitate (clinice şi farmacocinetice/farmacodinamice). În special, există date limitate privind siguranţa pentru utilizarea de doze mari (> 6 000 000 UI/zi) şi utilizarea unei doze de încărcare, precum şi pentru populaţii speciale (pacienţi cu insuficienţă renală şi la populația pediatrică). Colistimetatul de sodiu trebuie utilizat numai atunci când alte antibiotice, mai frecvent prescrise, nu sunt eficiente sau nu sunt adecvate.

Monitorizarea funcţiei renale trebuie efectuată la începutul tratamentului şi periodic în timpul tratamentului, la toţi pacienţii. Doza de colistimetat de sodiu trebuie ajustată în funcţie de clearance-ul creatininei (vezi pct. 4.2). Pacienţii hipovolemici sau cei cărora li se administrează alte medicamente potenţial nefrotoxice au un risc crescut de nefrotoxicitate determinată de colistină (vezi pct. 4.5 şi 4.8).

În unele studii, s-a raportat că nefrotoxicitatea este asociată cu doza cumulată şi cu durata tratamentului. Raportul dintre beneficiul determinat de durata prelungită a tratamentului şi riscul potenţial crescut de toxicitate renală trebuie cântărit cu atenţie.

Se recomandă prudenţă în cazul administrării colistimetatului de sodiu la sugari cu vârsta< 1 an, deoarece funcția renală nu este complet matură la această grupă de vârstă. În plus, efectul funcţiei renale şi metabolice imature privind transformarea colistimetatului de sodiu în colistină nu este cunoscut.

În cazul apariţiei unei reacţii alergice, tratamentul cu colistimetat de sodiu trebuie întrerupt şi trebuie adoptate măsurile adecvate.

Concentraţiile plasmatice mari de colistimetat de sodiu, care pot fi asociate cu supradozajul sau cu eşecul de a reduce doza la pacienţii cu insuficienţă renală, au fost raportate că determină efecte neurotoxice, precum parestezii faciale, slăbiciune musculară, vertij, tulburări de vorbire, instabilitate vasomotorie, tulburări de vedere, confuzie, psihoză şi apnee. Este necesară monitorizarea apariției paresteziei periorale și la nivelul extremităților, simptome specifice ale supradozării (vezi pct. 4.9).

Colistimetatul de sodiu este cunoscut că reduce eliberarea presinaptică de acetilcolină la nivelul joncţiunii neuro-musculare şi trebuie utilizat cu cea mai mare precauţie şi doar dacă este absolut necesar la pacienţii cu miastenia gravis.

Stopul respirator a fost raportat după administrarea intramusculară de colistimetat de sodiu. Insuficienţa renală creşte posibilitatea apariţiei apneei şi blocajului neuromuscular după administrarea de colistimetat de sodiu.

Colistimetatul de sodiu trebuie utilizat cu precauţie extremă la pacienţii cu porfirie.

Colita asociată administrării de antibiotice şi colita pseudomembranoasă au fost raportate aproape la toate medicamentele antibacteriene şi pot să apară şi după administrarea de colistimetat de sodiu. Severitatea acestora poate varia de la uşoară la ameninţătoare de viaţă. Este important să se ia în considerare acest diagnostic la pacienţii care prezintă diaree în timpul sau după utilizarea de colistimetat de sodiu (vezi pct. 4.8). Trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului şi administrarea unui tratament specific pentru Clostridioides difficile. Nu trebuie administrate medicamente care inhibă peristaltismul.

Colistimetatul de sodiu administrat intravenos nu traversează bariera hematoencefalică într-o manieră relevantă clinic. Administrarea intratecală sau intraventriculară de colistimetat de sodiu în tratamentul meningitei nu a fost investigată sistematic în studii clinice şi este susţinută numai de raportări de cazuri. Datele în ceea ce priveşte schema de administrare sunt foarte limitate. Reacţia adversă cea mai frecvent observat după administrarea CMS a fost meningita aseptică (vezi pct. 4.8).

Au fost raportate puține cazuri de sindrom pseudo-Bartter la copii și adulți la administrarea intravenoasă de colistimetat de sodiu. Monitorizarea valorilor electroliților plasmatici trebuie efectuată în cazurile suspectate și trebuie adoptat un tratament adecvat, cu toate acestea, reechilibrarea hidro-electrolitică poate eșua dacă tratamentul cu colistimetat de sodiu nu este întrerupt.

Sodiu Acest medicament conţine mai puțin de 1 mmol de sodiu (23 mg) per flacon, adicǎ practic „nu conţine sodiu”.

Probabilitatea apariției evenimentelor adverse poate fi legată de vârsta, funcția renală și starea pacientului.

Următoarele reacții adverse au fost raportate în timpul utilizării sistemice:

Tulburări ale sistemului imunitar: Au fost raportate reacții de hipersensibilitate, inclusiv erupții cutanate și febră medicamentoasă. Dacă acestea apar, tratamentul trebuie întrerupt. Poate apărea iritație locală la locul injectării.

Tulburări ale sistemului nervos: Neurotoxicitatea poate fi asociată cu supradozaj, eșecul reducerii dozei la pacienții cu insuficiență renală și utilizarea concomitentă a medicamentelor blocante neuromusculare sau a altor medicamente cu efecte neurologice similare. Reducerea dozei poate ameliora simptomele. Efectele pot include apnee, tulburări senzoriale tranzitorii (cum ar fi parestezia facială și vertij) și, rareori, instabilitatea vasomotorie, tulburări de vorbire, tulburări de vedere, confuzie sau psihoză.

La pacienții cu fibroză chistică, evenimentele neurologice au fost raportate până la 27% dintre pacienți. Acestea sunt în general ușoare și se remit în timpul sau la scurt timp după tratament.

Tulburări metabolice şi de nutriţie: Sindromul Pseudo-Bartter a fost raportat după administrarea intravenoasă de colistimetat de sodiu cu frecvență necunoscută (vezi pct. 4.4).

Tulburări renale şi ale căilor urinare: Au fost raportate reacții adverse asupra funcției renale, de obicei după utilizarea unor doze mai mari decât cele recomandate la pacienții cu funcție renală normală, sau nereducerea dozei la pacienții cu insuficiență renală sau în timpul utilizării concomitente a altor medicamente nefrotoxice. Efectele sunt de obicei reversibile la întreruperea tratamentului. La pacienții cu fibroză chistică tratați în limitele de doză recomandate, nefrotoxicitatea pare a fi rară (mai puțin de 1%). La pacienții gravi spitalizați, fără fibroză chistică, semne de nefrotoxicitate au fost raportate la aproximativ 20% dintre pacienți.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro